668 matches
-
talger uriaș de lumină, care va aduce poate puțină liniște În sufletul lui Antoniu. Banul a dispărut cu aceeași viteză În buzunar, zornăind plăcut, inconfundabil. Un timp nimeni nu mai urcă și nu mai coboară scările. Apoi, o șleahtă de derbedei gălăgioși, se apropie, murdărind cu Înjurăturile și răcnetele lor urechile rarilor trecători. Când dau cu ochii de Antoniu răcnetele devin apocaliptice și ,,distracția,, se termină cu o ploaie de cuvinte murdare pe care i le aruncă hohotind de râs. Dispar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
murdărind cu Înjurăturile și răcnetele lor urechile rarilor trecători. Când dau cu ochii de Antoniu răcnetele devin apocaliptice și ,,distracția,, se termină cu o ploaie de cuvinte murdare pe care i le aruncă hohotind de râs. Dispar În hăul metroului, derbedei descreierați ai unei Europe unite. O liniște grea, apăsătoare, cuprinde deodată orașul. Soarele pare printre norii alburii, o pată uriașă, difuză, pe o piele bolnavă. Pentru câteva clipe Antoniu e dezorientat și confuz , și creierul lui nu mai dă ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au putut, dar nu eram făcut probabil decât pentru rău. Nu ți-am spus niciodată, dar am omorât fără milă un om nevinovat care Îmi vroia numai binele. La 16 ani eram fără căpătâi, furam și mă băteam cu toți derbedeii și, probabil că el a vrut să-mi arate calea cea dreaptă. A crezut că poate repara răul din mine. Unicul fiu Îi murise de meningită și credea că eu pot Înlocui golul lăsat În inima lui. Era În 1946
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plăcea interiorul, rafturile erau albe și pe ele borcanele cu miere, de diferite forme și mărimi, mi se păreau venite dintr-o lume de basm. Șterpeleam În fiecare zi câte o bancnotă, apoi mă Întâlneam cu fel și fel de derbedei și cheltuiam banii pe țigări și băutură. Dormeam În spatele magazinului Într-o cămăruță curată pentru care nu plăteam chirie. După câteva săptămâni, când a făcut controlul mărfii și a calculat banii obținuți din vânzarea ei, și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și minuțios redate. Respirația grea, este singurul lucru care arată că el, Kawabata trăiește Încă, mai are un fir de viață care-l leagă de lumea reală. Antoniu se preface că nu vede cum viața se scurge din trupul acestui derbedeu bătrân cu care a Împărțit cinci ani de cerșit, cinci ani de frig și de foame, cinci ani de povești adevărate și născocite, cinci ani de prietenie la urma-urmei. Aproape că-l invidiază. Aproape că-i vine să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am de măturat jumătate de piață. Știi că e duminică? -Îhî, Îngî... -Dar ce-ți pasă ție, idiotule? -Ăăă, Îngî... -Te pomenești că te-ai supărat. Hai, iartă-mă! Sunt Îngrozitor de tristă. Mi-a fugit fata de-acasă cu un derbedeu. Știi ce Înseamnă asta? Prăpăd. Urgie. O s-o nenorocească, nu l-ar răbda pământul... A intrat iadul În casa mea spune, culegând de pe jos, din praful gălbui o țigară. Își așează oftând trupul mătăhălos pe o treaptă a farmaciei. Sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
către un deznodământ nefast. Nu degeaba, cu oarecare respect, Îl numesc ,,Profesorul,,.și, nu s-au atins niciodată bătrânul Kawabata. De vreo două-trei ori s-a Întâmplat totuși, ca, turmentați de alcool și puși pe harță cu orice chip, câțiva derbedei din ghetou să-i calce teritoriul, dar abilitatea lui diplomatică, a funcționat fără greș, reușind să-și redobândească liniștea. A doua zi de Paști este o zi foarte tristă pentru Antoniu. Kawabata abia poate să bea puțin ceai și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a fost că nu a putut nici măcar să ațipească. Când a ajuns Însfârșit, pe maidanul transformat sub cerul liber În anticariat, era de-acum sleit oboseală, și dornic să Încheie tranzacția cât mai repede. Ca și În gara sordidă, câțiva derbedei puseeră ochii pe el, instinctul de apărare a funcționat Însă ca un ceas și mâinile nu s-au descleștat de pe pictură. Era nevoit să o vândă, trebuia să plătească operația de stomac a soției lui, grav bolnavă. Portretul de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
