145 matches
-
lui Zamolxis. E posibil, de asemenea, ca figurarea amintită atribuită lui Zamolxis „să fi simbolizat puterea pe care i-o atribuiau geții în stăpânirea fenomenelor cerești”. în sâmburele miturilor Analizand simbolul heraldic al bourului pe sigiliul mănăstirii de la Baia, precedent descălecării lui Dragoș în 1359, Vasile Lovinescu dezvoltă concepția sa cu privire la conservarea unei “arte regale” a unei tradiții inițiatice (Guenon o numește “știința sacră” a „vârstei de aur” din Hiperboreea ) prin intermediul miturilor și al heraldicii. Excursul hermeneutic asupra însemnului heraldic are
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Principate și că acea tendență se manifestă în viața publică și privată într-un mod care contrazice ființei pe cât [de] nobile, pe atât de inteligente a românilor și de aceea justifică foarte mult dorința unei îndreptări spre bine. capitolul III DESCĂLECAREA, CREȘTINAREA ȘI DISPARIȚIUNEA CUMANILOR DIN ȚĂRILE ROMÎNEȘTI Încercări izbutite de convertire în privirea cumanilor, neizbutite în privirea românilor. Pe la mijlocul sutei a unsprezecea irupse cu putere în Europa poporul cumanilor sau al polovților, care pîn-atuncea petrecuse în Asia dincolo de Volga, era
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de acest rege, apoi fură duși îndărăt în Ungaria, după ce li se făcură unele concesiuni favorabile și colonizați statornic în mai multe locuri, anume între Tisa și Dunăre, Murăș și Criș, precum și între Timiș și Murăș. PARTEA A DOUA DE LA DESCĂLECAREA PRINCIPATELOR ROMÎNEȘTI PÎNĂ LA PIERDEREA NEATÎRNĂRII LOR CAPITOLUL IV VALACHIA DE LA ÎNCEPUTUL EXISTENȚEI EI DEOSEBITE SUB PRINCIPI PROPRII Istorie sumară dinainte de descălecarea Valachiei. Teritoriul numit mai târziu al Valachiei era o parte a Imperiului roman și se ținea de provincia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
locuri, anume între Tisa și Dunăre, Murăș și Criș, precum și între Timiș și Murăș. PARTEA A DOUA DE LA DESCĂLECAREA PRINCIPATELOR ROMÎNEȘTI PÎNĂ LA PIERDEREA NEATÎRNĂRII LOR CAPITOLUL IV VALACHIA DE LA ÎNCEPUTUL EXISTENȚEI EI DEOSEBITE SUB PRINCIPI PROPRII Istorie sumară dinainte de descălecarea Valachiei. Teritoriul numit mai târziu al Valachiei era o parte a Imperiului roman și se ținea de provincia Dacia (Dacia ripensis). Populațiunea de acolo, compusă dintr-un amestec de geți, ce se aflau din vechime pe acele locuri, și din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
stări primitive la străinătatea cu mult mai înaintată, dar totuși numai pe jumătate cultă: toate acestea la un loc ne esplică tăcerea istoriei despre dezvoltarea vieții statului și a celei cetățenești în acest Principat în vremea ce urmă imediat după descălecarea statului moldovenesc. Tot lucrul acesta se poate dovedi și în privirea puținelor știri despre întîiul period al existenței ca stat a Valachiei. {EminescuOpXIV 194} Petru Mușat Voievod. După Bogdan-Mușat urmă la domnie fiul său Petru Mușat, care duse cârma țării
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spiritul limbii în ipostaza privilegiată a Terrei." Duminică, 10 mai 1981 Plimbare către Șanta. Plănuim pentru a doua zi o excursie cu mașina până la Gura Râului (satul în care își petrecea Blaga verile), apoi la Cisnădie și Cisnădioara, locul de descălecare al cavalerilor teutoni în secolul XIII. Pe drum, în prelungirea articolului lui Andrei, Noica ne vorbește despre discuția purtată în generația lor privitor la opoziția Eliade Rădulescu - Maiorescu. "Ne-am întrebat cine are dreptate: Eliade Rădulescu, cu "Scrieți, băieți, scrieți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în calofilismul nostru, efigiile unui timp alexandrin, care continuă să secrete cultură cu disperare, ca o formă de supraviețuire." Mă desprind greu din paradisul de la Bocca-del-Rio. Plecăm spre Cisnădie și Cisnădioara, unde Noica vrea să ne arate "un model de descălecare". În Cisnădie ne oprim la mânăstirea din centru , ridicată în secolul XIII. Zidurile de bază sânt încă ale variantei romanice, timpurii; restul e gotic. Cisnădioara, sat pe de-a-ntregul săsesc, este punctul zero al descălecării teutonice. "Îmi place să văd
