175 matches
-
fost redactor la Radio Moldova, redactor și redactor-șef la Editura Hyperion. Volumele de poezii Lucrare de control (1987) și Salonul 33 (1989) au impus un poet cultivat, cu umor intelectual și cu un acut simț al perceperii unei lumi desacralizate, așezată sub un destin mioritic, în care există totuși „îngerul” Mihai Eminescu. SCRIERI: Lucrare de control, pref. Grigore Vieru, Chișinău, 1987; Salonul 33. 33 de poeme și o elegie rock, postfață Eugen Chiriac, Chișinău, 1989; Critica irațiunii pure, București, 1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286206_a_287535]
-
post) modern. Conform fundametalismului baptist, Biblia conține în sine totul. Trecutul, prezentul și viitorul sunt prezente deopotrivă în textul revelat. Prin urmare, orice adaptare, modificare sau schimbare a ritualului și a textului creștin în acord cu prezentul postmodern, relativist și desacralizat este refuzată și stigmatizată ca atare. „Fundamentalismul este o reacție Împotriva teologiei liberale și a frecventării bisericii de către oameni puțin interesați de religie.” Plecând de la această primă folosire a termenului, Sandu Frunză detaliază tipologia lui Majid Tehranian privind cele șapte
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
există foarte mulți oameni cu convingeri religioase profunde, uneori în disonanță cu cele oficiale, dar care nu merg frecvent la Biserică. Motivațiile sunt diferite, dar nu ne îndreptățesc să afirmăm un mare succes al stilului de viață laic, pe deplin desacralizat. În Europa de Est, de exemplu, bisericile sunt prezente din plin în viața socială, iar privatizarea religiei este dublată de o prezență publică puternică a Bisericii. Bryan Wilson, un alt autor de referință, scrie despre secularizare că ar fi „procesul prin care
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
politologi (dar nu numai) ai evenimentelor din decembrie 1989 au pus-o adesea sub semnul întrebării, decretând-o a fi o revoluție (lista calificativelor este extrem de amplă și nuanțată) uzurpată, deturnată, avortată, furată, răpită, confiscată, manipulată, reciclată, ratată, trădată, profanată, desacralizată, trucată, machiată, cosmetizată, poluată, umbrită, teleghidată, regizată, impurificată, pulverizată, controversată, omorâtă, asasinată, împușcată, măsluită, acaparată, abandonată, neterminată, nedefinitivată, alterată, dubioasă, ambiguă, încâlcită etc. O revoluție acuzată a fi avut multe componente de show, de unde și alte formule care i-au
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lovituri de stat ulterioare revoluției, așa explicându-se neaducerea în instanță a celor vinovați de represiune sau achitarea lor. Nicolae Bădilescu, unul dintre vorbitorii din balconul Operei, afirmă că revoluția timișoreană, care nu a fost trucată, a fost în schimb desacralizată și profanată de așa-numiții „emanați” de la București (Iliescu și grupul său), fiind însușită nu de lideri ai mulțimii, ci de foști nomenclaturiști; o dată revoluția relativ încheiată, chestiunea acută ar fi fost, după Bădilescu, criza de personalități politice, care a
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
constată o contestare a legitimității dreptului național ca izvor al reglementării sociale, mai ales pe fondul crizei statului modern în fața dificultăților ocazionate de creația normativă, motiv pentru care se caută un sistem reglementat mai accesibil, redus la proporțiile juste și desacralizat, bazat pe noi raționamente juridice. Dintr-o astfel de perspectivă precum și în baza experiențelor practice deja existente, medierea apare însă drept un procedeu mult mai complex, prezentându-se ca pasibilă, cel puțin teoretic, de patru accepțiuni: (a) modalitate practică de
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
care era mai degrabă specificul comunismului nu pot pune în umbră valorile pe care persoana le deține prin creație. Persoana ca ființă orientată spre trascendență și cu deschidere continuă spre comuniunea cu semenii trăiește altă formă a existenței, nicidecum cea desacralizată. Persoana ca entitate relațională se împlinește în viața eclezială care are ca model comuniunea trinitară. Într-un asemenea mod se poate depăși orice fel de logică a izolării și a egoismului. Încă de la începutul misiunii Sale, Iisus ne amintește că
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
carte publicată antum, Universul mitic al românilor (1994), marea dificultate constă, cum remarca autorul într-un interviu, în aparent paradoxala neinfuzare a mitologiei românești într-un sistem religios coerent și totodată în prezența ei doar în anumite forme de manifestare desacralizate. Lucrarea - crede Gheorghe Vlăduțescu - „îl confirmă definitiv” pe K., un erudit „înspăimântător” și un „reorganizator subtil al unei materii parcă de neconceput că există”. SCRIERI: Rime, București, 1957; Țara dintre zăpezi și portocali, București, 1958; Luntrea sublimă, București, 1961; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
