588 matches
-
să lauzi măsurile de purificare socială și ideologică ale sectorului de cadre de la Universitate. Datele ți le vom furniza pe parcurs prin tovarășul Ilie. Imposibil, deoarece mi s-a recomandat latura pedagogică a profesiei... a refuzat bine motivat și vizibil descumpănit viitorul profesor. Ziaristica rămâne pentru mine doar un vis de viitor ceva mai îndepărtat, a mai adăugat acesta. Păcat! Mare păcat! Și nu uita să te ferești de prieteni!... l-a concediat tovarășa, ci ciupindu-și delicat verigheta de pe inelarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
plăcut foarte mult. Cum sinceritatea fără limite a copiilor nu se poate izola în niște țarcuri delimitate de te miri ce garduri de sârmă ghimpată, alți 3-4 dintre ei s-au aliniat situației lui Vova. Tovarășa vajataia a rămas binișor descumpănită... meditativă în fața atreadului aliniat ca pentru raport.... Cum?? În Saiuzul nostru măreț și bogat, și avansat, și puternic mai există sărăcie? Boje moi! Și a dat neputincioasă din mână cu un vizibil efort de a-și masca nedumerirea spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Cuveică. I-a zis că, dacă s-ar lăcomi la ceva, și-ar prăpădi înzestrarea de a mai îmblânzi Balaurul. Bine Mălină! Așa să fie precum zici tu! Că tu știi mai bine! * * * Taica popa Ilie de la Sadău a rămas descumpănit și fără nicio replică la rugămintea enoriașilor de a veni în fața lor cu o dovadă, fie ea și cât de mică, asupra existenței Sfântului Duh: un semn, un zgomot, un fâlfâit de airipi, chiar și o licărire ziceau că le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
copil și cred că nu puteți sta astfel de vorbă cu el, decât în prezența părinților lui..." Cei doi, având probabil pragul auditiv ceva mai ridicat, nu-și imaginau că eu aud ce vorbesc. Osânza în albastru a rămas puțin descumpănită, agățându-se, pentru câteva clipe, de un "Cum adică?"... Știți, zice directorul, copiii sunt sensibili și orice discuție de acest gen poate avea urmări. Am și eu, aveți și dumneavoastră copii și cred că... Dumnezeule mare! Ha, ha, ha! Directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care Îl purta la cingătoare, Îi aruncă o privire disperată celuilalt tânăr, care abia se mai apăra trântit la pământ și, arătându-i-l lui Diego Alatriste, strigă iar: — Cruțați-l pe camaradul meu! Căpitanul Își opri o clipă brațul, descumpănit. Tânărul acela blond cu mustață Îngrijită, cu păr lung nepieptănat din cauza călătoriei, cu elegante haine gri colbuite, nu se temea decât pentru prietenul lui, care n-avea cum să nu fie străpuns de italian. Abia În acel moment, În bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu mă înțeleg... Da, era foarte pricepută în pat, dar nici cu asta nu m-a convins, dimpotrivă, am înțeles că fără iubire sexul nu înseamnă nimic pentru mine... Vreau înapoi acasă, acasă la tine, la iubirea noastră... Arm tăcea. Descumpănit total, Liviu adăugă: Te-am chemat la aeroport, sub pretextul că zborul cu avionul din SUA mă va obosi foarte tare, pentru că nu voiam să audă fetele discuția noastră. Nu știam cum ai să reacționezi, și în fața lor eu nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
întreba în marginea insuccesului propriu: "ce poate face un om de stat cu un popor de speranțe care a pus uneltele acțiunii în cui?". Preluînd mingea la fileu, Al.Cistelecan răspunde în ton mucalit: "Păi fără îndoială că rămîne cam descumpănit în prima clipă, dar în a doua ar putea cere un popor mai apt pentru misiunea încredințată". Rareori îl putem surprinde pe Al.Cistelecan în beatitudinea unor admirații totale. Avem a face atunci cu destinderea musculaturii supusă la efort în
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
întreba în marginea insuccesului propriu: "ce poate face un om de stat cu un popor de speranțe care a pus uneltele acțiunii în cui?". Preluînd mingea la fileu, Al.Cistelecan răspunde în ton mucalit: "Păi fără îndoială că rămîne cam descumpănit în prima clipă, dar în a doua ar putea cere un popor mai apt pentru misiunea încredințată". Rareori îl putem surprinde pe Al.Cistelecan în beatitudinea unor admirații totale. Avem a face atunci cu destinderea musculaturii supusă la efort în
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
Pavel Chihaia, autorul Blocadei, evocă atmosfera anilor literari imediat postbelici și pe unul din protagoniștii lor cei mai interesanți, eseistul Petru Comarnescu. A jucat un rol benefic la începutul carierei tânărului Chihaia, venit de la Constanța "cu multe iluzii", dar și descumpănit, neștiind exact pe ce drum să apuce. Generosul Comarnescu îl ajută să-și găsească o slujbă în Capitală, îi citește manuscrisele, îi face mai târziu o prefață pentru Blocada. Sunt reproduse câteva scrisori ale tânărului Chihaia către protectorul său căruia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
