193 matches
-
defuncționalizată în „Y” - Roux. Anastomozele pancreatodigestive pot fi realizate și lateral, pentru pancreas și terminal sau lateral pentru tubul digestiv. Aceste operații pot fi efectuate, mai rar, după pancreatectomie cefalică; cel mai des ele sînt indicate și practicate în operațiile derivative ale pancreasului, atunci cînd abușarea canalului Wirsung, în duodenul doi, este stenozată de obstacole. După pancreatectomii cefalice, derivațiile pancreato- digestive lateralo-terminale sau lateralo- laterale sînt practicate, atunci cînd din motive locale, anatomice, bontul pancreatic restant nu prezintă garanții pentru securitatea
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
de la singular cu sufixul -uri. O indicație în acest sens ar fi faptul că la brânzeturi, între forma de singular brânză și terminația -uri intervine segmentul -et-. În română, interfixele nu se întâlnesc în morfologia flexionară, ci doar în cea derivativă (rar). Substantivele feminine cu pluralul în -uri sunt puține și pot fi considerate neregulate. O posibilă problemă pe care o ridică această ipoteză este aceea că trebuie să admitem existența genului neutru la adjective, deși acesta nu este niciodată exprimat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este redusă la move-α, cu condiția ca α să fie un constituent. Deplasarea (engl. move) este considerată ultima soluție (engl. last resort). După move-α rămâne o urmă coindexată cu componentul deplasat, urma și componentul formând un lanț care reprezintă istoria derivativă. Un constituent deplasat trebuie să verifice anumite trăsături. LF este nivelul reprezentării lingvistice în care apare structura gramaticală relevantă pentru interpretarea semantică. PF este nivelul la care apare informația relevantă din punct de vedere articulatoriu/perceptiv. Nu există o legătură
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un singur argument extern. În acest punct al descrierii nu voi intra în detalii în privința diferențelor dintre inacuzativele primare (prototipice) și cele derivate (unii lingviști nu sunt de acord cu existența acestei distincții − vezi infra, 5.3.), nici în legătură cu relația derivativă dintre varianta inacuzativă și cea tranzitivă a unui verb derivat, care va fi discutată în secțiunea referitoare la alternanța cauzativă − vezi infra, 5. 3.2.2. Clasificarea semantică A doua clasificare urmărește identificarea subclaselor semantice de verbe inacuzative. Borgonovo și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbe inacuzative − derivate și de bază −, argumentul lor fiind existența unei clase universale de verbe care nu au variantă tranzitivă. Reinhart (1996: 30) le reproșează celor două autoare faptul că nu explică de ce inacuzativele și reflexivele, care au o istorie derivativă atât de diferită, au aceeași morfologie. Și Sorace (2004: 246−248) consideră că regulile formulate de Levin și Rappaport Hovav (1995) sunt prea laxe. Modelul proiecționist nu poate explica variațiile fără a presupune existența unor intrări lexicale duble și a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
special în tratarea reflexivului romanic: subiectul verbelor reflexive este obiect de adâncime, ca și subiectul inacuzativelor. Reflexivele nu trec însă testele de inacuzativitate, iar asemănările morfologice dintre reflexive și inacuzative nu sunt determinate de structura argumentală comună, ci de operațiile derivative. Reinhart și Siloni (2004: 160) arată că, în engleză, ebraică și neerlandeză, reflexivele sunt o clasă închisă (sunt create în Lexicon), pe când în limbile romanice reprezintă un fenomen productiv (sunt create în Sintaxă). Operația care derivă reflexivele este, așa cum arătase
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și Siloni (2004: 165, 166) arată că reducerea este o operație supusă constrângerilor: se poate aplica numai unei perechi de roluri tematice libere, dintre care unul e extern. Reflexivele și inacuzativele pot avea aceeași morfologie pentru că sunt rezultatul aceleiași operații derivative (reducere), dar nu au aceeași structură argumentală. Reinhart și Siloni (2005) numesc operațiile care afectează valența unui predicat operații de aritate. Aceste operații sunt universale, dar nivelul la care se aplică este o alegere parametrică: (a) Lexicon: ebraică, engleză, rusă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
recomandă o baie rece a jumătății inferioare a corpului (de 3 ori pe săptămână) sau baie de șezut (de 3 ori pe zi, câte 25 minute) și un duș rece al membrelor inferioare, o dată pe zi. Bune rezultate dă compresa derivativă aplicată pe spate, de la nivelul cefei până la coccis; se face o soluție din oțet diluat În părți egale cu apă În care se Înmoaie o pânză și se aplică pe spate. După 50 de minute se Înmoaie pânza Într-o
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
strecoară și se amestecă până la uniformizare. Regimul alimentar Se mărește consumul de varză și gutui. Regimul de viață Este cunoscut că vindecarea fisurilor anale se desfășoară pe o lungă durată, peste 8 săptămâni. Contra formării fisurilor anale se recomandă: - compresă derivativă abdominală și perianală, aplicată Înainte de culcare; -baie caldă de șezut cu temperatură În creștere, timp de 25 minute pe zi; -duș scoțian alternativ cu apă caldă și rece, de 2 ori pe zi; -baie de soare zilnică. Capitolul 30 CONSTIPAȚIILE
