608 matches
-
pe locurile și în poziția știută de el la ultima trecere prin casă. Acesta era covârșit de neorânduiala existentă aici. De regulă, el era un om ordonat. Fiecare lucru avea locul lui bine stabilit. Nimic nu lăsa la întâmplare. Privea descumpănit și încerca să înțeleagă ce s-a petrecut în casa lui. Cândva, după cum și-a amintit acum, a mai găsit câte ceva deranjat. A crezut că i se pare. Era doar un scaun în alt loc și ușile de la dulap deschise
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1435787219.html [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
ce mă însoțea în tăcere. Nici rănile și nici întemnițările dintre două cuvinte nu mi le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. * Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le recunosc, și nici mâinile întinse pentru mântuire. * Oprește cuvintele și spaimele la marginea întrebării, oprește privirea la
ÎNTRE DOUĂ CUVINTE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1494059409.html [Corola-blog/BlogPost/379263_a_380592]
-
strigă locotenentul. ---Vă rog respectuos să reveniți asupra măsurii luate! Oamenii sunt nevinovați! Locotenentul încremenise câteva clipe cu ochii în ochii celuilalt---ochii aceia de miop,dar cu privirea limpede și hotărâtă. ---O să te înaintez Curții marțiale ! tuna el ,din ce in ce mai descumpănit. Plutonier, execută ordinul ! ---Dom-le locotenent, stărui Israel Dădu Rosen, daca nu reveniți asupra măsurii luate,vă rog să ordonați să mi se aplice mie 'toate loviturile' ! Să fiu numai eu pedepsit pentru toți acești zece oameni nevinovați! Vorbind , se fixase
O SCENĂ LA ZĂPADĂ ( FRAGMENT DE ROMAN) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1440762887.html [Corola-blog/BlogPost/340126_a_341455]
-
de mere. Nu știu de ce mi-a venit tocmai cantitatea asta în minte, sau de ce am scos pe gură tocmai aceste cuvinte. Aveam să aflu, firește, foarte curând. Vânzătoarea, o blondă platinată oacheșă, mi-a aruncat o privire afrodiziacă, ușor descumpănită, după care mi-a ales din grămada de mere de pe masă unul mic, cel mai sfrijit măr dintre toate, pe care mi l-a pus mai apoi pe cântarul electronic. A privit spre cadran și a exclamat uimită: - Exact 21
GREUTATEA SUFLETULUI DIN TRUP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1461359215.html [Corola-blog/BlogPost/381398_a_382727]
-
nu numai asupra celorlalți ci și asupra lui. Disciplina, împusă prin orice mijloace, are prea multe în comun cu mersul pe sârmă. Dacă încetezi antrenamentul riști să capotezi. A sfârșit prin a accepta planul bine pus la punct. * Cei doi, descumpăniți, par să-și piardă răbdarea ; nu au de ales, trebuie să-și continue drumul dar este de neconceput să o facă fără cel de-al treilea. Bădilă întârzie de la întâlnirea din capătul peronului Gării de Nord. Spre totala lor surprindere sunt interpelați
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1475299421.html [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
des. -Nu cred că se va mai face astăzi repartizarea suplinitorilor, deși secretara zice că nu poate să spună nimic, până când vine șeful de la ședință. Tinerii care așteptau nu mai sunt decât doi, dar poate or reveni, a spus Popescu descumpănit. După ce s-au încruntat și au început să pună problema timpului pierdut și ajungerii acasă, cei șase și-au reluat discuția. -Cum de ai avut curaj să te prezinți la examenul de definitivat la vârsta asta? Ba chiar să-l
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/ultimii-proscrisi-fragment-din-romanul-in-curs-de-aparitie-coroana-otetarului-de-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
pe bombeuri fără să vreau, că am deschis geamul și-i trage curentul, că l-am închis și se sufocă etc.). Mai exact, în a le răspunde cu un zâmbet larg, însoțit de multe scuze. Într-o primă fază, înțepeneau descumpăniți. Se așteptaseră să le replic nervos și să înceapă o ceartă și, în loc de asta, primeau un zâmbet prietenos și scuze sincere. Își doriseră un mic scandal de autobuz, să se mai răcorească și ei de necazurile de-acasă și, în loc de
Dau un regat de cenuşiu pentru un zâmbet rozaliu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19344_a_20669]
-
fi putut spune, dar în trăsăturile turnate în bronz ale femeii se citea “atâta jale”, vorba poetului ardelean, încât mi-a fost limpede că mă aflu în fața unui monument al suferinței omenești, în toată simplitatea și grozăvia ei. Am privit descumpănit singurătatea celor două figuri de bronz în sala mare de piatră. Lumina intra în încăpere printr-un oculus tăiat în tavan chiar deasupra lor. Mi-am imaginat că în zilele cu soare, razele de lumină le îmblânzesc singurătatea și o
