774 matches
-
o clopotniță de aur străveziu, legănând deasupra capetelor noastre licuricii înălțimilor albastre. B3: Fără gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis, să trăim, în clipe lungi, același vis, foi uscate-n jurul tău să cadă rar, la ureche să-ți descânte un bondar și, cum stai cu ochii-nchiși pe jumătate, soare galben printre ramuri nemișcate să-ți învăluie-n tăcere și-n lumină fruntea mică, de domniță bizantină. F1: Iar la-ntoarcere, să trecem prin pășuni și prin funduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vorbesc în vânt. Eu vorbesc și tu te uiți pe pereți. Nu mă uit pe pereți, domnule milițian. Ori mi se pare, ori îți bați joc de mine. De câte ori să-ți spun că eu sunt tovarășul Leucătov? „Ce l aș descânta eu de șopârlaiță pe tovarășul ista. Da’ mai bine să plec” - a hotărât Costăchel. A făcut stânga-mprejur și a ieșit glonț, cu un „bună ziua” apăsat. Afară ningea cuminte. Fulgii pufoși îi mângâiau fruntea înfierbântată. „Dacă îngheață mâine mă duc
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
rostuiau măiestrite cazane de țuică sau tot felul de obiecte casnice. Țigăncile ghiceau fetelor dornice de măritat, citindu-le în cărți, în bobi sau în ghioc trecutul, prezentul și viitorul. Ghicitoarele își asigurau clientele că pot dezlega pricini, lega ibovnicii, descânta de urât, năjit sau puteau profera blesteme împotriva duhurilor necurate. Din aceste servicii, veneau în șatră rachiul și vinul, carnea și pâinea, mălaiul, ouăle și slănina în desagii purtați cu greu de către țigăncile de toate vârstele. * Iorgu Stănescu se gândi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și-n unghii, nu mai scapi din ele viu. Fugi! A fugit. și-a tot fugit, astfel, până a întâlnit o șatră de țigani. Ce-ai pățit, mă, de ești atât de căzut în sperietură? Vină la mama, să te descânte; și să-ți cate-n ghioc. și, pe măsură ce-l descânta și-l ghiocea, vorbea, bolborosit: hapoi peste mare păcat ai dat, dragul meu. Da. Peste mare păcat. Ai căzut în bestemul hachițelor. Ce-s alea? Nervii. Nervii femeilor nepotolite. Blestemul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
A fugit. și-a tot fugit, astfel, până a întâlnit o șatră de țigani. Ce-ai pățit, mă, de ești atât de căzut în sperietură? Vină la mama, să te descânte; și să-ți cate-n ghioc. și, pe măsură ce-l descânta și-l ghiocea, vorbea, bolborosit: hapoi peste mare păcat ai dat, dragul meu. Da. Peste mare păcat. Ai căzut în bestemul hachițelor. Ce-s alea? Nervii. Nervii femeilor nepotolite. Blestemul lor pătimaș. Să fugi de ele, cât vei vedea cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
toți au fost tot crâșmari. Feciorii lui Ion Prispă n-o mai ținut crâșma, dar unul din nepoți - Costică - s-o gândit că prispa bunicului mai poate aduce niscaiva parale... Zis și făcut! Și unde nu s-o apucat să descânte prispa și încet-încet să aducă la lumină crâșma lui Ion... Și avea mușterii ca pe vremea bunicului? - a întrebat din nou Mitruță. Cum să nu aibă? Întotdeauna se găsește un mușteriu care vrea să aibă în față un țoi cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
venit, Hlibocene! Bine te-am găsit... Bine ai venit, moș Pâcule! - a răspuns Hliboceanu, zăpăcit de-a binelea. Nu te speria, Vasilică băiete! - l-a liniștit moș Dumitru. Lasă, lasă...Nu-i nimic. Am să chem șapte babe să te descânte, Hlibocene! Fii pe pace! Hă, hă, hă! Păi... păi nu ați spus că nu mai mergeți în cărăușie? Și acuma... Și acuma ne-a adus vrăjitoarea călare pe măturoi... Iată-ne! Vrei nu vrei, bea Grigore agheazmă!... hă hă hă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cîte unei flăcări se ridica și făcea să tremure pe pereți umbre subțiri ca niște stafii grăbite. CÎt timp vorbise, Michel se legănase Înainte și Înapoi, așa cum fac copiii crescuți În orfelinate, apoi Începu să mormăie ceva, de parcă ar fi descîntat focul, sau poate că Îngîna un cîntec. Simțindu-se privit, se opri brusc din legănat, tocmai În momentul cînd Pablo hotărî să vorbească din nou, fiindcă intenționa să spună un lucru important. Pregătise de fapt un mic șiretlic. — De ce mă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
