1,919 matches
-
alunecă, gogîlț-gogîlț, cel mai bine. De pildă, micul tratat de (anti) artă oratorică despre cum se declamă din Eminescu, în stare, abstras din chenarul (îndoliat...) al polemicilor de tot felul, să tragă o chestie (pardon!) serioasă, dom'le, spre dramoletă derizorie: ,recitarea lîncedă, convalescentă. ș...ț E ca și cum Eminescu ar fi versificat melancolia erotică a mai multor generații de mătuși, dacă nu a mătușii arhetipale. Atmosfera e, firește, visătoare și amară. Privirea e cețoasă, lacrima lucește indecis în colțul ochilor. Totul
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
fiară, un mascul decis, capabil de sonorități acute, ofițerești, și de mormăieli senzuale, toate zvîrlite printre dinți viguroși și cinici". Șcl, șcl, știți cam de multișor textul... Sau, cumva în același gen, deși vine vorba de lucruri mai terestre, invazia derizoriului: ,ultimul miting din Piața Victoriei a oferit trecătorilor cîteva picante scene de gen. Așa, de pildă, la un moment dat, pe o pajiște lăturalnică, grupuri pestrițe de demonstranți fraternizau cu reprezentanți ai forțelor de ordine în jurul unor sticle cu virtuți
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
tot artificialul lumii sale reconstruite din resturi și prefabricate, destinul livresc al lui Nea Gică ,frizerul cel mai mare din lume" (urmașul unor mopete sau Julien Ospitalierul și contemporan cu Tina, fata din lift) este emoționant. Kitsch-ul, butaforia, peisajul derizoriu al mahalalei (strada, frizeria, stadionul, circul, ospiciul) cu personajele ei pitorești și cu opiniile lor simple, directe și profunde, muzica ei retro (Beatles, Joe Dassin, Edith Piaf, Ella Fitzgerald) și ritmul lent al vieții anonime învăluie totul în culorile dulci-amare
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
Primăvara era castanie -/ suflai în creierul meu/ și creierul/ se făcea păpădie/ și puful/ cădea spintecat/ ca de bici/ de accentele muzicii/ lui Goran Bregovic." (Lullaby) Artificialul nu e lipsit de emoție, kitsch-ul e uman, pitorescul ascunde nefericire, reversul derizoriului este drama. Aceasta ar fi lecția destinului lui nea Gică, acest Buster Keaton al frizeriei de carton care îți încurcă emoțiile de nu mai știi dacă să rîzi, să plîngi și să compătimești, dacă să dai pagina mai departe ignorîndu-ți
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
univers, de a celebra frumusețea creației sau de a sancționa dezordinile și erorile acesteia. Insă la fel de bine, și cu o îndreptățire egală, pictura Paulei Ribariu poate fi un proiect, o formă de a anticipa o existență exemplară, sustrasă accidentalului și derizoriului. Artista pare a fi găsit un numitor comun al existenței în spațiu și în timp, un set de forme exemplare și de valori incoruptibile pe care le propune apoi ca sistem de referință pentru o lume ipotetică. Umanitatea ei aspiră
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
nebănuite. Capriciile corpului se cer ascultate, ritmul vieții reînvățat. Amănuntele medicale concrete, deloc nesemnificative, cum ar fi: sfaturile, consultațiile și analizele periodice, ecografiile, descoperirea RH-ului negativ și a unui fibrom latent, alternează cu detalii ale vieții sociale și casnice derizorii doar la suprafață. Cele nouă luni de sarcină sînt consemnate, așadar, în acest poem diaristic din perspectiva variată a transformărilor care se produc neîncetat în trupul, în mintea și în viața femeii deopotrivă entuziastă și speriată (,cum voi negocia cu
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
știu însă dacă, în interiorul ei, mesajul cărții (unul umanitarist, cvasi-pacifist) nu se pierde definitiv. Holocaustul e o pată imensă pe istoria ultimului veac și romanul lui Amis, scris la maturitate, după o carieră de succes, nu bagatelizează, nu aruncă în derizoriu, ci reproduce istoria prin ochelarii inocenței prin care (se) vede ca într-o cameră obscură. Ca negativele unui film în care negrul e alb și viceversa. De aici, rezultă uneori scene de o frumusețe incredibilă, alteori de o cruzime atroce
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
cea perpetuată, prin inerție, pînă astăzi. Departe de a fi o simplă anexă a textului caragielean și un comentator vesel al măruntelor stereotipii cotidiene, Jiquidi este un adevărat martor și exeget al unei umanități prin nimic mai irelevante și mai derizorii decît aceea pe care au investigat-o artiștii "gravi" din toate vremurile. Din contra, supunîndu-l, pe jumătate în joacă pe jumătate în serios, unei priviri aparent paradoxale, așa cum Călinescu însuși o face în celebrul său eseu, "Domina bona", cu lumea
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