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
trebui să faci pentru mine lucruri care nu-ți plac. Asta înseamnă că suntem o familie.»” Prietenul cu care stau de vorbă face o mică pauză și apoi adaugă: “Cam asta cred eu și despre prietenie.” Am ramas o vreme descumpănit. Nu știu să fi auzit o definiție mai teribilă că ăsta. Și, desi mi-e greu s-o recunosc, nu lipsită, într-un anume fel, de adevăr. Ca instrument social, prietenia poate fi citită că un acord bilateral de schimb
Prietenia ca o corvoadă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82383_a_83708]
-
care decoda sufletele din jurul ei ca potențiale obstacole: „Iertați-mă, pot să vă ajut cu ceva?”. Dacă rămâne stană de piatră, cu ochii umezi, cum a făcut mamușca, s-a întâmplat un miracol. Dacă trage aer în piept, e doar descumpănită. Fugi cât te țin picioarele. Baloanele se gonflează la loc cât ai zice „Fâs!”. Deschide ochii. Cărămidă cu cărămidă, dă zidul jos. Mai ții minte despre ce era vorba în Meșterul Manole? Despre zidul ăla vorbesc. Încetează să-ți mai
Baloane de săpun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82359_a_83684]
-
lu i Deoarece luarea acolo a unei asistentului său șoptind: ‘Eine președinte al Austriei. În virtutea diplome, pe care am obținut-o cu andere Osten’ (încă unul din noilor hotărâri ale UNESCO și Summa cum Laude, mi-a luat timp, Răsărit). Descumpănit, am avut datorită sprijinul șefului statului, nu am reușit să mă întorc în SUA norocul să văd pe biroul lui o carte Bruno Kreisky, lui Marinka i s-a decât în timpul crizei de petrol din nouă de Friedrich Asinger privind
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
că omul nu-i prea prosper. Și îi grăi așa: Aici e greu, Se cară, se ridică saci și greutăți Se muncește-n draci, mereu, Iar tu, nu pari să ai calități. Crezi că reziști? Faci față?” Omul nostru, deloc descumpănit Afirmă că încearcă, plin de viață. Uitând cât era el de nefericit. În fine! Să te vadă șeful! Deși pe mine nu mă deranjează. De nu mă înșel cu auzul, Se pare că nu se mai angajează.” Cu inima pitică
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
dar și literară, romancierul desfășoară scene de viață palpitantă, mai mult întunecată, tristă, în care tragedia rămânea placa turnantă a ceea ce încă se mai numea viață. Ultima bornă, intitulată Repetiție după Iov, descrie însingurarea care-l strivește pe elevul Petia. Descumpănit, la răscruce de drumuri, se reazemă pe... poezie! Citim: „simțindu-mă cu totul părăsit, puneam tot sufletul în încercările mele poetice. Grație acestui lucru, existența mea părea să se justifice cumva [...] doar poezia era unica mea șansă de a rezista
Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
o stăpânea. Îi murise fiul îngropat degrabă chiar în noaptea aceea. De curând primise permisiunea să plece la Volonia în Podolia. Soțul ei, înrolat în armata lui Berling, îi înlesnise totul ca să ducă băiatul lor dincolo de coloniști, adică în libertate. Descumpănită, mama nu mai putea pleca nici ea, de-ndată ce nu mai avea copilul. Depeșa de eliberare era completată cu numele amândurora. Cum Petia, actualul Petia, era singur pe lume, s-a gândit să și-l declare ca fiu al
Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
Katalin Varga se remarcă prin duritate și chiar cruzime, purtând o pecete a destinului ca în tragedia antică, iar actrița trece cu ușurință de la sentimentele materne la cele de răzbunare. Ea nu se lasă înduplecată de rugămințile lui Gergely, rămânând descumpănită însă când observă atașamentului instinctiv care se stabilește între băiat și tatăl lui adevărat. Din punct de vedere al dorinței de dreptate, Katalin Varga este comparată de critic cu Vitoria Lipan din romanul "Baltagul" al lui Mihail Sadoveanu. Mitchievici constată
Katalin Varga (film din 2009) () [Corola-website/Science/323741_a_325070]
-
a jucat ca și copil, și de asemenea pe respectatul profesor(), care i-a ținut mana și l-a învățat să tragă cu arcul, ajutâmdu-l să ajungă unul din cei mai mari arcași ai lumii. Arjuna se simte slab și descumpănit la gândul că va trebui să își ucidă întreaga familie, incluzând cei 100 de veri, sau prieteni precum Ashvathama. Descurajat și confuz despre ce este moral și religios, Arjuna se întoarce către Krishna pentru sfaturi divine și învățătura. Krishna, pe
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
în eclectism, în omogenizare și omogenitate, în conjuncturalism și, reiterez, într-o regretabilă absență a efortului structurant. Speciile cultivate predilect sunt cele ale divertismentului, ale happeningului. Tipul de artă evocat se adresează unui public needucat, lipsit de pretenții, de sensibilități, descumpănit, buimăcit, văduvit de repere, de judecăți valabile și selective. Într-un cuvânt, lobotomizat. Nu anatemizez audiența pentru ignoranță. De vină e școala, familia, anturajul, și cu precădere massmedia (televiziunea, radio-ul, internetul ș.a.m.d). Avem colectivități placide, descumpănite, lipsite
