461 matches
-
nu erau valabile În Germania, ci numai În teritoriile ocupate. Adică ne devalorizau complet. Au făcut rubla 60 de lei, apoi o făceau de un leu. Ca omul să nu mai aibă nimic. Ne-au luat În primul rând actele: depersonalizare completă, nu mai existai, ne-au luat banii. Numai că trebuie să fii mai deștept - noi am băgat bani În niște borcănele de marmeladă. Vă Închipuiți, s-au și murdărit - pe urmă a trebuit să stăm să spălăm banii respectivi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
serie de indivizi ca niște monștri perverși, mincinoși, cu inteligența pusă în slujba egoismului, plini de ură și invidie față de cel ce are. Lipsiți de recunoștință și de respect. Ce e foarte tragic, nu numai că s-a ajuns la depersonalizare, dar cea mai gravă consecință, de ordin psihologic, a fost distrugerea conștiințelor. De aceea pentru societatea românească era foarte important în primul rând refacerea acestora. În mod normal, când se distrug conștiințele începe adevărata apocalipsă a unei persoane sau a
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
și de «noii filosofi» francezi, este reprezentativ pentru modul în care a fost îmbinat imanentismul sistematic, mândria filosofiei moderne, cu ideologia și rezultatele depersonalizante, pur funcționaliste ale concepției științifice a gândirii, așa cum s-a configurat ea începând cu iluminismul. Ideologie, depersonalizare, aplatizare, conformism, dictatură și revoltă irațională, toate acestea par să marcheze apusul dramatic al unei gândiri apărute la începuturile eliberării omului. În tot cazul, filosofia nu se identifică cu filosofia iluministă și cu consecințele expansiunii ei, nu întotdeauna evidente; filosofia
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ale unui tip de autenticism, care pune în complementaritate, dincolo de orice miză mai înaltă, fixarea detaliului și înregistrarea derizoriului, a anodinului, a marginalului cu deschiderea către totalitate". Pe cînd eul poetic modern aspiră către divorțul de real, către o orgolioasă depersonalizare de tip orfic, către o abstragere din imanent ce se asociază cu formele decantate ale lirismului precum metafora hermetică sau revelatoare, eul poetic postmodern e fermecat de "estetizarea imediatului", de angajarea ontologică, de aspectul proteic și "impur" al formelor literare
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
mesajelor anonime. Era postmodernă este a vidului existențial, cum consideră Gilles Lipovestky, o ultimă fază a democrației, la antipodul antropocentrismului creștin, ca atitudine iresponsabilă împotriva copiilor și adolescenților, lăsați pradă "plăcerilor", drogurilor, pornografiei, întoarcerii la semibarbarie. E condamnarea omului la depersonalizare, la încetarea dialogului cu D-zeu și cu lumea. E recunoașterea opacității contra transparenței. Văzând în tradiții, istorie, instituții, manifestări antiumane, cauza răului. Nu întâmplător soluția lui A. Touraine e postmodernistă, deconstrucția tuturor acestora și reconstrucția lumii pentru individ prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
virtuților. Aceasta nu se vrea exhaustivă și cuprinde În ordine, pozitiv: datoriile, virtuțile, stăpânirea de sine, moderația, eroismul, bunăvoința, dreptatea, iubirea aproapelui, spiritul de solidaritate, autoconservarea și sacrificiul de sine. Sub aspect negativ, schema deontologică a lui Paulsen cuprinde: egoismul, depersonalizarea. Paulsen consideră că sistemul datoriilor trebuie dezvoltat din sarcinile care rezultă pentru viața morală din relația cu binele suprem. Se deosebesc două grupuri: datorii individuale și datorii sociale. Virtuțile sunt diferite laturi ale vieții morale sau capacități ale caracterului, care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
la viața generală și la marile și permanentele sale valori și scopuri: viața egoistului este În mod necesar o viață săracă și amărâtă, chiar și atunci când aparent nu se distruge din cauza conflictului cu voința generală.” Contrar egoismului ar fi completa depersonalizare, nimicirea eului: „subordonarea la ceea ce este În vigoare și la general”. Împotriva acestei ipostaze social-umane, cu tenta ei de Înțelegere psihologică, Paulsen distinge „forța afirmării propriei personalități contra a ceea ce domină din afară, fie sub forma autorităților publice recunoscute sau
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pasă de nimic din ce se Întîmpla În jur, deși Kiki scîncea și behăia fără motiv la fiecare două minute. De această dată, pe pagina a treia era publicat un articol nesemnat, dar cu un conținut filosofic foarte profund, despre: Depersonalizarea prin personalizare. Ce ar fi putut Înțelege Marychka dintr-un asemenea articol, e greu de spus. Totuși, citea cu Înverșunare și Înțelegea ce voia ea. De fapt, era vorba despre depersonalizarea relațiilor publice. Unul din motivele majore ale corupției În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nesemnat, dar cu un conținut filosofic foarte profund, despre: Depersonalizarea prin personalizare. Ce ar fi putut Înțelege Marychka dintr-un asemenea articol, e greu de spus. Totuși, citea cu