le abandonau apoi în locuri neașteptate. Brusc mi-am dat seama că mă puteam amesteca printre ei, mi-era atât de foame și de sete. Era multă, foarte multă lume și m-am gândit că n-o să mă observe nimeni. Descumpănită, m-am uitat cum eram îmbrăcată: dacă intram în uniformă, era imposibil să-l păcălesc pe paznic. Și nu erau doar hainele; mai eram și murdară: plină de vopsea și cărbune. Purtam un tricou roșu, jacheta pe care mi-o
WENDY GUERRA by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4921_a_6246]
-
bine dacă zarva păsăretului Contenește-nghițită de azur: Căci se aude mai clar murmurul Ramurilor prietene în văzduhul aproape neclintit: Și noima acestei miresme Ce nu știe să se desprindă de pământ Picurându-ne-n piept o gingășie muncită. Aici vrajba descumpănitelor Patimi ca prin minune-amuțește, Aici avem și noi cei sărmani partea noastră de-avere Adică mireasma lămâilor. Vezi, în aceste tăceri când lucrurile Se lasă-n voie și par gata Să-și dea în vileag cel din urmă secret, Te-
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
scrieri din 1955, intitulată Pe urmele dinozaurului, și-a declarat încheiată cariera politico-literară. In următorii doi ani a făcut călătorii inițiatice prin India și Japonia, dar și-a dat seama că Orientul, cu filosofia lui contemplativă, nu oferă soluții viabile descumpănitei lumi occidentale și și-a exprimat noua dezamăgire în Lotusul și robotul (1960). Nici refugiul în stupefiante - preconizat de Aldous Huxley și practicat în deceniul următor de o bună parte dintre tinerii englezi și americani -, pe care l-a explorat
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]
-
ou de lebădă sub învelișul căruia se află un avorton hidos, nimeni altul decât Gottfried, fratele Elsei, care reușește să-și rupă cordonul ombilical (o sfoară lungă ce-i iese din ombilic). Reprezentația se termină în acest fel, lăsând spectatorul descumpănit, agresat și șocat. In ceea ce privește aspectul muzical, lucrurile stau cu totul altfel: la Bayreuth se face muzică, chiar dacă unele voci actuale nu pot fi comparate cu acelea din trecut. Orchestra a sunat impecabil sub bagheta unui tânăr dirijor care
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
altceva își dorește Urmuz, decât să arate liniile unde construcția comică stă să crape. Să surprindă momentele în care, peste mecanismele perfect controlabile, peste rolurile prescrise, haosul își face jocul, și să treacă mai departe. Lăsându-ne să ne întrebăm, descumpăniți, cea fost asta, cu junghiul râsului oprit când se pornea mai bine. Nu alta i-a fost rețeta de viață, demonstrativă în registru minimalist, dacă se poate spune așa. Un caz închis, ca și strania dispariție a lui Algazy & Grummer
Doi coțcari by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6183_a_7508]
-
tânărul ezită între contestarea divinităților nedrepte (Dacă zeii au pus la cale crima, cum să cred în ei?), negarea existenței lor și subminarea propriei atitudini de frondă (Dacă zeii nu există, eu ce aștept? Împotriva cui duc eu războiul ăsta?). Descumpănit, confruntat cu imaginea haosului instalat în Delphi o dată cu gestul lui de răzvrătire împotriva autorității divine prin refuzul de a da curs propriului destin, Oedip speră că profeția hărăzită lui n-a fost corect descifrată: Pythia! Poate că te-ai înșelat
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
dat seama în timpul discuției că multe dintre opiniile mele se sprijineau pe preconcepții, pe rea-credință sau neatenție, că raționamentele mele șchiopătau, că ideile îmi erau neclare. „Nu mai sunt sigură de ceea ce gândesc, nici măcar de faptul că gândesc”, am notat, descumpănită. Nu era vorba de amor propriu. Eram mai mult curioasă decât mândră, îmi plăcea mai mult să învăț decât să strălucesc. Totuși, după atâția ani de singurătate trufașă, constatarea că nu eram nici unica, nici prima, ci o ființă printre
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
doua, deși memoriile sale sunt împănate de diatribe suculente la adresa unor Iosif Chișinevschi, Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, Petru Groza sau Mihai Ralea, acesta din urmă văzut drept canalia nr.1 a României intelectuale". Oare? Oricum, Pandrea rămîne nu numai "un ideolog descumpănit și dezabuzat", ci, mai presus, o personalitate extrem de vie, adăpată din belșug la diversitatea izvoarelor cărturăriei occidentale, adesea înflăcărat de generozitate, la colosală distanță de comportarea autistă. Traseul său biografic frînt atît de dureros emană o mare autenticitate a spiritului
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
de tăvălugul derizoriului. De insuportabila ușurătate. A vieților, luate și plătite, niciodată pe de-a-ntregul, a sentimentelor, descărcări brutale de energie, și atât, a gândurilor care zboară în gol. Firul cu plumb, sondând această atmosferă de aburi sulfuroși, e poezia. Descumpănită și totuși dreaptă, ispășind cu truda ei singuratică și îndelungată pripa lor deolaltă.
