191 matches
-
ce încadrează aceste culmi, în rocile friabile. Interfluviul Bratia - Bughea. Asemănările între interfluviile Subcarpaților Argeșului se întâlnesc și în caracteriscile morfografice ale interfluviului ce poartă denumirea dealului cel mai înalt de aici, Muscelul Ciocanu. Asemănarea constă în existența unei zone depresionare în partea de nord a interfluviului, ce o separă de masivul cristalin al Iezerului: depresiunea de eroziune diferențială Albești-Cândești; urmând spre sud culmea ce urcă pe Ciocanu la 887m de unde tot înspre sud, revine într-o zonă depresionară cu Muchia
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
unei zone depresionare în partea de nord a interfluviului, ce o separă de masivul cristalin al Iezerului: depresiunea de eroziune diferențială Albești-Cândești; urmând spre sud culmea ce urcă pe Ciocanu la 887m de unde tot înspre sud, revine într-o zonă depresionară cu Muchia Câmpului și Muchia Rugencei ce separă depresiunile Berevoești și Godeni. Între Aninoasa și Cotești interfluviul este fragmentat de văi torențiale adâncite cu aproximativ 200m față de nivelul culmei (679m deasupra Coteștiului)și terminându-se în valea Bahna sub abruptul
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
caracter continuu, formată pe paturi aluviale groase de 2-3m de pietrișuri. La confluența cu Valea Iașului al treilea nivel de terase de 30-45m se continuă spre nord -vest pe valea amintită, cu extindere de peste 1km, fiind plană cu unele zone depresionare în bună parte ocupată de intravilan. Lunca situată la 1-2m față de albie, este puternic influențată de modificările antropice survenite aproape pe toată lungimea văii Argeșului prin crearea lacurilor și canalelor de dirijare și regularizare a cursului. Valea Argeșelului. Sectorul subcarpatic
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
e.n) toate dovezile și argumentele arheologice, etnografice, numismatice, toponimice, epigrafice și logice, precum și contactul direct cu marile migrații ale unor populații din primul mileniu al e.n pledează pentru existența și continuitatea românilor în bazinul minier Maramureș, în zona depresionară Lăpuș. Deși este atestată documentar în anul 1630, mina din Băiuț a fost pomenită pentru prima dată în documente în anul 1315 și era încorporată în sens administrativ mai larg în Țara Lăpușului (Terra Lapus). Prima atestare documentară: 1315 (terra
Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301565_a_302894]
-
13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 579 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă depresionară (în regiunea bioegeografică continentală) în sudul "Dealurilor Moldovei" (pajiști stepice, mlaștini, turbării, terenuri arabile, tufărișuri) ce adăpostește și protejează o reptilă (endemică pentru țara noastră) din specia "Vipera ursinii ssp moldavica", cunoscută sub denumirea de viperă-de-stepă, specie aflată pe lista
Dealul lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/330034_a_331363]
-
Dornei Băi (construită în 1910). Aeroportul cel mai apropiat este cel din Suceava, aflat la circa 120 km distanță. Municipiul Vatra Dornei administrează trei localități care fac parte din alcătuirea sa: Argestru, Roșu și Todireni. Vatra Dornei reprezintă o așezare depresionară tipic montană, fiind situată în partea de nord a Carpaților Orientali, la o altitudine medie de aproximativ 800 de metri. Orașul este dispus în Depresiunea Dornelor care are următoarele limite: Munții Rarău și Giumalău la nord-est (cu Vârful Bărnărel - 1
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
la altitudini mari, și de păduri de arbori nordici cu lemn de esență tare combinați, la altitudini mai joase. În Honshu, întâlnim o floră de tip temperat formată din: chiparos, pin umbrelâ, brad hemlock, tisă și pin alb. În zonele depresionare întâlnim stejarul și arborele de camfor și arbori de bambus. Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru vegetația lor perenă. Trestia de zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai mari. Vegetația se
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
chiparos, pin umbrelâ, brad hemlock, tisă și pin alb. În zonele depresionare întâlnim stejarul și arborele de camfor și arbori de bambus. Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru vegetația lor perenă. Trestia de zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai mari. Vegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic pentru aceasta zonă sunt pădurile temperate umede și cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de conifere, de foioase etc, iar
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