față de sine. Uneori mărturisește chiar că se disprețuiește: "recitesc ce am scris pînă aici: antipatic personaj". Cu toate astea, nu este un profesionist al repaosului absolut, scrisul este viciul pe care îl practică la vedere, deopotrivă amuzat și luîndu-l în derizoriu dar și cu o conștiință pe care nu încearcă să o mascheze. Efectul pervers e că scriitorul Livius Ciocârlie este cu atît mai creditabil cu cît Livius Ciocârlie personajul e mai puțin de apreciat. "E greu să fii crezut cînd
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
adevărat, cel zilnic sfîșiat de ființa duală care e, suferind "de schizoidia vieții duble". În fraza "sînt un foc de artificii emoționale", accentul cade alternativ cînd pe "artificiu", cînd pe "emoție". Creșterile și descreșterile, vîrfurile de expresivitate și căderile în derizoriu asigură, în fond, un echilibru emoțional vital celui hipersensibil pe care scrisul îl ademenește și îl dezgustă în egală măsură. "Eșantion de foreză", jurnalul relevă cîteva mari obsesii și stări ale scriitorului ce revin ca un laitmotiv, continuînd fidel liniile
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
colecția acestei reviste au și un altfel de ritm, care face parte din alcătuirea lor și care contaminează. Este ritmul lucrului făcut pe îndelete, temeinic,cu pasiune și responsabilitate. Un ritm al spiritului pur, un ritm firesc, desprins de panica derizoriului, un amestec de armonie și de vîlvătaie a gîndului și a ideilor, totodată, din care balastul cotidianului a fost înlăturat. Sînt atîția ani de cînd o echipă extraordinară ca cea de la "Lettre" muncește cu o modestie și cu o discreție
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
și îi citează versurile). Astăzi știm pertinent că nici măcar alcoolurile, drogurile, lenea ori descurajarea existențială nu reprezintă principalele cauze ale distrugerii unui scriitor: a devenit infinit mai periculoasă transformarea lui în mercenar al Puterii, trădarea propriei vocații pentru cîteva avantaje derizorii. Situația, valabilă pentru oricare societate și oricare tip de putere, devine acută în societățile dictatoriale. Puțini scriitori au reușit, în literatura noastră contemporană, să personifice trista paradigmă cu aceeași strălucire întunecată ca Titus Popovici. în cazul de față, ce-i
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
rezoneur, ci unul dintre vinovați. Un Cor destrăbălat, un Cor al destrăbălărilor. Foarte inspirat definit vizual de Carmencita Brojboiu în toate aparițiile. Aici, în Medeea lui Tompa, Corul este unul dintre protagoniști, urît, grotesc, grobian, ridicol, eșuat în vulgaritate și derizoriu. Corul sîntem noi. De fapt, toți sînt la fel de vinovați. Tăcerea este o formă de participare la crima Medeei. Deși îi știu decizia, nu fac nimic ca să o împiedice. Acceptîndu-i gestul, crima, uciderea copiilor ei, se fac părtași la păcat. În
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
Preda nu ezita a se despărți rîzînd de prezentul dramatic! înfricoșat pînă și de umbra sa, cînd putea fi bănuit că ar contraria canonul de partid, romancierul accepta a batjocori motivul "sacru" al creației sale, sufletul țărănesc, împingîndu-i suferința în derizoriu și ridicol. Cu Risipitorii, roman care cunoaște pe durata unui deceniu nu mai puțin de patru ediții, toate grijuliu refăcute pentru a nu se îndepărta de teribila "linie" oficială, prozatorul atinge o altă performanță a oportunismului. Eroii romanului sînt împărțiți
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
care mi s-a părut că dorește să ne arate, calm, detașat cumva, dar cinic în esență, că l-am creditat cu foarte mult pe un om simplu, ambițios, altminteri, nu prost, dar pe care noi l-am ridicat din derizoriu pe culmi. El este opera noastră, așa cum, mai tîrziu, noi am devenit opera lui. Montarea lui Alexandru Tocilescu nu are nimic revanșard, nu vrea să judece pe nimeni. Nici pe soții Ceaușescu, nici pe "băieții" vigilenți care au intrat în
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
în teatru și a contaminat decisiv opere și caractere, alunecările, de orice fel, au fost prezente. Acum nu mai este interesant să separi bobul de neghină, ci să le amesteci, prețios, în spațiul spectacolului sau al comentariului despre, trăgînd în derizoriu totul. E banal să pui degetul pe valoarea existentă, reală. E cu mult mai interesant să forțezi nașterea unor nume, să împingi în față spectacole minore. Sînt două tipuri de analiză: una în care se disecă o montare, și sînt
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
or fi existănd și acolo elemente de ficțiune, dar cu totul lipsite de importanță ăn economia cărții), ci la cel al construcției și al stilului. Mai precis, al anticonstrucției și al antistilului. Naivitatea spovedaniei, lipsa de analiză, focalizarea pe elemente derizorii ale existenței, mărturisirea inocentă a angoaselor și complexelor care au marcat copilăria personajului, infantilismul frazei sănt fake-uri ale autorului. Ele nu aparțin scriitorului Cezar Paul-Bădescu decăt ăn măsura ăn care acesta ăși denaturează conștient propriul mod de a găndi pentru
