240 matches
-
l Am vizionat cu mare plăcere și liniște sufletească reportajul tv de la Neptun, unde Președintele Băsescu și Premierul Tăriceanu dansau pe aceeași terasă ponteuxină. Înseamnă că numai briza mării mai reușește câte-un transplant eficient de piele pe trupul cam descărnat și dezechilibrat al Alianței... l - Ai văzut, bade ? mă întreabă Haralampy după vizionarea știrii conform căreia ministrul Ionuț Popescu refuză să semneze ajutorul pentru ,Tractorul". Domnului prim-ministru i se - îmi dai voie să zic - ,rupe în paișpe de ministrul
De la sublim la ridicol și înapoi spre... Schengen by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11446_a_12771]
-
proză exegetică e după natura intimă a fiecăruia: fără o minimă afinitate cu universul mitologiilor, cartea descurajează prin gratuitatea eterică a subiectelor atinse, de aceea unui ochi dornic de impresii concrete volumul i se va părea croit dintr-un eter descărnat, care umple spațiul imponderabil al unei erudiții snoabe. În schimb, pentru un spirit care găsește satisfacții în noțiuni oculte de subtilă origine celestă, volumul e un joc cu mărgelele de sticlă, o masoretică rafinată ce despică distincții fine, scoase din
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
-o cum vine...". Textul erotizat nu e decît un spațiu în care Erosul suspină în starea lui de nostalgie eternizată. Absolutul scriptural constă în această neajungere încremenită în semn, proiectată pe idealul afectului. Dar poezia nu e un exercițiu speculativ, descărnat, oricîte dubii referitoare la propria-i îndrituire ar cuprinde, ci o viziune ce se alimentează la nevoie din limitare, interdicție, sterilitate, putînd fi stimulată de atari factori aparent adverși. Ea seamănă cu acele organisme capabile a se adapta condițiilor de
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
prima carte a Sandei Nițescu evocarea ,mămăligii" devenită figură emblematică a bucătăriei românești. Cafenelele pariziene ale Sandei Nițescu, descrise în cea de-a doua ei carte - un bloc notes de crochiuri literare și grafice - anticipau într-o formă ceva mai ,descărnată" suculentul periplu prin restaurantele bucureștene. Ajunsă acasă, despovărată de nostalgii, înarmată cu reminiscențele ,distilate" ale unor lecturi de specialitate și având memoria perfectă a sutelor de feluri de bucate degustate și savurate din obligație și pasiune, de-a lungul unor
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
adînc, materia pe care o contemplă înfiorat-speculativ: "Cu grecii era cel mai greu/ mai ales cînd acolo/ în Antichitate era dimineață// iar pe carnea mării plutea// încă vie Substanța Universală" (11 decembrie 2005). O sondare a obîrșiilor ultime e fatalmente descărnată, conceptuală (de observat că aci conceptele posedă vibrația unor entități concomitent materiale și spirituale precum atomii în viziunea reprezentanților Școlii din Abdera): "în depresiunile/ acelea montane/ elementul dominant/ era noaptea// uneori dimineața/ pe lacurile înghețate./ Acolo Focul și Perla/ nu
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
De aceea statuile devin obsesii, de aceea ele n-au nevoie de localizări în timp și în spațiu. " În decorul pustiu al unui bărăgan, personajul el însuși devine o imagine a singurătății și de pe temelia lui de piatră formele-i descărnate, scheletice se proiecteză tăios și clar pe cer, despuiate pînă la os de vînturile veacurilor". Citatul lui Moore se referă la faimosul "personaj în picioare". Pe întinderea pustie de la Shawhead, rațiunea unei sinteze extreme a formelor - e vorba de personajul
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
semnificativ, de pildă, cum începe și cum sfârșește capitolul dedicat lui Nichita Stănescu. Apelul direct la interpreți nu mai are, ca în atâtea alte cazuri, nimic inefabil. Mâna de deasupra, pe care o invocam în urmă cu o săptămână, pare descărnată: "ŤNichita Stănescu nu este numai un versificator diabolic de abil, un poet inspirat și original, este și un teoretician al poeziei. A construit un model (poezia metalingvistică), un tip genetic de lirismť, scrie E. Simion în prefața la Opere din
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
se destramă și dispare în surdină. Însă, deși refuzat de autoritățile editoriale ale deceniului nouă, romanul lui Matei Vișniec reclamă fundamental altceva decât un text esopic. Posibilele (și, în cele din urmă, destul de plauzibilele) șopârle sunt puține și - forțând exprimarea - descărnate. Nu atât existente în pagină, ele sunt introduse retrospectiv de cititorul de azi mai mult, cred eu, pentru varietatea ecosistemului. A lega prea mult Cafeneaua Pas-Parol fie de antiuto-pismul politic dezvoltat au contraire în perioada ceaușistă, fie de literatura preexistentă