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ne arate "un model de descălecare". În Cisnădie ne oprim la mânăstirea din centru , ridicată în secolul XIII. Zidurile de bază sânt încă ale variantei romanice, timpurii; restul e gotic. Cisnădioara, sat pe de-a-ntregul săsesc, este punctul zero al descălecării teutonice. "Îmi place să văd aici devenirea în spațiu", ne spune Noica, și ne cere să ne imaginăm cum vor fi arătat cele câteva sute de cavaleri ai ordinului în această strămutare la peste 2 000 de km, cum și-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eroul desenelor sale să descrețească fruntea tuturor cititorilor acestui album.“ Traian Băsescu Ion Barbu: „Volumul Odă la Vodă marchează debutul editorial al președintelui Traian Băsescu la Editura Polirom. Din cauza lucrărilor tipografice de durată, el se încadrează ca desfășurare între prima descălecare la Cotroceni și ultima încălecare de la Guvern. Apariția acestui volum a fost posibilă mai ales datorită eforturilor depuse de doamna Dana Deac pentru convingerea doamnei Adriana Săftoiu să lase fotografiat Palatul Prezidențial din aproape toate pozițiile. Titlul volumului a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
altfel de viață, pentru un alt rost al existenței. Mama îi vorbea despre evghenia neamului lor. Văcăreștii coborau din voivodul Făgărașului, Negoiță, cel care participase alături de Negru Vodă la un eveniment crucial, esențial pentru istoria țării Românești, întemeierea statului feudal, descălecarea. Și acel eveniment așeza o mare răspundere pe umerii tuturor urmașilor. Era povestea ei, repetată ori de câte ori el o stârnea să-i spună ce înseamnă să fii boier și de ce fuseseră ei hărăziți să fie boieri și nu simpli țărani, robi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ci și multă considerație, chiar pioșenie. Acela era arborele genealogic, singurul document care atesta eugenia sau evghenika familiei și, totodată, vechimea ei. Un arbore care își trăgea rădăcinile din Negoiță, Voievodul Făgărașului, cel care îl însoțise pe Negru Vodă la descălecare atunci când se întemeiaseră primele douăsprezece sate, cu tot atâtea biserici în ele, din viitorul stat feudal numit, de atunci, țara Românească. Mâna ei trecu ușor peste multele frunze ale acelui arbore și se opri în dreptul herbului. Armele familiei cuprindeau zidul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tunului meu, cel mai puternic animal din baterie. El a mai tras tunul încă patru kilometri, după ce a primit un glonț din carabina unui ulan, de-a dreptul în orificiul de expulzare a balegii. Bravul Iarmaroc s-a prăbușit după descălecare, când se efectuase retragerea cu succes deplin. Ar fi trebuit să i se ridice o statuie. - Tunari la posturi, marș! comandă sublocotenentul cu bluza descheiată din copcile gulerului înalt. Are carotida spintecată și piele jupuită la bărbie. De astă-dată fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Încet. Vânturile acoperiseră cu nisip aproape totul. Amir descălecă și păși printre micile movile ce păreau a fi cadavre. Răscoli nisipul cu vârful cizmei și descoperi o platoșă de piele ce purta semnul șarpelui și al săgeții. Făcu semn de