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
care întârzie cu încăpățânare să mai vină, căci, constată cu cinism naratorul, "domnul Rotaru tot nu renunțase la ticul acela agasant, la obiceiul acela puțin ridicol și evident desuet de a nu se da bătut în fața morții". Forma concretă și derizorie a acelei libertăți la care visează femeia sunt cutiile de ness pe care le strânge pentru a le bea din prima zi a presupusei văduvii. Pentru toți membrii familiei, sfârșitul bărbatului devine o certitudine iminentă, mai puțin pentru bolnavul a
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
bine, retorica ănaltă a cruzimii și a bestialității omenești. Dar, în mod cert, Gibson a urmărit mult mai mult și a prevăzut riscul de a se așeza abuziv în spațiul vieții lui Iisus, de a valorifica exclusiv comercial și, finalmente, derizoriu, un model atăt de important, și atunci a căutat formule convingătoare de a sugera planul subtil, inaparent, al ființei cristice. Și tocmai în acest moment intervin și marile dificultăți ale filmului și se decide fără echivoc situarea lui ăntr-o zonă
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
de dânsul și, totodată, să vă pun pe dumneavoastră în situația de a-mi acorda dreptul la replică. Neașteptată (mai degrabă decât incomodă) este atenția, de care nu am nevoie, dar pe care mi-o acordă. După ce declară țâfnos ca derizoriu textul scrisorii “pe care -zice- mă sfiesc să-l privesc fie și în treacăt”, trece (totuși!) sârguincios la o analiză meticuloasă a respectivei “misive”, apelând până și la vechi fișe bibliografice pentru citate. Și, după ce mă desființează în ziarul “Ziua
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
produce și mă prinde în flagrant. Faptul că nu am făcut “pariuri grandomane cu istoria sau cu artisticitatea” este pentru dânsul dovadă clară și definitivă că orizonturile mele de așteptare sunt în cel mai bun caz înguste, dacă nu chiar derizorii. Ei, bine, accept portretul de nimuruc pe care mi-l face, dar rămân la convingerea că grandomania nu este nici cale, nici mijloc de afirmare, indiferent în care segment al manifestărilor sociale ar emana. Sigur! Eu nu confund bățoșenia cu
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
Dora Zorcă, realizator Ovidiu Dumitru, ne conectează (evident, pe Haralampy și pe mine) la modul respectuos, respectabil și profesionist în care se poate realiza o emisiune tv. Este dovada că se pot face lucruri de calitate fără a cădea în derizoriu; că poate exista umor de calibru, molipsitor/binefăcător și deconectant, fără a se recurge la scabroșenii, obscenități și prost gust; iar prezentatoarea, Alexandra Velniciuc, este un insert simpatic, inteligent și de bun simț în contextul întregii producții. 2.Fiindcă la
“Televiziunea, dragostea mea” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13029_a_14354]
-
într-o formulă faimoasă, de către Edgar Poe, se insinuează în ceea ce am putea numi mitul concretului. Pe acest fundal al naturaleții asumate, ergo al eșecului unei calofilii inerțial notate cu semnul plus, are loc însă procesul invers, al poetizării insignifiantului, derizoriului, efemerului. Relațiile acestea izbite de discredit revin în circuitul poetic, grație simplității, purității lor originare. Umilința le acordă aura sa izbăvitoare. Refuzată pe o cale convențională, poezia se reconstituie pe calea spontaneității, favorizată de abordarea unor reprezentări prea puțin frecventate
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
ceva. De a recupera, totuși, ceva din viața lor furată. De a lăsa ceva, în speranța că amintirea lor va rămâne, în ciuda tinereții și maturității anihilate de vremuri potrivnice. Din păcate, senectutea nu ne reușește întotdeauna. Senectutea cade, uneori, în derizoriu, în exces sau, chiar, în grotesc. Istoria nu ne iartă. Istoria e mai puternică, mai crudă, mai perfidă decât ne putem închipui. Trăim prea puțin pentru a ne măsura cu ea. Și-atunci... Disperarea ne face să încercăm imposibilul, să
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
Am scris mai multe articole, despre manelizarea culturii. Se știe, maneaua este o specie indigen-orientală și probabil pentru occidentali extensia terminologică respectivă nu-i relevantă. Pentru noi cei de acasă, din vadul autohton în care supraviețuim, este. Manelizarea incumbă dominația derizoriului, a îndoielnicului, a zegrasului artistic, în fața cărora unii contemplatori se înclină, se extaziază. Nu fac trimitere aplicată la manelizarea domeniului sonor, pe care o depistăm zilnic, ci la manelizarea integrală petrecută la nivel intelectual, politic, social, la nivelul interrelaționării uzuale
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]