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
ci și cheia de boltă a întregului program de socializare derulat de autoritățile comuniste. Reformele din 1968 și 1978 continuă pe calea profesionalizării, tehnicizării și industrializării învățământului românesc. Legea din 1978 enunță "principiul politehnizării" ca stând la temelia școlii, și derivativul acestuia, "asigurarea policalificării" ca singura posibilitate de "dezvoltare multilaterală a personalității umane". Comparativ cu legea din 1948, vădit pro-sovietică, reformele învățământului din 1968 și 1978 reintroduc patriotismul ca deziderat al procesului educațional. Legea din 1968, mai timidă în afirmații cu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
anului școlar 1914/15 reprezintă situația învățământului pentru Vechiul Regat, fără provinciile încorporate în urma Marii Uniri. 18 Considerăm procesul naționalizării ca o formă specifică a procesului de socializare. Noțiunile de "agenție de naționalizare" (prin care caracterizăm școala și armata) sunt derivative ale mult mai consacratului termen de "agenție de socializare". De asemenea, pe același fir (ana)logic, noțiunile de "naționalizare primară" (prin școală) și "naționalizarea secundară" (prin armată) sunt inspirate din conceptele centrale ale tradiției sociologice de "socializare primară" și "socializare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
diateza reflexivă’ implică sensul lexico-gramatical ‘tranzitivitate’: El se îmbracă. Intrarea în relație sintactică cu un complement direct marchează același sens lexico-gramatical al verbului, tranzitivitatea: El rupe o floare. Se constituie în mărci ale sensurilor lexico-gramaticale de gradul I unele sufixe derivative; -ește, de exemplu, marchează apartenența la clasa adverbelor a termenilor lexicali pe care îi generează: studențește etc., în opoziție cu -esc, semn al apartenenței la clasa adjectivului: studențesc etc.; -ătate marchează apartenența la clasa substantivelor: -creștinătate etc. În același mod
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
generează: studențește etc., în opoziție cu -esc, semn al apartenenței la clasa adjectivului: studențesc etc.; -ătate marchează apartenența la clasa substantivelor: -creștinătate etc. În același mod, dezvoltă o a doua funcție, de marcă a sensurilor lexico-gramaticale de gradul II, sufixe derivative prin care se formează substantive de sens opus în interiorul corelației masculin-feminin: elev - elev-ă; poet - poet-ă/poetesă; ieșean - ieșean-că; rață - răț-oi etc. Prin extrapolare, apoi, -ă, dezinență de singular la substantive cu trăsătura semantică -animat și, în consecință, incompatibile cu opoziția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aveau aceeași fervoare. Gradenele nu se umpleau obișnuit și de asemenea sălile și terenurile de sport rămâneau libere, dar publicul exprima, prin număr și fidelitate, prin interesul referitor la gestul echipelor și al campionilor, un lucru esențial, altceva decât un derivativ comun la necazurile cotidiene. Astfel, cu votul universal și cu școala republicană sportul modern a postulat egalitatea tuturor și a consacrat un merit care nu datorează nimic nașterii. Mulți analiști ai sportului au insistat pe interdependența în sensibilitatea democratică asupra
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
din 1914-1918 micile naționalități ale Europei Centrale au obținut un mare triumf: Austro-Ungaria a fost dezmembrată, recompensîndu-se astfel Serbia, aliata învingătorilor, creîndu-se artificial Iugoslavia și Cehoslovacia și restaurîndu-se Polonia. Din păcate, această "măcelărire" precipitată concepută și ca un soi de derivativ pentru populați-ile atrase de revoluția rusă constituie sursa dramei prezente din această regiune, agravată în plus de erorile comise între cele două războaie cît și de efectele politicii comuniste în privința naționalităților. Mai rămîne de precizat o ultimă chestiune, cea mai
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de-clanșat-o antrenînd victimele Franței într-un război de distrugere totală. Mecanismul războinic nu tinde în mod deliberat să însuflețească ardoarea națională a poporului. Însă poate fi luat drept expedient miraculos. Războiul este "funcțional". El oferă mai mult decît un simplu derivativ dificultăților interioare ale unui regim amenințat. În mod evident, el constituia calea cea mai sigură de a obține atașamentul cetățenilor, neofiți, desigur, cu condiția să fie victorios, total agresiv, crud și totodată compromițător pentru întreaga populație transformată astfel în complicea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vor constitui un efectiv total de 1 800 tineri ofițeri de la 1871 la 1887 față de numai 700, între 1847-1870.286 O evoluție analoagă se observă și în cadrul Școlii politehice. Tot aceeași armată care defilase la 14 iulie va oferi un derivativ sentiment-tului patriotic al burgheziei și aristocrației. Rămîne de înțeles doar de ce a făcut-o și de ce această admirație exagerată față de cariera armelor va degenera în preajma lui 1914 într-o mistică patriotico-religioasă împărtășită deopotrivă de foștii adversari catolici ai Republicii cît
