382 matches
-
din feminin, singular din plural), dar și prin sonoritățile argotice produse de influența unor (pseudo-)țigănisme ca luceflender, ceaflender (Dicționarul invers, Micul Dicționar Academic; lucefengher la Al. Graur, 1934). Din toate aceste asocieri, sensul termenului expresiv ciocoflender apare ca predominant depreciativ.
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
cuvîntului era demonstrată, oricum, de prezența derivatului cadrist, înregistrat de DEX-S cu aceeași (evident falsă) mențiune (semnalînd utopia modificării limbii prin decrete) - și cu o definire destul de neutră: "funcționar în serviciul de cadre al unei instituții sau întreprinderi". Sensul depreciativ (legat de dosarele politice și de securitate), mai evident la adjectivul corespunzător ("obiceiuri cadriste") a fost bine reprezentat în limbă la începutul anilor '90, tinzînd apoi să dispară din uzul curent (precizarea "astăzi rar", din DEX 1996, este acum justificată
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]
-
pentru bețiv: starea de beție fiind considerată normală, nu mai e nevoie de o denumire specială pentru cel care o încearcă ceva mai des. În fond, argotizanții pot bea oricît, fără să se considere bețivi. Există totuși cîțiva termeni vag depreciativi, precum numele de agent machitor, pilangiu, consumator, alconaut, alcolist, sau metaforele burete și sugativă; sînt ironizați cel mult consumatorii de băuturi de proastă calitate: drojdier (Avasilcăi, 1994)
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
Alți poeți băcăoani"; "Un alt semn al crizei poeziei noastre ivit și la Bacău: Victor Munteanu" etc. etc. Preocuparea pentru cenaclurile de provincie e cu totul exagerată, în timp ce marile grupări, cu adevărat semnificative (lunediștii, echinoxiștii, dialogiștii), sunt relativizate în înșiruiri depreciative. Proza nu scapă nici ea clasificărilor zonale: "Premianți ai concursurilor de proză de la Piatra Neamț: Oma Stănescu, Florinel Agafiței și (poate) Petru Cimpoeșu"; "Prozatori vrânceni"; "Ioan Neșu - un Marin Preda de la Slobozia"; "Aspecte ale noului ortodoxism - Ion Barbu și Nicolae Radu
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
mansardă, explicată cu ajutorul unor formule din același registru: "a avea păsărele", "a fi țăcănit", "dus cu pluta" etc. Calificarea nebuniei e unul dintre cele mai productive câmpuri semantice în toate limbajele popular-argotice, dominate de sfera negativității, inovative în exprimarea judecăților depreciative de orice tip. De altfel, e de așteptat ca într-un limbaj al solidarității de grup eticheta negativă prototipică să fie cea a nebuniei, adică a anormalității față de regulile grupului. Sensul expresiei se înțelege foarte bine din context, iar fiecare
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
derutantă: "Un om, transparent de fel, care își dorește din tot sufletul să fie băgat în seamă, care încearcă să iasă în evidență prin vestimentația sa de prost gust." Se pare că termenul a devenit pentru unii un simplu epitet depreciativ, folosit injurios: "zilele trecute, în timp ce mă plimbam pe Lipscani gândindu-mă la oile mele, mă trezesc etichetată drept minimalistă de niște puști" (pocketthought.blogspot.com). Pe de altă parte, minimalist s-a răspîndit în uzul curent cu un sens lărgit
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
mai invocă apelul la sentimente, folosirea registrelor populare ale limbii, opoziția între popor și elite etc. Dincolo de descrierile politologice și istorice ale fenomenului, cuvîntul a trecut, în multe limbi, de la utilizarea ca termen de specialitate la circulația uzuală, cu valoare depreciativă, fiind asociat demagogiei (adesea ca simplă insultă pentru adversari). Intrarea în uzul comun e consfințită în română de apariția unei forme de plural (neacceptate de DOOM): "au în cap numai demagogii și populisme" (intenzzia.16.forumer.com); "asta să explice
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
image, click on Mișto rău de tot, Foarte bună, Bună, Așa și așa or Nașpa" (bbsoft.ro/gallery). Una dintre combinațiile cele mai frecvente în ultima vreme este nașpa rău, care are stabilitatea unui cuvînt compus și sonoritatea unui derivat depreciativ în -ău. În această îmbinare, adverbul rău marchează intensitatea, sporind negativitatea secvenței prin convergența semantică cu adjectivul sau adverbul-centru. Titlul englezesc al unei comedii recente ("I really hate my job", 2007) a fost tradus în română în forma " Am o
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
Altcineva citează "dezacorduri de analfabet de genul "ei făcuse", "ei fusese", etc. în loc de "ei făcuseră", "ei fuseseră" etc." (forum.softpedia.com, 8.06.2005). Cum se întîmplă adesea, încălcarea unei norme produce o avalanșă de acuzații grave și de etichete depreciative: "agresiunea (...) la adresa limbii române", "semidocți cu alură de șmecheri sau bișnițari de doi lei" (ibid.). De fapt, regula în temeiul căreia se lansează aceste acuzații e foarte recentă; mai exact, formularea sa riguroasă a fost introdusă de ultima ediție a
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
și simplu pentru că maimuța e un nume animalier cu formă gramaticală de feminin; dar și pentru că animalul în cauză e văzut, tipic, ca un fel de caricatură a omului; de altfel, și corespondentul masculin - maimuțoi - are un sens foarte general depreciativ: "tînăr oarecare, lipsit de importanță, fără valoare"). Sensul e atestat de prin anii '30-'40, atît de cercetători (Al. V. Dobrescu, Argotul, 1938, G. M. Dragoș, "Note de argot românesc", 1942) cît și în literatură ("Azi am dat întîlnire la
