532 matches
-
o lovitură. Mama nu se supără pe mine. Dar aversiunea mea era abia la început. Într-o seară, când mă închina ca de obicei înainte de a adormi, îi dădui una peste mâna cu care făcea crucea. Gestul violent n-o descumpăni și nici nu mă spuse tatei. Continuă să se închine singură, se lăsă în genunchi în fața icoanei din odaie, sub care ardea veșnic o candelă cu untdelemn, și rămase astfel cu capul plecat spre pământ vreme îndelungată. Da, i-am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un covor de rîme. Sau admirînd crima petrecută frumos în patul unde stăpînul și stăpîna ciripeau colorat înainte de culcare, admiri de fapt un labirint de vene veștede. Cum celelalte simțuri nu prea îți sînt de ajutor, asemenea priveliști te vor descumpăni." Cînd granițele imposibilului dispar în porozitatea hîrtiei, cînd ficțiunea își este referentă sieși, poezia se insinuează cu frumusețea ei stranie în realitatea de dincoace de coperte aproape tactil. Iată ceea ce poartă numele Obs: ,}i-aș alege din cele mai inspirate
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
inteligența umană, față de care aceasta, cum spune apostolul, nu este decît o biată sminteală și socoteală de om nebun care-și închipuie că poate număra firele de nisip. Credința de aceea este paradoxală și misterioasă deoarece îl depășește și-l descumpănește permanent pe cel care o poartă, așa cum lichidul turnat într-un vas ajunge să înglobeze vasul fără să se reverse, ci trasînd alte contururi decît cele avute de recipient. Altfel spus, credința este pură transfigurare, căci prin această calitate chipurile
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
trebuie să fie studiată, înțeleasă și produsă fără imixtiunea altor discipline. Ce-i drept, aceiași sînt puși la zid cîteva pagini mai încolo, aparent fără ca Lansdown să fie îngrijorat de logica ori consistența demonstrației. Poate că unii cititori vor fi descumpăniți de însăși miza acestei discuții: ce-nseamă, în definitiv, a spune că literatura este sau nu este autonomă? Într-un excepțional studiu care a fost tradus și în românește, Ficțiune și dicțiune, Gerard Genette propune o distincție între teorii literare (poetici
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
Simona Vasilache Antologiile, volumele de articole, paginile de ciornă și de încercare au, mai ales cînd autorul - vita brevis... - nu mai apucă să le revadă, ceva care-i descumpănește clientela. Firea noastră, hrănită cu certitudini și deprinsă cu rotunjimi disprețuiește, pesemne, fără măcar să-și dea seama, cojile din care s-a ales întregul. E mecanismul care-l ajută pe un scriitor să se impună printr-un volum, lăsînd poalele
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
Mariana strigă: — Wakefield, ești un labagiu! Publicul hohotește de rîs și rîde și Wakefield și se simte ușurat cînd vede În ce toane bune se scaldă spectatorii. Wakefield a făcut o conexiune atît de uimitoare Încît chiar și Diavolul este descumpănit. Se trezește brusc din somn și dă cu coarnele de acoperișul zgrunțuros al peșterii sale, spărgînd o stalactită. Ideea că suferințele artiștilor dintr-o parte a pămîntului pot provoca o excitare erotică inconștientă a oamenilor de rînd dintr-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de mână spre casă. După felul în care-l ținea, smucindu-l din când în când, după pașii nervoși, largi, nesincronizați cu cei ai copilului, se intuia starea unei cumplite enervări, o ieșire din matcă datorată acestei vești care o descumpănise. Și spuneai că ești băiat mare, mai zise ea, zgâlțâindu-l cu putere, încât copilul, dacă nu ar fi fost ținut zdravăn de mână, și-ar fi pierdut echilibrul. Tot drumul până în casă repetă de zeci de ori: ,, Spuneai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
p. 36; Lenin e citat la p. 80. Carr extinde acest raționament la toate partidele implicate În Revoluția din Februarie: „Partidele revoluționare nu au participat direct la desfășurarea revoluției. Nu se așteptau la izbucnirea ei și, prima dată, au fost descumpăniți de evenimente. Crearea, la momentul revoluției, a Sovietului Deputaților Muncitorilor de la Petrograd a fost un gest spontan al unor grupuri de muncitori fără o direcție centrală. Era vorba de o reînviere a Sovietului de la Petersburg, care jucase un rol important
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
