308 matches
-
de a fi ridicol, de a deveni nebun, de a roși sau de a tremura, de a fi respins, de a eșua... Am putea să le calificăm drept ședințe de "descoperire" și de "învățare". Relaxarea, expunerea cu ajutorul imaginației, restructurarea cognitivă, desensibilizarea sistematică, expunerea cu prevenția răspunsului... Este normal că nu reușesc încă să iau metroul? N-ar trebui să mă preocupe faptul că încă mi-e teamă să nu roșesc în anumite împrejurări? Noțiune mai recentă în literatura clinică. Andrș, 2004
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
al., 1993; Ladouceur și al., 2000; Leahy, 2004; White, 1999. Ladouceur și Dugas (1999) subliniază eficiența acestei tehnici în tratamentul neliniștilor de tip 2. Ea poate să se dovedească profitabilă în aceeași măsură și pentru neliniștile de tip 1, în vederea desensibilizării reacției emoționale asociate imaginilor și consecințelor neplăcute, cu condiția de a o combina cu un demers de rezolvare a problemelor pentru a trata cauza care generează neliniștea. Vezi mai departe. Unii autori sugerează să se înceapă expunerea cognitivă cu neliniștea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
noi de spus În legătură cu astfel de teme? Maria Larionescu: Cariera sociologiei românești din ultimul deceniu este strâns legată de schimbările În imaginarul colectiv al societății românești În tranziție. Impactul sociologiei asupra spațiului public poate fi surprins În câteva direcții: a) ,,desensibilizarea politică excesivă” (C. Zamfir). Prin cercetările lor, sociologii au reușit să readucă În câmpul cercetării științifice o serie de teme cu relevanță politică, cum sunt calitatea vieții, erodarea standardului de trai, polarizarea și excluderea socială a unor grupuri și categorii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
principale de efecte. În primul rând, agresivitatea. A privi violența la televizor poate duce la creșterea comportamentului agresiv și/sau la schimbări În atitudini și sistemul de valori al individului favorizând folosirea agresiunii În rezolvarea conflictelor. În al doilea rând, desensibilizarea. Privitul excesiv al violenței poate duce la o scădere a sensibilității la violență și la o mare acceptare/deschidere/toleranță a unor niveluri crescute de violență În societate (M. Thomas et al., 1977); desensibilizarea se manifestă și prin oboseala de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
rezolvarea conflictelor. În al doilea rând, desensibilizarea. Privitul excesiv al violenței poate duce la o scădere a sensibilității la violență și la o mare acceptare/deschidere/toleranță a unor niveluri crescute de violență În societate (M. Thomas et al., 1977); desensibilizarea se manifestă și prin oboseala de a oferi compasiune. În al treilea rând, frica. Expunerea excesivă la violență TV poate produce sindromul unei lumi mizerabile, În care perceptorii supraestimează riscul victimizării. ,, În cazul unor indivizi, o astfel de imagine poate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de rezolvare a problemelor, fie ele conflictuale sau neconflictuale). ● Recompensarea și absența penalizării (ceea ce mărește riscul influenței nocive asupra copiilor, care nu reușesc încă să facă distincția dintre recompensarea rezolvării situației și recompensarea modului în care s-a făcut rezolvarea). ● Desensibilizarea, ca o consecință a faptului că, mai ales în percepția copiilor, ceea ce se întâmplă pe ecran nu este „real” și mai ales faptul că numărul mare de victime îi „desensibilizează” pe tineri, ca și pe adulți, în fața gravității violenței. ● Scenarizarea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
analiza de conținut cu un studiu de psihosociologie a comportamentelor, cercetătorii americani au ajuns la concluzia că minorii și tinerii expuși masiv la programe violente de televiziune sunt cei mai înclinați la comportamente violente, la teamă și insecuritate sau la desensibilizare. După ei, principalele elemente „negative” ale programelor violente rezidă în: prezentarea de personaje atractive implicate în violență, ca autor sau victimă; utilizarea armelor; scenarizarea realistă a violenței; absența sancțiunii actelor de violență; evitarea suferinței și a consecințelor reale ale violenței
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a produce efecte asupra minorilor și a tinerilor: imitația și învățarea socială (identificarea copiilor cu personaje agresive); impregnarea (asimilarea, chiar inconștientă, a stilului violent de relaționare umană); dezinhibarea (imaginile care pot favoriza în grad înalt trecerea minorilor la acte violente); desensibilizarea și repetarea frecventă a scenelor violente reduce sensibilizarea copiilor la violență și sporește gradul de acomodare a acestora cu actele violente; catharsis (eliberarea de pulsiuni agresive); incubație (frică, spaimă, insecuritate). Corpusul investigat și perioadele de studiu Conform contractelor cu Consiliul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
rezultatele studiilor și dovezile științifice prezentate și au afirmat în unanimitate validitatea acestei concluzii: violența de la televiziune influențează comportamentul agresiv. Studiile au arătat că efectele principale ale vizionării violenței la televiziune sunt: învățarea unei atitudini și a unui comportament violent, desensibilizarea la violență și creșterea fricii de a nu deveni o victimă a violenței. Violența la televiziune a fost subiectul a numeroase dezbateri în ultimele decenii în Statele Unite. În ultimii ani, publicul a fost confruntat cu rezultatele incontestabile ale unor cercetări
