192 matches
-
e scena unei suferințe teribile. Ajungem să zbierăm cu toții aproape necontrolat, alergînd de la unii la alții și Îmbrățișîndu-ne fără nici o reținere, la Întîmplare, uluiți. — A FUGIT CEAUȘESCU, răcnește un tip la vreo 50 de ani, ieșind din salon cu pijamaua descheiată, abia stînd pe el, pe abdomen are lipit un tifon, cu leucoplast - dacă nu se potolește, probabil că-i vom vedea mațele. Ies din Îmbulzeală spre o fereastră, o deschid. Tot orașul ăsta mic țipă un singur lucru. Se văd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în somn (să ne imaginăm o păstoriță), pe care ar fi adorat-o, nu s-ar fi putut simți mai tulburat decât George, acum când îl găsise pe Rozanov dormind. John Robert era îmbrăcat, dar cu cămașa și betelia pantalonilor descheiate. Nu se vârâse sub așternut, ci se culcase pe patul făcut, îndoind neglijent capătul cuverturii albe până pe la înălțimea genunchilor. Un picior descălțat, îmbrăcat într-un ciorap gros, albastru, de lână, îi ieșea de sub cuvertură. O mână i se odihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și colierul strălucitor de metal, cu dinți lungi, pe care i-l dăruise George și pe care-l numeau „jugul sclavului“. George, în pantalonii lui cadrilați, gri deschis și în cămașa bleu pal cu dungulițe bleumarin, care-i rămăsese încă descheiată și nevârâtă în pantaloni, se plimba prin cameră, croindu-și drum printre obiecte și izbind cu piciorul în tot ce i se nimerea în cale. Se învârtea în spațiul strâmt cu pași repezi, ca un om care ar străbate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după ce bâjbâi în întuneric după cheie și clanță, deschise ușa. Răbufnirea de lumină rece, strălucitoare, a dimineții îl orbi o clipă. În ușă stătea Tom McCaffrey. Se uită la ei cu ochi năuci, sălbatici, istoviți. Părul îi era încâlcit, cămașa descheiată, picioarele desculțe. Rosti cu voce joasă, limpede: — Am venit după Hattie. John Robert nu șovăi nici o secundă. Se întoarse și o împinse pe Hattie întâi între silueta lui voluminoasă și zid, pe urmă direct în stradă. Mai târziu, Tom și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ci o masă haotică de cărnuri care se pleoșteau pe locul unde ar fi trebuit să fie o față. Pielea era groasă și acoperită cu pete decolorate, mânjită de o brumă de barbă căruntă. George își mută privirea spre gulerul descheiat al cămășii curate și scrobite, unde apărea un petic de piept rozaliu, spân. Genunchii noduroși ieșeau de sub poala cămășii, roșii, netezi și ciudat de înduioșători, de parcă ei nu îmbătrâniseră și erau încă genunchii unui băiat. Picioarele erau de un alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
au scăpat din capcanele morții, își trece palma pe fruntea dungată de tulburătoare interogații și ofuri lăuntrice și, parcă neavând suficient aer, deschide fereastra încăperii sale de la etajul casei ce dă cu vederea spre zări și rămâne-n rama ei descheiat la piept, suplu, monumental. Aerul binefăcător și plin de aromele Buciumului ieșean dintre Teii fără pereche ai lui Eminescu și duioșia liricii lui Șt. O. Iosif (strada lui), din dealul vecin, îi umple mereu simțirea de dragostea de viață, natură
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
se aplecă, Îi vorbi și-l clătină ușor de umăr. Atunci trupul celui mort se lăsă puțin În jos, brațul Îi lunecă peste spătarul băncii și rămase așa, cu mîna atîrnată, cu pălăria ponosită așezată strîmb pe cap, cu haina descheiată, cu piciorul drept tras rigid spre spate. Chiar sub ochii polițistului care-l clătina de umăr, fața bărbatului se făcu cenușie. Între timp cîțiva oameni se desprinseseră din mulțimea care forfotea Întruna pe platformă și se opriseră să privească insistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
așa! Las-o jos! Să-i prindă cineva mîinile! Brancarda a fost lăsată din nou pe ciment, un polițist a Îngenuncheat lîngă ea și a scos repede cravata mortului de sub gulerul pe care i-l desfăcuse doctorul și care rămăsese descheiat, dînd la iveală un buton de alamă prins de guler și urma rotundă, verzuie, lăsată de buton pe pielea Îngălbenită și moartă a gîtului. Polițistul a luat cravata mortului - o fîșie soioasă În dungi albe și roșii - și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și îmi venea să-i spun că știu, în schimb, că andros înseamnă bărbat, fiindcă eu rețin numai ce are legătură cu sufletul. Eternul bărbat - Alexandru. 2 Alexandru bătu discret în ușă, dar nu primi nici un răspuns. Era cu cămașa descheiată și fără lavalieră, iar peste cămașă avea o vestă gris perle. Mai ciocăni o dată, ceva mai tare, și-și lipi urechea de lemnul bine lustruit, dar tot n-auzi nimic. Privi spre pendulă, era 11 și câteva minute. Se hotărî