din calea turcilor în pădurile dinspre munte. Domnul „a poruncit ca toate grânele să fie tăiate și până și papura din mlaștini și, după ce s-au tăiat ierburile și grânele, a pus să fie ars totul”, fapt ce l-a descumpănit pe sultan, care sperase că va găsi grâne și pășuni bogate. Cronicarul turc Sa'adeddin scria că „oastea victorioasă [otomană], necăjită de secetă și foamete, a rătăcit multe zile în acele ținuturi pline de primejdii. Veșmintele ostașilor s-au acoperit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
același scop. De data aceasta la corturile la care au ajuns românii erau cele ale taberei lui Soliman pașa. Rolul acestor atacuri era acela de a provoca pierderi, dar, mai ales, de a produce șocul psihologic în măsură să-l descumpănească pe adversar. Sultanul aflând că a început lupta a poruncit beilerbeiului de Rumelia ca, împreună cu beilerbeiul de Anatolia, să meargă asupra dușmanului. Turcii pornesc la atac în bătaia tobelor și în sunetul goarnelor „Dar și ostașii cei cu credință nenorocită
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
descriptiv devine inevitabil unul intens metaforic, a cărui strălucire este dată de îmbinarea dintre concizia expresiei și deschiderea teoretică pe care o provoacă neologismul savant; iată, de pildă, coloana de la Erehteion, care, „sfruntat sustrasă de pe Acropole de Lordul Elgin”, „izbucnește, descumpănind ca o mustrare, în gelidul, asepticul spațiu de la British Museum”. Măreția artei grecești, conchide cu satisfacție nedisimulată neoclasicul H., nu poate fi umbrită nici de iconoclastele avangardisme ale lui Dalí și Man Ray, nici de publicitatea modernă care le folosește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
face orice, primise mai multe sarcini. Întrebat dacă mai știe și alte limbi străine, Codrin răspunse că vorbea fluent franceza și destul de bine italiana. Luna septembrie se apropia. Mama lui urma să înceapă un nou an școlar, iar Codrin era descumpănit, se simțea străin, marginalizat, visând la liniștea casei părintești pe care abia acum începuse să o prețuiască. Pereții biroului erau ornați cu tablouri în tonuri de verde care îi dădeau speranțe și înecpuse deja să se vadă călătorind pe la Paris
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
la o primă comuniune sau la o bar mizvah. Și nu cred că aici vorbește fratele pornit împotriva lui. Oamenii care nu-l cunoșteau, sau îl cunoșteau foarte puțin, sau numai ca pe un Copil-Celebritate-Radiofonică, fostă sau actuală, erau uneori descumpăniți de o anumită expresie - sau de lipsa de expresie - a feței lui, dar numai pentru o clipă. Și, în asemenea cazuri, victimele încercau adeseori o senzație agreabilă, vecină cu curiozitatea - niciodată, din câte îmi pot aminti, nu reacționau cu resentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
niciodată dacă o să susțină sau o să zădărnicească planurile echipei. Odată, într-unul din momentele foarte rare și savuroase când partenerii mei de echipă mi-au dat voie, în silă, să șutez eu, Seymour, care juca în echipa adversă, m-a descumpănit total prin expresia de fericire pe care a afișat-o când m-a văzut șarjând în direcția lui, de parcă ar fi fost vorba de o întâlnire complet neașteptată, providențială la culme. M-am oprit ca încremenit, și ceilalți m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
am mirat s-o văd, în Mexic, sărbătorită. Sigur, mi-am dat seama destul de repede că e vorba de o încercare de a exorciza frica, de a o reduce la proporții care pot fi îndurate, dar, recunosc, sunt amănunte care descumpănesc în Mexic un om înclinat, mai degrabă, să evite gândul că într-o zi va muri... Nu sunt, se pare, puține bisericile unde scheletul morții e expus pe un tron, cu un sceptru în mână. Și cum să consideri prăjiturile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
marele ei păcat, rugîndu-se lui Dumnezeu să o ierte, plătind adesea slujbe pentru izbăvire. Acum însă, văzîndu-l pe Săteanu cum o ține pe Doina în brațe, are un moment de o mare emoție interioară, ca atunci seara, cînd, descoperindu-l descumpănit în fața sa, cu buza sîngerîndu-i, în loc să-1 lovească cu palmele peste obraz, cum intenționase, i-a luat mai întîi căciula, aruncîndu-i-o, apoi a întins brațele lung, pe lîngă gîtul lui. Ar vrea și acum să o facă, dar nu reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și cât se poate de multe singularități: tâmplarul, retorul, muzicianul, sportivul, perceptorul, delatorul. Același Platon este victima altei năzbâtii cinice într-o zi când perorează în public și definește - din nou! - omul drept un biped fără pene. Fără să fie descumpănit și fără să renunțe la calmul său proverbial, Diogene îi aruncă la picioare un pui de găină jumulit pe care-l prezintă ca fiind omul său - obligându-l pe filosoful ideilor pure să-și precizeze conceptul și să adauge: cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