descălecare primilor patru călăreți din cei o sută care-l Însoțeau. Războinicii se apropiară și scoaseră din nisip câteva trupuri pe jumătate putrezite. Două erau arse. Alte trei erau despicate de sabie. Războinicii se priviră neliniștiți. Se aflau Într-o vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al doilea asterisc, nota: „astă monedă de argint este proprietatea dsal e Gh . Asachi și se vede reprodusă în litografie, sub harta Dacie i, d estinată pentru un tablou hronologic al Moldovei). Sigiliul Poliției Iașilor Istoria mărturisește că mai înainte de descălecarea romanilor în Dacia, părțile răsăritene ale ac este i provinții, și mai cu samă râpele râului Ierasus (sau Pokata, Prutu) erau locuite de un popor rezbelic numit Iassiensi, Iaseni (iazigi). Dupre sistema militară a romanilor, legioanele ce e rau în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
toate câte s-au întîmplat și, deși le păstrez amintirea, nu mă interesează. Sunt singurul - sau ultimul, cum vreți să spuneți - supraviețuitor al familiilor Antim-Calomfir-Thanase, dar faptul acesta nu mă emoționează. Mă consider primul dintr-o nouă dinastie. A doua, "descălecare" Antim-Calomfir-Thanase. Cu mine începe o nouă istorie, pe alt plan, mai înalt și mai creator. Puțin îmi pasă de enigmele sau nostalgiile care se leagă de trecutul acestei case, sau de trecutul familiei mele. Nu mă interesează decât viitorul, așa cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pământul și pe munca țăranilor, se bazează în evul mediu pe privilegiul de stăpânire acordat de domnul țării, care o garantează cu oastea și autoritatea sa, recunoscută (sprijinită) de biserică. În consecință, trebuie să admitem că, în vremea veche, înainte de descălecare, o pătură socială fără privilegii scrise a exercitat un drept de stăpânire asupra satelor aservite. Această nobilime prestatală a seniorilor de pământ (boieri), ale cărei privilegii feudale nu erau consemnate în scris, fiind bazate pe o situație de fapt, se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a unor orașe de tip medieval, încă înainte de întemeierea statului-la sud de Carpați, nu aflăm, în 1247, nici un singur oraș. Cel mai vechi oraș amintit în Țara Românească este Câmpulungul (1300), conform inscripției latine de pe mormântul comitelui Laurentius, așadar înainte de descălecare. În Moldova, întemeierea Episcopiei cumanilor, în 1227, a dus la apariția unei curți și a unui târg-un act al papii amintește cu prilejul năvălirii mongolilor de "civitas de Mylco" (Milcov), civitas, adică orășel întărit, aflat pe drumul din Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și a unui târg-un act al papii amintește cu prilejul năvălirii mongolilor de "civitas de Mylco" (Milcov), civitas, adică orășel întărit, aflat pe drumul din Moldova de Jos. Alte orașe amintite după aceea, în urma pătrunderii franciscanilor, în 1345, înainte de descălecarea Moldovei, sunt Siret, Suceava, Hotin, Baia. Orașele de la est de Carpați sunt menționate documentar în secolele XII-XIII. Orașele erau comunități privilegiate, înzestrate cu personalitate juridică-ele se puteau judeca în această calitate cu boierii și mănăstirile și cu toți oamenii liberi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să credem că descălecatul lui Negru Vodă este o legendă?! După atâtea mărturii, Djuvara ajunge la concluzia că "putem pune semnul egal între Thocomerius și Negru Vodă".11 Mai departe, în aceeași carte controversată, el se referă la semnificația termenului "descălecare", frecvent numit și "descălecătoare". El spune: Faptul că verbul a descăleca, desemnează coborârea de pe cal, a luat la români, care s-au menținut o mie de ani în aria neamului lor datorită adăpostului oferit de pădure, sensul de a cuceri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
