239 matches
-
Treptat, Amir și Nimeni, Înarmați cu arcuri și pumnale, plecau În drumeții tot mai Îndepărtate. Trebuiau să aducă iarbă pentru cai de sub zăpezile căzute În josul văii pe unde veniseră. O scoteau, cu mâinile Înmănușate, de sub covorul alb, o Îndesau În desagi și o uscau În jurul focului. În alte zile, plecau la vânătoare. Se tăvăleau În zăpadă până ajungeau la fel de albi, apoi așteptau sosirea animalelor la un firicel de apă care se revărsa, jucăuș, pe sub crusta de gheață. Se obișnuiseră ca Amir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
din Samarkand, de-a lungul toamnei și al iernii. Acum, după ce Împărțise câștigul cu cei patru negustori cărora le lăsase marfa, Nogodar devenise un om bogat. Cu banii obținuți, negustorul cumpără patru cămile de povară, În spinarea cărora puse niște desagi uriași, deocamdată goi. Apoi traseră toți trei la un han, unde găsiră mâncare, cumâs și băi fierbinți. Primăvara coborâse de mult asupra Samarkandului. Sutele de minarete aurite ale moscheilor străluceau În soare, construind un alt cer, orbitor, sub cupola Eternului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Întoarseră la han și se pregătiră de plecare. Amir și Nimeni se puteau odihni, dar nu și Nogodar. Bătrânul plecă În bazar, unde, la lumina făcliilor, tocmi marfa ce urma să fie Încărcată pe cămile. Din cuferele negustorilor trecură În desagii groși, de piele, așezați pe spinările cămilelor, cincizeci de săbii de Toledo, legate câte zece și Înfășurate În blană de râs, zece arcuri mici, cu dublă curbură, care băteau până la o mie de pași, cinci sute de săgeți cu vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
grajd. Au să vă trebuiască. Te iubesc. Fugi. Ai grijă de fetiță. Plecați! Oamenii o ridicară pe Simina, o așezară pe o targă din cetini și ieșiră prin spate. Pe același drum porniseră deja zeci de femei și copii, cu desagi În spate, grăbind spre calea codrilor. Clopotul bisericii Începu să sune trist, În dungă. - Modruz! strigă Gâlcă. Adună bărbații din sat! - Se adună singuri, În fața bisericii! - Să mergem! Căpitanul Își Încinse sabia, Își puse pieptarul cu semnul scutului și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
activitățile lor cotidiene. Țărani și negustori, nobili și pescari, războinici și târfe, medici și cămătari, un soi de reprezentare confuză și Îndurerată a omenirii. În mijlocul mulțimii de drumeți prăfuiți atrăgeau atenția câțiva catâri, Încărcați până peste poate cu bagaje și desagi. Unul mai cu seamă trăgea mereu Într-o parte, sub povara unei lăzi mari, În ciuda mâinii ferme a bărbatului cu o Înfățișare milităroasă care Îl purta de căpăstru. Povara era acoperită cu o pânză din lână albă, pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trecusem puțin înainte, firma șefului de gară, a magaziei, a tutungeriei. Stâlpii de fier ai peronului, proaspăt vopsiți în albastru închis, dădeau o impresie de prost gust, dar care nu jena pe nimeni, pentru că zecile de țărani și târgoveți cu desagi în spinare sau în mâini - fie că pălăvrăgeau în așteptarea unui tren, fie că alergau în ultimul moment să nu-l scape, ori erau preocupați de alte treburi mai mărunte, pe care le socoteau foarte importante și urgente în acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
urmează amantul în lume, dar și ea, ca și suratele ei din popor, se lasă con vin să de ofi țer să nu ple ce cu mâna goală. Argintăria, scule, haine și 3 500 de taleri sunt în cărcate în desagi înainte de plecare. Vorniceasa Văcărescu, mama Mariei, aflând de isprava fiicei și de ma rea rușine pricinuită, cere ajutor domnului pentru a o aduce acasă. Deși găsită peste nu mai câteva zile, soția risipise o mare parte din avere, pentru că împreună cu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
să le stai înainte cu pahar dulce și cu vorbă bună. Dar omul acela zicea că se duce noaptea, că se bucură să umble pe lună. De oameni răi spunea că nu-i pasă; are pentru dînșii pistoale încărcate în desagi. S-a dus și într-o vreme a prins a cînta din solz, ca să nu-i fie urît”. Sunt imagini de baladă voinicească. Aici Nechifor Lipan se întîlnește cu Ghiță Cătănuță, pregătit și acesta să înfrunte primejdii pe drumuri singuratice
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
