857 matches
-
între președinte și premier. Fapt posibil și, la suprafață, demonstrabil în termenii consacrați de fosta coaliție, dar nu și în cei ai actualei puteri. Aici e de observat că sub aparența neînțelegerilor imediate, președintele Iliescu și premierul Năstase fac un derutant schimb de roluri în care cînd unul, cînd celălalt își asumă scoaterea castanelor din foc. După declarația d-lui Iliescu de la Foșcani, premierul s-a distanțat de ea, lăsîndu-l, chipurile, în ofsaid pe dl Iliescu. În cazul Priboi, cel care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16107_a_17432]
-
multe cazuri, psihologia clinică și nu patologicul. Deoarece acesta presupune degenerescență în comportament și în gândire. Ori în comportament, el trecea în colectivul de muncă drept un om normal, cu capul pe umeri, cu toate că se vedea închiderea în sine, aproape derutantă. Bine a procedat romancierul că lui Ciprian, ca tată, i-a strecurat abil, adesea ingenios, și rezistent, în economia tramei, sarcinile de dedublare, interogare, de solilocviu, fiului său Adrian. Din această perspectivă, ca personaj, Adrian Vrânceanu este mai realizat. El
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
creează formula „teatrului sărac”, eliminând, la rândul său tot ceea ce nu îi apare drept indispensabil teatrului: costumele, decorurile, muzica, luminile, până și replicile, păstrând doar relația actor - spectator ca singura definitorie cu adevărat pentru arta teatrală. Am vorbit despre drumul derutant de „du-te-vino” dintre cele două valențe critice ale lui Barthes și despre spectaculozitatea acestei relații: „falia” sau „intermitența” barthes-iene sunt, într-adevăr, acelea care „seduc”. Nu psihanaliza, nu mistica, luate individual, ci „falia” dintre ele provoacă fascinația, interesul, „plăcerea”. Anularea
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
Constanța Ciocârlie Jean Echenoz, scriitor francez contemporan de prima linie, a publicat în 2012 romanul 14, cu titlu o clipă derutant, dar despre care cititorul află foarte curând că se referă la Primul Război Mondial, acela care a pus capăt înșelătoarei belle époque și a inaugurat energic ororile planetare ale secolului 20. Centenarul declanșării acelei încleștări care s-a abătut asupra
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
o lume închisă, însă și aici lucrurile sunt diferite, de vreme ce discutăm, în subtext, despre factorul dominant al scrisului în atari epoci: frica. Una e frica și prelungirile ei evazioniste ori subversive din comunism, alta lumea înșurubată în teama unui timp derutant. Irina Petraș convinge în clasificările morții, la fel în stratificările ceptive. Nu le enumăr aici, a făcut-o deja foarte bine Andreea Răsuceanu în recenzia ei. Punctele forte al volumului sunt interpretările. Din lista Irinei Petraș notez, mai întîi, numele
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
adânca zgârietură de pe coapsă, nici de pantofii pierduți ori de sacoul umed, îngreunat... Aleargă disperată și plaja i se-arată de nestrăbătut. Recele nopții-i rănește corpul de silfidă. Fuge-n zig-zag fiindcă știe din filme că așa-i mai derutant. Ce gând stupid! Tensiune cumplită... Coșul pieptului e un tun ce-asmute spre gură inima, proiectil gata să iasă. Țeasta - o colivie din care mintea cere scăpare... Se-mpiedică! De ce, nu prea știe. Neputerea o-nvinge. Îngrozită, strivită de cer
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
înmărmurit în lumină al Mântuitorului Iisus Hristos sau până la silueta de fluieraș de soc (...,,mult zice cu foc”) a Ciobănașului pictat de Nicolae Grigorescu, extrem de popular în epocă și mai apoi. Semnat, după câte precizam, de o felină cu ochi derutanți, mereu în blocstarturi: Ec. Daniela Tiger, ,,Cuvântul editorului” este pe măsura volumului prezentat. Spicuim sintagme relevante pentru nivelul de cultură generală și de cultură de specialitate, din ,,Cuvântul editorului”: volumul ,,Izvoarele” al Cristinei Mariana Bălășoiu ,,se înscrie într-o factură
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
toată istoria literaturii se organizează schematic pe axa realism-antirealism. Realismul socialist, în cel mai sănătos spirit revoluționar proletar, crește pe solul unei tradiții artificios amplificate a realismului critic. De cealaltă parte, antirealismul uneltește reacționar, diversionist, în spirit burghez, căpătând forme derutante și detestabile: simbolismul, poporanismul și semănătorismul la începutul secolului XX, iar în deceniile interbelice: avangardismul, modernismul, ortodoxismul. Apolitismul junimist și autonomia maioresciană a esteticului sunt expresii ale spiritului burghez, preluate la modul decadent de modernismul lovinescian, "ilustrând descompunerea artei și
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
