384 matches
-
orice fel - naționale, etnice, religioase etc. Câteodată însă apar inconsecvențe: într-un caz, Ianoși apără ferm inclusiv dreptul romilor de a se defini cum vor, pronunțându-se contra etichetelor jignitoare 38, iar cu altă ocazie face următoarea remarcă deconcertantă și depreciativă: Apartamentul [fiicei și ginerelui meu] nu era situat în rău-famatul cartier Craiovița, împânzit de "populația înlocuitoare" - cum i se zicea celei tuciurii [subl. n.]"39. Cartea lui Ion Ianoși îl ajută pe istoricul vieții politice și ideologice de după 1945 în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a partidului unic” <endnote id="(291, p. 278)"/>. După cum se vede, În epocă, și țiganii erau supuși aceluiași regim de interdicție. Interesant este faptul că, după 1990, țiganii Înșiși au cerut interzicerea folosirii acestui etnonim, ca fiind Încărcat cu semnificații depreciative. Revenind la epoca național-comunistă, Îmi aduc aminte că, În 1979, Romulus Vulcănescu mi se plângea că cenzura i-a exclus Întregul articol referitor la „țigano- logie” din Dicționarul de etnologie pe care Îl pregătea la Editura Albatros. Autorul a schimbat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Letopisețul lui Grigore Ureche - marchează și ea diferența identitară dintre unguri și românii din Maramureș și Moldova prin modul deosebit de a se tunde al acestora din urmă <endnote id="(77, pp. 278-279)"/>. La acestea putem adăuga și o zicală maghiară depreciativă, care atribuie românilor pilozitate excesivă : Szörös talpu Oláh („Valah cu păr pe talpă”). Pentru creștini, modul evreilor ortodocși de a-și purta părul, barba și perciunii rituali marchează mai mult decât o diferență culturală. Iată câteva zicale populare, uzuale În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
masă nu m-am mai dus, scuzându-mă cu câte ceva, căci se gătea cu usturoi, ceea ce nu puteam suferi” <endnote id="(861, p. 31)"/>. De fapt, a spune despre cineva că miroase a usturoi (sau a ceapă) este o remarcă depreciativă și disprețuitoare, menită să indice proveniența socială umilă, din „lumea de jos” (sat, mahala etc.), a persoanei respective. Referindu-se la un sat bucovinean, regina Elisabeta a României scria următoarele În 1887 : „Șeade de vorbă cu unul din acei numeroși
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreu din punct de vedere profesional și ungur din punct de vedere etnic. Din această perspectivă, „a fi evreu nu-i o naționalitate, ci o profesie”, putem conchide, parafrazându-l pe Bismarck (care spunea același lucru despre român, referindu-se depreciativ la politicianul român din epoca sa). Etnonimul „evreu” devine deci, din atribut etnic, un atribut profesional (comerciant, cămătar, cârciumar etc.) și unul moral (Înșelător, viclean etc.). În 1884, un interlocutor (poate imaginar) al lui Ion Ghica face distincția clară Între
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și-a jucat din plin rolul : militarii evrei au fost acuzați de „lașitate” și „dezertare În masă”. Din „dezertori”, evreii au devenit apoi „spioni În solda nemților”, „germanofili și germanofoni”, „colaboratori cu inamicul”, „trădători și vânzători de țară”. Aceste etichete depreciative n-au fost greu de aplicat. Să nu uităm că, În imaginarul colectiv, iudeii erau receptați ca fiind „urmașii lui Iuda”, prototipul suprem al complotistului, al trădătorului și vânzătorului lui Isus, al „șarpelui Încălzit la sân” <endnote id="(vezi nota
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cain, „ucigașul lui Abel”. Acuzat de fratricid și blestemat de Iehova (Cain) și, respectiv, acuzat de deicid și blestemat de Isus (Ahasverus), protagoniștii celor două legende sunt pedepsiți să fie pribegi (rătăcitori În spațiu) și nemuritori (rătăcitori În timp). Cognomenul depreciativ atribuit lui Ahasverus este În funcție de accentul acordat de diverse culturi uneia sau alteia dintre ipostazele pedepsei. El este numit fie „evreul rătăcitor” (engl. The Wandering Jew, fr. Le Juif errant), fie „evreul etern” (germ. Der ewige Jude, oland. De eeuwige
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acest gen de legende și de credințe populare par să nu fi avut doar rolul de a justifica interdicția culinară de care am vorbit. Este În acest caz și o identificare paradoxală a evreului cu animalul tabu alimentar, o identificare depreciativă, care s-a materializat În multe alte forme. Este vorba, de pildă, de apelativul injurios maran (din castilianul marrano = „porc” ; din arab. mahram = „interzis”), folosit În spațiul iberic la adresa evreilor convertiți la creștinism. În spațiul german, trebuie amintită icono grafia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
formulă ofensatoare la adresa evreilor, folosită mai ales de copii. O Întâlnim folosită și de copiii de șvabi din Banatul românesc, așa cum Îmi comunică prietenul William Totok, originar din această zonă. În timpul sărbătorii Paștelui, copiii șvabi recită o formulă cu elemente depreciative referitoare la evrei : asocierea cu Iuda Iscarioteanul, ademenirea cu mâncare interzisă (carne de porc cu varză), evreul este bătrân (alte) sau zdrențăros (schäbiger) și, În final, exclamația consacrată (Hep !, Hep !). O versiune a acestui recitativ, culeasă din satul bănățean Vizejda