SCI). Rezervația naturală este situată în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al comunei Șaru Dornei, în nord-estul localitatății Neagra Șarului, în apropiere drumului ce duce la Gura Haitii. Tinoavele sau mlaștinile oligotrofe (sărace în substanțe nutritive) se întâlnesc în regiunile depresionare cu climat rece și umed și pe platourile înalte muntoase. În fapt sunt aglomerări de mușchi de tip Sphagnum, dar elementul interesant îl constituie prezența coniferelor, unele dintre ele relicte glaciare rămase "captive" după ultima glaciațiune terminată acum mai bine
Tinovul Șaru Dornei () [Corola-website/Science/325294_a_326623]
-
cea estică, excepție făcînd doar Măgura Pleașa (873 m). Ea este formată din culmi și măguri despărțite de văi adînci 250-400 m, depresiuni strîmte sau șei mai înalte. Văile Lupșa, Comăna și Veneția au versante domoale cu aspect de culoare depresionare chiar și în cursul mijlociu, ce au facilitat pătrunderea așezarilor în munte. Culoarul depresionar de pe valea Bogății, fiind mai îngust, a fost utilizat doar ca pas între Brașov și Sighișoara. Față de grupa estică, unde satele au luat ființă pe rama
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
cu municipiul Dej și așezările din aval. Hotarul satului, așezat la periferia estică a Podișului Someșan, face parte din subunitatea geografică a Dealurilor Dejului și Culuarul Someșului. Din punct de vedere geomorfologic, acesta este alcătuit din două trepte: o treaptă depresionară, respectiv Culuarul Someșului, care reprezintă aproximativ 13% din suprafața sa, și una colinară, respectiv Dealurile Dejului, care reprezintă aproximativ 87% din suprafața sa. Culoarul Someșului are aspect terasat și o lățime medie de 1,5-2 km. Prima terasă, cea de
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
5 km în amonte în amonte de satul Negulești din Comuna Piatra Șoimului, pe cursul superior al pârâului Iapa . De-a lungul timpului pârâul Iapa a săpat valea astfel încât aceasta este formată dintr-o alternanță de de defilee și sectoare depresionare. "Lacul Veselaru" - Este un lac aflat pe o treaptă de alunecare formată în anul 1940, situat în satul Luminiș din Comuna Piatra Șoimului, pe versanții din dreapta pârâului Iapa. Are o suprafață de 0.35 ha. "Cascadele Tocila 1 și 2
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și este inclus în Parcul Național Delta Dunării (rezervație a biosferei), parc național aflat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Aria naturală reprezintă o zonă depresionară umedă (lacuri cu apă dulce, grinduri marine, ghioluri, depresiuni cu apă temporară și pajiști cu vegetație de stepă) ce adăpostește și asigură condiții de hrană și reproducere pentru mai multe specii de pești din ihtiofauna României, printre care: lin ("Tinca
Grindul și Lacul Răducu () [Corola-website/Science/329861_a_331190]
-
un deal numit Dealul Lupului (507,5 m). Această formă de relief, care leagă ca o șa Pinul Mare de Dealul Lupului, desparte teritoriul orașului Solca de Poieni-Solca. Dealul Lupului își pierde treptat înălțimea spre centrul satului Poieni-Solca și zona depresionară a Solcii și brusc spre localitatea Arbore. Apele stătătoare sunt reprezentate de câteva acumulări de apă: trei în partea de nord a orașului, la ieșirea spre Marginea, cunoscute sub numele de “Trei iazuri” și una pe pârâul Solcuța. Lacul de
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
atât cameră de locuit, cât și bucătărie. Prispa casei este realizată din bârne masive de lemn. Gospodăria tradițională din localitatea Bilca, zona etnografică Rădăuți, este compusă din patru obiective: casă, grajd cu șură, căsuță și cămară (hâj). Este specifică zonei depresionare Rădăuți, unde activitățile predominante ale locuitorilor sunt creșterea animalelor și agricultura. Casa de locuit din incinta gospodăriei Bilca datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și este construită din bârne rotunde sau fasonate rudimentar. Casa este lutuită
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
integrală), care face parte din patrimoniul mondial al UNESCO din 1991, fiind clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN. Aceste patru limane s-au format într-o zonă depresionară, inundată acum circa 7000 sau 8000 de ani de apele maritime în decursul topirii ghețarilor din perioada post-Würmiană și separată treptat de mare de către grindurile litorale. Aceste grinduri s-au format prin depuneri de aluviuni dunărene și cochilifere care, dată
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
Nyíres de la Borzont. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, pășuni, și răriști de molidișuri) încadrată în bioregiunea alpină a sud-estului Munților Călimani (grupare montană ce aprține lanțului carpatic al Orientalilor); ce adăpostește elemente floristice caracteristice zonei depresionare a Giurgeului. Situl dispune de două tipuri de habitate naturale: Pajiști aluviale din "Cnidion dubii" și Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"). La baza desemnării sitului se află două specii floristice enumerate în anexa I-
