185 matches
-
Martha o lua la bătaie, dădea în ea, pînă-i trecea, silind-o să rabde, să reziste, să supraviețuiască... Nu-i spun la ce mă gîndesc și-i pun marș după marș... Frau Martha ține pe umăr matură, cu care tocmai deretica, si, în pas de defilare, cu arma pe umăr, străbate încăperile imitînd cadența pas de gîsca a trupelor germane marțiale de odinioară văzute pe la jurnale în timpul războiului cînd toate începeau cu Eroica... Din tot ce a cunoscut pînă acum Europa
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
Tenembanu, vreo zece perechi, deși s-a cam rușinat față de domnișoara care însemna măsurile într-un carnețel. Gusturi copilărești și gata! Dar vezi, că și gusturile astea copilărești au avut un rost al lor. în izmene mai calea-valea să-și deretice hârtiile și să-și facă "aritmetica lui" dar în chiloți? îi era rușine de slugi, care puteau să-l vadă și mai ales îi era nu știu cum față de Veta, sufragioaica, deși altfel nu se rușina s-o cheme când făcea baie
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
propunerea femeii sau de a aduce, peste câteva zile sau poate săptămâni, o jerbă împreună cu condoleanțe familiei îndoliate. Și iată că am ales..." între timp, fără să știe cum și când, ajunsese în camera lui Carol. Doamna K dispăruse, după ce dereticase puțin prin încăpere și spusese ceva de tipul: Uite, tată, el e Filip. Va sta cu tine... Avea un mod atât de simplu și direct de comunicare această femeie. Se oprea întotdeauna la esență, fără să-i pese că de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dulap nu se aflau decât haine și lenjerie. Ioanide știa precis că altădată Tudorel își umplea odaia cu fel de fel de fleacuri, fotografii, cărți, încît avu impresia hotărâtă că, înainte de a pleca, de astă dată băiatul își ridicase lucrurile, dereticând prin casă. Ce vrea să zică austeritatea asta? Unde-și ține obiectele? În pod, la altcineva? Masa era acoperită cu un postav verde, ce cădea în jos acoperind partea superioară a picioarelor. Ioanide ridică învelitoarea în sus descoperind sertarul și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
are preocupări străine de ale noastre, pune tăcere chiar și în expresia fizică indirectă a persoanei sale. De ce a închis tocmai sertarul? Poate a vârât în el cine știe ce drăcii lubrice, pe care se rușinează să i le vadă servitoarea când deretică." Năvălit de gânduri obscure, Ioanide se-ntinse pe pat cu mâinile sub cap, dormită îndelung astfel, în fine, se sculă, ieși, apoi veni cu o lădiță de chei și cu o pilă. Potrivi câteva chei, pili puțin una din ele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
afară de săptămâni întregi, iar casa puțea. Șoarecii îi ronțăiseră setul de vase de plastic închise ermetic, iar rafturile și podeaua cea nouă și frumoasă erau acoperite de linte. Nici filodendronii, nici schefflera și nici crinul-păcii nu mai puteau fi salvate. Deretică, opri alimentarea cu apă și plăti facturile restante. Gata cu cecurile lunare care să acopere cheltuielile. În timp ce ieșea din casă și încuia ușa, se întrebă la câte alte lucruri va mai trebui să renunțe de dragul lui Mark. Cât dură drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și primi darul. Jupâneasa Ilinca zâmbea șugubăț. Era Mihai, Mihai cel dintotdeauna. — Cât despre steaua cu coadă care a măturat cerul, preacinstită jupâneasă Brâncoveanu, începu repede Mihai să vorbească, îmbră-țișându-le din ochi pe amândouă boieroaicele, când a început steaua să deretice bolta cerului, mânăstirea din dealul Cotrocenilor era demult sfințită. Că doar eu am fost ispravnic. — Da, așa e, la Înălțare a fost sfințită iar steaua cu coadă s-a ivit în iarnă. Pe vodă Șerban l-am ajutat toți să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de gardă și dinspre grajduri, doar palatul așa cum bătea soarele pe el, drept din față dinspre răsărit părea o minune din basm. În goana mare, zornăind cheile, ispravnicul trecu pe lângă el; era de dimineață și slugile încă nu intraseră să deretice dacă mai rămăsese ceva nedereticat, așa că ispravnicul se grăbea să descuie. Ștefan se opri, privi lung clădirea, apoi își umplu ochii de galbenul de lumină al tufelor de forsythia trimise în dar acum cincisprezece ani de lordul Paget. Simțea un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