Consumul „religiei media” sau „religiei prin media” (termenul exact este dificil de stabilit) îi furnizează omului modern un sentiment de libertate și de „bine” spiritual care nu se mai înscrie însă într-o promisiune eshatologică, ci într-o cultură profund desacralizată. „Din toate aceste mituri consumate, din toate aceste imagini privite sau împărtășite, omului modern nu-i mai rămâne la final decât un gust amar de cenușă”, scrie M. Meslin, cu un pesimism lucid și asumat (Meslin, 1973 : 250). Din această
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
relație fizică și metafizică cu împrejurimile (Engelhardt, 2010 : 120). Pentru orice pelerinaj este greu de stabilit un consens de reprezentare și de delimitare spațială, ținând seama de multitudinea de reprezentări și de controverse. Atunci când are loc într-un spațiu complet desacralizat, așa cum este cel al orașului, pelerinajul se transformă în ochii celor care nu participă efectiv la ritual într-un simbol al înfruntării dintre gândirea religioasă și un tip de gândire rațională (Gugelot, 2010 : 215). În acest caz, muzica constituie unul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pe 11 m/. Ilele noastre, șamanii întreprind această călătorie cerească "în spirit", adică într-o transă extatică. care el o înțelegea literal, era în același timp simplistă și cu valoare de sacrilegiu; așa încât ea a fost radical reinterpretată, mai exact desacralizată și demitizată. E important să subliniem acest fapt: în pofida unei îndelungate și complexe munci de selecție, eliminare și valorizare a materialelor arhaice moștenite sau împrumutate, ultimii redactori ai Facerii au conservat o întreagă mitologie de tip tradițional: ea debutează cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Odin și poetul în care "textul propune o refracție în mitologie a lumii reale, prin oglinda mării". Etc. Unul din canoanele refracției este considerat a fi ironia, urmărită în poeme ca Dumnezeu și om, unde "poetul oferă imaginea unei lumi desacralizate, în care ritualul in-formării e golit se sensul mistic. El nu mai funcționează ca gest de aducere în prezent a mitului sacru, ci ca gest într-o ordine a frumuseții imanente". În Tat twam asi sunt puse în oglindă două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ceva mai blândă, căci devine sediul comandamentelor sovietice, beneficiind de o minimă, dar utilă protecție în fața "intemperiilor" de tot felul. Încetul cu încetul, însă, faima locației scade. Din nimbul de altădată rămâne un spațiu ca orice alt spațiu, un topos "desacralizat" de regimul comunist, care, începând cu 1945 găsește de cuviință să îl transforme în sediu al unor instituții fără nici cea mai mică legătură cu Junimea, junimismul, cultura în genere: birouri CFR, SANEPID, ba chiar școală de partid. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
personajul istoric Iisus, pe care îl caută nu în inima lor, ci folosind metoda istorico-critică, în mare vogă în tot secolul al XIX-lea. Normal că, din moment ce însăși taina Euharistiei, singurul loc unde l-ar mai fi putut găsi, este desacralizată și chiar contestată, nici Hristos și nici Iisus nu mai sunt de găsit. De această greșeală, teologii erau avertizați chiar de un istoric, Ernst Troeltsch: "Odată ce metoda istorică este aplicată științei biblice și istoriei creștine, ea devine o drojdie care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sportivul în competiție, doar că un grup de spectatori depinde de autoritatea unui lider, pe când la nivelul grupuri sportiv, autoritatea depinde de antrenor, de obicei un lider carismatic, ce stă sub semnul unei autorități rațional legale. Sportul reprezintă un ritual desacralizat ori sacralizat altfel, apartenența religioasă a jocurilor și competițiilor sportive se bazează pe un timp sacru (sărbători de primăvară și de toamnă, momente din viața umană, remediu după război, foamete, boală, secetă), timp devenit sacru prin ritualul repetitiv al competițiilor
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
al celuilalt", pentru a prelua titlul uneia dintre cărțile sale importante, un umanism care să însemne respectul pentru celălalt, pentru prezența sa în chip, grija față de aproapele și prioritatea acordată semenului. Sună aproape creștinește, dar într-o lume inumană și desacralizată, cine să mai audă ? Astăzi, a fi filosof, mai cu seamă nu unul de catedră, înseamnă a deschide calea unor noi bucurii. Unii au devenit și scriitori, eseiști, muzicanți, actori, sau poeți, sau au intrat, mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Trebuie redat rațiunii sensul său primar: cel de rațiune de a trăi, de logos al nous-ului lui Aristotel, rațiunea ca sens de orientare a existenței. Numai o lume dezvrăjită putea fi dominată de valorile congelate ale modernității, de platitudinile desacralizate ale unei elite ale cărei interese de dominație vizau tocmai transformarea culturii într-o formă gregară, iar a societății într-o masă tembelizată, amorfă, incapabilă de discernămînt și de reacție, bună doar să muncească și să plătească impozite, un nou