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
amânată Epave agonizând Pe treptele Iadului Cu față de sfânt înfometat Mocnește focul pe rug Aprins de bărbați fără vârstă Distrugătorul suflă cenușa unei fete Pe o aripă de albină De sus, doar rânjetul corbilor Iluzia morții din urmă IV Trupuri descărnate intrând și ieșind din mama Gange Raiul și curățătoria aleșilor Rufele se bat de pietre și se întind la soare Pe cea mai veche bucată de pământ Râvnită și respingătoare Leproși, cerșetori, vânzători de noroc, asceți cu chipul vopsit, Balegă
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
rămăsese decât mormanul de mâl Un mesaj misterios La începutul mileniului o găină cotco-dă-cește în iarba seacă lumina aurie a paielor rămase prin curți prin cotețe cerul oftând porcul digerat imnurile liturghiile cântate și minciunile nemuritoare ale politicii și muzica descărnată a morții elefantului Abulabass - pe masa petrecerii cuțitele paharele solnițele se clatină ca niște litere nemaicitite De lucru un milion de mișcări pentru ca să stau față-n față cu un câine de interior în buzunar și-n sertare cocoloașe de bismut
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
printre mobile, dând la o parte cu blândețe cazmalele posace și greblele sperioase, toate uneltele lăsate-n paragină de când boala a trecut cu șenilele peste casa noastră. Numai de ar veni să îi mângâie fața tumefiată, pieptul vinețiu și brațele descărnate, să îl privească în lumina zilei de toamnă și apoi să-l tragă dintre cearșafurile murdare ca pe un tractor împotmolit într-o mlaștină. Dar el vede ce vrea și spune tot ce-i trece prin minte zice că sub
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
întuneric, vei drămui lumina ca un avar, cu scopul de a-ți căuta, într-un ungher al camerei, sufletul. Pentru tine, mirarea nu va mai avea vreun sens. Ai fugit de ea toată viața, resemnat. Din urmă, te ajunge brațul descărnat al zăpezii și ființa ta capătă luciditate, până când ea începe să vadă. Memoria devine umbră pe care, din neatenție, ai fi putut să calci. Elegie Și dacă nu ar fi decât acest alb strălucitor al amintirii pe care să-ți
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
Vasile Igna , căci erau orbi demult ochii lor erau întorși înăuntru ca ai liliecilor zburând jos și prevestind ploaia cercetând palma descărnată a verii. Nu-l văzuseră, deși afară era o lumină albă o lumină de zăpadă, o avalanșă ce acoperea ziua cu un fuior de raze un animal de lumină uitat într-un colț însorit. Ar fi putut măcar să-nțeleagă: era
Nu-l văzuseră by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/5251_a_6576]
-
estetă, livrescă și halucinant implicată" (ca la Constantin Hrehor) nu distruge vechea idee a precarității ființei, "sensul originar, de natură ontologică", bătrîna transcendență a poeziei moderne. Toți aceștia refuză sau trec dincolo de textualism, biografism sau experimentalism. Reacția la "simplele și descărnatele experimente textualiste" de care s-ar face vinovați optzeciștii bucureșteni este constantă și aproape că funcționează ca o cumpănă a apelor. De "partea cealaltă", în afară de incriminații "Mircea Cărtărescu et compania", Fețele poeziei, p. 170, (considerat totuși valoros, înțelegem, măcar prin
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
vei avea formula ideală a reconcilierii... Dacă, asemenea acelor pârghii metalice din cutiile de sticlă pline cu atrăgătoare bunuri, dar care, după ce ai introdus moneda, se vădesc moi și nu pot apuca mai mult de o bombonică, brațul lung, însă descărnat al justiției, care a trimis după gratii niște persoane în costum de minier sau cu câte două rânduri de frunze de stejar la cozoroc, îi va elibera, printr-un gest invers, va fi spre mulțumirea noastră că nu vom câștiga
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
de "simțire fabuloasă" și "inteligență analitică" din Întâmplări în irealitatea imediată a lui Blecher, dar nu agreează teatrul de idei al lui Pirandello, ale cărui ficțiuni sunt "cerebrale, reci, mecanice", având în centrul lor "niște morți inteligenți", eroi fantomatici și descărnați, iar invențiile tehnice, pitorescul vizual și construcțiile fanteziste din scrierile lui John Dos Passos sunt departe de a-l convinge, deoarece, crede Sebastian, "durabile nu sunt în realitate decât lucrurile simple, care nu epatează, care nu revoltă, dar care exprimă
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
evoluție. De altfel, artistul este conștient de acest lucru și așază, în culori acrilice, panouri cu variante la tema principală, prezentă așa cum am spus mai înainte, în singura tapiserie prezentă în expoziție. Variante care decelează structuri ale unui paradis subacvatic descărnat, simbolizat doar, ca într-un osuar de vis, peste care cosmicitatea revarsă singurătatea. Mi-ar fi plăcut să-l văd mai îndrăzneț, pentru că substanța gândirii plastice i-o permite; chiar și la gândul că într-o bună zi tiparele s-