numărul poliției, dar nu apucă să-l ducă până la capăt: la ultimul zero, cade secerat de un stop cardiac. Douăzeci și patru -Măi vagabondule , vocea polițistului cade ca un trăznet, răscolindu-i simțurile. Puah, ce dracu faci, În Întunericul ăsta? Stinge lumânarea derbedeule că ai să dai foc la tot cartierul !,,. Polițistul, Își ține șapca În mână, de parcă i-ar fi teamă să nu i-o zboare vântul. Lanterna pe care i-o vâră În ochi, Îl orbește pe Antoniu care Închide În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
L-am Îngrijit cât am putut. Medicul nu era deloc beat, i-a făcut autopsia și a scris diagnosticul. Mâine va fi Înmormântat. ,,Ce nume-i ăsta? Kawaba...Polițistul sughiță. -Kawabata. Un nume ca toate numele. -E nume de femeie derbedeule, Îți bați joc de mine? -E nume de familie, japonez. Și el era de origine japoneză, din părinți veniți din peninsula Niponă, În căutare de leuștean, de gulii, și de ghetouri. La ei nu mai sunt ghetouri de cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de cruzime, aș spune chiar cu mânie. De ce te-ai sinucis mamă, când aveam atâta nevoie de tine? De ce a trebuit să mori tată, numai pentru că ai violat cu sălbăticie Încrederea mea În tine și m-ai Înșelat ca ultimul derbedeu? Am devenit și eu un derbedeu, un vagabond din mulțimea de vagabonzi care cutreieră lumea, o părticică dintr-un mecanism uns cu toate alifiile, un ratat, un păcătos, un ,,fluireră-vânt, un fu-te lume,, ,cerșetor cinic și ticălos pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mânie. De ce te-ai sinucis mamă, când aveam atâta nevoie de tine? De ce a trebuit să mori tată, numai pentru că ai violat cu sălbăticie Încrederea mea În tine și m-ai Înșelat ca ultimul derbedeu? Am devenit și eu un derbedeu, un vagabond din mulțimea de vagabonzi care cutreieră lumea, o părticică dintr-un mecanism uns cu toate alifiile, un ratat, un păcătos, un ,,fluireră-vânt, un fu-te lume,, ,cerșetor cinic și ticălos pe care-l pândește doamna cu coasa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nostru am găsit pictată o zvastică. Pe urmă, a fost găsită o zvastică încrustată pe banca unuia dintre copiii de la Hannah din clasă. Iar într-o după-amiază, chiar Hannah a fost fugărită de la școală până acasă de-o gașcă de derbedei bănuiți a fi huligani antisemiți. Părinții mei erau înnebuniți de spaimă. Când unchiului Hymie i-au ajuns însă la urechi aceste întâmplări, mai că nu l-a pufnit râsul: — Vă mai mirați de chestiile astea? Trăiți înconjurați din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
poată absolvi academia lui Juniper. Și, pe lângă toate celelalte, în seara asta era și această vulnerabilitate agasantă. Senzația că rana aceea îl domina, îi dicta acțiunile contradictorii. Mâna mare a lui Bull freca zona bandajată în momentul în care un derbedeu în devenire aprinsese o petardă în parcarea Bisericii Congregaționale moderne, aflată la distanță de două străzi de apartamentul său. Scânteia alb-gălbuie lumină pentru o clipă fereastra scufundată în întuneric. Când se stinse, o siluetă se contură pe retina lui Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unui simplu NU pe față, neartistic - pomenesc, pentru că e vorba de dl Nicolae Manolescu, un singur nume: Dorin Tudoran. Încep să înțeleg de ce dl Manolescu spunea despre Revoluție (la decernarea Premiului ALIA lui Adam Michnikă că a fost agitația unor derbedei parcă veniți de la meci. Gând la gând cu Mizilul... Întunecată seară la Clubul Prometheus, în ton cu ciorapii negri, bine întinși sub minijupele generoase ale chelnerițelor de lux... În ceea ce privește Crapul Gonflabil, nu voi citi nimic nici din ce-a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-o, patru mari actori, nici măcar patru actori mari. Filmul era Un tramvai numit dorință. Hai, dacă zicea „e cu un actor tare”, mai înțelegeam: i-ar fi plăcut pur și simplu Marlon Brando, care era tânăr, cu mușchi și cam derbedeu, ca și el. Dar să spună un bișnițar, un băiat de cartier „patru mari actori” despre Marlon Brando, Vivien Leigh, Karl Malden, Kim Hunter, care chiar joacă formidabil cu toții sub ochiul lui Elia Kazan! Să simtă natura aceea umană primitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și ne-am legat la brâu crengi de salcie și brusturi, pentru că eram sălbatici și eu am dezbrăcat-o și pe Iulia, să fie și ea sălbatică și a spus maică-sa “îi rup picioarele dacă-l mai prind pe derbedeu”. Cheia e sub un gavanos cu pământul uscat, deschid dulapul cu trei uși, în care nu-mi dau voie să mai intru de când m-au căutat o zi întreagă și eu am stat acolo și-am tăcut. Am adormit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să vadă toți, ’tu-ți sparanghelul moașă-tii, să te lași de băutură, și tu ai să te rogi, că nu mai faci, ai să-ți iei un angajament că nu mai pui picătură în gură, caranseraiul mă-tii de derbedeu...”