poartă aceeași uniformă. — Colegul meu, zice Nash, făcând semn cu capul înspre el. Când dă din cap, coada, micul palmier negru, îi flutură în creștet. Pieptul uniformei îi este plin de pete roșii de chili. — De mult trebuia să-l descânt, zice Nash. În spatele meu se deschide ușa și intră cineva. Rămâne locului și se uită în jur, zicând: — Ce paștele mă-sii? Ușa se închide în spatele lui. Și Nash bagă bărbia în piept; scormonește cu două degete în buzunarul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cafelele? întreabă pe un ton neobișnuit de calm, față de nervozitatea gestului. Imediat se aude vocea menajerei. Săteanu trage de sub bar o cutie de carton, prinde cu degetele gîtul unei sticle, similară cu cea golită, și revine la fotoliu. Ce faci, descînți paharul acela? Nu obișnuiesc să... Hă-hă-hă! Auzi: un Vlădeanu care să nu... rîde sonor Săteanu, cu un gîlgîit plăcut auzului, care aduce în mintea lui Mihai zilele de toamnă ale copilăriei cînd, pe ulițele satului, flăcăii, beți de tulburel, spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
convulsiile, temperatura nu scădea, horcăiam ca pentru sfârșit, mă scuturam de frisoane, „are pe Necuratu’”, își făceau cruce vecinele. Mi-au dat să beau cărbune stins în apă, mi-au făcut cruce pe piept cu ulei din candelă, m-au descântat și mi-au suflat în ureche celălalt nume, de-acu’ nu te mai cheamă Ștefan, m-au vândut pe fereastră, de-acu’ nu te mai cheamă Ștefan, să nu te recunoască boala cea rea, au turnat pulberi într-o strachină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că, atunci când s-au retras în fugă, grecii din Eteria au îngropat pe-aici toate comorile pe care le-aveau cu ei și-au aruncat și-un blestem, să nu poată nimeni să le găsească. Pe urmă, câteva țigănci au descântat, au turnat și-au început să li se arate semne, să joace flăcărui albastre... Nu așa a înnebunit al lui Dobre și s-a spânzurat de stâlpul de înaltă tensiune, de era și cu limba ieșită de-un cot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pagină o caricatură a Înaltului, cu coif de hârtie și-o perie în mână, încercând să curățe mucegaiul. Redactorul-șef e scuturat în Ziarul, iar conducerea Universității e chemată să dea explicații. Vrăjitoarele din spița Frusinei s-au adunat să descânte împreună, să-mprăștie răul. „E-așa întins tare peste oraș, de la Bucium și până la Mitropolie, stă răul în aer ca smoala. Și noi ne-am unit, în magie albă, toate câteștrei să-l alungăm... Am stat și-am descântat până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să descânte împreună, să-mprăștie răul. „E-așa întins tare peste oraș, de la Bucium și până la Mitropolie, stă răul în aer ca smoala. Și noi ne-am unit, în magie albă, toate câteștrei să-l alungăm... Am stat și-am descântat până-n zori de ziuă, la cântatul cocoșilor, de bine la poporul nostru din acest oraș și la conducătorii noștri din acest oraș și la domn’ primare...” declara Smaranda, cea mai mare dintre surori, într-un interviu. Un filozof ne lămurește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și abătea grindina în alte părți, închega apa numai cu două picioare de vacă, bătea pământul sau lemnul de care se lovea copilul pentru a-i lua durerea, buchisea în vatră tăciunele prevestitor de rele, ca să se mai potolească dușmanul, descânta de deochi și alte multe încă făcea.” Ea sădește astfel în sufletul copiilor săi încrederea în forțele proprii, curajul de a înfrunta necunoscutul, optimismul. Ca și la Ion Creangă, la Nicolae Labiș, amintirea mamei este legată de lumea tradițiilor satului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frivol cu luna și cu stelele: „și luna e un rug / ne cere / cu împrumut, iubirea. // desfă-mi, lanțurile! / ai pus să mă păzească stele.“ „când greșeală, când destin / eram simplu femeia făcătorului de plută / cu geniu îmi smulgi ființa / descântând, într-una, luna.“ Să sperăm că Dumnezeu nu va citi cartea Rafilei Radu. Faptul că autoarea și-l imaginează fiert sau că îl lasă să semneze o scrisoare în locul ei nu este de natură să-l încânte. P.S. Mi-e
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
