4,121 matches
-
Ne-a apărat întruna asemeni unui scut. Ea ne-a ținut aproape. Și-atunci în clipa-albastră Tot ea ne-a alinat, și,.. ușor am renăscut! În limba noastră râdem, în limba noastră plângem, În limba noastră trăim bucuroși iubirea, Ne depărtăm de țară -dar- dorul noi ni-l spunem Numai în limba noastră, “asta-i fericirea”. Vorbirea traversează prin ceață “lumină”. O, ce joc și ce vibrare este în miezul ei! E-o rugăciune sfioasă-n suflare lină, E-o vioară
LIMBA ROMÂNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 by http://confluente.ro/lia_ruse_1408271475.html [Corola-blog/BlogPost/369157_a_370486]
-
însemna să mă neg pe mine însămi. Dacă ar fi să vă stabiliți undeva în lume, ce țară ați alege? O țară cu ieșire la mare și cu patru anotimpuri. În Asia am înțeles ce mult înseamnă să nu te depărtezi prea mult de meridianul nașterii tale. Aveți un mesaj pentru cititorii români de pretutindeni? Să rămână români și să-și prețuiască identitatea. Vă mulțumesc și vă doresc mult succes în noua funcție și realizări pe toate planurile! Lucreția BERZINTU - Israel
CONSUL LA AMBASADA ROMANIEI DIN CANBERRA de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_scriitoarea_ileana_andrei_cudalb_consul_la_ambasada_romaniei_din_canberra.html [Corola-blog/BlogPost/344937_a_346266]
-
niciodată să fiu fericit. Cât despre bani, vorba Unchiului Culiță: ”Saracia o fost prietenă bună cu tata, șî cu minie tot așe!” M-am lipit cu burta de peretele exterior al vagonului. Baba s-a strecurat pe lângă mine, s-a depărtat legănându-și trupul masiv, cu mersul acela specific femeilor de etnie rromă. Am reîntâlnit-o pe ghicitoare trei ani mai târziu, pe aceeași rută. Călătoream spre Sibiu, împreună cu fata care avea să-mi devină soție. Țiganca s-a așezat în fața
Povestea ca Viață. Blestem by https://republica.ro/povestea-ca-viata-blestem [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > ÎNTRE IAD ȘI RĂI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2189 din 28 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ne aruncă-napoi ale iadului porți chiar de batem sătui, disperați, poate morți, chiar de vrem un sălaș depărtat de pământ, unde iadu-i mai negru decât decât în mormânt. Nu primește nici iadul clienți că și noi, disperați pacienți, schizofrenici moroi, ne alunga pe toți cu pucioasa și foc, să găsim o planetă și-un dram de noroc. Nu
ÎNTRE IAD ȘI RAI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1482943804.html [Corola-blog/BlogPost/373135_a_374464]
-
avea voie să se atingă de ea până ce nu se vor căsători ... ” (Berthold Aberman - Pasiune sau ceva trecător?”) „Decolăm într-o gălăgie de motoare. Puțin năuc, doream să se termine mai repede gălăgia din urechi. Dar când avionul s-a depărtat în înălțime de unde decolase, fixându-și direcția de zbor, mi-am revenit. În zare, dedesubtul păsării-măiastre se arăta pământul. Părea un Ocean de forme, de culori cețoase.” (Dumitru Negoiță - „Marea Grădină”) „Dimensiunea acestui moment dificil o făcu să înțeleagă că
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1399208006.html [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
tufanii, Sfioase crengi se-apleacă goale după ea. Ce inocent și liric ardeam în umbra ta... De-atâtea ori părea că mor sau înviez. Un înger trăia-n mine și mă abilita, Să mă simt cu tine, cu cât mă depărtez. Se cască largi prăpăstii la care ai trudit. Fiorul meu prelung țipă în ruine, Iar din păcatu-n care tu m-ai ademenit, Blândul Dumnezeu se va-ntregi cu mine. Te-ai măritat subit, erai atunci frumoasă... Și astăzi ruga mea
AI FOST IUBITA MEA de STELIAN PLATON în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ai_fost_iubita_mea_stelian_platon_1334387698.html [Corola-blog/BlogPost/348333_a_349662]
-