Înverșunare și Înțelegea ce voia ea. De fapt, era vorba despre depersonalizarea relațiilor publice. Unul din motivele majore ale corupției În domeniul public este personalizarea relațiilor dintre funcționari și cetățeni. Stabilirea unei relații personale constituie primul pas În inițierea unei complicități care scapă controlului social și poate conduce ulterior la tot felul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nedumerirea ei provenea din altă parte. Nu Înțelesese argumentul final al autorului anonim, potrivit căruia, În limba latină, persona Înseamnă mască și, prin urmare, măsura de aplicare a măștilor ar fi una de personalizare a funcțiilor, care va duce la depersonalizarea funcționarilor, Întrucît vor fi toți una și aceeași persoană. În rest, celelalte lucruri Îi erau destul de clare. Îi plăcuse mai ales faptul că polițiștilor li se vor confecționa niște măști cu aspect sever și hotărît - deoarece Marychka visa În secret
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cât, în ultima secțiune, eul liric își supraveghează cu atenție răbufnirile, poeta alternând asumarea perspectivei colective („noi”) cu ipostazierea unui „tu” generic, cobai al experimentelor sadice în care se lansează păpușarii demenți ai regimului. În fond, ambele procedee trădează o depersonalizare programată, ce poate fi citită deopotrivă ca încercare de obiectivare și ca efect al captivității eului în celula totalitară. Căci semnele reificării traversează acest ciclu, începând cu „mecanismele cu chip uman” (Hohotul manechinelor) și sfârșind cu „scălămbăiala în spatele oglinzilor putrede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
revoluționar și de ce anume proletarul a fost cel desemnat să schimbe lumea, considerăm necesară o scurtă incursiune în biografia lui Karl Marx. Dar fără să încurajăm confuzia dintre eul personal și cel auctorial 77. Scrisul este, întrucâtva, un exercițiu de depersonalizare, iar subiectul • Roland Barthes, op. cit. • Ibidem. • Paul Veyne, op. cit., p. 111. • Roland Barthes, op. cit., p. 292. • Ibidem. • Ibidem, p. 289. • Paul Veyne, op. cit., p. 81. 70 Lucian Boia, op. cit., p. 25. 71 Ibidem. • Daniel Dubuisson, op. cit., p. 151. • Ibidem. • Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
parte, refocalizează discuția pe temele propuse de cadrul didactic (în mod constant, în primele astfel de activități, tendința spre divagare a grupurilor este considerabilă); - întrebările „depersonalizate”: sunt cele care își dovedesc utilitatea în momentele critice ale discuției grupului; fenomenul de depersonalizare/obiectivare a întrebărilor poate facilita accesul la teme care în mod normal ar conduce la o escaladare a conflictului; - întrebările factuale: sunt cele care presupun răspunsuri de acest tip și nu opinii ale participanților la focus-group; ele sunt foarte importante
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
directorii de conștiințe au fost total reduși la tăcere sau chiar exterminați în închisori, selecția s-a făcut apoi îndeosebi pe baza „dosarelor de cadre”, verificându-se puritatea originii sociale. Rezultatele n-au întârziat să apară: comportament aservit și birocratic, depersonalizarea relațiilor între actorii sociali, limitarea sau anularea inițiativelor individuale și a comportamentului creativ. Memorizarea mecanică, mimetismul, reproducerea impersonală au devenit singurele „răspunsuri” posibile ale studenților. Un program de „impregnare” la care puțini au putut rezista. Impactul a fost atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
iad” (cu variante). Acest fenomen este studiat, de altfel, în lucrări separate și, din acest motiv, vom face doar câteva referiri. Într-o primă etapă, „reeducarea” urmărea smulgerea unor noi informații care nu fuseseră dezvăluite în timpul anchetelor și mai apoi depersonalizarea, dezumanizarea indivizilor. Procesul „reeducării” a fost îndreptat mai întâi împotriva legionarilor și de aceea a fost aplicat prima dată la Pitești, închisoare unde se aflau cei mai mulți dintre aceștia. Mai târziu s-a încercat extinderea acestei acțiuni și în alte închisori
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
valoare, directorii de conștiințe au fost reduși la tăcere sau chiar trimiși în închisori, selecția s-a făcut apoi îndeosebi pe baza “dosarelor de cadre”, verificându-se puritatea originii sociale. Rezultatele n-au întârziat să apară: comportament aservit și birocratic, depersonalizarea relațiilor între actorii sociali, limitarea sau anularea inițiativelor individuale și a comportamentului creativ. Memorizarea mecanică, mimetismul, reproducerea impersonală au devenit singurele “răspunsuri” posibile ale studenților. Un program de "impregnare" la care puțini au putut rezista. Impactul a fost atât de
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
