1,030 matches
-
Cărați-vă de-acolo!, strigă santinela. Dar eforturile de a se îndepărta ale perechii încîlcite în plasă fac peretele să se clatine și mai violent. - Am încurcat-o, tremură doctorul. Roger îi caută privirea să vadă dacă vorbește serios, dar deschizătura cagulei conține acum doar o ureche albă și un tiv de păr. - Hai să ne rostogolim, sugerează Roger. Izbutesc să se dea de-a dura cîțiva metri în jos, spre stradă, timp în care o parte din perete se și
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
spus Ponta. Liderul PSD a mai spus că în USL vor fi primiți oameni care "nu sunt în clanul mafiot al lui Traian Băsescu". Referindu-se la "deschiderea" USL față de membrii PDL, el a spus: "Cu cât e mai mică deschizătura cu atât mai bine. Și eu, și Crin Antonescu, și Daniel Constantin vom fi foarte selectivi". El a făcut aceste declarații fiind întrebat despre cei 38 de primari PDL din Caraș-Severin care au anunțat că vor trece la USL.
Ponta: Sunt "o mulţime de pedelişti" care nu vor fi primiţi niciodată în USL, vom fi foarte selectivi () [Corola-journal/Journalistic/45599_a_46924]
-
pus în fața moroilor cu stea roșie în frunte. Dar nu era nimeni altcineva, fața îngrozită era doar a lui și ochii i se făcură cât cepele când văzu portiera deschizându-se de-a binelea și o siluetă strecurându-se prin deschizătură cu o repezeală care sugera furie. Priviră tâmpi la arătarea aceea, Chisăliță trase de pulpana pantalonilor lui Pârnaie, cum îi veni, după înălțime, la îndemână: - Șefu’..., șopti. Rușii ăia nu erau mai blonzi? Întrebarea nu era lipsită de temei, căci
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
Da. - De ce ? - Nu știu, da...da-mi place ! - Acum o să intri la șeful. Acolo este ușa, se va deschide si tu o să treci dincolo, în biroul șefului ! Ușa se deschide rotindu-se după latura orizontală de sus și formează o deschizătură între latura orizontală de jos și pragul de jos, de aproximativ jumătate de metru Jalea se apleacă, vrea să arunce o privire pe sub ușă și se grăbește să-și satisfacă curiozitatea lăsată liberă. Nu reușește și atunci se întinde peste
FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373708_a_375037]
-
de a se desprinde din această stare. Când în sfârșit a reușit - știa cumva asta -la început nu a perceput decât o lumină vagă, spre care se îndrepta plutind ușor, acel ceva din interiorul său. Și pe măsură ce se apropia de deschizăturile dintre pleoape, începea să devină conștientă că ea era acel minuscul nedefinit care plutea în întunericul rece, din ceea ce-i părea a fi interiorul unei armuri. Îi simțea dorința și strădania de a încerca să vadă ceea ce era dincolo de armură
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
ea era acel minuscul nedefinit care plutea în întunericul rece, din ceea ce-i părea a fi interiorul unei armuri. Îi simțea dorința și strădania de a încerca să vadă ceea ce era dincolo de armură. Când în sfârșit a ajuns la marginea deschizăturilor, nedefinitul acela ce plutea ca o navetă spatială, s-a lipit asemenea unei ventuze de marginile deschizăturilor din armură, anume lăsate pentru ochi și a putut să privească în exterior, devenind dintrodată, un trup. Trupul, așezat pe o targă cu
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
unei armuri. Îi simțea dorința și strădania de a încerca să vadă ceea ce era dincolo de armură. Când în sfârșit a ajuns la marginea deschizăturilor, nedefinitul acela ce plutea ca o navetă spatială, s-a lipit asemenea unei ventuze de marginile deschizăturilor din armură, anume lăsate pentru ochi și a putut să privească în exterior, devenind dintrodată, un trup. Trupul, așezat pe o targă cu roți ce trepida în mers, era purtat de-a lungul unui coridor. Pereții alburii se trăgeau cu
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
stropește din abundență spre ușa întredeschisă. Urlete, țipete de groază, fulgere și flăcări izbucnesc prin ușă gata să-l pârjolească. Cântărețul aduce cădelnița cu jar și tămâie. Preotul cu mișcări înainte și înapoi face ca fumul să se îndrepte spre deschizătura pe care fugise Buha în locașul său. Deodată geamurile se fac țăndări și lighioane țâșnesc din cameră în pridvor. Credincioșii se retrag înspăimântați. Însuși părintele se îngrozește dându-și seama că acolo sălășluiau regimente întregi de diavoli și omul material
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
