185 matches
-
întrebă. El continuă să stea nemișcat, privirea lui venea din încremenirile timpului, acele secvențe uitate, ce rămân în memorie din marea mișcare a materiei. Părea din altă lume. Era el și parcă nu. Ea se ridică în picioare începu să deretice un minut, două, așa ca să se afle în treabă, apoi trecu în dormitor și la urmă în salon (rămășiță a modei dinainte de război, modalitate stângace a burgheziei, imitând la începuturile ei statul aristocratic-rural, atunci încă paralel, copie și aceasta, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și, în loc de „noapte bună”, șopti zâmbind: - Ce bine când doctorul îți spune că nu ai nimic! Nu-i așa, domnule judecător? De data asta nu mai accentua ironic pe ultimele două cuvinte. A doua zi dimineața (mă trezisem mult înainte, dereticasem în amândouă încăperile, deschisesem ferestrele), o auzii pe treptele de la intrare (fiica ei rămăsese la vorbe cu doamna Pavel) bătând apoi la ușa masivă ce era întredeschisă: - Bună dimineața, îmi spuse râzând, în momentul în care mă ivii în canatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
veni părinții acasă. Se gândi că, dacă tot a spus mama că îi lasă în grijă toată gospodăria, va face ce văzuse că face mama în fiecare zi, că doar era gospodina casei acum. Intră în casă și începu să deretice, să facă paturile, să dea cu mătura, să deschidă geamurile să se aerisească. După ce termină cu toate acestea, merse la bucătărie, dar aici totul era curat și ordonat, căci avusese mama grijă de cu seară. Atunci, se gândi că ar
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
citească în vreme ce mănîncă. De la un timp ține două pisici. Se uită cu înduioșare și la cele de pe stradă. Cam de două ori pe an îi pică în vizită mama, o doamnă venerabilă care rămîne la el cîte o lună. Gătește, deretică odaia și-l bate la cap să se însoare. Asemenea perioade corespund celei mai intense activități a profesorului la căminul cultural, unde montează un spectacol cu brigada de agitație. A fost primit și în partid. După ce l-a felicitat, între
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ceilalți, se lăsa copleșit cu adâncă plăcere de nerăbdarea de a iscodi și de a afla ce se petrecea prin clădirea de beton a șefilor. În Sala de ședințe (așa scria pe o plăcuță bătută În cuie deasupra ușii) se dereticase În acea după-amiază. Tuburile arse de neon fuseseră Înlocuite de electricieni, o femeie legată la cap cu o basma cărămizie strânsese pânzele de păianjen de pe tavan cu o mătură legată de o prăjină lungă; fuseseră spălate geamurile, perdelele și pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de zece-unsprezece ani, premianta clasei, scrie fără să facă nici cea mai mică greșeală de ortografie sau gramatică: „Eu, când este Ziua Femeii, mă trezesc devreme, Îmi fac singură patul. Ofer mamei mele un buchet de ghiocei. O ajut la dereticat. La bucătărie curăț cartofii și morcovii. Mama cântă. La prânz, tata este fericit. Mâncarea Îi place mult și mama Îi spune că și eu am ajutat-o. Tata este și mai fericit. Eu sunt cuminte toată ziua. Seara, o ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în zilele când ești aici nu scap de chinul tristeții, fiindcă nu pot să te văd decât printre uși sau de după un colț de perdea... Singura mângâiere o am atunci când îți pregătesc de mâncare, când îți schimb patul sau când deretic prin chilie... --Dar acum, când ești cu mine, nu te bucuri? --Și cât ține bucuria asta, scumpule? Odată cu aceste vorbe și-a îndreptat privirea spre nicăiri. A oftat și mi-a strâns mai tare brațul. Îi simțeam fierbințeala trupului. Ardea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și am și început a boci ca babele. Și mie îmi dă târcoale tristețea, sfințite. M-am obișnuit să te știu în preajmă în orice clipă - chiar și în vis - și acum... Până mâine mai este, fiule. Așa că hai să dereticăm oleacă prin chilioară. Când am sfârșit treaba, bătrânul și-a rotit privirea prin încăpere, ca o gospodină, și a conchis: Am făcut-o și pe asta. Acum nu ai decât să îngădui gazdei să-și omenească musafirul. Și nu cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