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
sensibilități, descumpănit, buimăcit, văduvit de repere, de judecăți valabile și selective. Într-un cuvânt, lobotomizat. Nu anatemizez audiența pentru ignoranță. De vină e școala, familia, anturajul, și cu precădere massmedia (televiziunea, radio-ul, internetul ș.a.m.d). Avem colectivități placide, descumpănite, lipsite de atașamente și păreri, supuse continuu unui bombardament de senzații, de impresii adresate precumpănitor dominantei instinctive, emoționale, niciodată celei superioare, mentale, nicidecum celei spirituale. Am zăbovit asupra acestor caracteristici ale neomodernismului, întrucât ele definesc și conturează elocvent spațiul contemporan
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
de aer în prăpăstii. De ce fugeam, de ce nu-l ajungeam, de parcă se ferea și eu tot după el și el tot mai înainte, până când se întoarse pe o parte și se depărtă. Cu mâna întinsă ca după fluturi, am rămas descumpănită. Cu ciudă, aproape cu lacrimi în ochi de rușine, mi-am dat deodată seama. Fugisem după un avion care era sus, în înaltul cerului și pe care numai un reflex de lumină îl proiectase în razele soarelui la cinci metri
Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
un trădător! Când Koroku își termină cuvântarea, un cercetaș reveni mâncând pământul. — Tenzo și oamenii lui sunt în Mikuriya, raportă acesta. Se așteaptă să fie atacați și fortifică satul. Când aflară că inamicul lor era Watanabe Tenzo, oamenii părură cam descumpăniți, dar auzind ce se întâmplase, se hotărâră să apere onoarea clanului. Cu oași hotărâți, se îndreptară spre arsenal, unde se găsea o uluitoare gamă de arme. În trecut, armele și armurile fuseseră adeseori abandonate pe câmp după fiecare luptă. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de la bucătărie la conducerea grajdurilor. Fă cunoștință cu el. — Da, păi... roși Nene. Îl cunosc deja pe Domnul Kinoshita. — Hm? Cum adică, îl cunoști? Unde și când v-ați cunoscut? — Domnul Tokichiro mi-a trimis scrisori și cadouri. Mataemon rămase descumpănit: — Sunt șocat. I-ai răspuns la scrisori? — N-am trimis absolut nici un răspuns. — Toate bune și frumoasă, dar să nu mi le arăți mie, tatăl tău, e de neiertat! — I-am spus mamei de fiecare dată, iar ea a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vorbitor: — Nu cumva ești Iwamuro Nagato? — Ba da, stăpâne. Iwamuro Nagato era echipat în armură completă și purta spada cea lungă. Totuși, Nobunaga încă nu îmbrăcase armura și dansa în ritmul tamburinei pe care o bătea doamna de onoare. Părând descumpănit, Nagato privi cu îndoială în jur. Mesagerul care adusese comanda de a pregăti calul seniorului era pajul acestuia. Toți erau epuizați de nesomn, iar pajii aveau nervii întinși la limită. Nu cumva era vreo greșeală? Nagato se îmbrăcase în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
baza la Castelul Sunomata. În momentul ăsta, trec râul Kiso! Tatsuoki, care în mod normal privea lumea din afară cu o indiferență deplină, deveni isteric când în sfârșit fu silit s-o ia în seamă. Sfătuitorii lui erau și ei descumpăniți, fiindcă încă nu luaseră contramăsurile cuvenite. — S-ar putea să fie o minciună, își tot repeta în sinea lui Tatsuoki. Clanul Oda nu poate aduna o armată de zece mii de oameni. Până acum, n-au putut strânge la un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trebui să existe nici o disensiune. Devotamentul nostru nu trebuie să aibă nimic de-a face cu vârsta. În ceea ce mă privește pe mine, cred că dacă e vorba ca succesiune să se aplice corect, moștenitorul trebuie să fie Seniorul Samboshi. Descumpănit, Katsuie scoase o batistă din kimono și-și șterse sudoarea de pe gât. Ceea ce afirma Hideyoshi era într-adevăr legea clanului Oda. Nu putea fi acuzat de a face opoziție doar de dragul opoziției. Un alt om pe al cărui chip se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
neobișnuit. Se apropia un călător singuratic. Părea suspect, iar un soldat din unitatea de recunoaștere alergă înainte și-l luă în custodie. Amenințat și interogat de iscoade, omul se grăbi să vorbească, dar cei care-l amenințau fură în curând descumpăniți. Dacă mă întrebați de l-am văzut pe Seniorul Hideyoshi pe drum, ei bine, da, sigur că l-am văzut. Azi în zorii zilei, în regiunea Fuwa, și nu doar trecând prin Tarui. — Cam câți oameni avea? Nu-s sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]