țin În valiză la Îndemînă. Plus un set de izmene și șosete groase. Bine că nu vă mai trimit În agricultură. — Imaginează-ți că pînă la primăvară nu prea are ce agricultură să se facă. O să mai vedem atunci... Tace descumpănită de tonul meu arțăgos. După care Începe iar, Îmi mai promite și o cutie de cremă Gerovital, să-mi dau pe față și pe mîini. Îmi dau seama că abia mă cunoaște. — E foarte bună. Crema asta, știi tu ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
învăluise nu mai exista. Nu mai semăna cu cea de atunci, purta o ciudată umilință dincolo de înfrângere sau victorie, ce părea în același timp dominație protectoare, căreia încercam să mă sustrag, dar pe care nu îndrăzneam s-o îndepărtez. Eram descumpănit s-ar fi putut să înceapă, îmi spuneam, nu fără teamă, sentimentul marilor înotători în preclipa plonjării într-o apă necunoscută, de a se afla într-o aventură a existenței, iar eu nu eram, nici mai târziu n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pot deplasa, trimiteți-i la Bază. CÎteva clipe Vic tăcu nedumerit. Colonelul părea să știe deja despre ce e vorba. — Dar a murit. E mort de-a binelea! preciză. — Bineînțeles, deoarece i-au luat capul, confirmă Pruritanal. Cuvintele colonelului Îl descumpăniră pe Vic. — Domnule colonel! strigă. Noi ce facem? Dacă vreți, vă trimit Întăriri de pe portavionul Caroline. Deocamdată, luați toate măsurile de siguranță regulamentare și stați liniștiți pe poziție, căpitane. Sau... - colonelului Îi veni o idee mai bună. Știi ceva? Trimite
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
despre metodă, fără să dezvolte subiectul În nici un fel; iar În „Meditația a doua”, singura În care face referire la res extensa, ductul discursului său se centrează mai mult pe această noua probă a cogito-ului. Faptul nu trebuie să ne descumpănească. În filosofia carteziană problemele se lămuresc pe măsură ce autorul Însuși și le lămurește. El nu dă rezolvări complete Într-o singură scriere, uneori se mulțumește doar să amintească problema și o abandonează pentru a o relua apoi Într-o scriere ulterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Iată cum înțelepciunea la care lucrează devine un model, dar pentru celălalt, o terapie, de asemenea, pentru celălalt, cu efecte îndoielnice, când e vorba de sine. Dusă parcă până la capăt de Aurel Cioran, experiența (și exercițiul) înțelepciunii prin mortificare îl descumpănește. Singurătatea pe care Aurel Cioran și-o asumă, refuzând să-i mai întâlnească pe ai săi, i se pare un tratament prea sever. Să nu uităm că Cioran însuși făcea cam același lucru cu conaționalii săi, și nu numai cu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tot sinceră” (I, 90). Să fie, în spatele ei, orgoliul? Să fie fascinația? Simpla, instinctiva ipocrizie? Să fie neputința? Lui Cioran îi plac, o declară adesea, „temperamentele agresive și contradictorii, violente și sfâșiate, și care prin excesele lor te stimulează, te descumpănesc. Abulia mea are nevoie de bici” (II, 28). Iată-l aici în ipostaza care-l salvează, de abulic, admirând, însă, energiile elementare, ba chiar figurile contradictorii, cum este adesea el însuși. Ca să se salveze, citește, adesea, cărți despre figuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
accese de abandon: „Abține-te să dojenești pe cineva, oricine ar fi, își spune. Dacă oamenii s-ar putea schimba, s-ar schimba. Dar nu pot. Iar tu și mai puțin ca ei” (I, 310). Mai mult, spectacolul furiei îl descumpănește și i se pare oribil. Iată cum i se pare Étiemble, prin intermediul unei scrisori trimise către Brasillach: „atât de otrăvit de ură, că aproape-ți vine să te rogi din dezgust. Într-atât de oribil e spectacolul oferit de cel
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
unor accese de depresie: când nu e în formă, alunecă ușor pe această pantă pesimistă; atunci vede totul în negru, vede răul peste tot și e demoralizat. Trebuie oare să citim în aceste simptome nevrotice semnul unei incapacități care-l descumpănea total pe tatăl său care, după chiar spusele lui, era inversul fiului: vioi, sportiv, îndemânatic, abil, priceput la toate. în mod evident, Pierre Eyquem funcționează ca o umbră stânjenitoare pentru acest fiu stângaci, zăpăcit și încurcă lume, pierdut în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]