învață multe, dragostea mea, să furăm, să cerșim, să ne umilim, dar trebuie să recunosc: ești complet lipsită de orice fel de aptitudini de gospodină. Harul de mamă și curvă ți-o fi retezat din scurt pornirea nativă de a deretica și curăța, mă rog, sunt niște luni de când nu ne mai permitem detergenți. N-ar fi cel mai mare neajuns, dar gândește-te, totuși, că toate necazurile astea sunt de fapt un preț de nimic pentru visul vieții veșnice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aici de patru zile. V-ați dat probabil seama că aici nu e chiar Grand Hotel. E portarul, care se duce la culcare pe la unsprezece, pentru că clienții au o cheie de la intrare, una sau două cameriste care vin dimineața să deretice Încăperile, și un bătrân alcoolic, care ține loc de hamal și le aduce clienților băutură În camere când ei sună. Alcoolizat, insist, și arteriosclerotic: a fost un chin să-l interogăm. Portarul susține că are mania fantomelor și că deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aia surorile o tot îmboldeau: he he, ce știi tu! n-ai ținut bărbat și copii! plimbarea plimbare, tihna tihnă, televizorul televizor! cred și eu că nu te chinuie reumatismele!. Așa că mezina familiei, la 92 de ani, făcea cumpărăturile, spăla, deretica, gătea și n-avea voie să se plângă de nimic. Tanti Clemanza îi zicea: Mizi dragă, adu-mi alt couteau, că ăsta e pătat; și nici la fourchette nu arată comme il faut. Mizi, cherie, strânge tu masa, că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e frică de tâlhari și fata a râs. Acuma, dimineața, Ileana s-a trezit și a ieșit binișor în sufragerie, să nu tulbure odihna cucoanei. Deschise ușa cerdacului și ferestrele de la salon și sufragerie; voia să se poată apuca de dereticat până se va scula cucoana. Apoi își luă așternutul să-l treacă, prin coridor și bucătărie, acasă. In bucătărie, unde duduia focul, erau părinții ei, amândoi supărați și spăimântați. ― Hai, fato, nu dospi ca boierii, că nu-i vreme de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu mâna goală!... De ce foc, fraților, mai bine să ne luăm fiecare, că-s pline hambarele!... Dumnezeu și Maica Precista!... Hai, băieți, nu pregetați!... Ce ți-e frică, Ioane, că nu mai sunt boieri! Unul năvăli spre cerdac unde slujnicele dereticau lăcrimând. Ceilalți, ca oile, năvăliră după el. Femeile fugiră în casă cu țipete de spaimă. De pe uliță soseau mereu alți țărani care prinseseră de veste că se strânge lumea la curte. Cei pătrunși în casă se înverșunau lărmăluind și spărgând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ștefănescu-Delavrancea declara: „Și este o așa de strânsă legătură între chestia națională și reformele împroprietăririi țărănimii și ridicarea celor 5-6 milioane de suflete la viața noastră publică, că n-ar mai fi nevoie de nici o explicație [...]. Noi, cu revizuirea Constituției, dereticăm casa noastră, în care vom primi pe frații noștri după atâta vreme de dureri și suferințe [...]. Să dăm țăranilor eroi ceea ce trebuie să dăm din toată inima și cu toată dragostea noastră”. Prin adoptarea reformelor - aprecia N. Iorga -, „România se
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
să seducă pe toți musafirii. Îi cumpărasem și eu câteva cărți în dar, și am vrut să i le dau chiar în zorii acelei zile. Noaptea rămăsese la mine numai o jumătate de ceas, căci muncise ca o roabă să deretice casa (scara era toată învestmîntată cu covoare vechi, se puseseră vase cu flori pretutindeni, se goliseră două încăperi de sus pentru primire, aducîndu-se saltele și șaluri care le transformară în două imense divanuri, pe, care trebuia să te urci cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o diplomă sau așa ceva!“. Dar toate îndemnurile rămâneau fără rezultat și, pentru a se convinge singură de imposibilitatea unui astfel de plan, Gabriel ținea să fie toată ziua ocupată. Îi plăceau treburile gospodărești. Îi făcuse plăcere să pregătească și să deretice camera Stellei și să-i aranjeze o vază cu narcise. Existau trei dormitoare la Como, două de dimensiuni mijlocii și unul micuț. Adam ocupa dormitorul mic, și pentru că îl prefera, și pentru a lăsa liberă o „cameră de oaspeți“ normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și inocent și liber! Își trânti lucrurile claie peste grămadă în valiză și după aceea nu mai reuși s-o închidă. Îi venea să urle de furie. Împinse într-un colț valiza cu capacul semideschis și începu în grabă să deretice prin dezordinea din jurul patului. Se