proprii poetului" (p. 115). Ca și Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi e, în 1961, pe deplin asimilat de regimul comunist, găsind justificări pentru aspecte care la alții sunt mari defecte. Mai departe, poezia interbelică e prezentată uniformizator, la grămadă, o devălmășie derutantă, în următoarea ordine a numelor, cu câte o frază pentru fiecare: Demonstene Botez, Al. Philippide, Ion Barbu, Camil Baltazar, B. Fundoianu, Ilarie Voronca... și atât. Celor care lipsesc (Lucian Blaga, V. Voiculescu, Ion Pillat) li se rezervă, ceva mai încolo
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
scrie, ca multe altele din întâia mea viață, de până la 34 de ani... Prozaica "Pe macara" și retoricul "Vas în furtună" sunt piese realist-socialiste, insignifiante. Ecoul din Leopardi "Valuri spre lună" îmi pare, azi, un palid exercițiu. De un succes derutant s-au bucurat cele două catrene ce compun "Somn", onorate și de o parodie voioasă a amicului Marin Sorescu în Singur printre poeți; pe aceasta din urmă mi-e drag s-o retranscriu: "Prea mult îmi ia, prea mult încearcă
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
un punct de reper pentru romanul românesc. Câteva detalii Fie și din simplu apetit documentar, se cuvin amintite câteva dintre avatarurile surprinzătoare ale apariției Cronicii de familie. Circumstanțele istorice și politice ale perioadei în care apare scrierea reprezintă un teritoriu derutant, populat și el de oglinzi deformatoare. Pornind de la acestea, prin detalii și detalii ale detaliilor, se pot reconstitui anumite fenomene subterane care premerg publicării romanului, dar și unele particularități ale personalității sinuoase a prozatorului. Geo Șerban evocă, într-un rând
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
lui Cezar Lascari, a cărei dispariție inexplicabilă era doar consemnată în cea de-a doua proză. În varianta finală a romanului, ultimele două capitole sunt Fuga și Tinerețea lui Pius Dabija. Cel mai probabil, Adolescenții, o proză cu o tematică derutantă, ar fi trebuit nu să înlocuiască Tinerețea lui Pius Dabija, ci doar să se integreze ca episod intermediar între cele două nuvele. Însă, chiar și așa, s-ar fi introdus în masa romanului un capitol tensional. După toate aparențele, Adolescenții
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Oana Soare In volumul al III-lea există două proze derutante, o altă consecință a schizoidiei auctoriale, sub semnul căreia evoluează întreg romanul. Ele sunt Vântul de martie și Fuga. Dacă orientăm vârful compasului spre Vântul de martie, tendențiozitatea romanului e frapantă; dacă îl așezăm pe Fuga, Cronica de familie este
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
acestei aparente labilități, periclitat. E, în poezia română, una din puținele arte poetice care, în loc să afirme cu aroganță permanența mesajului, negociază, infinit tolerant, omeneasca lui perisabilitate. În ciuda manevrelor sintactice făcute cu o eleganță puțin vetustă, îndoielile Constanței Buzea au o derutantă prospețime. Căci ele privesc, dacă respectăm algoritmul dual al textelor cu adresă, mai departe de - o dată - gloria personală, - a doua oară - obtuzitatea de ordin estetic a publicului. În fapt, vizată e, cu nenumăratele ei contorsiuni, relația care se construiește natural
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
contactului estetic cu acestea, un contact neapărat emoțional, printr-un circuit ontologic între subiect și obiect, ori natural speculativ, reverberînd jocul neconstrîns al intelectului critic. Unui gen de excese i s-a opus un altul, concretului artistic sau pseudoartistic, similar derutant în enorma-i expansivitate, i s-a contrapus un discurs abstractizant, uscat, cu resorturi abuziv extrapolate din alte sectoare ale cunoașterii. Generalizînd, să subliniem că nu există o metodă de-a selecta și urma o metodă, că inteligența omenească e
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
lămâie". "Este o întrebare la care putea răspunde oricine. Era un singur răspuns posibil și logic, pentru că printre altele mai era zabaione și ciocolată", s-a apărat rectorul universității, Luigi Fratti, citat de La Repubblica. Cotidianul a găsit mai multe întrebări derutante, inclusiv una privind "a patra parte a Codex Calixtinus", manuscris în onoarea lui Saint Jacques, și o alta la care candidații trebuiau să completeze o propoziție scrisă pe Facebook de cântărețul italian Vasco Rossi. Sindicatul universitar a anunțat că va
O probă la o universitate din Roma a creat controverse şi furie în Italia. Sindicatul universitar vrea să depună o plângere colectivă () [Corola-journal/Journalistic/68997_a_70322]
-
George Banu Sunt veri binecuvântate. Ca cea de la Avignon din anul acesta. Vară a împlinirii. Ediția 2008 a oferit o imagine complexă? și constant derutantă? a scenei moderne care, de astă dată, a propus nu doar pariuri radicale, ca în alți ani, ci și împliniri esențiale. De aici provine diferența. Exigența celor doi directori, Vincent Baudriller și Hortense Archambault, a rămas mereu aceeași, dar acum