tehnici, bunicul meu, țăran cuprins, cumpărase semănători performante, un aparat nemțesc complicat pentru vânturat grâul, treierători. Fotografiile din carte sunt din toate zonele, inclusiv din județele din toată Moldova de atunci. O fotografie din 1932 Înfățișează o femeie Încărcată cu desagi și oale, care duce mâncarea de prânz la câmp. Desculță. Am făcut și eu acest lucru, ceva mai târziu, duceam Împreună cu fratele meu coșul cu mâncare și oale celor care prășeau porumbul „cu ziua” sau la stână, când ne venea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
din coadă de vită” (acestea fiind necesare la legarea obielelor sau ca nojițe la opinci). De asemenea, până de curând, ciobanii suceau cu tocălia lâna în unul, două, până la opt fire, făcând ață groasă de închingat măgarii și băieri pentru desagi. În acest scop, un cioban ținea lâna, iar altul o sucea și apoi o dădea pe tocălie. Această operațiune se putea executa, la nevoie, și de către un singur cioban. Fig. 2 Tocălie (după Vuia) (reproducere după „Zona etnografică a Colinelor
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
deschiderea epopeii, în transpunere literară: „Voshopolei că-i fură începători / Oierii doar - și numele-i ne-o spune; / Acolo fu menit să se adune / Și să prospere neamul de păstori. Veniră toți, cu zeghele pe umeri / Și pâine neagră în desagi de lână; / Aveau drept arme bâtele în mână, / Iar oi - pe degete să li le numeri... // Și n-au găsit o streașină cruciș, / Nici adăposturi pentru oameni, vite; Cerul le-a fost acoperiș! // Doar fiare peste tot și loc stingher
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
care va putea să spună o ghicitoare fără ca ea s-o dezlege. Băiatul unui unchiaș Își Încercă norocul. Pe drum vede doi vulturi lăsându-se pe stârvul unui cal care, fiind otrăvit, Îi omorî. Băiatul Îi jumuli, Îi puse În desagi și porni mai departe. Printre copaci, zări o flacără, lângă care 12 hoți frigeau un vițel. Băiatul Îi cinsti cu vulturii jumuliți să-i frigă, zicându-le că-s curcani, și ei muriră. Luă banii hoților, alese un bidiviu și
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
ce știm noi dacă nu este cumva Îngerul lui Dumnezeu, care încearcă inimile noastre?! Când au ajuns la chiliile lor, cu puținii posmagi pe care-i cumpăraseră, îi aștepta o familie de creștini, care veniseră cu doi măgari încărcați cu desagi plini de daruri. Fără comentarii, domnule Rozin! CAPITOLUL III Înapoi la Gherla Înainte de plecarea la Gherla au fost aduși de la Timișoara 10-12 tineri din grupurile de rezistență, arestați în munți; a doua noapte au și fost luați și nu s-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
valahii să fie un singur trup pe un singur pământ. Valurile de ceață erau oi risipite, fără păstor, pe care lupii în haite negre le alergau și le sfârtecau... și iarăși se strângeau sângerânde. Urmează Ploieștii!, anunță conductorul. Am înșfăcat desagii, aduși de fratele Alexandru la Galda, în care se aflau câteva resturi de îmbrăcăminte. Cei doi tineri nu se mai vedeau pe culoar. Mulți camarazi de suferință, printre alți călători, se pregăteau să coboare, Ilie Țintă, Gheorghe Dragon, Tache Rodas
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe culoar. Trenul nu era aglomerat, fiind Duminică. Cei care se pregăteau să coboare se uitau la mine, apoi unii la alții și-și făceau semne cu coatele. Eram tuns chilug, cu haine fistichii, bocanci mari, întorși de vârfuri, cu desagi și provocam interes, stârnind nedumerire, compătimire și haz totodată. Nimeni nu mai purta desagi. Oamenii aveau genți, rucsacuri sau serviete. O femeie între două vârste, subțirică, mă întreabă: Unde mergi dumneata? La Ciorani! La cine mergi? Mai trăiește cineva din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
se uitau la mine, apoi unii la alții și-și făceau semne cu coatele. Eram tuns chilug, cu haine fistichii, bocanci mari, întorși de vârfuri, cu desagi și provocam interes, stârnind nedumerire, compătimire și haz totodată. Nimeni nu mai purta desagi. Oamenii aveau genți, rucsacuri sau serviete. O femeie între două vârste, subțirică, mă întreabă: Unde mergi dumneata? La Ciorani! La cine mergi? Mai trăiește cineva din familia Maxim acolo?, zic după o ezitare. Da, dar nu mai locuiesc în Ciorani
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la școală: „Curat și bine aranjat,/ Faci din colibă un palat”. Am zâmbit. Palatul e în sufletul nostru; și tot în sufletul nostru și grajdul iadului. Părinții nu mă slăbeau din ochi; din când în când își aruncau privirile spre desagii pe care-i lăsasem jos. Ce ai acolo, a îndrăznit mama să mă întrebe. Niște boarfe: ciorapi rupți, o haină ruptă, vesta de la costum și un pantalon rupt. Mi le-au dat de la magazie, să rămână curat în urma noastră. Gicușor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