chiloții pe gât, dacă mai găsesc și mâine dezordine, nespălatelor! Bă, dacă m-ar fi făcut mama fată, ori m-aș fi futut cu tot târgul, ori călugăriță ar fi scris pe curul meu! Voi habar nu aveți cum se descântă o umflătură! Vai de pizda voastră, proastelor! La gazdă, valiza era precum o casă pentru păpuși, compartimentată. Lucrurile, așezate în ordine: cele de igienă într-o borsetă cu fermoar; lenjeria curată, bine împăturită; cămășile, halatul, sarafanul, pe umeraș, atârnate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Didina, Ileana, Varvara și pomelnicul poate continua. "Doamne, numele lor pe toacă, pe clopot, pe cazanul cu smoală!" Iar i s-a făcut de pizdă poștașului, Didină! Vezi că ți-a venit mirele, deschide-i poartă, du-te și-l descântă de sculătoare! Ei, și voi, nefutuților, vă băgați ca musca în curul calului, îl descânt de portofel, dacă ați luat banii pe lapte, vă aștept și pe voi. Didina aprindea becul în tindă, semn că nu era loc și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cazanul cu smoală!" Iar i s-a făcut de pizdă poștașului, Didină! Vezi că ți-a venit mirele, deschide-i poartă, du-te și-l descântă de sculătoare! Ei, și voi, nefutuților, vă băgați ca musca în curul calului, îl descânt de portofel, dacă ați luat banii pe lapte, vă aștept și pe voi. Didina aprindea becul în tindă, semn că nu era loc și pentru altul timp de o jumătate de oră. O singură dată nu a stins lumina 40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
reconstitui absența. La 22, se închideau ușile, se trăgeau obloanele, se lua lumina. Ana, mai mult actriță decât asistentă, dansatoare de cabaret, jucătoare de baschet, contabilă S.A. Ladorna, menajeră hotel 5***** , director de bancă, stewardesă, curvă de lux, poetă, îl descânta pe Dumnezeu de umflături toată noaptea. Cine există intens nu are timp să viseze. "Gata! Nu mai rezist, cad câteva ore pe orizontală, mâine o iau de la capăt. Apăs butonul, trag jaluzelele și: pauză de viață. Țopăie îngerii și moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ci stafia lui. Ba se mai spunea că toate fantomele membrilor familiei sînt acolo și fac noaptea tot felul de vrăji jidovești. O delegație de muieri s-a Înfățișat În ziua de Rusalii, după liturghie, la preotul romano-catolic, cerîndu-i să descînte locurile bîntuite și să țină o slujbă de alungare a spiritelor necurate din mijlocul obștii. Popa, care nu era străin de agitația Împotriva familiei Weisz la deportarea din urmă cu un an, s-a Înfățișat la casa acestuia Înconjurat de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
l-a „dojenit” Nicu. ― Dacă de fiecare dată ne-am văzut mai mult În treacăt, când aș fi put să-ți spun? ― E bine că am aflat măcar acum și mă bucur că ai o asemenea pasiune. ― Da’ de ce tot descânți ulcica ceea, frate? Uite că nenea Mitru nu mai are răbdare - l-a Întrebat Petrică pe tata Toader. El a privit la Petrică, apoi la ulcica aproape plină și, cu un zâmbet care nu era al lui, a răspuns: ― Dac-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și fiecare misiune de cercetare avea un Început, pe care Îl aflam de la iubitul nostru căpitan. Parcă Îl aud: „Copii, avem de dezlegat o trebușoară la care numai voi vă pricepeți... Ia dați-vă mai aproape de harta asta, s-o descântăm noi și poate ne va spune ea cum stau treburile”. Așa ne dădăcea de fiecare dată, cu toate că se vedea limpede că are o suferință. Mai degrabă sufletească... Doar el o știa. Noi Îl surprindeam adesea oftând involuntar. Adânc și dureros
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
înstelați. Individul era numai ochi și urechi și își ținea mâna dreaptă vârâtă în buzunar, în timp ce cu cealaltă se scobea încet în nas. Pe-aia cu căprioara nu v-o zic, că mai trebuie s-o perii și s-o descânt oleacă, vesti tânărul poet, cuprinzându-și cu privirea ceata de admiratori. Brusc, el începu să se caute prin buzunare, apoi prin rubașcă, și din nou prin buzunare, de data aceasta întorcându-le pe dos și cercetându-le cu de-amănuntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pripite, nedrepte, neștiutoare și de potriveala planetelor, și de fair-play--ul filosofiei, nu i-ar fi împins undeva în marginea din care zăresc totul, fără să poată lupta pentru nimic. Dar, în definitiv, cui îi pasă de fapte? Nicidecum acestor umbre descîntate la oră tulbure, a căror elegantă abdicare de la glorie te face aproape să compătimești biata zbatere a eroilor canonici. Un voievod fără nume trece de la agonie la datoria întărită prin blestem, în cîteva versuri smulse unei nopți infernale: Trecând ca
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]