strădui să netezească așternutul, și în cele din urmă îl lăsă cum era. Coborî în camera de zi. — Judy, ai ceva împotrivă dacă-mi mai las valiza aici? Lucrurile mi le-am strâns. Vin eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a vorbit Chirostii râzând. Mă descurc eu și singur, da’ nu-i frumos să râzi de nevasta mea! Ei. Nu te supăra pentru atâta. Am glumit și eu... Hai să-ți așezi culcușul, că de mâine începem treaba. Maranda a dereticat prin cămăruță și i-a așezat așternutul. Să ai grijă, Toadere: să nu bei și să nu te încontrezi cu oamenii, că lumea-i ca lumea: și bună și rea... Oi avea, Marandă. Oi avea. Să nu spui în sat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
bisericească umblând cu pușca?>” “ Moș Creangă nu era vânător înrăit, ca Sadoveanu sau Topârceanu. El a vrut doar să sperie ciorile, fiindcă îi murdăreau turla bisericii” - a precizat gândul de veghe. Cu această întâmplare în minte, am vrut să-mi deretic locul, pentru a mă așeza la treabă. O mulțime de pene, însă, și alte semne arătau că vulpea s-a ospătat în lege pe acel loc. Amuzat, mă întrebam: cotețul cărui călugăr o fi fost vizitat în noaptea trecută? Sigur
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
afară de săptămâni întregi, iar casa puțea. Șoarecii îi ronțăiseră setul de vase de plastic închise ermetic, iar rafturile și podeaua cea nouă și frumoasă erau acoperite de linte. Nici filodendronii, nici schefflera și nici crinul-păcii nu mai puteau fi salvate. Deretică, opri alimentarea cu apă și plăti facturile restante. Gata cu cecurile lunare care să acopere cheltuielile. În timp ce ieșea din casă și încuia ușa, se întrebă la câte alte lucruri va mai trebui să renunțe de dragul lui Mark. Cât dură drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu cu apă. Știți doar cum se spală pisicile și cât de econoame sunt ele nu numai cu apa. Dar ...apropo de apă: voi ați văzut cum se poate găuri apa? Eu văd în fiecare zi chestia asta. Dimineața, după ce dereticăm, mergem cu PAM la baie și spălăm câte ceva în chiuvetă. Eu nu spăl, pentru că, v-am spus, nu- mi place să consum apă, dar mă plimb pe marginea chiuvetei ca să văd mai bine tot ce se întâmplă în ea. Mă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Crezi în Dumnezeu? Nicu intrase în casa zisă a zugravilor fără să bată la ușă și fără să se mire de mizeria dinăuntru. Nici la el acasă nu era chiar palat, dar, oricum, când maică-sa era bine, rânduia lucrurile, deretica și spăla. De altfel era spălătoreasă cu ziua. Vara se ducea să se spele pe cheiul gârlei, unde se și îmbăiau, cu toatele, în pielea goală, laolaltă cu bărbații, fără să se rușineze, iarna era mai greu, mergea doar pe la casele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
orice întâlnire cu vreun client și se duse spre casă, dar nu se urcă în mansarda lui, nici nu se îndreptă înspre câmp, ci o luă către labirintul de iederă, ca și cum ar fi fost chemat. Ajutorul lui, care, la garaj, deretica o mașină pe rampă, îl văzu, dar se mulțumi să ridice din umeri. În definitiv, în ultimul timp erau atâția vizitatori care își petreceau ziua să se joace în felul ăsta de-a v-ați ascunselea, încât nu-i mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mult! Omar, în schimb, aștepta fiecare creștere a liniei și se bucura ca de dinții de lapte ai unui prunc. „Astea sunt vertebrele Soarelui“, se mândri când așezară traversele și își imagină încântat cum pomii, benzinăria, garajul și ce mai dereticase cu mâna lui se vedeau ca un loc promis, din goana vagoanelor. După șapte-opt luni, într-o dimineață, o locomotivă trase primul tighel pe pânza de cețuri a câmpului. Omar o auzi din mansardă, iar Isabelle, care se ducea înspre
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
singure", " Știți să vă croiți o rochie?". Judecând după capotul șleampăt, cu o garnitură oribilă de ciucuri și cerculețe, maiorul își zise că autoarea nu izbutise grozav în intențiile ei. ― Sînteți în concediu? ― Nu. Am o recuperare. Mă gândeam să deretic ca lumea. Cristescu privi uimit în jur: ― Ce să mai dereticați? Femeia își strânse buzele. Răspunse didactic: ― Curățenia nu se face. Se întreține! Azvârli bărbia spre ușă: Unul nu pune mîna! Bătrâna știe de zaharicale și parizerul motanului. Atît! Când
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]