450 matches
-
emisiune în care s-ar face cea mai onestă și mai lucidă contrareclamă tocmai instituției care, în zilele noastre, și-a făcut din reclamă și din audiență un principiu de existență; o emisiune al cărei conținut iconoclast ar acoperi de deriziune însuși etosul pe care se sprijină edificiul planetar al imaginilor televizate: etosul recunoașterii publice. Cu alte cuvinte, obsesia celebrității. Nu-ți trebuie cine știe ce fler ca să-ți dai seama că o asemenea emisiune nu ar avea prea multe zile și că
Intruziunea mediatică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9286_a_10611]
-
care contextualizează spontanul portret de căpetenie, cel auctorial, ele posedă ca numitor comun o incisivitate, nu doar o agerime a condeiului critic ci și o anafectivitate. Mihail Sebastian e un excelent observator rece al deficiențelor omenești, un colector al nuanțelor deriziunii, sub semnul unei inteligențe stilate, al unei detașări caligrafice. Nedispus a admira, avînd mai curînd o nostalgie a umanității simple decît a celei de excepție (despre T. Teodorescu-Braniște: "Un om cumsecade. E mai rar decît un om de geniu"), diaristul
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
polemizează nemijlocit cu viziunile arhaizant-etnografice și, prin repetiție, glosează pe marginea reprezentărilor serialiste, WC-urile reactualizează momentul dadaist și, în special, resemantizările de tip Duchamp, cu întreaga lor încărcătură conceptuală și cu toate pornirile anticalofile, după cum mucurile de țigară, prin deriziunea implicită, aduc din nou în discuție esteticile poveriste. Dintr-o altă perspectivă, aceleași lucrări refac traseul mare al tehnicilor sculpturii. Modelajul se întîlnește cu asamblarea, iar colajul cu cioplirea și cu finisajul; altfel spus, tehnicile prin adăugire coexistă, aproape demonstrativ
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
masă de realitatea stării de lucruri, din scârbă sau chiar epuizați. Sătul, demonul agoniei noastre active va fi cuprins de somnul negru al unei sieste macabre. „A produce“ va fi eveni mentul supranatural al lehamitei, al lenei depline, universitate a deriziunii. Nonșalanța divină nu se manifestă altfel. E timpul, prin urmare, să îi lăsăm siestei libertatea de a tranșa lucrurile în locul nostru. * „Nu vă legați de imbecili, ar fi scris Îngerul cu litere de aur pe frontispiciul lumii moderne, dacă această
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu se poate exprima firesc în limba țării de adopție îl îmblânzește, așa încât se comportă cu precauție, de parcă ar fi de sticlă, își admiră stăpânii (dar nu îi respectă), iar ceea ce îi caracterizează mai cu seamă discursul este luarea în deriziune a sărmanei țărișoare din care a fugit. Nu am auzit în Europa de alt popor care să se batjocorească pe sine mai pătimaș. Și mai grav e că în linia întâi a frontului acesta se plasează intelectualii. O mie de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și social în care amalgamează urme sau amprente ale imaginarului din Kafka (alienarea și absurdul existenței), Sábato (asociația surdo-muților e o alegorie transparentă a societății totalitare, ca și organizația orbilor din romanul scriitorului argentinian), Bacovia (nervii de primăvară, abandonul în deriziune), Caragiale (parodia scrisorii pierdute și a făcliilor de Paști). Disperarea ascunsă a bufonului ne semnalează discret marea farsă a dictaturii comuniste. Romanul Plicul negru e cartea care l-a determinat pe Norman Manea să se elibereze de regimul comunist din
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
actual al personalității în chestiune. Fără a slăbi o clipă ironia în care concede a se confesa, spre deosebire de alți ironiști ce au grijă a-și acoperi cu vălul acesteia propria figură, se declară a fi nu numai, plonjînd aparent în deriziune, un "ca (dav)ru didactic ubuniversitar", ci și un "auctor" ce-și determină, la următorul mod fantast-pertinent, imanența: "Auctor" însă nu "scriutor în sensul restrîns al apartenenței la Uniunea Sovietică a Literaților Moldovalahi, or la Comunitatea Scribilor Independenți, ci-n
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
perceptibilă, interesul frecvent arătat limbajului ar avea un caracter excesiv. Astfel problemele ființei ar cădea în spațiul derivat al speculației logico-semantice, pierzîndu-și temeiul originar: "Omul ajunge astfel să fie înțeles ca o secreție a limbajului său, care îi evidențiază fie deriziunea, fie măreția logocentrică". Homo lingvisticus e un produs artificial. Sub egida sa, condiția existențială a poeziei se află într-o mișcare descensională, pe fondul unei stări de resignare generate de o "implacabilă modificare de perspectivă a privirii subiectului uman asupra
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
pasaj în care îl evocă: "În ființa lui intimă, poetul era un mare emotiv, dar în același timp era posedat de un demon care îi denunța emotivitatea drept slăbiciune și îl făcea să se împotrivească propriei lui naturi. Ironia, sarcasmul, deriziunea, grotescul erau tot atâtea arme cu care el se apăra pe sine însuși. Lacrimii interioare îi opunea virulența unui verb coroziv, menit s-o strivească. [...] Arghezi nu vedea lumea printr-o oglindă strâmbă, ci o strâmba el însuși spre a
