233 matches
-
asta (încă) prost alcătuită. Cum mi-ar trece prin minte să dau soluții! S-a văzut cîtă suferință au adus omenirii soluțiile impuse, criminal, de utopiile egalitariste. Își va da, oare, seama electoratul de ce pericol este pîndit, mergînd (iarăși) pe descărnata mînă marxistă? Trec, încîntat, pe lîngă stenicul World Trade Center și mă opresc din loc în loc, îngîndurat, să pun cîte ceva în palma întinsă. Atît. 30 martie Poanta mileniului pare a fi disponibilitatea lui Putin ca Rusia să adere la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deja conceptori, planificatori educaționali care iau În calcul un astfel de univers socializant, de Întâlnire virtuală și de schimb „la distanță” al experiențelor. Socializarea tinde să dobândească o dimensiune nouă, una extensivă, integrând și experiențe atipice, cele de ordin virtual, „descărnate” de concretețea contactelor sau trăirilor directe. Adultul de mâine Își va aminti cu emoție de prima declarație de dragoste făcută către cineva necunoscut (eventual, Într-o altă limbă!), pe care nu-l va Întâlni, poate, niciodată. Noile sisteme de conectare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de toamnă. Da, Charlotte a văzut și asta. I-a văzut pe țăranii mânioși care, cu niște prăjini lungi, împingeau o barjă de unde urca o tânguire interminabilă. Se vedeau niște siluete care, de pe marginea ei, își întindeau spre mal mâinile descărnate. Erau bolnavii de tifos, părăsiți, pe care îi ducea apa, în cimitirul lor plutitor, de mai multe zile. La fiecare încercare de a acosta, locuitorii de pe mal se străduiau să-i împiedice. Barja își relua plutirea funebră, oamenii mureau, acum
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de relație cu atributele concrete ale anima- lului - comentează Monica Brătulescu -, funcția sa aproape de nume propriu aplicat unui personaj care s-ar putea chema și altcum fără a tulbura coerența tipurilor respective de colindă indică adoptarea «leului» ca o noțiune descărnată, ca un termen confuz cu o sferă semantică în curs de dezagregare” (26, p. 83). Unii cercetători au considerat că în spatele acestui nume generic (leul) s-ar „ascunde” de fapt lupul (27, p. 43), sau zmeul (26, p. 83), sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Și asta chiar cu riscul de a muri în lupta asta. Abatele rămase tăcut. În minte i se învîrtejeau o mulțime de gânduri negre. După ce împăratul închise ușa, își prinse genunchii în mâini și începu să-și maseze ușor rotulclc descărnate. - Mă simt atât de bătrân, încît nici măcar nu știu dacă nu cumva am murit deja. O luptă e ultimul lucru la care mă gândesc. Airam se trase și mai aproape de el și-i cuprinse cu mâinile umerii fragili. - Rade, Rade
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
an de ziua dinastiei, în piață se adunase o gloată zdrențăroasă, incontestabil mai entuziastă decât pe vremuri, dar formată din oameni mai rudimentari, mai simpli. Chiar acela căruia i se încredințase comanda Tara-plantului, un fost militar de carieră, avea fața descărnată și nu purta nimic altceva decât un maiou, care-i descoperea brațele muncite din greu undeva într-o mină. Bella era conștient că aveau să treacă mulți ani până când oamenii, folosind munca zeților, să ajungă la stadiul de civilizație pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
minți! Nu cred că ești capabil să pătrunzi în mintea cuiva. De altfel m-ar fi și mirat ca așa ceva să fie posibil și în afara Kyrallului. Fără să rostească o vorbă, N'Gai Loon își ridică spre fața celuilalt mâinile descărnate. De sub unghiile lungi țâșniră spre Făurar zece lame ca niște șerpi micuți care se bifurcară și apoi începură să se ramifice din ce în ce mai mult până când capetele lor aproape că nu se mai puteau zări, fiindcă deveniseră de sute de ori mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Lumile Agricole și de aceea printre clonele care stăpâneau acum Universul nu exista nici una care să poarte memoria originală a Sfântului Augustin cel Nou. - Ce legătură are asta... Abatele ridică mâna și-i făcu pe toți să-i privească degetele descărnate. - Când am ajuns în satul oamenilor ăștia, eu și Mariile am văzut ceea ce nu aveați cum să observați. M-au frapat întîi fețele care mi se păreau familiare. Apoi i-am urmărit cum sunt organizați și, în sfârșit, am profitat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la porți ...”). Poemele sunt organizate cu o anumită voință de a implica în forme - până la cele prozodice, întrucât amplitudinea progresivă a versurilor, de la un sonet la altul, pare modelată în funcție de dominanta planetară - sugestii încețoșat esoterice. Primul sonet, Culegătorii, cel mai descărnat - pe măsura esențelor ultime -, e o incantație a luminii, a Soarelui. Dar și speculația sinuoasă, și rigoarea, împinsă la extrem, a formelor fixe rămân străine de fervoarea căutărilor de altădată (din Arca lui Noe), care, susținute de substanțialul fond arhetipal