Maimuță by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9750_a_11075]
-
lor instabile; nici nu poate fi vorba de a marca infinitele variații individuale, dar chiar valorile validate social se schimbă în timp, odată cu modelele intelectuale dominante. Dicționarele pot indica această valoare, în cazuri extreme, bine consolidate, prin etichete de tipul "depreciativ", "peiorativ", "ironic" etc.; mai des, o sugerează prin modul în care este formulată definiția. Unele cuvinte sînt intrinsec evaluative (bun, rău; frumusețe; a se urîți); altele asociază unui sens descriptiv obiectiv o evaluare care provine din sistemul cognitiv și cultural
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
posibilități de aplicare pozitivă sau negativă a termenului, în funcție de rolul pe care o cultură îl atribuie laturii raționale, intelectuale a comportamentului; se înclină, în mod evident, către evaluarea negativă. Cu cît e mai prețuit raționalul, cu atît visceral este mai depreciativ. A vorbi de anticomunism visceral, naționalism visceral etc. implică deprecierea respectivelor atitudini și ideologii, interpretate ca pătimașe, exagerate, subiective, părtinitoare, iraționale. Nici celelalte dicționare românești nu oferă descrieri tocmai mulțumitoare. DLR (Dicționarul limbii române, tomul XIII, 2002) conține o definiție
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
a ieșit curcubeul? Privea la "corola de minuni" a lumii din jurul său și se întreba de ce un astfel de incident poate controversa atât de mult oamenii și altele trec neobservate, doar pentru că se întâmplă zi de zi. Au urmat articole depreciative la adresa tânărului Jorge. Iată un rezumat al evenimentelor din ultimele săptămâni în Ouro Prieto. Unii afirmau reaua-credință a lui Jorge, vorbeau despre puterile lui paranormale, care, chiar dacă existau sau erau în bună măsură incontestabile, nu au venit în ajutorul oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
i se părea un pic diferită. Ea nu era ca a celorlalți. Da, ar fi putut chiar s-o numească exclusivă. A folosit acest termen, „exclusiv“, în toate variatele înțelesuri pe care le poate avea cuvântul, atât laudative, cât și depreciative, ca să spunem așa, în spiritul lui Pascal. Și a pomenit și asta. Mulțumesc, am spus eu. A fost foarte frumos spus. Odată, după ce ajunseserăm să ne cunoaștem cu adevărat, mi-a citit acel pasaj unde Pascal spune că Dumnezeul creștinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de vorbitori pornind de la contexte (cum se întîmplă adesea în limbajele orale, ale căror sensuri sînt instabile, frecvent aproximate și reanalizate), pe baza numeroaselor enunțuri în care anumite acțiuni sînt descrise ca excesive. Din acestea se deduce o valoare net depreciativă a numelui; cel care bea, mănîncă și mai ales muncește prea mult e un personaj ridicol, ,ca Berilă" devenind echivalentul expresiilor ,ca un prost" sau ,ca un bou": ,dacă o să începi să tragi de fiare ca berilă o sa fii imobilizat
"Cît berilă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7873_a_9198]
-
a ieșit un lest și a ordonat să intre următorul" (M. Avasilcăi, Fan-fan, rechinul pușcăriilor, 1994, p. 10), înregistrat și de N. Croitoru Bobârniche, cu sensurile "polițist" și "om de nimic". Termenul ar putea fi pur și simplu o metaforă depreciativă, pornind de la sensul principal "încărcătură formată din nisip, pietriș, plumb etc. care asigură stabilitatea navelor de apă sau aeriene; balast", trecând prin acela secundar de "lucru nefolositor, inutil". În fond, lestul este ceea ce trebuie abandonat în momentul plecării, lucrul de
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
de argou. Originea sa nu este totuși foarte clară, din punctule de vedere al evoluției semantice; forma trimite la numele propriu Gábor (forma maghiară pentru "Gabriel"). Popular, în Transilvania (în varianta gabur, citată în Dicționarul Academiei), acesta circula ca termen depreciativ (cu sensul "prost"). După Al. Ciorănescu (Dicționarul etimologic a limbii române, 2001), transformarea numelui propriu în nume comun s-ar fi petrecut mai întâi în săsește, unde numele maghiar foarte răspândit ar fi ajuns să însemne, prin antonomază, "țăran, om
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
trocar, cât și gabor trimit la spațiul ardelenesc). Trecând în revistă diferite explicații, Al. Ciorănescu preferă totuși să vadă în trocar o aluzie la "animalul care mănâncă din troacă". Ar fi atunci vorba de o metonimie combinată cu o metaforă depreciativă (care face trecerea de la troacă la porc și de la acesta la o categorie umană). De altfel, și troacă e un termen pentru polițist sau gardian, folosit curent de M. Avasilcăi, în Fan-fan, rechinul pușcăriilor, 1994: "troacele pârnăii m-au bătut
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
agenți care umblă după mită" . Termenii în sine sunt autentici sau - cei fără alte atestări - credibili, pentru că intră în seriile deja existente: vrabie se raportează la paradigma, descrisă mai sus, a numelor de păsări, iar Coana Leanca e o poreclă depreciativă care poate sugera slăbiciunea, ineficacitatea. Lista poate continua cu caraliu, țagher, lest, manuș și altele.