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
să cred că Revoluțiile și alegerile libere își pierd noima câtă vreme omul „simplu” nu e decât caricatura stăpânului. Momâniatc "Momânia" Așa ar trebui să se numească această țară, Momânia, și nu România, pentru că divinitatea ei tutelară este Momos, zeița deriziunii, a batjocurii, a zeflemelii la vechii greci. Pe plaiurile noastre, orice încercare de a pune ordine în vraiștea morală care macină totul de la rădăcină sfârșește la pieptul zeiței Momos. Mă întrebam câte zile vor fi necesare pentru ca discuția cu legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
care trăiește din poze e una pe care o guvernează tema căutării; ochiul deschis către sine al femeii "spre cincizeci de ani", din dorința de a se ocupa, în pofida cotidianului, de "pulsul nostru sufletesc", se îndreaptă spre ritualurile întîlnirii, în deriziunea dar și în superbia dragostei, de la finețea unei stări încercate într-o cofetărie, la un ceai, pînă la violența freudiană care macină cuplul erotic al romanului, Ovidiu și Carmina re-prezentînd prototipul relației victimă/călău. Doina Popa scrie, în "Ca frunza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
demne de marile literaturi ale lumii. Când ai găsit titlul, cartea e gata. Căutarea lui ocupa o bună parte din timpul profan destinat scrierii propriu-zise. Era o muncă istovitoare care Însă În cazul unei reușite te dispensa ani buni de deriziunea redactării textului. Titlurile Însoțeau autorii precum aureola sfinții din icoane. Peste tot: pe stradă, În baruri și cafenele, și chiar În pat. De unde și dezlănțuirea cu care amante de ocazie sau banale consoarte făceau dragoste cu acești bărbați trecuți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu mai e! Și gata. Și apoi, cu cât vine mai repede, cu atât murim și noi mai repede... Prin urmare, o mică Întârziere n-ar fi chiar o catastrofă. Zâmbi cum zâmbea mereu când putea să-și apropie, prin deriziune, o scadență tulburătoare care În adâncul sufletului ei părea să-i facă complice cu ochiul Încă din copilărie. În acest punct fiul Își Întâlnea mama. 28. În casa lor, lumina nu se mai stingea la miezul nopții de câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Grațian care se apropia Încet din pricina troienelor, ar putea recupera dobitocul. Îl disprețuia din tot sufletul pe omuleț, dar nici pentru sine nu avea mai mult respect, iar dimensiunea simbolică pe care o acordase inițial gestului său sfârșea acum În deriziune. Trăise și el ca toți ceilalți din propria sa osânză, mâncase și el În fiecare an ceva dintr-un frate. Obosit, moleșit de un val neașteptat de căldură, se lipi de omuleț și Îi spuse Încet: O să fie bine. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
felul de droguri chiar dacă sufletul meu va pleca în neant lăsând în urmă doar o carcasă nedorită de nimeni... Ori eu tocmai asta nu vreau, tocmai de asta am hotărât împreună cu Victor ceea ce am hotărât, decizie care este luată în deriziune de medicii care cred că au dreptul de a hotărî destine... Nu mi-e teamă de durere, nu mi-e teamă de trepanație, ci mi-e teamă numai să nu devin o legumă... Să nu devin aidoma Omului cu Umbrelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ghiuj simpatic a cărui fizionomie, fluturată în ambianță de cafenele, în rame de afișe colorate sau în scenarii de filme mediocre, face parte din decorul subînțeles al convențiilor contemporane. Reversul insistentei campanii mediatice este un fenomen de bagatelizare a cărui deriziune capătă proporții tîmpe. De pildă, savantul cu păr vîlvoi a avut de curînd ghinionul ca pînă și Mariah Carey să-și îndrepte atenția asupra gîndirii lui, dovadă că vedeta s-a hotărît să-și intituleze noul album nici mai mult
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
exercițiul funcțiunii, vreun insurgent romantic sau vreun mare voievod călare sau pedestru. Dacă e să arondăm geografia națională în funcție de presiunile istoriei, atunci putem spune hotărît că Transilvania este fieful simbolic al Iancului, avînd drept cap de serie acea capodoperă a deriziunii de la Clujul lui Funar, Muntenia este posesiunea lui Mihai Viteazul, întotdeauna călare, iar Moldova..., ei, aici lucrurile se complică oarecum pentru că producția simbolică a fost ceva mai slabă, Moldova rămîne, așadar, feuda trio-ului tradițional Hrebenciuc-Cozmâncă-Iacubov. Antonescu a prins mai
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
cașcaval și modul riguros, matematic, cu care taie o bucată, reflexele unei ordini care a rămas ca o coajă goală. Condiția lui ilustrează deopotrivă o înțelepciune tristă recompusă în aparența înșelătoare a meditației, incantată maladiv asupra abisului uman cât și deriziunea care lasă loc doar vidului și unei fotografii înfățișând cele două iubiri, cea filială, Martyn, trădată de una și mai mare: Anna.