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
norocul,/ Păzeam pe coastă porcul !” (149, p. 61). 266. Această mentalitate a supraviețuit În mediul rural până târziu, În secolul XX : „Ei bine, [nu contează că sunt omorâți,] este vorba doar de niște evrei” (254, p. 124). Este o prejudecată depreciativă pe care a surprins-o și Ion Pas, În nuvela Binder groparul, publicată În 1927. „El e jidov și [dacă e ucis] nu-i nici un păcat”, spune moș Radu, un gropar dintr-un târgușor nord - moldovenesc. Evident, „moș Radu era
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
constitutive ale fundamentelor determinante. Cele mai importante sînt: * inflație prea mare în raport cu cea a partenerilor comerciali, care poate provoca o depreciere monetară à la longue, conform teoriei parităților relative ale puterilor de cumpărare; * un comerț exterior exterior deficitar, cu efecte depreciative de asemenea pe termen lung, conform teoriei keynesiene a ratei de schimb; * îndoielile privind calitatea și viabilitatea politicii economice a unei țări, din cauza anticipărilor depreciative pe care le provoacă. b) Schimburile flexibile girate În realitate, majoritatea țărilor își supraveghează ratele
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
conform teoriei parităților relative ale puterilor de cumpărare; * un comerț exterior exterior deficitar, cu efecte depreciative de asemenea pe termen lung, conform teoriei keynesiene a ratei de schimb; * îndoielile privind calitatea și viabilitatea politicii economice a unei țări, din cauza anticipărilor depreciative pe care le provoacă. b) Schimburile flexibile girate În realitate, majoritatea țărilor își supraveghează ratele de schimb, nedorind să-și vadă moneda apreciindu-se sau depreciindu-se dincolo de un anumit nivel. Iată rațiunea pentru care ele girează, într-un mod
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
degrabă decât să dai un răspuns, dacă cineva te întreabă ceva”. Textul acesta pune problema „deducției statistice”, anume: dacă eirōneia poartă cu sine aceste negativități înseamnă că Platon a folosit eirōneia, când s-a referit la Socrate, în același sens depreciativ. Nu așa stau lucrurile, spune Vlastos, și exemplifică printr-un fragment din Gorgias în care Callikles și Socrate se acuză reciproc cum că și-ar bate joc unul de altul, dar nu se vede la nici unul din ei intenția minciunii
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
automobil și o bicicletă, deoarece sunt pur și simplu "altceva", îndeplinind funcții diferite, dincolo de faptul că au roți și grăbesc deplasarea. În consecință, abundentele și istovitoarele lamentații care vizează însăși existența culturii de masă (sau de consum, într-o expresie depreciativă) sunt alinturi nerealiste, care se mulțumesc cu o logică precipitată și care aduc întotdeauna ca argument creațiile de vârf din diverse arii și segmente culturale. Însă capodoperele sunt posibile tocmai datorită acumulării masive în domeniile respective, datorită marii cantități de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
spirit, și chiar un proiect de "inversare" a valorilor sociale, asociată unei "culturi a tinereții" ("tânără cultură a tinerilor"), sublimat în momentul '68.547 Deși a ajuns să fie legitimată, aceasta s-a realizat doar într-un mod ambiguu, limitat, depreciativ, mai cu seamă că și în sânul ei se operează o distincție între creația elitistă și cea de masă, copiind modelul culturii dominante, față de care s-a definit inițial în opoziție (chiar când își definește câmpul propriu conform teoriei câmpurilor
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pentru alții, cu studii în domeniul grafic, banda desenată constituie o activitate secundară, ori un simplu hobby. Mai mult, receptarea acesteia în rândurile intelectualilor și a presei se manifestă printr-o apreciere condescendentă, sursă de nostalgie, atunci când nu este vehement depreciativă și ostilă.811 În România, banda desenată este o prezență "exotică", un fenomen straniu și incitant, care poate oferi obiecte interesante, dar care nu este luat în serios decât de cele câteva mii (cel mult) de împătimiți. De altfel, dacă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu este privilegiat, lumea destrămându-se fără ca ei să-și dea seama. Se simte o condamnare a super-eroului la o "paradă a violenței", limitele sale fiind trasate chiar de către cerințele publicului. cf. Richard Reynolds, op. cit., pp. 114-118. 684 După imaginea depreciativă pe care o avea SUA despre sine în urma sângerosului Vietnam, afacerea Watergate, crizele petrolului ori criza răpirii funcționarilor ambasadei din Iran, Reagan a revitalizat imaginea eroului care poate reda Americii încrederea în sine. Figura cowboy-ului pe care o propunea a
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
