2,257 matches
-
-nvins/ liubovia/ pe cînd silabisea în cenușii facsimile/ ceea ce pentru altul a fost/ urlet pur (...) te-am chemat din străfunduri/ din puterea arcanelor. purtînd noaptea în cîrcă/ și crimă/ că un abces care se coace și sparge./ Puah!// încoronați și desculți să încercăm travestiul/ Desfrînata și Magul/ trași prin inele de flăcări// arghirofili/ încercînd între dinți plumbuiții talanți/ extorcați. inimioarele fripte/ ale fraților îngeri/ și viermușorii hilari, bărbătești/ zvîrcolindu-se în tăvița de nichel" (Catacomba comedianților). Comediei umane i se adaugă una
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
ma naște să fi fost amîndoi o singură, unica/ picătură de ploaie paradisiacă, sau prima lacrima scurgîndu-se/ lent pe obrazul lui Adam fugind cu Eva de mînă?/ Prin oasele noastre ușoare să fi adiat același văzduh?/ Înălțați pe vîrful picioarelor desculțe, cu pielea tînără,/ poate băteam aerul încins din preajma, gonind împotrivă-ne/(că două trenuri, în unul e un chip ce se pierde)/ uimiți că nu ne mai înăl;tam că înainte în cer după voie.// Arbori, cîini și căprioare, cum
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
și de un ton familiar, de intonații care, cel putin aparent, contrazic "limbajul ănalt", de facto, ăn cazul de față, coroborăndu-l, scotăndu-l an evidență prin contrast. E că acel obicei al domnului Alecu Paleologu de-a fi umblat pe strada desculț. Aristocrat din toate unghiurile de vedere, până-n vârful unghiilor, n-avea cum a se compromite: Cum n-am avut burse, ca Cioran, iar la muzeu nu mi-am ținut gură, de a trebuit să plec, m-am pomenit profesor. Ca să
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
scriitor adulat de critică în anii maturității sale și aproape uitat după moarte. Înainte de război, Stancu a avut îndeosebi reputația unui ziarist bătăios, cu vederi de stînga, în ciuda faptului că era și poet, și încă unul remarcabil, si romancier. O dată cu Desculț, 1948, prozatorul este cel ce se impune atenției generale. Dintre numeroasele și inegalele sale scrieri de ficțiune sau memorialistice, două române (Ce mult te-am iubit și Șatra) au fost considerate cele mai originale. În ultimul sfert de veac, peste
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
bucureștene de după primul război. Românul n-are propriu vorbind intrigă. Obsesii erotice, nimfomanie, promiscuitate, o fosgăială sexuală permanentă, iată materia epica. Economicul, politicul n-au nici o căutare. Frază e mai puțin lirica decît în Taifunul, care anticipa vag poematicul din Desculț. G.Călinescu găsea chiar în Taifunul o excesivă sacadare, însușire și deopotrivă defect al romanelor tîrzii. Oameni cu joben e un roman mult mai cuminte. Dar și lipsit de relief artistic, plat, fără calități de compoziție sau de stil. Cel
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
vede și că însemnările din lagăr au fost rescrise după 1944, cu o tendențiozitate supărătoare. Românul e mai degrabă un material brut, o colecție de biografii și întîmplări, gazetărește redactat (în pofida cîtorva pagini de poem, atît de dragi autorului lui Desculț) și dezlînat compozițional.
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
de către partid”, Zaharia Stancu. El este adevăratul moștenitor al conducerii Uniunii Scriitorilor, după un interludiu decorativ asigurat de vîrstnicul Demostene Botez. La fel de prompt în a urma directivele, dar și în a beneficia ca scriitor (traducerea în șaptesprezece limbi a romanului Desculț, cu care se laudă admiratorii regimului, nu se datorase cu siguranță doar valorii literare a romanului, ci promovării oficiale), Zaharia Stancu este însă mult mai echilibrat în reacții și nu se amestecă în cherelele literare ale momentului cu pasiunea lui
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
tulpina ierbii se făcuse țurțur, O emoție de sânge sunt, pe-ale zilelor diguri, la cotul nopții șuie, atârnat. oftând într-un val prelins pe obrazul cerului. Urla un lup cu promoroacă-n glezne, Mâine, mustața dealului trosnea, pe strada desculță, pierdută în tropotul trăsurilor, un Moș Crăciun, bolnav de insomnie, voi trece ca un gând, cu degetu-n gură, indiferent. c-un pumn de viscol ne îmbrățișa. În geamantanul din tâmple, iarna își va pune resturile, MIROS A TINEviscolind fraza inimii
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