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
Rodica Zafiu În limbajul familiar-argotic actual, varianta populară panara-mă a căpătat tot mai multă autonomie, îndepărtându-se de forma cultă panoramă. Forma populară s-a specializat pentru anumite sensuri, marcate ironic și depreciativ: ca termen de desemnare pentru "scandal, hărmălaie, ceartă" ori pentru "situație comică, ridicolă", sau ca termen insultător pentru o femeie (deloc respectabilă). Sensurile se găsesc în dicționarele și glosarele de argou (G. Volceanov, Dicționar de argou al limbii române, 2006
Panaramă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6845_a_8170]
-
specializarea variantei panaramă pentru acest sens. E interesant că panorama a dezvoltat unele semnificații metaforice și în limba cultivată (de la "peisaj vast" la "viziune de ansamblu asupra unui fenomen"), dar destul de diferite de cele populare, care rămân legate de metafora depreciativă a circului: panarama e o "dare în spectacol". Cuvântul panoramă, compus modern (creație a unui pictor irlandez de la sfârșitul secolului al XVIII-lea) ale cărui elemente sunt de origine greacă, a intrat în română, în secolul al XIX-lea, prin
Panaramă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6845_a_8170]
-
continuă" (Gândul, 20.02.2006), "A făcut panaramă pe stradă" (Cancan, 10.09.2009); "deși credeam că s-au atins toate limitele panaramei, avurăm parte de încă o enormă circăraie" (Academia Cațavencu, 23.09.2009). Panarama intră în seria metaforelor depreciative folosite pentru descrierea vieții politice actuale (alături de circ și bâlci): "Panaramele social democrate" (Cotidianul, 19.05.2008), "Ziua panaramelor" (Jurnalul național, 3.06.2006). În uzul curent, conversațional, panaramă e și un echivalent glumeț pentru "spectacol", ca în dialogul între
Panaramă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6845_a_8170]
-
Rodica Zafiu UNUL DINTRE cele mai bogate și mai cunoscute câmpuri semantice ale argoului este cel care cuprinde desemnări depreciative ale femeii. Nucleul oricărui argou fiind produs de o comunitate (lumea interlopă) prin excelență masculină, dominată de competiție și pentru care relațiile sexuale sunt în primul rând o expresie a puterii, nu e de mirare că viziunea asupra femeii e
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
de context: ar fi mai corect să spunem că orice termen peiorativ care vizează, în mod tipic, aspectul fizic al unei femei poate glisa și asupra domeniului moral, iar orice termen care apare cu sensul „prostituată" este utilizabil, cu intenție depreciativă, pentru „femeie ușuratică", pentru partenera erotică și, de fapt, pentru femeie în genere. Termenii insultători pot acoperi un evantai larg de utilizări, transmițând nu un conținut clar, ci o intenție agresivă. In acest câmp lexical, un rol însemnat îl joacă
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
genere din modul de circulație orală a cuvintelor la modă: folosite intens, dar imprecis, greu de definit altfel decât printr-o atitudine subiectivă. Cuvîntul haloimăs are, în această atestare a unei folosiri aproximative și stîngaci explicate, un uz adjectival, vag depreciativ, care ar putea fi echivalat contextual prin "aiurit, nebun". Apariția într-un roman important nu i-a asigurat totuși cuvîntului intrarea în dicționarele generale; dacă cel al Academiei (DA/DLR) trecuse deja de litera H, golul de informație ar fi
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]