nălța, Din pulberea de colb și glod, ...mă soarbe Cineva! Ridic o mână-ntinsă-n sus, Cu pumnul strâns ținând, Și-ntins, ...ca arcul încordat, De Terra mă desprind. Și fizica cu-a sale legi, ...toate de-odată pier! Mă depărtez de-orașe-ntregi, Plutesc, zburând, ...pe Cer. Speriat puțin, dar ...în sfârșit(!) Mă-ndrept acum spre astre, Cred că m-am și-nvinețit, Străbătând zări albastre... Stea după stea tot depășesc În zbor, ca o nălucă! Dar spre aceea ce țintesc Aveam să
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_mihai_eminescu_in_memoriam_.html [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
mă-nreabă mirători! Bună ziua, Mare astru! Sunt un pământean, Ce-și dorește-a vedea fața Celui eminescian... Precum spun, ai și văzut-o! (Tată, rog a mă lăsa, Să vorbesc puțin în tihnă, cu un om, ...din Țara mea.) Și se depărtă Stăpânul, Lăsându-mă a vorbi Cu iubitul meu Luceafăr... Iată-l, ...a-mi filozofi: Am fost odată, ca-n povești, Îndrăgostit de-o fată, Chiar dacă ei, păream că-i sunt Mai rece, ...câte-odată. De-aici, de sus, de unde vin, Din
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_mihai_eminescu_in_memoriam_.html [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
apusului celest cu ceața subțire, împânzită policrom de razele unui soare aproape “înghițit” de ocean și lucind puțin învolburat necuprinsul din fața ochilor. Nisipul plajei îmi ardea tălpile și eu mă istoveam să încerc cât mai grabnic apa, care parcă se depărta și nu se lăsa atinsă. Mă zorea încertitudinea că voi putea putea izbuti să iau baremi cu “degetul” temperatura veșniciei, personificată în reveriile mele și în aceasta ipostază, măcar a unei părți din ea, dacă ea este atoatecuprinzătoare și se
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/Intalnire_cu_oceanul_pacific_la_san_francisco_.html [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
în aceasta ipostază, măcar a unei părți din ea, dacă ea este atoatecuprinzătoare și se lasă palpată de instrumentul firav și neputincios al unei arătări în carne și oase trecătoare, care eram eu... Obosisem de atâta mers pe țărm, mă depărtasem de ceilalți companioni ai mei dar și de podul Golden Gate, se mai zărea doar un colț al lui dinspre “râpile” Marin și nu mai pridideam să mă închipui contemporan cu toate miturile personificate de zeități ale “thassalocraților” Eladei, Feniciei
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/Intalnire_cu_oceanul_pacific_la_san_francisco_.html [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
băieți frumoși, unul plângăcios și altul rânjit! - și-l bătu prietenește pe umăr. - Gemeni? - tresări surprins Prințișor. - Ești norocos, ai împușcat doi iepuri dintr-un foc! Vei „munci” mai puțin de acum încolo! - glumi doctorul pus pe șotii și se depărtă spre cabinetul său. - Pot să-mi văd soțioara și feciorii? - Discută cu asistentele, dar să nu-mi stresezi lehuza. Este slăbită și are nevoie de liniște pentru refacere. Bărbatul vru să pătrundă, dar asistenta șefă îl opri în prag. - Hei
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1428302199.html [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
fi vrut să știe cum e mai bine să facă, mai mult, nu știa dacă poate avea încredere deplină în secretară. Dimineața femeia a plecat la serviciu, înainte de a ieși pe ușă l-a atenționat pe Gilă să nu se depărteze de bloc dacă iese la joacă. Rămas singur, băiatul s-a uitat prin casă, voia ceva să se joace, negăsind nimic a ieșit afară cu gândul de a găsi copii de vârsta lui. Toți erau la școală. Atunci a hotărât
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1489044534.html [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
puteri economice din această structură. Politicienii europeni pierd resurse financiare importante, pentru că Marea Britanie cotiza la bugetul Uniunii Europene pe care apoi aceștia îl redistribuiau în interiorul Uniunii Europene pe o sumedenie de proiecte și priorități de dezvoltare din ce în ce mai generoase, dar din ce în ce mai depărtate de bunăstarea cetățenilor europeni. Pierderea se mai traduce printr-o încredere în scădere, printr-o panică posibilă, sau printr-o rearanjare a polilor de putere - deciziile se luau până acum cu implicarea Marii Britanii, care era și o forță militară importantă