a timpului. Giorgina s-a întors de la concert destul de târziu în acea noapte, însă ea a continuat să se legene pe vise înaripate fără să se trezească până la ziuă. Dimineața devreme, o rază temerară a reușit să se strecoare prin deschizătura îngustă a cortului și îi gâdila fără astâmpăr genele lungi negre, catifelate făcând-o să clipească alene și să se întindă asemeni unei feline adormită încă pe jumătate. După ce se destinde în semiobscuritatea cortului, se scutură de toropeala somnului, ieși
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
pentru inima care o dobândește, ea este numai dulceață revărsându-se pe pământ. Căci nimic nu se poate asemui cu dulceața cunoașterii lui Dumnezeu”, Care a semănat ale Sale în toate cele ce sunt, încât prin ele, ca prin niște deschizături, să Se arate minții într-o lumină a înțelegerii, cucerind-o, luminând-o și atrăgând-o spre Sine, după cum aflăm scris în Filocalia - Vol. 8, pag. 421. Totul culminează cu adevărata iubire de aproapele. Mă gândesc la acel frumos text
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
lume acele voci misterioase, că dincolo de fereastră este lumea basmelor spuse de mămica. Iar când tata îi poftea în casă pe colindători, alergam speriata în întunericul patului, mă înveleam cu un țol până peste cap și lăsam doar o mică deschizătură la ochi, ca să-i privesc. Sărmanii!...Erau murdari, cu haine peticite, cu încălțările pline de noroi sau zăpadă, după cum era vremea, dar erau împodobiți cu beteală și flori din hârtie pe la paltoane sau căciuli. Sorcovele din mâna lor sau steaua
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
vechi. Undeva era o zonă de umbră ceva mai Întunecată. Nu era vorba, pur și simplu, de o variație a culorii rocii, ci de o nișă, un pasaj prin care abia putea Încăpea un om. Se apropie, Încercând să lumineze deschizătura pentru a arunca o privire: dincolo de acea gâtuire părea să existe o cavitate mai largă, cu pereții regulați. Hotărî să se aventureze și să treacă de partea cealaltă. Cu toate că nu Îi putea evalua Întinderea, era sigur că dinaintea lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tot mai gros însoțește ieșirea vijelioasă a aerului din nări; un alt val de aer, întâlnindu-l pe primul, țâșnește din gură, și astfel unite, formează un singur curent care, din două-n două secunde, mișcă perdelele patului, făcând o deschizătură pe care tocmai intrase musca. Aceasta pășește acum fără grijă pe platoul frunții, ocolind broboanele de sudoare și căutând un loc mai uscat unde să se oprească și să se întindă. Eroare însă! Fulgerător, mâna grea a spătarului făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
timp ce-afară, - aproape Războiul, viața, patria ne cheamă, Zadarnic să lăsăm De-afară să ne cheme, să visăm Noi, partenerul, șahul, Sub umbra tolerantă să visăm A lui indiferență“ Același culoar lung care Își soarbe lumina zilei doar prin deschizătura intrării din holul mare, singurul spațiu unde există ferestre și scări ce duc spre exterior. De cum pătrunzi În coridor ai senzația că ești absorbit de o pîlnie Într-o sticlă verde, opacă. Cel ce intră distinge chipurile oamenilor care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de cărămidă, l-am înfipt printre pene și sângele mi-a țâșnit în față. Puiul a ridicat în pripă capul, și-a rotit gâtul, apoi a încremenit. I s-a mai zbătut o vreme pielița ochilor, apoi a încetat. Priveam deschizătura adâncă de unde ieșiseră la iveală toate chestiile acoperite până mai odinioară de pene. Muream de curiozitate ce o să facă pasărea așa, transformată. Am luat cu grijă cărămizile, mai întâi de pe o aripă, apoi de pe cealaltă. Curios. Stătea întinsă pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aripă, apoi de pe cealaltă. Curios. Stătea întinsă pe spate. I-am ridicat capul apucând-o cu două degete de cioc. A rămas tot culcată. Nu m-am speriat. Am mai așteptat un pic, apoi am băgat totul la loc, în deschizătura aceea întunecată. Am strâns rana, penele și am așteptat din nou. Nimic. Nu s-a mișcat ore întregi. Atunci am apucat puiul mort, am dat cu el de pământ și am ieșit din pivnița aceea plină de sânge. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
arate ca a unui bărbat. Am pornit din nou la drum. M-am uitat în jos la costumul meu. Luna strălucea pe nasturii de la haina mea. Și-atunci am observat pentru prima oară că nu erau pe aceeași linie cu deschizătura hainei mele. Costumul avea piept dublu. Apoi mi-am amintit că nimeni nu avea costum cu piept dublu la festivitatea de absolvire. Eu eram singurul. Cei mai mulți băieți aveau pe ei haine sport și pantaloni diferiți, de altă culoare, dar astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