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
estetă, livrescă și halucinant implicată" (ca la Constantin Hrehor) nu distruge vechea idee a precarității ființei, "sensul originar, de natură ontologică", bătrîna transcendență a poeziei moderne. Toți aceștia refuză sau trec dincolo de textualism, biografism sau experimentalism. Reacția la "simplele și descărnatele experimente textualiste" de care s-ar face vinovați optzeciștii bucureșteni este constantă și aproape că funcționează ca o cumpănă a apelor. De "partea cealaltă", în afară de incriminații "Mircea Cărtărescu et compania", Fețele poeziei, p. 170, (considerat totuși valoros, înțelegem, măcar prin
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
și călău în același timp: „Am pe umeri capul unui animal fugărit, / mâinile sunt gata oricând să mânuiască sabia”, damnat și „țintă grației”; blestemat, el strânge cu disperare la piept „rămășițe de Hristos”. „Nu mai am în minte/ decât vocea descărnată a inexprimabilului”, mărturisește poetul. Rareori însă „inexprimabilul” s-a exprimat mai bine în limba română. Diotima este un fel de jurnal sans rivages, în care se amestecă morții cu viii, trecutul cu prezentul, realitatea de coșmar cu visul și feeria
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
proba existenței unei dimensiuni narative în orice act de cunoaștere. După cum observa Paul Ricoeur în Temps et Récit (vol. 3), nici măcar fenomenologia husserliană - gândită ca strenge Wissenschaft - nu poate evita recursul la figurile de stil. Pe scurt, nu există idealități descărnate, lipsite de un anume efect de limbaj, forjat într-o matrice istorică specifică. Nu există o întemeiere sau obiectivitate absolută, după rigorile rațiunii iluministe. Dacă nici științele exacte nu pot evita contingența paradigmelor incomensurabile (Th. Kuhn), atunci este cazul să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-și culeagă rodul șireteniei lui diabolice. Apucîndu-și sapa ascuțită, începu să taie o gaură în trupul balenei, cam înapoia aripei dorsale. Ai fi zis că-și sapă o pivniță chiar în mare; în cele din urmă, sapa lui atinse coastele descărnate, scoțîndu-le la iveală ca pe niște țigle sau amfore romane, îngropate în lutul gras al Angliei. Oamenii lui Stubb, ațîțați la culme, își ajutau cu înflăcărare șeful și păreau la fel de nerăbdători ca niște căutători de aur. în acest timp, nenumărate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
suporturi pentru ambarcațiunile de rezervă sau avariate. Pe suporturile corabiei străine se vedeau crivacele albe, sfărîmate și cele cîteva scînduri rămase din ceea ce fusese cîndva o ambarcațiune de vînătoare; prin epava asta puteai vedea acum la fel ca prin scheletul descărnat și pe jumătate dezghighicat al unui cal. Ă Ai zărit-o pe Balena Albă? Ă Privește! răspunse căpitanul corabiei străine, un bărbat cu obrajii scofliciți, proțăpit lîngă parapetul de la pupa. Și, cu pîlnia portavocei, arătă spre ambarcațiunea sfărîmată. Ă Ai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un ecou al lecturilor modelatoare ale adolescenței, trecute însă prin filtrul unor însușiri care se vor dovedi constante: antiretorism, discreție afectivă, atracție pentru miniatural și ingenuu. Variațiuni pe motive simboliste (orașul blestemat, ploile putrede, moartea, evadarea în spații exotice), versurile, descărnate și voit prozaice, păstrează însă o paradoxală seninătate. Autorul nu construiește de obicei eufonic, ci plastic, dramatizându-și adesea viziunile: mecanica repetiției pare ostentativă până la ironie. În volumul Leagăn de îngeri, poemele refac, în maniera pictorilor populari, imaginea icoanelor tradiționale
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
care făcea frumoase rotocoale albe în aer, cu celălalt soldat cu chipiul tras pe ochi, care dormea sub un copac. Iar câteva imagini mai departe, puteau fi iarăși văzute schelete vii în pijamalele vărgate, ochi măriți de suferință, trupuri goale, descărnate, care nu mai aveau nimic omenesc. Vocea din off începea să adune cifre: întârzierea acumulată de soldații aceia trândavi, numărul victimelor care ar fi putut fi salvate... Existau în filmul ăsta câteva găselnițe tehnice. La un moment dat, ecranul se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