„Ruptura dintre funcționarii de la Bruxelles și cetățenii europeni e tot mai evidentă. Britanicii n-au mai avut răbdare și oarecum bine fac” by https://republica.ro/zruptura-dintre-functionarii-de-la-bruxelles-si-cetatenii-europeni-e-tot-mai-evidenta-britanicii-n-au [Corola-blog/BlogPost/338670_a_339999]
-
complimente, pentru ca să fim admirați mai mult. Astfel, atunci când nu acceptăm complimentele este pentru a sublinia că nu o facem. Toate acestea sunt pentru slavă, nu pentru adevăr. Atunci, totul este zadarnic, nu există scăpare. De aceea vă îndemn să vă depărtați de mama tuturor relelor, slava deșartă, și să căutați ceea ce îi place lui Dumnezeu, pentru ca să intrați în posesia fericită a binefacerilor viitoare, să ajungeți la Iisus Hristos, Domnul nostru” . Cât privește Slava deșartă ca obstacol în relațiile frățești, vom susține
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_i_.html [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
atrage practica milosteniei” . Pentru că este dificil să scăpăm de slava deșartă manifestată în milostenie, unii își spuneau că trebuie să încetăm să-i ajutăm pe nevoiași! Dar Sfântul Ioan dezvăluie cu finețe motivul subadiacent al acestei decizii: pretindeți că vă depărtați de această patimă, dar oare nu este din frica de a pierde fața care vă însuflețește? Ce rușine pentru voi, dacă ați fi surprinși vorbind cu săracii! Așadar, „Dacă ești ales (în preoție) ... arată peste tot noblețea sentimentelor tale”, pentru că
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_i_.html [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
sacrilegiul necredincioșilor. Dumnezeu a dorit ca perfecțiunile sale care sunt invizibile, să fie continuate prin crearea acestei lumi. Dar acești oameni nu țin cont de aceasta și, disprețuind urmarea acestei învățături, își croiesc un alt drum: iată de ce ei se depărtează de calea cea dreaptă. De aceea evreii nu au crezut. Răpindu-și slava unii altora, eu nu căutau slava care vine de la Dumnezeu. Cât despre noi, dragii mei, să fugim de această boală cu cât mai mare grabă! Dacă am
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_i_.html [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
într- o clipită; Mierea- i fină se strecoară În a dragoste- i ispită... Ceasul ticăie secunde, Cucul cântă pe perete... Faur chipul își ascunde, Printre blondele ei plete... Zorii deapănă lumine Prin fereastră, la căsuță Și prin ușoarele suspine, Se depărtează de mândruță. Oare pentru a câta oară, După iarna din simțire, Vine iarăși primăvară Pentru o clipă de iubire...? Emilian Oniciuc- 02.03.2017 Referință Bibliografică: Faur de primăvară... / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2253, Anul VII
FAUR DE PRIMĂVARĂ... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1488476241.html [Corola-blog/BlogPost/371326_a_372655]
-
Am întârziat. Niște paraziți au urmărit o floare prin parc. Cunosc eu ce e mintea lor, numai spurcăciuni. Am prins floarea de mână, cu toate că ea s-a speriat inițial de mine, pe urmă mi-a înțeles jocul. Paraziții s-au depărtat. Au înțeles că floarea nu e singură. Soția Bolnavului X: Ce floare? Florian: O fată. Bolnavul X: Ți-o prezint pe soția mea. (Florian a luat mâna Soției Bolnavului X și a sărutat-o. Ea și-a retras-o repede
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1450882408.html [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
III Personajele: Florian Luminița Un grup de tineri Decorul: Un parc, arbori, bănci. (Florian este așezat pe o bancă și admiră cerul. Un grup de tineri ce stau pe banca vecină râd, se distrează.) Florian: Câtă veselie! (O tânără se depărtează de grup și se apropie de banca lui Florian.) Tânăra: E liber? (Florian se uită uimit la tânără. De când dormea prin parcuri nu i-a mai cerut nimeni să se așeze lângă el.) Tânăra: Pot să mă așez și eu