e cam rece! nu, dar am stat în cot cît am dormit! eruditul și el pe culoar, înăuntru ar fi tot un spectacol Pierre Richard cu cîrlionți, fragil și roșcovan, luna pe culmea dințată în miile de brazi, Vatra Dornei desagii de pe umăr, lasă-i grămadă, stofa cadrilată să n-o ridici la bagaje, coborîm curînd, la picioarele celui bătrîn, țăranul din Spermezeu, măsura, pe bănățeni i-au inundat după păcatele lor! localități, aici cunoaște profesorul, m-am mai trezit, Porțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
drept de fapt, suferința irațională și rațiunea poate fi, halta Petelea de-a curmezișul șoselei, "Elvila" camionul de mobilă a scăpat, cenușiu în șoimul pămînt camuflat la aterizarea pe dîmb, km 253 argumentul Reghin, bere "Silva", Strada CFR, Strada Ibăneștilor desagi, tărhat, Ion, vine vremea, răcești, după aia îngheață-n troci! DRDP Brașov material antiderapant, de la năsîp cu sare, zona etnografică a Călimanilor, "Nimar" "Jacon" depozitul central Reghin, fără bilet șî eu șî el! da' de ce să nu scoată Ion o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
se-ntâmplă asta oare? Toamna este considerată a treia fiică a Moșului An și se spune că este blândă, darnică, coaptă la minte și răbdătoare. și cum socoate că are mult de umblat după surorile ei, începe să adune în desagi tot ceea ce găsește în cale: nuci, castane, alune, cereale, umple coșurile cu struguri, butoaiele cu vin, cămările cu tot felul de fructe și legume. Apoi face semn ciobanilor să coboare turmele la vale, iar copiilor le spune: Pregătiți-vă ghiozdănelele
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
tabloide, Click și Libertatea) sau pliante publicitare, iar peste acestea au așezat încă un strat de ștergare și pânză. Mănâncă pește mic prăjit (caras), zacuscă, ciuperci, mămăligă rece, ceapă, brânză, roșii, usturoi, conserve de pate vegetal. Alimentele sunt scoase din desagi de lână, sacoșe de plastic, genți frigorifice inscripționate cu nume cunoscute de magazine alimentare gigantice cu texte publicitare în italiană sau spaniolă, ceea ce le arată și proveniența. Un țăran trage la măsea pe furiș, la sfârșitul mesei, o gură de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
stând acolo și că îi este frică să nu-i înghețe și marfa. Sunt frapat de portul ei hibrid : fustă neagră, „tradițională”, cizme negre din piele cumpărate din comerț, dar „îmbunătățite” cu blană de iepure, basma înflorată, iar în locul vechilor desagi de purtat pe umăr, sacoșe din pânză groasă, rezistentă, pe care scria ceva în limba germană. Puțin mai departe, în șirul vânzătorilor locali, tolerați de către poliție în timpul zilelor de pelerinaj, văd o altă vânzătoare de pulovere, șosete și veste tricotate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o himeră plină de promisiuni ce vine periodic să bată la ușa imaginației scriitorilor de orice limbă (a se vedea, de exemplu, frumoasele pagini ale lui Christoph Ransmayr: Il mondo estremo , Ed. Leonardo, 1995) și-i face să scotocească în desagii legendelor ce sunt de competența lor, oferind din când în când promisiunea unor peripeții intime diferite de cele moștenite din documentele de arhivă. Ultimul ce caută să-i dubleze profilul, în ordinea timpului, este românul Marin Mincu, poet în vârstă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe care i-a dus în Moldova. De ce n-ași nota lucrurile frumoase? Un drum pe subt mesteceni vechi. Nu poți însă să lași la o parte pe cele grave: femei strângând iarba și buruieni din ogoarele de secară, în desagi mari pe care-i poartă în spate. Galiția nu cunoaște bielșugul deși pământul e cu hărnicie și cu mare stăruință lucrat. Mai mult femei la câmp. Bărbații trebuie să fie duși după alte câștiguri. Femeile plivesc ogoarele de secară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pavel Monea» Alte cărți de slujbă au fost donate bisericii de alți credincioși, între care: Petru Tarcea a donat trei cărți, iar Ilie Giurca un «Apostol» Mai avem în biserică două sfinte Evanghelii și o Psaltire din cărțile aduse în desagi de Badea Cârțan. Pe lângă aceste cărți redactate în alfabetul latin, biserica mai deține un fond de cărți vechi scrise în alfabetul chirilic, după cum urmează: Penticostarian - tipărit la Râmnic în anul 1743, Antologhion - tipărit tot la Râmnic în anul 1745, Octoich
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]