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
combaterea schimbărilor climatice, fericirea de-a dreptul, nu reprezintă o problemă economică, sau politică, sau morală, ci una tehnică, o tehnică ce ne aduce lumina. Pe de altă parte, vedem un Occident stagnant și din ce în ce mai închis, cu probleme demografice mari, desacralizat și care dă impresia unui fin de siècle. În mod cert, ei nu mai au răspunsurile pentru problemele omenirii. Nu este deloc clar că liberalismul va prevala în acest secol, și asta se vede din declinul guvernării democratice din diverse
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Bulgaria) au standardele de viață și performanțele economice cele mai slabe, dar credința e afirmată și practicată de majoritatea populației. În Vest, linia de fractură desparte foarte clar Nordul protestant, auster, muncitor, performant, solidar, chiar dacă aproape decreștinat, de Sudul catolic, desacralizat și el, deși într-o măsură ceva mai mică, care a înlocuit vechile indulgențe morale cu indulgențe fiscale. Parcă vechile clivaje și conflicte, specificul confesional diferit, ar fi pătruns adînc în inconștientul acestor popoare, defulînd în cotidian și validînd cu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și o mare problemă cu regiunile indepen dentiste, care amenință întreg eșafodajul construit cu atîta migală vreme de decenii. Toate aceste vulnera bilități culminează cu lipsa unui liant spiritual, o devoluție spiritual-religioasă fără precedent, Europa fiind actualmente regiunea cea mai desacralizată din lume. Or, nu știu dacă alungarea Zeului din cetate poate fi înlocuită doar cu norme și standarde tehnice și juridice, nu cred. La toate acestea puteți adăuga un clivaj transatlantic tot mai accentuat, în condițiile în care America a
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
chestiunile de doctrină pot fi negociate. Dacă schisma din 1054 s-a produs mai mult din rațiuni politice, mundane oricum, nu credeți că acestea au fost depășite demult? Apoi, cele două biserici sunt complementare, au nevoie una de alta. Occidentul desacralizat are nevoie de o infuzie de credință adevărată, bisericile orientale fiind parcă mai aproape de creștinismul primar. Acestea din urmă au nevoie de ordinea, numărul și puterea Bisericii catolice. Dar mai ales, această unificare vizionară ar putea evita un amenințător conflict
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
societatea românească o religiozitate extrem de tenace, fortificată direct prin politica represivă a autorităților. în ansamblul fenomenului religios, persecuțiile au un rezultat opus celui scontat - și faptul s-a verificat pentru a suta oară. Iar în lumea intelectuală (în cea mai "desacralizată" pătură a societății), lucrurile s-au petrecut oarecum la fel: educația ateistă oficială, îndoctrinarea prin formele obligatorii de învățămînt politic, interzicerea totală a oricăror ceremonii, simboluri și practici religioase au avut drept rezultat interesul sporit pentru Biblie și pentru textele
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
derulează tot timpul armonios, unitar ca imagine scenică. Și, încurajator pentru noi toți, viața noastră la bloc se poate desfășura în compania muzicii lui Johann Sebastian Bach, este drept și cu unele intercalări ale zgomotelor străzii. Viețile noastre aparent banale, desacralizate mai pot avea drept companion o astfel de muzică? Chiar o mai auzim în tumultul gălăgios al vieții contemporane? Spectacolul ar fi o pledoarie că da. Desigur, centrul de greutate în configurarea spectacolului îi revine coregrafiei, în sensul ei cel
O lume închegată din fărâme by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9637_a_10962]
-
statelor foste comuniste. înlocuind, într-o perspectivă pragmatică, autoritatea și imaginea identității naționale imuabile cu politica culturală, cea care, prin dezbateri, modelează discursul public în direcția principiului de political correctness, Richard Rorty creează premisele discuției despre o identitate eliberatăde ontologic, desacralizată. Mai mult decît atît, cel de-al doilea eseu publicat aici schițează contururile culturii literare, "o cultură care a înlocuit atît religia cît și filosofia cu literatura", și în cadrul căreia "izbăvirea urmează să fie dobîndită intrînd în contact cu limitele
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
adevărat că nimeni nu proclamase în jurul meu faimoasa formulă "Dumnezeu e mort!" (am crescut, totuși, într-o societate extrem-conservatoare, în care până și blasfemia era apanajul activiștilor de partid și-al securiștilor!) Dar e limpede că intrasem într-o epocă desacralizată, debusolată, meschină în proiecte și grosolană în realizări. Parcă noi toți nu mai meritam ajutorul lui Dumnezeu, deși încă nu se ajunsese la gradul de răutate și ură fără de care azi nici nu-ți mai poți concepe existența. Îmi dau
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]