adăpostului oferit de pădure, sensul de a cuceri, a coloniza, a întemeia, nu poate avea altă origine decât amintirea șirului de barbari, nomazi călări, care au venit, rând pe rând, să-i cotropească și să-i stăpânească. Coborârea de pe cal (descălecarea!) a năvălitorului a fost înțeleasă ca voința (fapta) de a se așeza peste cel cotropit și a-l stăpâni... Prin urmare, a descăleca înseamnă a cuceri, a coloniza, sensul de a întemeia e doar consecința, urmarea cuceririi și colonizării". Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de a se așeza peste cel cotropit și a-l stăpâni... Prin urmare, a descăleca înseamnă a cuceri, a coloniza, sensul de a întemeia e doar consecința, urmarea cuceririi și colonizării". Autorul insistă și arată că un astfel de termen (descălecare) alipit de tradiția întemeierii țării de către Negru Vodă nu poate avea decât o expicație: "se ținea minte din neam în neam că Țara Românească fusese întemeiată de un voievod, venit cu ceata lui din afară". Cuvântul apare și în cronicile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la nord, dar și asupra celor de la sud de Carpați. Într-adevăr, în 1291, românii sunt convocați, pentru ultima dată, la adunările țării (Transilvania). Această coincidență "neîntâmplătoare" nu i-a condus pe istoricii noștri la singura explicație logică: descinderea masivă ("descălecarea") a românilor de la nord Transilvania (Țara Făgărașului) la sud de Carpați, sub conducerea unui voievod-întemeietor al unei țări noi. Însă cele trei "întâmplări" (evenimente) concomitente, tulburările din Ungaria (moartea regelui Ladislau și sfârșitul dinastiei arpadiene), îndepărtarea cnejilor români din congregațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la Putna și Cronica anonimă) este pe deplin confirmată de textele contemoporane și anume, cronicele angevine ungare și diplomele regelui Ludovic din 1349 și 1365. Se face numai deosebirea între elementul legendar, adică vânătoarea zimbrului, și faptul istoric, real, al "descălecării" Țării Moldovei de voievozi români din Maramureș, Dragoș și Bogdan, pe care nimeni nu-l contestă. Toți istoricii de seamă români sunt de acord în această privință. Astfel, N. Iorga, în Istoria Românilor, în limba franceză, susține că "din Maramureș
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de strajă: "Moldova lui Dragoș nu era decât un fel de feudă militară regală" (p. 245, apud Brătianu). Abia revolta lui Bogdan, care coboară și ea din Maramureș și alungă pe "stăpânul legiuit și credincios al mărcii", înseamnă a doua descălecare. Este limpede că, în ceea ce privește Moldova, tradiția descălecatului, confirmată de mărturii contemporane certe, constituie un temei indiscutabil al întemeierii acesteia. Analizând închegarea celor două state medievale românești putem concluziona că tradiția istorică a descălecatului cuprinde trei elemente temeinice: 1. Existența unor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1977, p. 16-22. Xenopol A. D., Întemeierea țărilor române, în Rev. pentru ist., arh. și filolog. 3, 1885, 5, p. 1-28, 285-309. Idem, Un document asupra lui Bogdan, descălecătorul Moldovei, din 1349, în RIAF 3,vol. V, 1885, p. 166-170. Idem, Descălecarea Munteniei, în Viața Românească, VI, 1911, nr. 3, p. 309-322. Idem, Istoria Românilor din Dacia Traiană, vol. I-II, București, 1985-1986. Zaharia Ciprian, Iosif I Mușat, întâiul mare ierarh român, București, 1987. Zugravu N., Geneza creștinismului popular al românilor, București
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]