-n parc, tușind a dimineață, în plictiseală, umbla în pumni cu noi, îndrăgostiții. îți înrăma zarea trupului ca pe o fotografie cu umerii tatuați de foșnetul sărutului strănutat SĂRISE DIMINEAȚA de harpa vântului. Sărise dimineața din pat X.și plecase desculță prin trifoiul verde, atârnat la brâul zilei. Aici sunt vârstele mele, Obrajii vântului, înecați în fântâni, acolo sunt vârstele tale. despuiau toamna, împachetată în apă. Între ele, mirarea lutului, Am prins gândul de genunchi înspăimântat de singurătatea lui Noe, și-
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
Prin geamul sărutat de Dumnezeu Sub fruntea lumii de odinioară Prietene, strivesc un curcubeu Și-l pîngăresc cu lunga-mi oboseală. În poala mea doar îngerii desculți Îmi calcă truda urmelor de iarnă Spalîndu-mi tălpile cu rătaciri cuminți Ca să mă-ntorc la poarta ta în goană. S-o ung cu mirul lumii dealtadată Și creștinându-ți gherghirul dintre tîmple S-adorm altarul miradelor ce-odată Iertau pana
UNUI PRIETEN. In: Editura Destine Literare by Ana Irama () [Corola-journal/Journalistic/85_a_457]
-
iar în colțul gurii i se schițează un rânjet. ”Vezi colțu’ acolo? Mergi până acolo și faci stânga la Biserică”, mă coordonează bărbatul cu dioptriile cât fundul de borcan. Pe măsură ce mergi, se ivește mahalaua plină de gunoi, graffiti și copii desculți. Pe un maidan ce odinioară părea a fi fost o locuință și-a făcut apariția o vegetație luxuriantă. Doar un zid scorojit din cărămidă mai stă drept mărturie a acelei case. Lângă zid, două fetițe se amuză copios sărind pe
Agățat în Baia Griviței. Vizită la ultimul spa comunal din Capitală by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/21400_a_22725]
-
adevărata poezie a documentarului, pierdută de obicei la intersectarea genului cu televiziunea: un lipovean închinându-se cu metanie în fața bisericii, pe o poliță o Matrioșă obosită zăbovind lângă un spray cu numele (?!)"Credo", trei copii înaintând spre cameră cu picioarele desculțe afundate în glodul drumului, un fragment de conversație cu o văduvă din Sarichioi povestind despre greutățile pe care le are cu sătenii care o bănuiesc de necredință față de bărbatul mort: "ei cred că aici e Occident: abia ți-ai pierdut
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
că el își făcuse, pe de o parte educația la iezuiți, în școala de la Blaj, iar pe de altă parte avea conștiința încărcată cu foarte multe ticăloșii, între care și furturi ordinare de bani". Acesta să fie adevărul? Autorul romanului Desculț e supus și în alte pasaje unui aspru rechizitoriu: Nu m-a impresionat nici faptul că Zaharia Stancu a spus că, spre deosebire de un adevărat comunist, eu dau bir cu fugiții. Mă gîndeam: "Tocmai tu să spui așa ceva, sluga tuturor regimurilor
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
să spunem că, pentru a i se putea acorda acest premiu, nu poate rămîne membru al Comitetului Societății Scriitorilor din România, că ar însemna să ne premiem între noi, și totuși, în afară de el, nimeni nu merita acest premiu"". Altminteri autorul Desculțului celui totuși încălțat în sandale de aur era un băiat de... comitet. Perfect obedient: "Zaharia Stancu se bucura de mult credit, mai ales prin faptul că era oricînd gata să facă ce i se cerea. Acesta a fost și motivul
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
cer părăsit unde ploaia/ sapă adânc. mușcat de ger trupul meu bântuie zile și nopți" (Jurnal: ziua a șaptea) și încă "aici unde am casă îmi închipui femeia/ ca pe un câmp de urzici unde în fiecare zi/ mă plimb desculț ca un rege hitit." (Flori roșii). Radu Florescu - Negru transparent, Editura Timpul, Iași, 2001, 64 p., preț nemenționat. Poemul și politica " Dilema majoră de azi pentru un poet: a alege între - sau a reconcilia - atitudinea profetică (poetică) cu cea socială
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
ținut de mână de doică și cu Rița în față care rosti tare: Cerule iubite, fă să se mărite!... Misiune, cu avânt îndeplinită. Cel mai mult, băiatului de Verde îi plăceau stihurile simple și spuse din inimă... Fata aștepta, smerită, desculță, cu capul în jos. Ajutat de bătrână, tânărul strecură sigiliul împărătesc pe degetul viitoarei mirese, iar ea se preschimbă numaidecât într-o prințesă cu păr bălai, strălucitor. Atât, că soarele, o clipă, păli... Fusese ca o mică eclipsă. Aceasta,de
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