. - Săracu Șarik... a oftat Aurica. Acu’ vreo doi ani, a căzut lat și, oricât i-ar fi fost de scârbă, Petrache l-a luat, l-a băgat într-o geantă mare și l-a dus la doctor. L-a ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de celelalte. N-am chef să mă descalț, așa că ne jucăm de-a care pe care. Am timp vreo trei ore să câștig. Trebuie să trec pe-o alee mai dosnică, unde nu mai arde nici un bec, le-au spart derbedeii. Cineva aleargă după mine. Pun geanta-n bandulieră și mă pregătesc să dau niște pumni și să încasez mai mulți. Mișcă și gardul verde care s-a sălbăticit, a crescut cât casa. Unde să mai fug? Mă-ntorc. - Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
apare concurența-n albastru, încep să se fluiere unii pe alții ca suporterii adverși înainte de meci și să bată tarabana în sticle de plastic. - Hoților! Cât mai vreți să furați țara? Ne-ați adus la sapă de lemn! Hoților! Escrocilor! - Derbedeilor! Golanilor... - Asasinilor! Ați gâtuit România... - Voi vreți s-o vindeți! Leprelor! - Huooo... - Huooo... Dacă se iau și la pumni, ar fi ca trupele de mascați pe la Bobotează. Uitasem că începe și campania electorală. - Se dau azi pe la unu mici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu prea bine. Avea nevoie de mișcare. Avea nevoie să fie Într-o mașină, să Înainteze rapid, nu să stea aici la masă. În afară de asta, Johan dragă, tinerii au necazuri noapte de noapte, copiii din familii cumsecade, nu doar niște derbedei din Selayang. Jandarmii ăia lovesc la-ntâmplare, la stânga, la dreapta, În centru, doar pentru că așa au ei chef. După căderea nopții Îi tratează pe toți la fel, fie că ești gangster, fie că ești un adolescent așa cum se cuvine. Îți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Da, ești orfan, ei și, ce-i cu asta? Mai bine te-ai gândi la ce ți s ar fi putut Întâmpla, la ce-ar fi fost dacă n-ai fi venit la noi. Ai fi putut să ajungi un derbedeu sau să mori... Numai Dumnezeu știe ce se Întâmplă cu toți ceilalți orfani. De data asta, el a fost cel care și-a Întors privirea. Felinarele care luminează bulevardul ăsta larg din față sunt prea strălucitoare, și a spus. Pe deasupra
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cai verzi pe pereți. Venise și la Marcu era obosit după acel adevărat turnir pe la mai marii uzinei, își trecuse palma aspră peste creștetul capului, oftase și îi spusese inginerului: Îl vedeți, îl arătase pe fiul său, cel mai mare derbedeu din câți există, cartea lui de muncă arată ca la deportați, pe unde a fost peste tot a împlinit-o, cum dă de greu, gata își ia tălpășița și doar îi spun: mă, băiete, mă, vezi ce faci viața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poate face Revoluție cu brațele goale, fără organizare, ați văzut că nici Baricada n-a rezistat, că n-a fost ce ar fi trebuit să fie, că a semănat mai degrabă cu o îngrămădire de boarfe strînse laolaltă de niște derbedei, că nici măcar un revoluționar n-a reușit să pună mîna pe o armă de foc. Ce prostie că m-am descotorosit și eu atît de ușor de pistolul din dotare, se căinează, din ieșirile astea zgomotoase și dezorganizate ale maselor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
A luat-o, zice Curistul, așezîndu-se pe locul lăsat liber de Tîrnăcop, tu stai acolo și ai grijă să nu se stingă, marfă a-ntîia, direct din fabrică, nenorociții au devastat totul, eu le-am luat pe trei lei de la un derbedeu care le împărțea dintr-un IMS, un leu bucata. Dă-mi să văd, zice Roja pe un ton care parcă nu era al lui și întinde mîna după una din sticle, îi rupe capacul, și-o duce la gură și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]