se oprească în fața cutiei poștale. Stai, mami. Daisy și-a exprimat sentimentele ridicând o lăbuță din spate, fiecare din ele fiind împopoțonate cu câte un pampon, și ușurându-se pe stâlpul cutiei. Mami a găsit scrisoarea, a împins-o prin deschizătură și a întrerupt-o pe Daisy în plină acțiune. Daisy a șchiopătat câțiva pași, până și-a regăsit echilibrul, driblând pe un picior. Ceva din scena aceasta îmi era cunoscut. M-am uitat fix la cutia poștală, întrebându-mă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spațiu subteran în care își ducea traiul o lume fantastică, după cum ni se sugera că ar exista o altă viață chiar în interiorul vieții noastre. Existau lumi concentrice în tot ce ochii noștri imperfecți puteau să vadă. Undeva la suprafață existau deschizături către lumea subterană - în așa fel încât lumea noastră și cealaltă comunicau firesc. Vechile rituri pitagoreice îi vindecau pe oameni pur și simplu, punându-i să treacă printr-un tunel subteran. Boala însemna pentru Pitagora a te despărți de lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
au schimbat și cerințele și nevoile oamenilor. Atât bordeiul și coliba, cât și casa ca întocmiri artificiale, supraterane, păstrează credința străveche că spațiul închis, detașat de univers, dar păstrând legătura cu acesta, cu cerul, printr-un stâlp central sau prin deschizătura din acoperiș prin care să iasă fumul, devenită horn, alcătuiește un micro-spațiu sacru. Indiferent de gradul de complexitate al construcției, aceasta trebuia să-l apere pe proprietar și familia sa de demoni, spirite, forțe ale răului, iar în cazul în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iar lui, prostește, nu i-a trecut prin minte să întrebe, Și asta unde e, albatros. Într-un singur moment, cantitatea de nisip din partea superioară a clepsidrei devenise mult mai mică decât înainte, grăunțele minuscule se precipitau cu viteză spre deschizătură, fiecare vrând să iasă mai repede decât celelalte, timpul e exact la fel cu oamenii, sunt momente în care îi este greu să-și târască picioarele, dar alteori fuge ca un cerb și sare ca un ied, ceea ce, dacă observăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la pieptul ei generos, așa că am avut senzația că mă afund în valurile mării, și-și apăsă buzele roșii pe gura mea. În ochi îi străluceau lacrimi. Și când vaporul ieși încetișor din lagună croindu-și cu grijă drumul prin deschizătura dintre recifuri, iar apoi despică marea largă, mă cuprinse o oarecare melancolie. Briza era și acum încărcată de aromele plăcute ale uscatului. Tahiti se afla la mare depărtare și știam că n-o să mai văd niciodată insula. Se închisese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
carne, un pârâiaș de sânge Îi pătase pielea. Își spălă rana cu un strop de apă, apoi fixă nerăbdător mișcările neîndemânatice ale lui bargello, care se tot zbătea să ajungă până la el. - Ei bine, unde e? În fața lor, printr-o deschizătură din stufăriș, se zărea malul râului Arno. Mai Încolo, râul se făcea din nou nevăzut, cotind-o Într-un meandru ascuns de o ridicătură a terenului. - Ar trebui să fie acolo... după hățișul acela. Dante se uită În direcția indicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de jur Împrejur. Ședeau potoliți, vorbind În șoaptă, Îndeletnicindu-se În aparență cu golirea micului urcior din fața lor. Nici veșmintele lor nu se potriveau cu mediul. Purtau niște haine obișnuite, fără culorile bătătoare la ochi și fără acele despicături și deschizături care, la ceilalți, serveau la expunerea unor părți din trup de regulă ascunse vederii. Vestele lor erau și ele după măsura obișnuită, lungi atât cât să acopere legătura nădragilor și nu scurte, ca ale celorlalți, care Își exhibau zona inghinală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aceea. Franceschino, În schimb, după imaginea pe care și-o făcuse despre el, nu părea un astfel de om. Nu, cu siguranță se găsește acolo dintr-un alt motiv, legat de prezența mușteriilor misterioși. Se mai aținu un timp În deschizătura porții, neputându-se hotărî ce era de făcut. Să riște și să se Întoarcă ar fi fost o sminteală. Să aștepte ca necunoscuții să iasă și apoi să Îi abordeze ar fi putut Însemna să piardă timp prețios, fără siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]