povestirea și se anulează binecunoscutul efect al lui "Ei și?" despre care vorbeam mai devreme. Auditorul se eliberează în acest fel de intensitatea emoțiilor pe care le resimte în general, ascultând evenimentele povestite, intervenind cu comentarii exclamative și cu evaluări depreciative sau apreciative, de tipul a se indigna sau a se bucura. Să analizăm în câteva rânduri modalitatea de inserție a monologului narativ. Din lipsă de spațiu, fac trimitere la descrierile ulterioare povestirii scenei de război împotriva maurilor (Cidul IV, 3
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și "din junglă". Comparația schemelor celor două secvențe permite identificarea lor structurală: dezvoltarea prin aspectualizare, apoi reformularea concluzivă în cele două cazuri. Diferențele sunt marcate de faptul că cele două secvențe pun accentul fiecare pe un element diferit: hainele (marcate depreciativ din punct de vedere lexical), pe de o parte, și chipul, pe de altă parte. Se pare că, lăsând la o parte, în cea de-a doua secvență, trăsăturile exterioare personajului, izotopia devine apreciativă. Unitatea fiecărei secvențe rezultă din ierarhizarea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
celor comunicate de către pacient). Abilități de ascultare și empatice excelente. 4. EFICIENȚA INTERPERSONALĂ Terapeutul a dat dovadă de importante carențe în abilitățile de relaționare interpersonală, părând ostil, disprețuitor sau nefast pentru pacient. Deși nu a prejudiciat pacientul printr-o atitudine depreciativă, terapeutul a demonstrat dificultăți majore în relaționare. Din când în când, acesta a părut nesincer, nerăbdător, neatent sau incapabil să dovedească încredere și profesionalism. Terapeutul a dovedit, în mod satisfăcător, empatie, preocupare, încredere, sinceritate și profesionalism. Nu au existat probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
puține!) nu se mai obține cu ajutorul sufixului diminutival -ĕa, care, în istoria mai veche a limbii române, a aparținut acestui tipar flexionar (floricea - floricele). - Specializarea stilistică a formei de plural (vezi pluralele: cosmeticale, filologicale, istericale, mitologicale, politicale, vadimale, purtând conotații depreciative, ironice 26) este semnul convertirii unui procedeu flexionar într-unul derivativ și asta se întâmplă numai atunci când procedeul flexionar nu mai este activ. - Cele mai numeroase oscilații flexionare ale femininelor actuale privesc acest tipar substantival, variația formelor intervenind sau la
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
nu atât după tiparele strict gramaticale, cât după valorile pragmasemantice, în măsura în care acestea reflectă mai bine dinamica utilizării elementului alde. Valorile semantico-pragmatice principale ale construcțiilor cu alde sunt: desemnarea globală a unui grup familial (2.1), desemnarea clasificatoare - comparativă, categorizantă, adesea depreciativă (2.2), utilizarea enumerativă (2.3) și desemnarea individuală imprecisă, adesea ironică (2.4). 2.1. Desemnarea grupului familial ("ai lui"; "familia lui...") Valoarea prototipică din limba veche și populară apare atunci când alde precedă un nume propriu de persoană sau
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
și de-alde Gigi): Amenințarea în cazul lui Ioanițoaia este să invite cu încăpățânare aceleași personaje, multe odioase (Mitici și de-alde Gigi) (EZ, 19.VIII.2003). Din punct de vedere semantico-pragmatic, construcțiile cu rol clasificator alunecă ușor către sensuri depreciative, peiorative: Ei sunt noile vedete ale ecranului. Nu Tucă, nu Esca, ci de-alde Gigi. Ei sunt marii producători de știri. (EZ, 23.XII.2003). Aceste construcții produc un efect de depreciere prin mecanismul specific de negare a individualității unei
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
2006): Comentariile sunt de prisos, de-alde voi au fost și vor mai fi (moldovanoastra.md, 26.09.2007). . Sensul formulelor e fundamental ambiguu și se decodează contextual, dar și în acest caz există o preferință stabilă pentru evaluarea negativă, depreciativă: De-alde tine conduc acuma țara (protv.md, 3.VIII.2008). În construcția cu pronume, apare destul de des și regentul grupului prepozițional, realizat mai ales ca pronume nehotărât sau demonstrativ: S-au găsit unii de-alde tine să se apuce
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
valoarea de desemnare clasificatoare a unui grup prin referire la individul reprezentativ (2.2.1) sau a individului însuși, prin evocarea statutului său reprezentativ (2.4.2). În asemenea cazuri, doar contextul și cunoștințele extralingvistice comune interlocutorilor decid dacă atitudinea depreciativă privește un prototip uman sau mai curând o persoană anume 17. Uneori, contextul impune sau chiar explicitează lectura unică: Noi rămânem cu alde Olăroiu - un nimeni pe toate posturile ("Cronica Română", 8.VIII.2005). În enunțuri generalizante și când numele
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]