Din provincie la Paris și retur by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/4755_a_6080]
-
a revăzut, ciufulit, tremurând, strângând în mâini un săculeț în care părea să păstreze ceva de preț și, până la urmă, erau doar o pereche de papuci de antilopă. Un urlet, din acele urlete care ies din străfundurile corpurilor celor mai descărnate, dar au forța brută a unui iatagan ce spintecă trupuri și pietre, porți și grilajuri, un asemenea urlet a străbătut toate odăile și sălile Caselor Noi și a ajuns, teribil, până în garaj, răsturnând canistra de combustibil pe care Octávio Cerdeira
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
fixă cu privirea. Împotriva voinței ei, femeia părăsi încăperea, închizând fără zgomot ușa în urma ei. Rămasă singură cu bătrânul, îl examină. Ochii larg deschiși ai lui moș Jusepi Vargiu aveau imobilitatea fără întoarcere a lucrurilor rupte. Bonaria îi luă mâna descărnată apăsându-i delicat încheietura și brațul, iar în atingerea aceea ceva o făcu să tresară. Bătrânul scoase un sunet răgușit. - Te-au chemat până la urmă... Ca într-un clește descărnat, apucă mâna accabadorei și o trase spre el, obligând înalta
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
imobilitatea fără întoarcere a lucrurilor rupte. Bonaria îi luă mâna descărnată apăsându-i delicat încheietura și brațul, iar în atingerea aceea ceva o făcu să tresară. Bătrânul scoase un sunet răgușit. - Te-au chemat până la urmă... Ca într-un clește descărnat, apucă mâna accabadorei și o trase spre el, obligând înalta figură întunecată să-i dea ascultare și să se aplece. În ciuda neputinței sale, șoapta bătrânului nu se pierdu în cutele șalului și Bonaria Urrai îl auzi perfect. Afară se găsea
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
fiindcă-i ziua de pensie și-n asemenea zile ea se trezește de la cinci dimineața, își închide nasturii la guleru-i fals, alb, al rochiei dinainte de război, își pune pașaportul pe pernă și înoată în întuneric spre dimineață ca un vapor descărnat. Doar timpul, cu infinită răbdare, e capabil să modeleze asemenea carne, vene și sânge. Bombănind ușor, ea trece pe lângă copil, îmi privește chipul. Îi simt pe gât răsuflarea, parfum de stafidă cu levănțică. Miros ivit din dulapul ei: în sertarul
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
la rece", proiectată cu superbie pe ecranul absolutului. Realul nu-l interesează, căci "sentimentul" pentru doamna T. e o latență veșnică, deci o trimitere în ireal, "o iluzie mai puternică și mai durabilă decît împlinirea ei". Paradoxul acestui Eros sublimat, descărnat ca o teoremă, implicînd fuga de posesiune, e tranziția de la intensitatea actului vital, de la crîncena identitate a Erosului comun, stigmatizat de cruzime, la moartea care e suspendarea vieții în proiect. Expierea în sens mistic e și ea interzisă. Refuzată deopotrivă
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
complex, convingător, transcende timpul, pentru a vorbi cu înțelepciune de neliniștea existențială, comună muritorilor, cel mai adesea refulată. Trama recentei cărți a lui Santagata, Iubirea în sine, încadrată, asemenea precedentelor, între limite temporale foarte strînse, cu o structură tot liniară, descărnată, pornește de la sonetul petrarchesc Timpul zboară și nu s-oprește o clipă. Expunîndu-l studenților din Geneva, după ce-l alesese în ultimul moment, aparent fără motiv, protagonistul-povestitor, un visiting profesor italian, ajunge - de la un lapsus tipic freudian -, cînd îi venise pe
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
poți depista o inteligență nelivrescă, adică monitoricească, care se apucă să încropească cărți, după pilda lui Paul Doru Mugur. Primul e lipsa de atmosferă sufletească. Un autor monitoricesc are un scris clorotic, uscat și lapidar, cu fraze aducînd cu coastele descărnate ale scheletelor presărate în deșert. Pustiu sufletesc umplut cu gînduri formulate după clișeele în vogă, dar cu aerul solemn că oficiază un ritual inițiatic, cuvenit numai spiritelor cu ștaif. Căci lipsa de talent e cronic vanitoasă. Al doilea semn este
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
-i pune pe copii să-l lege și să-l biciuiască cu cârpe umede. Își crește copiii ca aici, într-o tortură fizică și psihică permanentă. Soția lui, despre care se știa că murise, trăiește, de fapt, ca o leproasă descărnată și înfășată în cârpe într-un hambar transformat în cavou, o mumie vie legată cu lanțuri de pereți și hrănită cu fiertură de arpacaș. Însă, după cum știți, Dumnezeu există, și acest Soissons - dar să nu-i mai zicem domn - se
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]