4,078 matches
-
case. Din înalt, bâzâitul sinistru îți făcea pielea găină. Uriașele muște împânzeau tot cerul. Nu s-apropiau de pământ. În spatele casei preotului se puteau zări muște uriașe ieșind parcă din pământ. Și care cum apăreau își luau zborul spre înalt depărtându-se. Și oricât de multe plecau se ridicau alți și alți monștri zburători înnegrind cerul. În oraș s-auzeau focuri de arme. Chiar și pe strada preotului, oamenii prinzând curaj, ieșeau cu tot felul de arme. Trăgeau în aer și
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
mystique, Reichmann optează pentru formula "poemului în proză". Apropierea de formula poetică a lui Saint-John Perse este inevitabilă. Predomină stilul aforistic, contemplativ al poetului francez, iar "personajele" poemelor sînt aceleași prezențe feminine diafane exilate într-un spațiu exotic alienant: Se depărtează de orizontul reconfortant al orașului ei natal, în fascicolul de umbră sub un copac, poate un măslin, pe drum, de-ntoarcere de acum, trece iar prin zona obscură, își îndepărtează brațele, privește în jos". Audience captive este o interesantă "cotitură
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
pare ușoară decât atunci când posezi lucrul de care îți propui să te desparți. Și nu te desparți bucuros decât de cei care fug după tine. Dar, sărmanul de tine, o filozof învățat, în ziua în care ființe și lucruri se depărtează de tine pentru că vei fi încetat să le mai atragi! Întâlnire intimă în această seară, la vilă, după cină. Am discutat îndelung despre Iubire... cu Pandy Psycha. Vrăjitor pentru femei și neîntrecut diplomat care găsește mijlocul de a reprezenta, în
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
anul trecut, deși asocierea dintre basmul Fata din grădina de aur și poemul eminescian a devenit un loc comun, o precizare obligatorie la examenul de bacalaureat. Scrise cu mai mult talent decât însemnările altor călători, schițele germanului K. nu se depărtează însă deloc de clișeele și stereotipurile întâlnite la tot pasul în literatura de acest gen, practicată cu sârg de călători ce au avut bunăvoința să stea mai mult pe la noi, dar neșansa de a rămâne anonimi. Era în mentalitatea epocii
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
un episod de genul acesta? Există cu adevărat o autonomie a literaturii, sau un criteriu estetic pur, sau sînt simple miraje? Nu e o întrebare retorică, iar cărți precum cea a lui Richard Lansdown conturează posibilitatea unui răspuns, oricît de depărtat încă de noi. Richard Lansdown, The Autonomy of Literature, Palgrave Press, 2000, 265 pag.
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
Rodica Zafiu Tiparul sintagmei mare bal mare, în care adjectivul mare apare de două ori, precedînd și urmînd substantivul determinat, e un caz particular de repetiție. De fapt, situațiile în care îl întîlnim evocă o formulă parodiată, fără a se depărta prea mult de ea. Acest model sintactic al insistenței nu se întîlnește cu alte adjective decît mare și rămîne legat de un anume context tipic al petrecerii sau al spectacolului. Formula pare să evoce strigătul cu care se anunțau spectacolele
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
amestecă aiuritor tandrețea și ironia. Johnny Răducanu are vocația prieteniei. Relația cu cei pe care îi iubește poate fi citită din felul în care ține contrabasul în brațe, se încordează, cuprinde instrumentul și pare că sînt unul și același, se depărtează brusc dar degetele rămîn mîngîind coardele, dialogul lor tainic nu se întrerupe nici-o secundă. La fel clapele pianului, mai senzuale, mai parșive parcă, mai vii și mai languroase dedate plăcerii de a fi chemate, atinse, ocolite de mîna celui care
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
de termeni pe care, bazându-ne pe pura intuiție și fără verificarea surselor, i-am crede mult mai noi (chiar în primele pagini apar: academic, argument, armonie, atom - atestat la 1694 - etc.). Dacă prin limitările citate conceptul de neologism se depărtează destul de mult de sensul său etimologic și de uzul internațional, nu e mai puțin adevărat că el devine o etichetă bine fixată a unei probleme românești: diferența dintre o cultură a elitei, pro-occidentală și recentă - și una populară, tradițională. De
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
mitologie (cu eroi fascinanți, ca Ali Pașa) al cărei pretext sînt Balcanii. Toate acestea fac subiectul celor unsprezece articole ale cărții Marinei Marinescu, publicate inițial separat, în cataloagele expozițiilor cu tematică balcanică, sau în reviste germane de specialitate. Articolele se depărtează însă de tonul introductiv al studiilor publicate în asemenea contexte, iar atunci cînd spațiul nu-i permite autoarei să dezvolte un subiect, cititorul poate să recompună cu ușurință fundalul problemei, din unele detalii pe care cercetătoarea le menționeză aparent doar