unor scheme, a unor reguli generale, într-un cuvânt, a unei carcase pusă sub semnul perfecțiunii, căreia apoi individualitatea creatoare a fiecărui autor îi va atașa un conținut particular, original. Imitația clasică, așadar, nu creează copii și nici nu presupune depersonalizare. În acest sens, La Fontaine se distanțează net de scriitorii aserviți total modelelor, pe care-i asociază cu imaginea unor animale gregare, incapabile de a-și contura o anumită personalitate. De altfel, căderea într-o prosternație lipsită de luciditate nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acest aspect face ca Scrisoarea să realizeze pasul necesar spre relativizarea gustului care va deschide drumul spre o critică de tip impresionist. De altfel, încercând să definească rolul autorului și al cititorului în mecanismul complex al creației, Fénelon dezvoltă ideea depersonalizării creatorului, a obiectivării implicite a discursului literar, ce are ca scop evidențierea operei propriu-zise, dar și eliberarea cititorului de viziunea dogmatică a eului auctorial: În sfârșit, pentru ca o operă să fie cu adevărat frumoasă, trebuie ca autorul să uite de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
distrugerea valorilor deja atestate. Cum am mai sugerat pe parcursul capitolului, acesta este un punct foarte important în ideologia clasică, deoarece presupune o raportare fertilă și nu distructivă la tradiție. Asumarea unor modele nu a fost niciodată menită să ducă la depersonalizarea celui care le urmează, ci, dimpotrivă, la crearea unor opere noi, originale, dar care beneficiază pe deplin de experiența trecutului. Este o idee pe care și Swift o reia sub o formă metaforică în Carte povățuitoare către un tânăr poet
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
divin"161 că severitatea extremă în judecată nu este una constructivă, deoarece atingerea absolutului artistic este imposibilă în măsura în care actul creației este subsumat imperfecțiunii umane. Toate aceste precepte înlănțuite artistic vizează în fapt același lucru cultivarea unei critici obiective, în sensul depersonalizării acesteia de impuritatea unor mânii sau preferințe nejustificate, atitudine care dovedește, după cum am mai arătat, o maturitate deosebită a gândirii autorului care pare să-și devanseze cu mult timpul. Dacă partea a doua a poemului a urmărit cauzele ce duc
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
-se perfect rolul pe care trebuie să-l joace imitația în cazul unei literaturi tinere acea imitație percepută în manieră clasică și anume de prelucrare a coordonatelor generale ale modelului în scopul atingerii perfecțiunii fără însă a se ajunge la depersonalizare: Așadar, ceea ce trebuie luat de la vechi e numai acel simțământ de perfecție a formei, atât în concepția și-n orânduirea sufletului, cât și-n amănuntele compunerii, acea simplitate care întreține liniștea în minte și noblețea în inimă, acea cumpătare care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
redefinită, astfel, prin prisma șlefuirii succesive, a tehnicii și a efortului, fiind considerată la fel ca în clasicism o muncă de precizie, iar poetul, un homo faber. Această reevaluare a dimensiunii estetice din perspective raționale are drept consecințe și o depersonalizare a subiectului poetic, depersonalizare teoretizată, mai ales, de poeți precum T. S. Eliot sau Ezra Pound, ale căror principii artistice le vom dezvolta în subcapitolele următoare. Având în vedere toate aceste aspecte menționate anterior, se poate susține, fără teama unor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
șlefuirii succesive, a tehnicii și a efortului, fiind considerată la fel ca în clasicism o muncă de precizie, iar poetul, un homo faber. Această reevaluare a dimensiunii estetice din perspective raționale are drept consecințe și o depersonalizare a subiectului poetic, depersonalizare teoretizată, mai ales, de poeți precum T. S. Eliot sau Ezra Pound, ale căror principii artistice le vom dezvolta în subcapitolele următoare. Având în vedere toate aceste aspecte menționate anterior, se poate susține, fără teama unor afirmații nejustificate, existența unui
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
autorului, capabil să perceapă mecanismele literare contemporane lui, cât și un anumit vizionarism, rămânând antologică afirmația sa: "Prevăd o vreme a poeziei uscate, dure, clasice." Previziunea se va adeveri în măsura în care lirica modernă a evoluat, într-adevăr, înspre concentrarea expresiei și depersonalizarea subiectului, după cum sugeram în deschiderea capitolului. Totodată, deși aceste coordonate au existat, revalorificând până la un punct trăsături clasice, nu au fost recunoscute ca atare, după cum a anticipat Hulme. În eseul O filosofie conservatoare, scris în 1912, autorul reia problematica celor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pe sine, analiza făcându-se prin excluderea altor factori externi textului cum ar fi cel biografic, social, istoric etc.280 Revenind la articolul lui Eliot, se observă o reluare în finalul său a teoriilor enunțate mai ales cea privitoare la depersonalizarea creației care este coagulată într-o formulare concisă: "Emoția artistică e impersonală."281 Impersonalitatea cerută poeziei nu poate fi atinsă decât prin valorificarea a ceea ce Eliot numește "momentul prezent al trecutului", presupunând implicarea activă a tradiției în procesul creației. Concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]