235 matches
-
mulțumită că alții cred. Ar fi o copilărie să credem că există ceva în lumea aceasta care să nu poată fi corupt. Romanii spuneau chiar că nu există cetate care să nu poată fi cucerită cu un măgar plin cu desagi de aur. Deci trebuie să-i credem și pe bătrânii noștri care susțineau că orice măr își are viermele lui. Prin urmare, orice stat poate fi corupt, iar într-un stat corupt totul este posibil. Unul dintre germenii corupției este
MIC TRATAT DESPRE CORUPŢIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373149_a_374478]
-
renaști Iarăși să călci primii pași Doar prin curaj Pietre de jad ... Să se întindă pe al vieții pavaj Cald să renaști Ca un prunc să ne cânți iar din iesle Cei patru magi Lumea cadou să iți ofere în desagi Strigatul tău să răsfrângă spre noi biruința Al său ecou să ne curgă prin vene Rupt și răsfrânt Râuri curgând peste turle Mesajul cel sfânt Către oameni puternic să urle Cald să renaști Steaua de sus să o revezi tot
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
primejduiască pentru ca să nu fie, după realizarea Daciei, decât tot ca înainte, proletari? Ce-i drept putem să-i îndemnăm, dar e de crezut că nu ne vor asculta și vor face bine. Vorbit-ar-fi oare tot astfel Șincai ce, purtând în desagi istoria românilor, a murit sub un gard? Dar există oameni între români pentru cari vorba ce se debitează de două ori pe lună pe învelitoarea acelei reviste este atât de sfântă că nu cutează s-o pronunțe, pentru a n-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
N. Iorga) Ia-l de pe mine, că-l omor. (Lăudărosul nu are un simț al măsurii sau al realului, nici măcar atunci când este Într-o situație ridicolă.) „Îngâmfarea Înseamnă disprețuirea tuturor celorlalți.” (Teofrast) N-are pe sine nădragi, și Își cumpără desagi. (Nu Întotdeauna autoiluzionarea exagerată se face din prostie, ci uneori și din mândrie: „Săracul cu gândul se Îmbogățește”; „Săracul, cât de sărac, dac-a prins un comănac, scoate coarne ca de drac”.) Nu ne place deloc să-i vedem pe
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
deschiderea epopeii, în transpunere literară: „Voshopolei că-i fură începători / Oierii doar - și numele-i ne-o spune; / Acolo fu menit să se adune / Și să prospere neamul de păstori. Veniră toți, cu zeghele pe umeri / Și pâine neagră în desagi de lână; / Aveau drept arme bâtele în mână, / Iar oi - pe degete să li le numeri... // Și n-au găsit o streașină cruciș, / Nici adăposturi pentru oameni, vite; Cerul le-a fost acoperiș! // Doar fiare peste tot și loc stingher
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
prozele publicate în „Calendarul «America»”, începând din 1952. Sensul căutărilor privește întoarcerea, răscumpărarea și datoria asumată față de un trecut răvășit de o istorie bolnavă: „Mă cheamă, mamă, glas din pământ,/ Mă cheamă mormintele, fagii;/ Mă dor anii pribegi, m-apleacă desagii./ Aș vrea să mă-ntorc cu iuțeală de vânt”. Întregul poem, conceput ca o rugă într-o biserică a Bucovinei dintotdeauna, se încheie aproape apoteotic, dincolo de discursivitatea în care alunecă pe alocuri glasul liric: „Și curând vor vedea vânzătorii de
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
străduindu-se să pară vesel. — Mi-e greu să dau porunci din astea, dar acum e ca la război. În joc sunt pământurile de la Kurokawa. De azi, și lui Riku o să-i fie greu cu pregătirile pentru călătorie și cu desagii. Când vă strângeți toți trimișii la castelul Stăpânului? — După zece ale lunii. O să primim fel de fel de îndrumări. — Ei, Roku. Glasul unchiului deveni dintr-o dată duios. — Să ai grijă de tine în călătoria asta! Samuraiul își înclină capul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
familiei, în casa lui veniră rând pe rând până și rubedeniile din satele cele mai depărtate de vale să-și ia, cu părere de rău, rămas bun. Țăranii veniră și ei cu mic cu mare să-l ajute. Mai mulți desagi stăteau înșiruiți la intrare. În dimineața aceea, grădina casei fusese plină de zarvă încă din zori. Desagii stăteau legați pe caii scoși din grajd, poarta și grajdul erau deopotrivă împodobite cu ramuri de pin, ca în ziua de Anul Nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vale să-și ia, cu părere de rău, rămas bun. Țăranii veniră și ei cu mic cu mare să-l ajute. Mai mulți desagi stăteau înșiruiți la intrare. În dimineața aceea, grădina casei fusese plină de zarvă încă din zori. Desagii stăteau legați pe caii scoși din grajd, poarta și grajdul erau deopotrivă împodobite cu ramuri de pin, ca în ziua de Anul Nou, iar în fiecare cameră se găseau castane uscate. Samuraiul terminase toate pregătirile și acum stătea lângă vatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
