109 matches
-
DJ 209F) Solca - Arbore - Milișăuți. Orașul este situat într-un cadru natural pitoresc, specific zonei submontane, la limita dintre pădurile de foioase și cele de conifere. Teritoriul urban al Solcii aparține extremității vestice a Podișului Sucevei și are un aspect depresionar. În partea de vest a localității se ridică brusc Dealul lui Vodă. Tot spre vest, după mai multe culmi împădurite, se află o grupare de stânci imense, intrate în tradiția locului sub numele de Pietrele Muierilor. Spre sud se înalță
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
piatră de dimensiuni mari, legate bine între ele. De asemenea, erau construite drumuri cu un strat de prundiș, sau erau simple șleauri, apoi erau utilizate și drumurile naturale. Drumul principal care străbătea întreaga provincie pornea de la Lederata, traversând Banatul, Culoarul depresionar de la Poarta de Fier a Transilvaniei, trecând prin Ulpia Traiana, Apulum, Potaissa, Napoca și ajungea la Porolissum. Un alt drum pornea de la Valea Mureșului, ducea la Târnave, Oltul transilvănean și ajungea la Augustiae, ieșind prin pasul Oituz și îndreptându-se
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
un microclimat specific și o vegetație caracteristică mediului lacustru. Caracterele fizico-chimice și biologice încadrează lacul în clasa I de calitate a apei și categorie oligosaprobă, cu tendință spre mezotrofie. Climatic, zona aparține ținuturilor montane joase aflate la contactul cu culoarul depresionar Cracău - Bistrița, având o temperatura medie anuală este de 7,5- 8 grd C și o cantitatea medie anuală de precipitații de circa 650 mm. Solurile reflectă condițiile pedogenetice ale zonei de contact respective, ele fiind brune - acide, brune podzolite
Lacul Cuejdel () [Corola-website/Science/315343_a_316672]
-
crestelor principale ale Masivului Călimani . Acest fapt determina separarea geografică a depresiunii în: este o depresiune tectono-erozivă drenata de Bistrița cu afluenții săi Dorna și Neagră Șarului. Relieful este sculptat în formațiuni sedimentare pliocene și vulcanice. Zona se încadrează sistemului depresionar subvulcanic intern, cu amprenta proprie de groapă tectonica provenită prin prăbușire. Evoluția s-a produs pe aripa vestică a cristalinului (Masivele Suhard, Giumalău și Bistriței) , căzut anterior fazelor de erupții vulcanice. Ulterior ridicarea craterului Călimanilor a “astupat” zona de sud
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
și să se lărgească mai rapid, datorită ridicărilor levantin-cuaternare, pătrunzând în depozitele marnoase oligocene și apoi în cele conglomeratice eocene interceptate la Sboghițești. Eroziunea torențială și alunecările de teren sunt principalele procese de pantă care au dus la desăvârșirea reliefului depresionar în care predomină versanții cu aspect de glacis,cu înclinare medie și întrerupți pe alocuri de rupturi de pantă. Pantele domoale au pondere mare în această depresiune și creează impresia unui relief peneplenizat pe marnele oligocene, datorită nivelului de bază
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Moldova și Moldovița, la altitudine de 600-800m. Diversitatea formelor de relief lasă o impresie puternică vizitatorului. Pădurile ocupă 70% din suprafața comunei, procent cu care se înscrie între regiunile cu cele mai întinse domenii forestiere din țară. Relieful este predominant depresionar, comuna Vama fiind situată între Obcina Feredeului, Obcina Humorului și Masivul Rarău. Temperatura medie anuală este de 3-7 grade Celsius iar cantitatea medie de precipitații anuală este de 600-1000 l/mp. Ceața este frecventă în perioada rece. În 2009 comuna
Vama, Suceava () [Corola-website/Science/325051_a_326380]
-
ce face parte din unitatea de orogen situată pe flancul exterior al Carpaților Orientali - Subcarpații Moldovei. Este considerată cea mai lungă unitate a acestora, având o lungime de aproximativ 35 km. Este situată între Culoarul Șiretului - la est - si ulucul depresionar format pe structura de sinclinoriu al Depresiunii Tazlău-Cașin - la vest. La la nord-est are ca vecin Dealul Bărboiu (504 m, situat între Valea Bistriței și Valea Tazlăului), de care este despărțita de Răul Trebiș iar la sud este despărțita de către
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
narcise de la Tecșești, Piatra Cetii, Peștera Huda lui Papară, Șesul Craiului - Scărița-Belioara și Vânătările Ponorului. Aria protejată (încadrată în bioregiunea alpină a laturii sudice a Munților Apuseni, grupă montană ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor; și cea continentală a culoarului depresionar de pe cursul mijlociu al Mureșului) reprezintă o zonă muntoasă cu forme de relief (carstic și exocarstic) diversificate: vârfuri, cheiuri, văii, doline, măguri, lapiezuri, ponoare, peșteri; cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști. Situl adăpostește și asigură condiții prielnice
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
Garvăn" -"Țutuiatul" - "Negoiu" - situat la nord-est și "Culmea Pricopanului" — situată la sud-vest), având caracter de depresiune longitudinala adaptată la structura pe linia de falie. Este axată pe valea cu același nume care o drenează până la Lacul Jijila, care ocupă sectorul depresionar spre Lunca Dunării Comunica la est prin Pasul Garvăn cu Depresiunea Luncavița și la sud prin Pasul Sărărica cu zona orașului Macin. Are ca axa principala de transport rutier DN22 (pe porțiunea Tulcea - Macin) și adăpostește satul Jijila.
Depresiunea Jijila () [Corola-website/Science/333409_a_334738]