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
existenței efemere, de responsabil cu higiena corporală și simbolică a unei realități umane vii și dinamice. Dacă înainte totul se proiecta pe ecranul mental, acum totul se naște din coliziunea cu zidul urban, cu freamătul străzii, cu mărteția intrinsecă a deriziunii. Renunțînd la statutul său de privilegiat, de creator din nimic și de mediator plin de responsabilități al unei demiurgii preluate prin mandat și, tocmai de aceea, reziduale, pictorul și-a schimbat radical și țintele. Absolutul a sucombat, asfixiat în propria
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
o forță mai puternică decît el și care știe că deznodămîntul nu poate fi decît unul singur, măreția aceasta nu poate fi decît tragică: nu dramatică, nu dureroasă, nu tulburătoare, ci tragică. Dar cum trăim într-o lume în care deriziunea a devenit regulă de apreciere publică, cuvinte ca tragism, eroism și bravură au ceva din emfaza retorică a lozincilor exaltate. In realitate, nu e nimic hiperbolic în a-i numi pe luptătorii de la Nucșoara niște eroi tragici. Căci au fost
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
normelor, a cuvîntului conduce, încet, dar sigur, la prăbușirea unei societăți. Asta mi se pare că l-a determinat pe Dabija să purceadă la a meșteșugi niște mostre semnificative care să vorbească despre relația directă între limbă-teatru-societate. Cu tot ridicolul, deriziunea, ironia, hohotul imens de rîs și, nu la urma urmelor, cu amărăciunea de a constata prăpastia în care viețuim. Destul de liniștiți... Poate și de asta, spectacolul lui Alexandru Dabija de la Teatrul Odeon cu Pyram și Tisbe 4 you mi se
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
înțelege, volumul te pune într-o încurcătură de principiu, căci, deși amuzantă prin dulceața bancurilor, ea e deprimantă prin portretul pe care îl face filosofilor: niște încrîncenate cîrtițe săpînd la baza unor probleme fără soluție. Pe scurt, o atmosferă de deriziune învăluie personajele, întărindu-ți convingerea că umorul, cînd e aplicat fără discernămînt, are efect deconcertant. Cea mai firească reacție la dispoziția malițioasă a celor doi autori este o dispoziție identică: nu le iei în serios ideile și tratezi cartea în
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
pentru a produce efecte neașteptate. Cînd îl imagina pe soldatul Svejk, Jaroslav Hasek construia o armă redutabilă, personajul hlizit, cu o figură inocentă de un cretinism expresiv dădea peste cap întregul eșafodaj al mașinii de război imperiale austro-ungare aruncînd în deriziune militarismul fanfaron, absurdist. Într-un fel, frații Coen obțin un efect similar cu aceste două personaje, pe care șarja le detașează din start de ceilalți competitori întru tîmpenie. Ei pun la cale marea lovitură cu secretele de stat, învață să
Idioții by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7898_a_9223]
-
bucuriilor, al hilarului" la "istoria orașului Ťatât de caraghios încât stârnește râsulť". Tentația de a citi numele Hilariopolis în cheie ironic-polemică (prezentă și în mai multe articole ale lui Octavian Paler, care folosește forma Ilariopolis) e puternic condiționată de stereotipul deriziunii balcanic-orientale. Prezențele literare ale numelui pot fi multiplicate - de la o mențiune în Princepele lui Eugen Barbu la o utilizare parabolică în recent apărutul roman al lui Ion Vianu, Necredinciosul, în care orașul natal al personajului-narator este Hilariopoli (p. 15). La
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
Necredinciosul, în care orașul natal al personajului-narator este Hilariopoli (p. 15). La Radu Sergiu Ruba, Dialoguri și eseuri (LiterNet, 2002) reapare dilema - "cum să interpretăm dublul înțeles al acestui Hilariopolis: cetate luminată de bucuria vieții ori târg dezarticulat, hilar, abandonat deriziunii?" - și este creat un termen ironic pentru locuitori - hilariopolitani. Pentru cititorul de azi, care asociază automat termenul ilar cu ideea de ridicol, denumirea Hilariopolis pare într-adevăr o ironie. Speculațiile moderne trebuie totuși moderate de plasarea denumirii în contextul ei
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]