privea, își trecu încet mâna peste capetele celor doi copii ai săi. Afară, Yozō, care se pregătise deja de plecare, ținea sulița samuraiului, cei trei tineri aleși de bătrânii satului, Seihachi, Ichisuke și Daisuke, stăteau lângă trei cai împovărați cu desagi, iar dincolo de poartă se înghesuiau țăranii adunați ca să-i petreacă. După ce încălecă, samuraiul își plecă încă o dată capul în fața unchiului său. În spate vedea chipul încleștat al soției sale care se străduia să-și stăpânească emoția. Samuraiul zâmbi silit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
deja și că marinarii spanioli stăteau într-un templu în satul din apropiere. Golful se întindea chiar în fața încăperii care le fusese dată solilor. Însă, corabia nu se vedea, fiindcă era ascunsă în spatele munților. Una după alta, bărcile încărcate cu desagi înaintau spre muchia capului ce ascundea vasul. — Ce încărcătură mare! spuse Nishi Kyūsuke, cel mai tânăr dintre ei. Am auzit că pe corabie or să se îmbarce mai bine de o sută de negustori, mineri și meșteșugari. Samuraiul și Tanaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prova o cabină mică, dată cu lac în stil shunkei. Încăperea era plină de mirosul de lac. Însoțitorii trebuiau să se ducă în cabina cea mare unde aveau să doarmă negustorii. Era o cameră cu grinzile la vedere, înțesată cu desagi. După ce intrară în cabină, solii rămaseră o vreme tăcuți ascultând zgomotele de pe punte. În urma lor se îmbarcau gălăgioși negustorii, care făcuseră popas cu o noapte înainte la Ojika. Prin hublourile cabinei se vedeau niște insulițe. Erau arhipelagurile Tashiro și Aji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și lor. Samuraiul se ridică în picioare ca să-și alunge din minte cuvintele lui Matsuki. Coridorul ce străbătea cala era lung și încovoiat ca un arc pe partea ce forma carena vasului. Pe partea opusă se înșirau cabinele înțesate cu desagi, cabina cea mare a negustorilor, după care urmau cămara și bucătăria japonezilor. Dinspre cabinele cu încărcătură, venea miros de praf și de rogojini de paie, iar dinspre bucătărie, miros de miso. — Senior Hasekura. Nishi venise pe urmele sale, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de copii ce nu pot să se descurce singuri. Surâsul lui Velasco spunea mereu că fără el japonezii de pe corabie nu se vor descurca deloc în călătoria lor. Más barato, por favor. Cu o mână odihnind molcom pe unul din desagii încărcăturii, Velasco pronunța cuvintele, iar negustorii le scriau sârguincioși cu pensula pe foaie. No quiero comprarlo. Această lecție ciudată, dar însuflețită, continuă vreme de un ceas, la fel ca și în celelalte zile. La sfârșit, Velasco începu ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai putea fi folosită până când apa nu avea să fie scoasă de acolo, așa că negustorii istoviți de puteri se prăvăliră unii peste alții ca niște șoareci uzi și rămaseră până în zori fie în cabina de dedesubt în care se aflau desagii marinarilor spanioli, fie în sala de mese, fie pe culoar. Nimeni nu avea puterea să-și ajute tovarășii, numai Velasco umbla singur printre oamenii sprijiniți de perete sau prăbușiți pe burtă ca niște cadavre și îi îngrijea pe răniți. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
arunci un ac. Unii îl vedeau pe samurai, dar nu aveau puterea să se ridice și să-l salute cu o plecăciune. Unii dormeau buștean, alții se uitau pierduți într-un punct printre ochii întredeschiși. Cabina în care se țineau desagii era, de asemenea, înțesată de oameni, iar printre ei samuraiul îi văzu pe Yozō și pe ceilalți însoțitori ai săi întinși cu fața la podea. Se strecură printre trupuri și capete și îi strigă. Yozō, Ichisuke și Daisuke se ridicară cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