veche, umplută cu apă, pe care o strângea în mâini. Era apa pe care o aduna din minuscula picurare a unei țevi. Apa care deja salvase. Disciplinarul rănit l-a văzut pe prizonier, i-a văzut ochii duși în fundul capului descărnat și a tăcut. Nu mai existau pe lume decât cele două priviri care se îndreptau încet una spre cealaltă. Mă gândeam la prizonierul acela cu o bucurie pe care nu izbuteam să mi-o explic. Îmi spuneam doar că privirea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a șters la fund cu știința lor, atunci ce rost are să-și facă griji? Așteptarea se prelungește. Fiind cel mai bătrân dintre preoți, dialului i se aduce scaunul curúl. Tiberius îl urmărește cum își trage înfrigurat toga dublată peste brațele descărnate. E tot albă, tivită cu purpură, dar din tr-o lână mai groasă, cu fire lungi și flocoase. Și prinsă numai cu fibule, pentru că flaminului lui Jupiter nu-i sunt îngăduite nodurile. Mijește ochii și filtrează lumina printre pleoapele întredeschise, ca să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
avea să fie construit după model străin sub îndrumarea lor. La fel ca și la dus, înnoptă la Mizuhama și ziua următoare se întoarse în vale. Unchiul care-l așteptase ca pe ghimpi își arătă într-adevăr dezamăgirea pe chipul descărnat când auzi vorbele nepotului său, dar păru să prindă din nou speranță la cuvintele deosebite ale seniorului Shiraishi, fiindcă îl puse pe samurai să-i repete iar și iar partea aceea a întâmplării. Astfel trecu toamna și veni iarna. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Îi era greu și îi era frică să se gândească prea mult la moartea lui Tanaka. Acesta murise încercând să-și apere onoarea în fața familiei sale. Când se gândea cum îl aștepta nerăbdător lângă vatră unchiul său cu obrajii lui descărnați, samuraiul voia și el să moară. Îl invidia pe Tanaka pentru că-și luase viața. Dar el nu putea să moară. Trebuia să povestească în Sfatul Bătrânilor de-a fir a păr despre călătoria lor, de dragul lui Nishi, dar și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
erau încețoșați de un văl cenușiu. În clipa aceea, samuraiul se gândi iarăși la soarta sa nefericită. La sfârșitul lui ianuarie, muri unchiul. Samuraiul alergă la ramura secundară a familiei. Unchiul se împuținase la trup ca un copil, avea obrajii descărnați, dar era împăcat. I se stinsese până și râvna pentru pământurile de la Kurokawa - așa i se păru samuraiului. Înconjurând sicriul, numit în vale „raclă”, alaiul de înmormântare înaintă pe drumul Shirada acoperit încă de zăpadă până la poalele muntelui. Coborâră racla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
potrivi „fete“. Multe fuseseră răpite din sate la vârsta de doisprezece-treisprezece ani, drogate și apoi puse să se prostitueze. În lumina aceea roz, aveau o strălucire mai sănătoasă, dar era de-ajuns să te uiți la mâinile și picioarele lor descărnate ca să-ți dai seama că unele erau roase pe dinăuntru de SIDA. Câteva erau tunse scurt, asta pentru că-și vânduseră părul amatorilor de peruci. Era Întotdeauna nevoie de niște kuai câștigați ușor atunci când afacerile mergeau prost, iar dependența era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Copiii au fost și ei maltratați la rândul lor, iar acum sunt plini de cicatrice și se ascund pe unde pot. Biata miss Birmania, fostă regină a frumuseții, ar mai putea fi superbă și azi dacă nu ar avea membrele descărnate, un ochi lipsă și dacă nu ar mărunți din buze aceleași vorbe fără rost. Desigur, cu toții suntem capabili de compasiune, dar cui Îi place să citească astfel de povești? Amintiri despre sacrilegii, tortură și abuzuri, unele după altele - sunt extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am furat: un colac de frânghie și un sextant pe o ladă cu rom, o chiuvetă și câteva scânduri, pe o roată dințată și uniforma secundului și așa mai departe. Toate astea după ce au lăsat, albe și curate, oasele scheletului descărnat al vasului. Hai să mergem, spuse Carol sculându-se în picioare. M-a ajuns oboseala. Am văzut, auzit și visat prea multe pentru o singură noapte. O luară agale spre casă, de-a lungul țărmului. Mergeau cu privirea în jos
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în curtea din spatele casei. Soarele apunea fără vlagă dincolo de ograda lăsată în paragină. Se întuneca în cameră și privirea îi zbură ca un fluture de noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea între mâinile moartei. Ceara topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de ceară încinsă. Se gândi o clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de vlagă al lui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]