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
materiei, manipulator straniu ce vorbește despre poezia ei ca și despre dificultatea de a o controla. Tot un semn e și expoziția fraților Quay, cineaști americani trăind în Anglia. Ei construiesc interioare și bizare lumi imaginare în miniatură, concentrate grotești, derutante, secrete. Dar permanent reduse la proporțiile unei machete ce reclamă lupa sau reflecția oglinzii. Lumea lor e miniaturală. O altă teatralitate plastică se degajă din expoziția lui Ernest Pignon-Ernest ce desenează pe gigantice folii de aluminiu portretul a cinci sfinte
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
și anume România, cu mențiunea "Revistă ebdomadară", editată la Iași în 1858-1859, și Din Moldova ( Lumina), editată tot la Iași în 1862-1863. Prima revistă a fost tipărită în alfabetul de tranziție, pentru cititorul mai puțin inițiat putând fi astăzi, deseori, derutant, literele chirilice îmbinându-se, în același cuvânt, cu literele latine. De aceea, transliterarea textului original, în alfabetul latin, cu respectarea riguroasă a rândurilor, până la exactitatea despărțirilor în silabe de la capetele de rând, a implicat o maximă pregătire lingvistică, de care
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7056_a_8381]
-
să studieze cu o mare forță obiectivă noua societate românească (așa cum a făcut-o în ultimul său roman șHuliganiiț, sau să evoce cu un admirabil suflu de poezie o legendă de dragoste ca inubliabila Maitreyi, sau să construiască cu o derutantă fantezie un roman de stranie aventură unde metafizica și spiritul inventiv colaborează într-o formă unică (cum a făcut-o în romanul Lumina ce se stinge), Dl Mircea Eliade nu a putut niciodată să ascundă că literatura era pentru el
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
de stat, a cărui operă și ale cărui realizări sunt testate direct în vâltoarea și scurgerea tumultuoaasă a istoriei, singura care poate identifica geniul într-o profesie inexorabil supusă oportunismului, uneori cinismului și, prin acestea, tristeții: politica”. Poate fi relativ derutant cum triumful și evidenta reușită, aclamată corespunzător și transformată în legendă, sunt asociabile cu tristețea, dar, dacă parcurgem etapele unei vieți tumultuoase, macerată de obsesia controlului absolut, atunci vom constata că împlinirea leadershipului echivalează cu autodevorarea. Râvna logică e departe
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
n-a răspuns. M-am urcat în dubă, tăcut. Restul e de domeniul trecutului. Asta a fost una din scenele care m-au marcat profund în primele luni ale șederii mele la Paris. Orașul nu mai era fascinant, ci imprevizibil, derutant. La poliție, am stat până târziu. Când mi-am privit ceasul, nu-mi venea să cred. Era deja miezul nopții. Metroul, aproape gol. La stânga, la dreapta, nimeni. Revedeam, în flash-uri, secvențe din filme americane cu gangsteri. Îmbrăcați în haine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
clasicele „momente ale subiectului”. Lucrul e parțial explicabil, întrucât Claudia Mitră este în primul rând poetă, având două volume de versuri publicate (Dincolo de oglindă, Editura Papirus Media, 2014) și Îngeri de sticlă (aceeași editură, 2015). Titlurile volumelor de poezie sunt derutante, întrucât induc ideea de străveziu, de strălucitor, de răsfrângere, de răceală, de neutralitate, oglinda și sticla rămânând obiective, neutrale. În realitate, poezia Claudiei Mitră are o singură temă majoră, e drept cea mai generoasă - iubirea - în toate ipostazele ei. Tot
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dicteze rostul și lecturile. Influența lui Bacovia, în acest sens, nu poate fi decât una de natură catalitică. Dar să analizăm "stridențele". Spuneam că personajele, la fel ca oricare alte elemente poetice, în opera lui Emil Botta, cunosc o turnură derutantă. Parodia, degringolada ar fi doar o problemă. Ele se pot prezenta "în negativ", ca pe o peliculă cinematografică. Cele "albe" sunt îngroșate sfidător cu "negru": Luceferi sunteți? Sau tigri și hiene? (Aedificabo et destruam) Uite, nemângâiatule, un trandafir. Ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de un actor. Interioritatea cucerită îl umple pe Emil Botta de amărăciune. Însuși spațiul interior este populat de paiațe grotești pe care autorul, străin în țara lui, și cu atât mai puțin profet, încearcă să le repudieze. Există un moment derutant, aproape fatal în această experiență, pentru că nu mai înțelegem prea bine dacă asistăm la o dramă pură, esențializată atât de mult încât se întoarce la origini, se confundă cu gestul și poezia pură? Sau totul este o pantomimă în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]