doua zi înainte de prânz căpitanul, secundul, Velasco și solii încălecară pe caii pregătiți de comandantul fortăreței și plecară din Acapulco urmați de supușii lor care duceau sulițele și steagurile, de negustorii care mergeau pe jos și de căruțele încărcate cu desagi. Acest alai neobișnuit porni petrecut de salvele trase în aer de gărzile fortăreței. Primele priveliști pe care le vedeau în Nueva España erau orbitoare, fierbinți și albe. În depărtare se înșiruiau munți peticiți cu granit, ca și cum ar fi fost presărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce-l copleșeau. Apoi se gândi la chipul trist al soției sale care, fără îndoială, avea să recitească scrisoarea adresată lui Kanzaburō de nenumărate ori. Solii și Velasco mergeau călare, iar însoțitorii lor duceau de căpăstru de măgarii încărcați cu desagi. Printre negustori, starețul și călugării îi petreceau făcându-le cu mâna. Soarele strălucea. În clipa în care samuraiul puse piciorul pe scara șeii, Matsuki alergă înspre el ca din pușcă. — Ascultă, îl apucă el zdravăn de pulpana hainei. Ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i fusese dat. Japonezii înaintau ca niște furnici ce-și poartă hrana în spinare. Nu înaintau, ci mai bine zis se târau prin podișul larg, mereu neschimbat. Velasco și cei trei soli mergeau călare în jurul celor câțiva măgari împovărați cu desagi, iar în urma lor, agale, veneau tăcuți, supușii. La nord zărea un șir nesfârșit de munți, iar pe cer se roteau vulturi pleșuvi. Și Velasco, și solii știau că locul răzmerițelor indiene era încă departe. Dealuri pline de stânci alburii, pământuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi aici Matsuki Chūsaku...” se gândi el. — Nu am nimic împotrivă, dar nici nu cred că trebuie să pornim la luptă de acum înainte, îl dojeni samuraiul. Senior Velasco are și el dreptatea lui. Sarcina noastră are mare însemnătate! În desagii purtați de măgari nu se găseau decât douăzeci de puști pe care le scoaseră și apoi încercuiră ceata de măgari și pe Velasco pentru a-i apăra. Însoțitorii mergeau înainte în recunoaștere. Toate aceste ordine le dăduse Tanaka. În depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rupsese piciorul drept, dar însoțitorul lui avea genunchiul spart ca o rodie, iar sângele care-i curgea din rană îi înroșea piciorul. Pesemne că avea încheieturile zdrobite. Încercă să se ridice, dar nu reuși. L-am urcat în căruța cu desagi trasă de măgari, dar chiar și după aceea tot scotea câte un geamăt și din când în când se ruga de stăpânul lui zicând: „Vă rog să mă iertați. Luați-mă cu dumneavoastră chiar de-ar fi să-mi legați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zicea să nu ne facem creștini, clătină din cap cu încăpățânare samuraiul. Mie nu-mi place Matsuki, dar... nu pot să mă fac creștin... Porniră iarăși într-o lungă călătorie, de data aceasta către Madrid. Japonezii, carele și căruțele cu desagi înaintau în șir indian prin câmpia Andaluziei unde se întindeau dealuri cărămizii și livezi de măslini. Nu semănau deloc cu câmpurile sălbatice, arse de soarele dogoritor din Nueva España. Dealurile și câmpurile de măslini se iveau unul după altul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
somnul. În vis, samuraiul văzu scena din ziua plecării sale din Japonia. Caii nechezau, bătrânii satului se înșiruiau în fața porții casei sale, Yozō îi ținea sulița, iar Seihachi, Ichisuke și Daisuke țineau de dârlogi fiecare câte un cal împovărat cu desagi. Samuraiul încălecă și făcu o plecăciune înspre unchiul său. În spatele lui, se afla soția sa, Riku, străduinduia să-și înăbușe plânsul. El zâmbi către fiul său cel mare, Kanzaburō, și către Gonshirō, fiul cel mic din brațele slujnicei. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
leneșe plaja. Samuraiul își îndreptă privirea înspre mare, unde în ziua aceea plutise ca o fortăreață galionul pe care se urcaseră ei. Acum, pe locul acela se întindea doar oglinda lină a mării. Pe plajă fuseseră oprite luntrie înțesate cu desagi și peste tot forfotiseră clăcași grăbiți. Acum nu mai era nimic din toate acestea. Însoțiți de slujbași, se îndreptară către templul unde înnoptaseră înainte de plecare. Nimic nu se schimbase. Egumenul templului își aminti de ei și îi conduse într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Lupu-și schimbă părul, Dar năravul, ba” Cum la șefi ciubărul. De ce? Nu-ntreba! 13 iulie 2004 CU SURÂSUL PE SUB LACRIMI Am ajuns ca o povară Celor care îmi sunt dragi Și o țintă mai ușoară Celor cu rău în desagi. Cuvinte mari cu sensul mic Îmi va rosti la criptă Acel ce ieri mi-a pus în plic Pecetea-n ură friptă. Cuvinte mari de fariseu Precum a fost o viață Vor răsuna cu mult tupeu Cu gura sa de
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]