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
și cântări. Și „tot ce nu puteau să prindă cu mintea, ci numai cu simțirea, devenea substanță a altor tresăriri și aclamații ale sufletului”<footnote Ibidem, p. 57 footnote>. Chiar prin plecarea ei din lume, Maica Domnului nu s-a depărtat de ucenicii și de urmașii Domnului Hristos și nu se va depărta nici de noi, ci va fi și de acum Înainte rugătoare pentru noi toți, pentru ca și noi să avem parte de comuniunea sfinților În Împărăția lui Dumnezeu. 2
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
numai cu simțirea, devenea substanță a altor tresăriri și aclamații ale sufletului”<footnote Ibidem, p. 57 footnote>. Chiar prin plecarea ei din lume, Maica Domnului nu s-a depărtat de ucenicii și de urmașii Domnului Hristos și nu se va depărta nici de noi, ci va fi și de acum Înainte rugătoare pentru noi toți, pentru ca și noi să avem parte de comuniunea sfinților În Împărăția lui Dumnezeu. 2. Născătoare de Dumnezeu Pentru ca Fiul lui Dumnezeu să poată coborî printre oameni
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
în capcana epicității textului - încearcă să reconstituie firul. Se întrepătrund citate din poem cu fragmente din Postmodernismul românesc. Andrei Bodiu ar vrea să-l facă să vorbească pe poet în toate "limbajele" deodată. De aceea capitolul este nereușit. Autorul se depărtează prea puțin de "vorba" poetului - el încearcă să construiască pe marginea afirmațiilor lui "extraliterare". Poate introducerea ar fi trebuit să fie mai mare și să problematizeze "caracteristicile" optzecismului, deja bine tocite. Aici este adevărata lipsă a volumului. Consideră drept "date
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
pe postamentele puse de Kautsky, că de fapt, cauza economică nu este deloc același lucru cu interesul material. Pentru că, precizează, interesul material este un proces intelectual conștient și clar. Pe cînd cauza economică lucrează adesea invizibil, prin ocoluri sufletești foarte depărtate de lumina conștiinței și a rațiunii. Antisemitismul interbelic are drept cauză criza economică din 1929-1933. La aceasta, și tot din aceeași cauză, se adaugă invidia. "Naufragiații crizelor economice - nu numai meseriașii și comercianții, ci și funcționarii particulari, liber-profesoniști și studenți
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
pentru Teatrul Globe, deși Kermode analizează și cîteva dintre cele produse înainte de 1600. Între poeticitatea din ce în ce mai accentuată a limbajului shakespearean, și implicit marcat detașată de limbajul comun, și cronologia pieselor, Kermode descoperă un raport de inversă proporționalitate: cu cît ne depărtăm de piesele de început, limbajul e mai complicat, mecanismele poetice mai subtile, dar și mai obscure în mare măsură. Zăbovind asupra unui pasaj din Titus Andronicus, pe care îl compară apoi cu unul similar în Coriolan (una dintre ultimele piese
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
de germani, la începutul războiului devenit mondial, în Belgia, Polonia și Serbia. Va fi modelul adoptat, în 1915, de junii turci armenilor. Dar pînă atunci, la îndemnul Germaniei, sînt deportați cetățenii greci ai Turciei din Asia Mică, pentru a-i depărta de țărm. Apoi, cu premeditare, Germania, prin ambasadorul ei la Constantinopole, instigă Turcia, rămasă neutră, să se alieze cu Puterile Centrale, reprezentanții Antantei, în capitala Turciei, protestînd cu vigoare. Treptat, prin măsuri adecvate și progresive, Germania mobilizează armata turcă încă
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
aceeași temă publicat în revista "Critical Inquiry" în 1997, nu aș fi bănuit corect conținutul cărții. Pe Boym nu o preocupă doar stările și sentimentele emigranților - nostalgia ca dor de țară - ci și trările colective ale celor care nu se depărtează decît de anumite momente ale vieții lor, ale celor care fizic vorbind rămîn pe loc, dar se deplasează cu uluitoare viteze în timp și în istorie. În secolul XIX, un medic francez specializat în amnezie și hipermnezie (ceea ce la vremea
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
română, grădina cu ierburi "locale" devine prilej de îndemn patriotic - și cucerire amoroasă. Onisim Cerențel îi scrie doamnei Florineasca, convingând-o de superioritatea florilor simple, românești! Bun cunoscător al utilizării simbolului grădinii în Afinitățile elective goetheene, Titu Maiorescu nu se depărtează până la urmă, ca fond, de modul de gândire implicat de Cum am învățat românește: "Limba este o ființă organică, și nu o figură geometrică, ea poate avea grație și fără să aibă simetrie și regulă paradigmată, ea cere forma și dezvoltarea