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
vizionare din 28 decembrie 1895 în fața a 33 de spectatori? Cum trebuie să fi fost cu adevărat șocul pe care ziarele îl descriu senzaționalist la vizionarea scurtmetrajului fraților Lumière, L'Arrivée d'un train en gare de la Ciotat (1895) când, descumpăniți, spectatorii privesc un tren care vine cu toată viteza spre ei gata să spargă pânza ecranului și să-i prindă sub roți? Acele emoții primare în fața unui lucru cu totul nou rămân probabil inaccesibile între pliurile istoriei cinematografului, stau ca
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
Vlad constată nu numai că lipsa lui din sicriu nu alarmase pe nimeni, dar și că, de fapt, nu se pune problema unei asemenea ceremonii. Cimitirul e gol, fără vreo urmă de pământ răscolit: „Reveni de la una la alta. Întârzie descumpănit încă două minute, apoi, brusc, ca mânat de-o decizie subită sau de-o spaimă sau de-o amenințare, o rupse la fugă, călcând la nimereală, mușcând cu talpa din morminte, răsucindu-și pe-alocuri gleznele, alunecând, împiedicându-se și
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
de cercetare pentru cartea mea Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc. Impenetrabil, hieratic, distant, politicos, lipsit de umor, de o solemnitate pe cât de crispată, pe atât de adânc înrădăcinată în însuși modul său de a exista, ontologic descumpănit, depeizat, de fapt fără contact cu lumea reală a României post-totalitare, așa mi-a apărut atunci (eram împreună cu Stelian Tănase care m-a ajutat să ajung la el). Actor sau martor? Într-un top al celor mai proaste cărți din
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
care vine din Est și pe care nici măcar n-ar ști în ce țări s-o trimită înapoi -, și-i lasă să se descurce cum pot, fără acte și fără bani, mulțimi de sărmani în continuă creștere și pe deasupra săraci descumpăniți, dezorientați, rătăciți, hoinari, neînțeleși, fără nume. Așa încât Luisa n-a băgat de seamă grupul ca pe un grup vrednic de milă, ca atâtea altele, ci i-a individualizat pe membrii săi, i-au atras atenția tânăra bosniacă și santinela care
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
apărute în 1955 - intitulate de scriitor Pagini din trecut. Portița era descuiată, semn că redactorul editurii era așteptat. Deci am intrat. I. R.: Și cum a decurs prima întâlnire cu Tudor Arghezi? G. P.: Intrasem, dar simțindu-mă dintr-odată descumpănit, m-am rezemat de ușorul din dreapta al portiței. Știam, din citite, că pentru a ajunge la ograda din jurul apropiat al casei, trebuia să o iau la dreapta, să merg printre două garduri pe drumul de acces al căruțelor și, odată
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
poate să nu-și găsească orizontul, și atunci va continua să scrie așa cum o face acum. Oricum, Această lume nu e o concluzie arată că Dan Iacob își poate păstra echilibrul chiar și atunci cînd, în țarcul singurătății, se simte descumpănit. Halkionic și vacilant, Dan Iacob e un depresiv sincer.
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
un vânt care agită bălăriile. Și atunci, din spatele zimților, al grohotișurilor, de după cutiile aruncate de-a valma, dezlipindu-se din brazdele crestate și mocirloase, dând deoparte frunzele de brusture și rariștile uscate ca niște păpurișuri, apărură ceilalți, strângând cercul. Pârnaie privi descumpănit și se învârti pe loc. Rămaseră în mijloc, spate în spate, cu Chisăliță încercând zadarnic să se ascundă printre ceilalți doi. Odată cu pașii lor îndărăt se micșora și cercul, până când, la o distanță de vreo cinci pași de jur împrejur
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]