domnule Bleahu, când bunicul celui mai bun prieten al meu - Costea Teicanu se numea - a fost ucis Într-o noapte de doi frați care veniseră să-i fure grâul din magazie. Auzind zgomotul, bătrânul a ieșit afară În cămașă și desculț. L-au lovit cu furca În cap, l-au lăsat În neștire și au fugit. Bătrâna, adică bunica lui Costea, a aprins felinarul și a Început să-l strige prin curte: „Omule! Bărbate!“ Când s-a apropiat de magazie, l-
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
sufletului simplu Când urlă lupii între noi. Sub câte cergi să învelim Suflarea strânsă cute, cute Sub măști, ce le rostogolim Prin iarba vorbelor mărunte. Să facem foc mare de câlți Din gânduri spuse-ntâia oară Apoi, să îl sărim desculți Și nici o rană să nu doară. Și nici o șoaptă să n-audă Zeii setoși ce spală-n ploi Cerneala strânsă-n buza udă, Când urlă lupii printre noi. VISUL În visul meu, iar se făcea Că mă născusem înc-o dată
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
total nou nu poți veni... Amprenta... Da, amprenta... predestinată. Lucrările de-acum se înscriu, cumva, în figurația ce s-a întrupat în expoziția mea din 1999 de la București, de la Galeria Orizont, care a produs, cred, oarecare impresie: niște făpturi, niște desculți ai lumii, care merg și tot merg și nu mai ajung nicăieri, totul consumîndu-se într-o ceață gri, într-o boare grea. Ei bine aceiași hălăduitori fără odihnă sînt acum colorați foarte puternic, juxtapuneri tari de roșu, de verde, de
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
muri, știu bine). Sau: "întunericul/ prin care înaintăm cuprinși de pornirile orgiastice/ ale semințelor"( Ușile unui poem). Sau: Și tropotele învelite în pămînt ale cailor: ale frumoșilor cai/ pe care am copilărit" (Și ce să ne mai spună). Sau: "Umblu desculț prin apa din șanțuri. Prin iarbă./ Și briceagul în formă de pește. Și cercul. Tot copil,/ chiar dacă sînt lat în umeri cum tăietorii de lemne./ Tot copil, chiar dacă îmi las, uneori, capul/ să-mi cadă, la fel ca un măr
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
deși mi-e neomenește de greu, disperarea nu m-a făcut să decad din statutul de OM. Adică sunt demn, chiar și când cerșesc." Dar noi, românii, nu suntem neam de cerșetori. Afară, în fața porților Imperiului European, da. Săraci, da. Desculți, da. Dar nu cerșetori. Cu capul sus și cu căciula noastră țărănească bine înfundată pe cap, printre ordinatoare. La noi, la români, bărbații nu își țin căciula în mână decât când se află în biserică. Noi nu întindem mâna. Nici
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
nu a reușit să ascundă monstruozitatea ridicată în urmă cu aproape un an de zile." Impresionant este și textul memorialistic semnat de Marta Petreu însăși: "Poate din aprilie, poate din mai, când și alți copii de pe uliță începeau să lipăie desculți pe pământul răcoros și abia zbicit al cărărilor, ceream și noi voie mamei să ne descălțăm. Tălpile mele își amintesc și acum senzațiile pe care le-au încercat pe pământul bătătorit al curții, pe iarbă, pe troscoțel, pe uliță ori
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
și-așa o să rămân, Mereu cu gândul dus înspre Ardeal, Cu Dorul lui crucificat la sân... Nu-s nicăieri în lume mai frumoase Că plaiurile-acelea de sub soare, Acolo-mi sunt fântânile rămase Cu setea lor prelinsa în izvoare, Acolo merg desculț în orice clipă, Câtă lumină mă așteaptă-n prag! Și ocrotit de ea, ferit de gripă, Pe fiecare va aștept cu drag. Ce bucurie înaltă mă învesmânta Când scriu poemul dinspre dimineață! Cu fața spre Acasă mea cea sfântă O să
CU FAȚA SPRE ACASA DE PE DEAL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382741_a_384070]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > FĂR’ DE SUSPINE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Îți amintești, iubire, cum dansam, Cu plete-n vânt și tălpi desculțe, Cu mintea-n multele văpăi Și trupul plin de năbădăi? Îți amintești, cum mai zburdam, Cu dorul prins în altă lume, Cu îndrăcitele mișcări Imună la justificări? Îți amintești, cum ne iubeam, Uitând de vremea de afară, Cu-mbrățișări și
FĂR’ DE SUSPINE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382771_a_384100]
-
ceva, trebuie să-și învingă spaima, nu poate sta cu mâinile-n sân privind catastrofa. E datoria ei de cetățean și de angajat al primăriei să facă ceva. Clătinându-se, cu lacrimile șiroind pe obraz, pornește spre biroul primarului. E desculță, n-a mai apucat să se încalțe. Un fir de la ciorap i se agață de o așchie a parchetului și se deșiră. Începe să plângă în hohote. Cu ultimele puteri, dă de perete ușa de la biroul primarului. Rămâne în cadrul ei
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]