învață multe, dragostea mea, să furăm, să cerșim, să ne umilim, dar trebuie să recunosc: ești complet lipsită de orice fel de aptitudini de gospodină. Harul de mamă și curvă ți-o fi retezat din scurt pornirea nativă de a deretica și curăța, mă rog, sunt niște luni de când nu ne mai permitem detergenți. N-ar fi cel mai mare neajuns, dar gândește-te, totuși, că toate necazurile astea sunt de fapt un preț de nimic pentru visul vieții veșnice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
începutul toamnei, venise la el acasă, așa cum îi promisese, și îi plăcuse la nebunie apartamentul lui elegant - de o eleganță interbelică tot atât de bine conservată ca și eleganța vilei interbelice din cartierul Primăverii, în care crescuse ea. Voise să îi și deretice, dar el nu o lăsase și se trezise cu ea în brațe și apoi în pat, fără multe fasoane. Camelia era, cu adevărat, o femeie care știa bine ce voia de la un bărbat și mergea drept la țintă, nu-i
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dela una din fermele din apropierea orașului...! Și cu asta am spus aproximativ tot ce știu. Rămâneți cu bine și...baftă!”. Erau arânjați pentru multă vreme. Făcură unele cumpărături de alimente și timp de două zile nu eșiră din apartament. Atena deretică prin Încăpere așezând hainele și alte obiecte cum i se păru ei mai bine cu ochii permanent la ecranul televizorului, cu rimutul control schimbând canalele, ca de fiecare dată să scoată exclamații de uimire. „Incredibil...! Încă nu am reușit să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și am și început a boci ca babele. Și mie îmi dă târcoale tristețea, sfințite. M-am obișnuit să te știu în preajmă în orice clipă - chiar și în vis - și acum... Până mâine mai este, fiule. Așa că hai să dereticăm oleacă prin chilioară. Când am sfârșit treaba, bătrânul și-a rotit privirea prin încăpere, ca o gospodină, și a conchis: Am făcut-o și pe asta. Acum nu ai decât să îngădui gazdei să-și omenească musafirul. Și nu cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nostru bun! Ai plecat și s-a-mpângărat turma. Adun-o la loc!>> <<Am să mai vin, dar nu cu oameni>>. Atârnau curioșii prin sălcii, prin peri...” “Tata s-a spânzurat” O femeie la vreo șaizeci de ani vine și începe să deretice prin ceardac. Este fiica Elisabetei Rizea. Se oprește și-mi spune o întâmplare stranie. “Era prin ’91, toamna, spre înserat. Vine un om tânăr la poartă: Aș vrea să o cunosc pe Elisabeta Rizea. Da’... cine sunteți? - Doamnă, eu sunt
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cu prilejul prăjiturii, să declare că nu avea nevoie de nimic, însă i se păru absurd, deoarece neapărat trebuia să doarmă undeva. De aceea tăcu și luă parte prin așteptare la preocuparea Otiliei. Aceasta deschise o ușă, intră singură înăuntru, deretică ceva în pripă, fiindcă se auziră lovituri de scaune izbite și de dulapuri închise, apoi strigă lui Felix să intre. - Până mâine dormi aici, este odaia mea. Fii fără grijă. E cam dezordine, dar o să mă ierți, nu? Noapte bună
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Întâi se gândi să trimită scrisoarea prin poștă, însă putea sosi când era și el de față, și asta nu-i convenea. Hotărî să i-o pună în cameră, dar și așa trebuia să fie prudent, ca nu cumva Marina, dereticând odăile, s-o arunce. Așteptă până ce Marina termină dereticatul într-o zi în care Otilia nu era acasă, și apoi depuse plicul cu indicația "Domnișoarei Otilia" pe pat, pândind neliniștit în odaia lui. La ora unu se auziră și pașii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar intra... fiindcă toți cred că nu-s acasă. Nici lumânarea n-am aprins-o, ca să n-o zărească cineva din stradă sau din curte... Fiindcă, atunci când nu-s acasă, iau cheia la mine și nimeni nu intră aici ca să deretice trei sau patru zile la rând; așa-i la mine rânduiala. Așa că nu știu cum să fac să nu se afle că în noaptea asta stăm aici... Stai puțin! spuse prințul. Mai înainte i-am întrebat pe portar și pe bătrânică dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aici de patru zile. V-ați dat probabil seama că aici nu e chiar Grand Hotel. E portarul, care se duce la culcare pe la unsprezece, pentru că clienții au o cheie de la intrare, una sau două cameriste care vin dimineața să deretice Încăperile, și un bătrân alcoolic, care ține loc de hamal și le aduce clienților băutură În camere când ei sună. Alcoolizat, insist, și arteriosclerotic: a fost un chin să-l interogăm. Portarul susține că are mania fantomelor și că deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