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ai un zeu alături de tine, fie și în fața unui pisoar. Nările te ustură din pricina dezinfectantului prea puternic, dar, ce să-i faci, bucuriile nu se obțin gratuit. Trebuie să plătești măcar olfactiv cinstea de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii cât mai discret în acest timp ca să nu-l stânjenești pe Jupiter cu muritoarea ta necuviință. El își încheie ultimul nasture, apoi se spală pe mâini și se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-i sperii". Și am tușit zgomotos. Până să ajung la cotul casei, Aristide se ridicase, speriat, și se încheia la pantaloni grăbit, cum făcusem eu în bălării în fața Profetului; văzîndu-mă cu pușca în mână încremeni, cu pantalonii pe jumătate descheiați. "Domnule Daniel, bâigui el, ca o scuză, să știi că eu..." Se temea că-l împușc? Idiotul. Doar nu era să-mi sporesc păcatele cu el. Marta era mai liniștită. Își aranja întruna părul. "Doctore, când vrei să-ți sculptez
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ai un zeu alături de tine, fie și în fața unui pisoar. Nările te ustură din pricina dezinfectantului prea puternic, dar, ce să-i faci, bucuriile nu se obțin gratuit. Trebuie să plătești măcar olfactiv cinstea de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii cât mai discret în acest timp ca să nu-l stânjenești pe Jupiter cu muritoarea ta necuviință. El își încheie ultimul nasture, apoi se spală pe mâini și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i sperii”. Și am tușit zgomotos. Până să ajung la cotul casei, Aristide se ridicase, speriat, și se încheia la pantaloni grăbit, cum făcusem eu în bălării în fața Profetului; văzându-mă cu pușca în mână încremeni, cu pantalonii pe jumătate descheiați. „Domnule Daniel, bâigui el, ca o scuză, să știi că eu...” Se temea că-l împușc? Idiotul. Doar nu era să-mi sporesc păcatele cu el. Marta era mai liniștită. Își aranja întruna părul. „Doctore, când vrei să-ți sculptez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca Lucrul Misterios din filmele științifico-fantastice, vorbise. Și tot ca Lucrul acela, avea și el aceleași transparențe, acea absență a limitei Între exterior și interior, Între piele și carne, Între firavul păr blond ce i se mai Întrezărea prin pijamaua descheiată și acel amestec de viscere transformate Într-un mucilagiu, pe care numai razele X, sau o boală În stadiu avansat, reușesc să-l facă vizibil. „Jacopo, eu stau aici Într-un pat, nu pot vedea ce se petrece afară. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vedea negrul părului lângă rădăcină, unde Începuse să crească din nou. Cu eșarfa aceea din pene de struț - nu mai e la modă de zeci de ani. Apoi mai e și portocalie - chiar te izbește În ochi. Și are blana descheiată, maleta prea mulată - i se vede marginea sutienului și toate celelalte -, e atât de scurtă, că-i lasă buricul descoperit. Bine că se Întâlneau destul de rar. Ce ciudați sunt și bărbații ăștia. Nimeni n-ar fi spus că tipa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nas foarte lung, ușor deviat spre dreapta de un pumn primit cu mult timp În urmă, ochi vioi În spatele lentilelor. Purta o pereche de pantaloni de pânză simpli și un pulovăr albastru, În deschizătura căruia se vedea o cămașă azurie, descheiată. Astăzi avea de mers la marginile circumscripției sale electorale, turneul prevăzând colectarea voturilor de la periferie: la ultima Întâlnire cu strategii hotărâse să abandoneze cravata, considerată prea formală. Onorabilul trebuia să dea impresia că este unul dintre ei: oamenilor care trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unde poate că mai rămăsese urma parfumului ei, un fir de păr, amprenta corpului ei În saltea. Copiii desculți, el Îmbrăcat - dar nu pentru a ieși. Un trup masiv Îmbrăcat Într-un costum negru, cu pantaloni la dungă, cravată, vestă descheiată, căci anii au trecut și talia nu mai este cea de