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1450882408.html [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
al omului abia născut cu Duhul lui Dumnezeu se face prin apa sfințită în ziua întâi; ca o preînchipuire și pregătire pentru nașterea din nou, din apă și din Duh. Pentru ca să nu fie ispitit, precum Eva de șarpe, să se depărteze de Duhul lui Dumnezeu, creștinul, prin Agheasma folosită în atâtea împrejurări ale vieții pământești, caută să-l aibă permanent pe Dumnezeu aproape; pentru curățenia sufletului, dar și a trupului. Chiar și după ce sufletul se întoarce la Dumnezeu, de unde ființă și-
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI, INDICII ŞI REFERINŢE, NECESARE ŞI UTILE, DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ CÂT ŞI DESPRE APA SFINŢITĂ SAU AGHEASMA – MARE ŞI MICĂ by http://confluente.ro/stelian_gombos_1451898437.html [Corola-blog/BlogPost/369681_a_371010]
-
său să iasă. Toată munca băiatului era în zadar. Într-un târziu, omul îi spune fiului său: - Du-te în sat și adu ajutoare. Du-te băiatul meu, n-ai nicio grijă cu mine. Cu lacrimi în ochi, băiatul se depărtă până la urmă, coborând, mai mult rostogolindu-se, muntele. În drumul său întâlni un tânăr voinic într-o sanie cu doi cai albi. Nu se opri să vorbească cu el pentru că trebuia să ajungă foarte repede acasă să aducă lopeți, pe
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1418284594.html [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
scheme în cap; acționa corect, precis. Știa că în acele momente nu-l puteam ajuta. M-a privit de la distanță, m-a văzut tăcând și mi-a respectat tăcerea. S-a dus singur, înfruntând valurile reci ale apei, s-a depărtat de mine, în căutarea unui alt bolovan (numai el cunoștea anatomia pietrei!), iar eu, știind că nu mă aude nimeni, acompaniată de valurile mici și repezi ale apei de munte, recitam, cu glas tare, din lirica norvegiană: Învață de la apă
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Nicolae_0.html [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
Citeam cu nesaț literatura potrivită vârstei mele de copil, eram fascinată de povestiri, recitam cu plăcere poezii și, de ce să nu recunosc, mă depărtam ușurel de disciplinele științifice. Tatăl meu, preotul poet Nicolae Martinescu era mulțumit, având o moștenitoare a talentului său literar. Eu am fost singura dintre cei cinci copii ai săi înclinată spre literatură. Mama, care mi-a fost învățătoare, spera să
TAINA SCRISULUI (8): ÎNSCRIS ÎN GENE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 by http://confluente.ro/Gentiana_groza_taina_scrisului_8_gentiana_groza_1343212593.html [Corola-blog/BlogPost/359093_a_360422]
-
mi-amintesc și acum. Iubeam elevii care se atașau de noi, educatorii de ocazie, care țineam locul părinților aflați în toate colțurile țării. În 1962 am intrat în fine la Facultatea de Științe Naturale și Agricole. Și astfel, m-am depărtat fără să vreau de profesiunea care simțeam că mă prinde și o aveam înscrisă în gene. Mă întâlnea uneori câte un fost profesor sau coleg care mă întrebau: „Tu mai scrii?” Parcă era vorba de altcineva ... nu de mine! Profesiunea
TAINA SCRISULUI (8): ÎNSCRIS ÎN GENE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 by http://confluente.ro/Gentiana_groza_taina_scrisului_8_gentiana_groza_1343212593.html [Corola-blog/BlogPost/359093_a_360422]
-
au fost și înainte de a ne naște noi... Cruci au crescut mereu în timpul nostru și cruci vor fi și după noi, vor fi întotdeauna... Cu fiecare cruce pleacă un gând, pleacă o adiere, pleacă un suflet mai apropiat ori mai depărtat de noi, care a însemnat un ceva pentru tine sau pentru mine ori pentru alții, multi și necunoscuți, pierduți în mulțime, dar cu suflet, asemeni nouă... Așa a fost de când lumea și pământul și așa va fi până-n sfârșitul veacului
TRECUT, PREZENT ȘI VIITOR... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1463338337.html [Corola-blog/BlogPost/383634_a_384963]