Borzont (sit SCI) () [Corola-website/Science/331284_a_332613]
-
Mogoșului și Valea Gălzii. Vale Mogoșului în cursul ei mijlociu întâlnește Cheile Râmețului schimbându-și denumirea în Valea Mănăstirii iar în cursul ei inferior este cunoscută sub numele de Valea Streamțului. Aspectul morfometric al Văii Mogoșului apare ca o arie depresionară față de culmile mintoase care-l limitează, dar totuși trebuie considerat ca o arie depresionară intramontană înaltă datorită altitudinii medii ridicate (734 m). La această altitudine comuna se bucură de o așezare frumoasă, pitorească. Localitatea este așezată la 46° 16” latitudine
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
-și denumirea în Valea Mănăstirii iar în cursul ei inferior este cunoscută sub numele de Valea Streamțului. Aspectul morfometric al Văii Mogoșului apare ca o arie depresionară față de culmile mintoase care-l limitează, dar totuși trebuie considerat ca o arie depresionară intramontană înaltă datorită altitudinii medii ridicate (734 m). La această altitudine comuna se bucură de o așezare frumoasă, pitorească. Localitatea este așezată la 46° 16” latitudine nordică și la 23° 20” longitudine estică, fiind încadrată între Munții Trascăului la est
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
aflată în partea nordică a Munților Făgăraș (masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali) în Țara Făgărașului. Aceasta adăpostește o gamă variată de vegetație și faună specifice turbăriilor. Situl conservă un habitat natural de interes comunitar de tip: "Comuntății depresionare din Rhynchosporion pe substraturi turboase" și protejează un amfibian (aflat pe lista roșie a IUCN) din specia "Triturus cristatus" (triton cu creastă). Flora este una caracteristică zonelor umede, alcătuită din vegetație lemnoasă cu specii de arbori și arbusti); printre care
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
1956 face parte din Regiunea Cluj, raionul Cluj. În 1966 satul aparține de Regiunea Cluj, raionul Turda, com. Iuriu de Câmpie. Satul Iuriu de Câmpie se află în partea de sud-est a județului Cluj, la de Cluj-Napoca, într-o zonă depresionara. Se învecinează la nord cu satul Straja,la (nord - est) cu Aruncuta, iar la sud cu satul Huci. În partea de vest se învecinează cu Boj-Cătun, iar la est cu Soporu de Câmpie. Din punct de vedere administrativ, ddupă unirea
Iuriu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300334_a_301663]
-
mai joase; cu precipitații importante între 600 mm. în valea Arieșului Mare, până la 1300-1400 mm. în Munții Bihorului și vânturi dominante din partea vestică. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 2 și 4°C în Vlădeasa și 8-10°C în zona depresionară a Beiușului. Parcul natural dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri uscate, pajiști alpine și
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
la sud și valea Dorna în prelungire peste Buba și Dălbidan în est. Încadrându-se organic în acest areal, teritoriul satului Lunca Ilvei este alcătuit dintr-un relief extrem de variat, ce cuprinde: munți, muncei, măguri, terase, poderee și lunci. Forma depresionară a reliefului așezării, străjuit de culmi montane pe toate laturile, fac din aceasta o unitate geografică distinctă, de o mare frumusețe și originalitate. Teritoriul localității Lunca Ilvei este străbătut de o veritabilă rețea de ape curgătoare, la care se adaugă
Lunca Ilvei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300882_a_302211]
-
termică foarte mare a valorilor extreme, respectiv -72,6 grade C. Precipitațiile au o răspândire teritorială inegală, însemnând cantități mai mari în sectoarele deluroase și de podiș din N și V (circa 600 mm anual) și mai mici în zonele depresionare și de luncă (400-500 mm anual), secetele reprezentând un fenomen frecvent pentru județul Vaslui, perioada în care se înregistrează sub 200 mm anual, așa cum au fost în anii 1896, 1921, 1937, 1945-1946, 1948. Vânturile predominante bat cu o frecvență mai
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
aspect variat, de la fenomenele glaciare (la peste ) la cele periglaciare, sub și carstice (complexul carstic Izvorul Tăușoarelor). Localitatea Rebrișoara s-a dezvoltat pe treptele de relief majore, de-a lungul cursurilor de apă în zona de luncă îngustă, cu lărgiri depresionare, dar și pe principalele artere de circulație. În zona Rebrișoara, rețeaua hidrografică aparține bazinului hidrografic Someșul Mare cu afluentul său de dreapta (V.Gersei) cu o lungime de . Densitatea rețelei hidrografice este cuprinsă între , regimul de scurgere e permanent, cu
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]