săptămână să mai scuture praful, a alunecat pe unul dintre caiete, parcă cel cu numărul 1. — Deci cu asta irosiți hârtia! Am privit-o. E proastă, dar nu mai mult decât altele. N-a așteptat un răspuns. A continuat să deretice cântând arii stupide, care îi răsună în minte de când avea 20 de ani și visa să-și găsească un soț. Mi-ar fi plăcut să-i dau o explicație, dar ce să explic? Că înaintez cu fiecare rând ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din porcăriile mele, în speranța că odată și odată, cine știe, se va descoperi că am fost genial și atunci vor da lovitura cea mare. Dar spre deosebire de cei care se feresc să pună ordine în mediocritatea lor, eu mi-am dereticat-o, am scuturat-o de praf și am privit-o atent, chiar dacă am făcut asta cu silă. Încât mediocritatea mea semăna cu o cameră curată în care nu găseai nici un gunoi. Totul era de duzină, ieftin, descurajant; eram prea conștient
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
însoțesc la tanti Neli, mătușa ei de optzeci de ani. Spune că suntem singurele ei rude și e datoria noastră s-o ajutăm. Iar tata completează: „Și singurii moște nitori“. Cele două ore de conversație cu tanti Neli, în timp ce mama deretică prin casă și bombăne întruna despre vechiturile care se prăfuiesc zadarnic, nefolosite și uitate, mă plictisesc mai tare decât calculele cu radicali, dar n-am scăpare, mama susține că prezența mea e ca un „izvor de apă vie“. Când eram
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în zilele când ești aici nu scap de chinul tristeții, fiindcă nu pot să te văd decât printre uși sau de după un colț de perdea... Singura mângâiere o am atunci când îți pregătesc de mâncare, când îți schimb patul sau când deretic prin chilie... --Dar acum, când ești cu mine, nu te bucuri? --Și cât ține bucuria asta, scumpule? Odată cu aceste vorbe și-a îndreptat privirea spre nicăiri. A oftat și mi-a strâns mai tare brațul. Îi simțeam fierbințeala trupului. Ardea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vale începură cu mic cu mare să împrăștie pământ peste zăpada înghețată și să umple hârtoapele și se trudiră să înlăture zăpada de pe casa samuraiului. Riku, nevasta samuraiului, era și ea într-o forfotă nemaipomenită îndrumându-le pe femei și dereticând toate odăile. A doua zi, slavă Domnului, cerul era senin, iar samuraiul merse împreună cu unchiul său până la gura văii în întâmpinarea seniorului Ishida și a însoțitorilor săi. De când samuraiul îi urmase tatălui său, nu se mai întâmplase niciodată ca seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spune că trebuie să mă aducă cineva cu mașina acasă. Aș fi vrut doar să mă fi anunțat mai din timp. Ce mă făceam dacă nu era una dintre zilele doamnei Goralski? Doamna Goralski venea o dată la trei zile ca să deretice, să spele și să stea cu fetele, în timp ce Madeleine se ducea la întrunirile ei pentru cauze nobile, făcea cumpărăturile cu mama și cu sora ei și uneori se îmbrăca frumos și lua trenul spre New York ca să meargă la vreun muzeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Frank. Turiștii care plâng nu sunt o raritate. Dar eu nu plângeam pentru ceva din casa aceea. Plângeam pentru inocența acelui tată care mergea spre casă în seara roșiatică a Amsterdamului, pentru speranța unei noi vieți a acelei femei care deretică un apartament, pentru băiatul care credea că e în siguranță. Plângeam pentru o lume care vedea că se apropie un război, care se temea de ce-i mai rău, dar nu avea nici o bănuială cât de rău putea să fie acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nevoie de cineva ca sprijin permanent În casă și În comerț. Doar soții Schimpf, cea mai nevoiașă familie din toată obștea de șvabi, au acceptat ca fiica lor de șaisprezece ani, Maria, să lucreze la Weisz. Fata făcea de toate: deretica, spăla, gătea, Îl ajuta pe stăpîn la vînzări, la tejghea. CÎnd a sosit Clara În 1947, Maria era gravidă cu Weisz, care făgă duise că o va lua de nevastă. Și-a informat și fiica de intenția lui, nebănuind Însă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]