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
cu detestarea fățișă și sarcastică a saloanelor și cercurilor literare, numindu-le "adunătură de spirite mai jos adesea decât mediocre" (p. 77) și mizând pe singurătatea și singularitatea talentului: "caută, când te rătăcești din întâmplare în așa cercuri, să te depărtezi cât mai degrabă, respingând orice solidaritate intelectuală cu ilustra companie și refuzând scurt orice diplomă de talent. Du-te, dacă ești amator de ceai foarte blond, în toate saloanele literare, dar nu fă nicăiri purici" (p. 86). Era reflectat aici
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
și zidurile bisericilor sunt reci și chipurile sfinților de pe icoane sunt crunte și clopotele sună spart și lumânările par stinse. Ai stat tot mai aproape de mine în ultimii ani; și la bucurie, dar și la necaz. Eu nu m-am depărtat de credință și dreptate. Le-am dăruit oamenilor, dar mai ales copiilor, cărți de învățătură, iconițe, diverse pliante etc., încât toți să simtă nevoia să meargă la Biserică și să dorească ceasul de rugăciune ca pe o mare liniștire sufletească
Inima de sub reverendă. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_369]
-
frînghii, căci, de fapt, el, căpăstrul, această unealtă ieftină, face, realizează, ține precara legătură dintre ființe, el e legătura, și nici nu știm precis dacă Fefeleaga trage calul după ea, stăpînit de căpăstru, sau calul n-o lasă să se depărteze prea tare, ca să-i poată el asigura traiul, agățată ea fiind de această frînghie îmblînzitoare... Ne-am aștepta ca la un moment dat să vedem muierea renunțînd (căci povestirea ne îmbie parcă s-o vedem astfel), lăsînd căpăstrul din mînă
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
a patru sclavi reuși s-o ridice. Baldachinul se crăpă. Printre stâlpii ce susținuseră perdelele, sclavii reușiră cu greu s-o care. Perigeu ședea nemișcat. Sclavii nedumeriți, în tăcere, cărară statuia în curte. Apoi sprijinind-o cu niște pilaștri se depărtară, lăsându-și stăpânul doborât de durere. III Roma își alegea împăratul. Parfumul ghirlandelor grele de flori străbătea orașul. Lei fioroși, puși sub zăvoare în cuști erau cărați către Circus Maximus. Urși din Carpați, cu ghearele roase de stânci, se zbăteau
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
fugind să-l prind, să nu-l ducă curentul de aer în prăpăstii. De ce fugeam, de ce nu-l ajungeam, de parcă se ferea și eu tot după el și el tot mai înainte, până când se întoarse pe o parte și se depărtă. Cu mâna întinsă ca după fluturi, am rămas descumpănită. Cu ciudă, aproape cu lacrimi în ochi de rușine, mi-am dat deodată seama. Fugisem după un avion care era sus, în înaltul cerului și pe care numai un reflex de
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
se amestecau într-un mod ciudat cu evenimente neștiute și netrăite, construind altă viață, care nu era a lui. Viețile oamenilor, (...) ca și locurile pe unde trec, devin povestioare greu de spus și greu de crezut, fragila frontieră se tot depărtează, realul devine difuz și înșelător, făcând loc dorințelor reprimate și neîmplinite, întâmplărilor imaginate, diluându-se, până la urmă, în apele care separă o întâmplare de alta, un loc de altul, un chip de altul. Si peste toate, ca un duh care
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
a devenit o cale ce duce dincolo de ceața deșertăciunii acestei lumi. 1624. Patima divinității nu poate fi decât absolutul. 1625. O divinitate fără patimă este un ulcior fără apa. 1626. Doar cel ce nu pătimește nu trăiește. 1627. A ne depărta de înțelesul patimilor înseamnă a ne depărta de noi înșine alegând cale pribegiei pe meleaguri străine sufletelor noastre. 1628. Patima este pridvorul dorului. 1629. Care patimă nu-și are frumusețea sau nefericirea ei? 1630. Patima este sensul vieții. 1631. Patima
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
ceața deșertăciunii acestei lumi. 1624. Patima divinității nu poate fi decât absolutul. 1625. O divinitate fără patimă este un ulcior fără apa. 1626. Doar cel ce nu pătimește nu trăiește. 1627. A ne depărta de înțelesul patimilor înseamnă a ne depărta de noi înșine alegând cale pribegiei pe meleaguri străine sufletelor noastre. 1628. Patima este pridvorul dorului. 1629. Care patimă nu-și are frumusețea sau nefericirea ei? 1630. Patima este sensul vieții. 1631. Patima este răscolirea de sine a trecutului care
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]