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
carierist, dacă avem în vedere beneficiarii. 8 Pregătirea exploziei Oportunismul învingătorilor din Primul Război Mondial n-a produs nici o clipă efectul scontat. Redecupajul Europei Centrale viza, ca efect imediat, protejarea de contaminarea cu revoluția rusă, deturnînd astfel atenția tuturor către derivativul naționalist. Obiectivul n-a fost atins. Disprețuind tentativa disperată a lui Guillaume II care, la 30 septembrie 1918, anunțase supușilor săi instaurarea unei adevărate monarhii parlamentare, Germania va fi lovită prima de febra revoluționară. Soldați și marinari se răzvrătesc, formînd
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pre, cătră (arhaisme fonetice); * la nivel lexical-semantic: ienicer, sultan (trimit către referenți care nu mai există în prezent arhaisme lexicale); lege (cu sensul de "religie"), carte (cu sensul de "scrisoare"), rost (cu sensul de "gură") arhaisme semantice; nepereche, neprieten (structuri derivative care nu se mai folosesc astăzi) arhaisme derivative; * la nivel morfologic: [vremea] Ducăi, văzum, plânsăm, roate, școale, ruinuri (arhaisme morfologice); * la nivel sintactic: ,,somnul vameș vieții", "norodul nu te vrea, nici te iubește" (arhaisme sintactice, dintre care ultimul exemplu este
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sultan (trimit către referenți care nu mai există în prezent arhaisme lexicale); lege (cu sensul de "religie"), carte (cu sensul de "scrisoare"), rost (cu sensul de "gură") arhaisme semantice; nepereche, neprieten (structuri derivative care nu se mai folosesc astăzi) arhaisme derivative; * la nivel morfologic: [vremea] Ducăi, văzum, plânsăm, roate, școale, ruinuri (arhaisme morfologice); * la nivel sintactic: ,,somnul vameș vieții", "norodul nu te vrea, nici te iubește" (arhaisme sintactice, dintre care ultimul exemplu este considerat, în Zugun, 2000, p. 184, chiar "arhaism
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a îmbuna etc. NOTĂ. În literatura de specialitate se consideră că mijloacelor interne și externe de îmbogățire a vocabularului li se pot adăuga și așa-numitele "procedee lexicale formative secundare", exemplificate prin: specializarea lexical-semantică a unor variante fonetice, morfologice sau derivative ale unor cuvinte: pitic/ chitic, titirez/ chichirez etc.; contaminarea 70, combinarea într-un cuvânt a părți de cuvinte independente sinonime: impuls < imbold + puls; milog < milă + olog etc.; abrevierea unor denumiri: [tren] accelerat, [tren] rapid etc.; "onomatopeizarea" (crearea de onomatopee): câr-mâr
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
formați în limba respectivă este faptul că primele, rămânând nemotivate semantic din punctul de vedere al limbii receptoare, pot suferi mai frecvent schimbări formal-gramaticale, îndeosebi la finală deoarece se adaptează la normele fonetice și morfologice proprii, primind mărci specifice, uneori derivative (arom. căpak'e, magh. poznáz-, szkimbál-, rom. stamboală, vindereu etc.), sau ignorând rostirea etimonului străin și aplicând formei scrise pronunția limbii proprii (it. notes < bloc-notes < fr. bloc-notes) -, ori pot cunoaște alunecări semantice (concretizări, specializări) mai ușor decât cuvintele condensate din
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
poate produce, în rare cazuri, modificări la finală, destinate încadrării în tipurile flexionare uzuale: rom. kil < (înv.) kilo < kilo[gram], dar genul se menține. 1.3.6. Schimbări gramaticale profunde au loc, desigur, în condensările care au drept corolar procese derivative: noul cuvânt preia, ce-i drept, sensul și comportamentul sintactic al întregii formații de bază, dar pierde complet caracteristicile morfologice ale elementului reținut. Este vorba de cazurile de reducere a unor locuțiuni verbale la complementul nominal sau, rareori, adverbial, care
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
fascinat de țările pe care englezii le vor distruge, de lumea care le va sta la picioare, de sus cad manechine). O familie lexicală tare Onoare, onorabilitate, onorant, dezonorant fac parte dintr-o familie lexicală tare În care fiecare particulă derivativă aduce un nou conținut semantic moral. Onoarea Își are corespondentul retoric În respect, pentru că cei care nu abdică de la respectarea cuvântului, cei care nu devin instrumente ale disimulării flagrante Își câștigă dreptul la respectabilitate. Eduard al III-lea instituie un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
readuce în discuție, așadar, clasificarea tipologica, prin preluarea distincției sintetic - analitic de la August W. Schlegel (1767-1845) și August Schleicher (1821-1868), insă propune o clasificare mai complexă, cu mai multe criterii și distincții: patru tipuri conceptuale exprimate de o limbă (concrete, derivative, relațional-concrete și pur relaționale), patru tipuri de tehnici morfematice (limbi izolante, aglutinante, fuzionante și simbolizante) și trei tipuri structurale (limbi analitice, sintetice și polisintetice), cu diferite grade de amalgamare și relativizare. În funcție de parametrul gradului de sinteză al formațiilor flexionare el
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]