odinioară. Trupul masiv al lui Buonocore, respectat de toți, un om drept și curajos, care cândva primise o mențiune pentru capturarea unui asasin periculos. Acum va trebui să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o pereche de pantaloni de birou, cravată neagră și o cămașă de un alb imaculat scoasă din pantaloni și suflecată la mâneci. Pantalonii erau și ei suflecați la glezne, eu fiind desculț pe nisipul rece. Aveam nasturele de la gulerul cămășii descheiat, cravata trasă de la gât și nodul aproape stricat. Pantofii îi țineam în mâna dreaptă și, în stânga, sacoul pe care mi-l dădusem jos deși nu îmi fusese cald. Mă plimbam pe o plajă pustie și aveam sentimentul că veneam de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în maioul lui de atlet, sub capul de leu cu gura căscată, pe care-l ținea cu o mână, încercând să-l pună la loc, pe perete, și în același timp vârându-și furios celălalt braț în mâneca de la cămașa descheiată, chiar că nu puteai să nu te strâmbi de râs, și atunci mama s-a uitat la mine, am văzut că-i curge sânge din nas și fardul pe obraji, iar ea mi-a spus să mergem, tot mai râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și mărturisesc că după un timp se plictisesc și termină. Dar ăștia nu, în nici un caz, parcă erau întorși cu cheia. Voiau scandal. Aproape că ți se făcea frică, mai ales că erau printre ei și niște matahale, cu cămăși descheiate, expunându-și petele și părul alb de pe piept). Am încercat să tac și să nu spun nimic. Mi-a sunat telefonul și am vrut să răspund. Dar, când să-mi croiesc puțin loc cu cotul ca să pot răspunde, printre pardon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
i-am stins-o și i-am spus: —Pace ție, gura am să ți-o astup. Și l-am sărutat. —Deci ăsta e răspunsul tău final? zise el, apărând, câteva momente mai târziu, fără haină și cu cămașa pe jumătate descheiată. Adică, nu mi-ar plăcea să știu că-ți verși asupra mea cine știe ce pasiune frustrată față de nea Polițaiu’. Dacă vrei, putem închiria o uniformă. Mie mi-ar sta mai bine decât lui. Nu prea e făcut pentru așa ceva. —Hugo, taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să judece un bărbat chiar și numai după Înfățișare. Thomas era de Încredere, Îl cîntărise bine Înainte de Împreunare. Nici sclifosit, nici pudibond; impotent, sigur nu; nici agresiv, chiar dacă, neîndoielnic, era puternic; pectoralii se conturau proeminenți sub cămașa albă, subțire; sacoul, descheiat, lăsa posibilitatea privitorului să aprecieze și lățimea umerilor, chiar linia deltoizilor; da, prea multă putere pentru a mînui un pix ori o tastatură, dar el era o excepție, a, nu, Maricrisa și-a amintit, și Hemingway fusese jurnalist și - se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Femeia își reluă plânsul, ca pe un suspin întretăiat. El se desprinse și, ridicându-se, o împinse într-o parte, parcă în silă. Abia atunci, urmărindu-i privirile mute, îl văzu pe Coltuc. Golea se apropie de el. Prin nădragii descheiați, mădularul i se bălăngănea, moale și umed, ca limba unui ogar pe vreme de arșiță. — Ce te uiți, mă ? șuieră Golea, apucându-l de păr. Coltuc se clătină, dar tocmai mâna care-i snopuia părul îl propti să nu cadă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
citească, clătină din cap și îndrugă un „mulțumesc“ pe care polițistul nu se mai sinchisi să-l audă. Celălalt, cel de demult, care se ivise pentru o clipă, se îndreptă din șale și se trase înapoi, intrând între umerii vestonului descheiat. Rada își strânse poșeta la piept și se așeză pe banca lipită de perete. Ghemuit lângă calorifer, bețivul se ștergea, din când în când, cu mâneca, după ce își trecea limba peste buze, întotdeauna cu brațul drept, căci stângul îi era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clipă să răsucească cheia în contact, ascultându-i corzile subțiri ale trupului cum vibrează și se destind. — Ca să vezi ! exclamă Jenică, lăsându-se să cadă pe scaun și crezând că astfel a răspuns tuturor întrebărilor. Rămase așa, mofluz, cu haina descheiată și fularul atârnând. Maică-sa îl aplecă într-o parte, apoi în cealaltă, ca să-i scoată haina cu băgare de seamă, de parcă ar fi desfăcut un pachet fragil. El se cuibări în îmbrățișările discrete pe care le presu punea dezbrăcatul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]