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
agresivității. Multe studii arată că violența la televiziune conduce la comportamente agresive, violente, de cele mai multe ori prin imitație. Cei care privesc fenomenul violenței la televizor pot avea schimbări în sistemul propriu de valori, preferând folosirea agresiunii în rezolvarea unor conflicte. Desensibilizare și nepăsare. Privitul excesiv al violenței poate duce la o scădere a sensibilitații la violență și la o acceptare/toleranță a unor niveluri crescute de violență în societate. Aceasta include și o atitudine de nepăsare față de persoanele care au fost
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
răspunsurile participanților patru stadii ale imapctului traumatic: șoc, "misiunea", furie și eroziune sau adaptare. Primul stadiu, cel de șoc, se referă la sentimentul persistent de frică și vulnerabilitate. În a doua etapă, "misiunea", terapeuții își reprimă emoțiile și încearcă o desensibilizare pentru a putea răspunde empatic și a veni în ajutor agresorilor. Următorul stadiu este caracterizat prin emoții reprimate, furie, confruntare, intoleranță față de gândirea criminală și pierderea idealismului. Cea de-a patra etapă impune o selecție între terapeuți, aceștia fiind supuși
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
relaxare sau deprinderile de respirație, terapeutul va folosi acest succes în a ataca gândurile clientului că nu-și poate controla simptomele de panică, o dată ce ele apar. În al cincilea rând, pentru a reduce comportamentele agorafobice, terapeutul trebuie să folosească tehnica desensibilizării sistemice pentru a expune gradual pacientul la acele situații de care îi este cel mai frică, ajutându-l în același timp în menținerea controlului asupra simptomelor. Pacienții și terapeuții vor compune o listă de situații care induc panică, începând cu
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
fobii Scopul terapiilor behavioriste pentru fobii este să diminueze și să distrugă frica de obiectul sau situația fobică prin expunerea persoanei cu fobie la acest obiect sau situație. Există trei tipuri de bază ale terapiei în care se face aceasta: desensibilizarea sistematică, modelarea și flooding-ul... Desensibilizarea sistematică clienții formulează o listă de obiecte sau situații de care le e frică, dând un scor fiecăruia/fiecăreia, de la cele de care le e cel mai frică la cele mai puțin "periculoase". Ei învață
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
fobii este să diminueze și să distrugă frica de obiectul sau situația fobică prin expunerea persoanei cu fobie la acest obiect sau situație. Există trei tipuri de bază ale terapiei în care se face aceasta: desensibilizarea sistematică, modelarea și flooding-ul... Desensibilizarea sistematică clienții formulează o listă de obiecte sau situații de care le e frică, dând un scor fiecăruia/fiecăreia, de la cele de care le e cel mai frică la cele mai puțin "periculoase". Ei învață tehnici de relaxare care vor
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
câine mare fără a simți deloc anxietate. De la 80 până la 90% din fobii pot fi înlăturate cu acest tratament, cu un mic risc de recădere după terapie (Kazdin & Wilcoxon, 1976)268. Tehnicile de modelare sunt folosite deseori împreună cu tehnicile de desensibilizare sistematică în tratarea fobiilor. Terapeutul modelează comportamentele de care îi e cel mai frică clientului, înainte ca acesta să încerce să le facă. De exemplu, dacă terapeutul tratează o persoană cu fobie pentru șerpi, el poate face fiecare comportament în
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
să se miște pe mâna sa. Prin prisma învățării observaționale, clientul începe să asocieze aceste comportamente cu calmul, răspunsul lipsit de anxietate al terapeutului care reduce însăși anxietatea clientului prin angajarea la aceste comportamente. Modelarea este la fel de eficientă ca și desensibilizarea sistematică în reducerea fobiilor (Bandura, 1969)269. Ideea care stă în fața flooding-ului este de a expune intens clientul la obiectul de care îi este frică, înainte ca să fie redusă anxietatea. Astfel, în tratamentul de flooding, o persoană cu claustrofobie poate
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
clasă de elevi timp de un semestru, în fiecare zi. Terapeutul va pregăti treptat clientul cu tehnici de relaxare pe care le poate folosi ca să își reducă frica în timpul procedurii de flooding. Această procedură este la fel de eficientă ca modelarea sau desensibilizarea sistematică și uneori funcționează mai rapid. Este mult mai dificil să accepte clienții acest tip de terapie, deoarece produce anxietate doar gândindu-se la situația respectivă. Una dintre fobiile specifice, fobia pentru sânge-injecție-rană, necesită un mod de abordare diferit decât
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
tensiune aplicată crește presiunea în sânge și ritmul cardiac. Când o persoană cu fobie la sânge-injecție-rană învață această tehnică, ea o poate folosi când se confruntă cu obiectul fobiei sale ca să contracareze răspunsul biologic normal și să prevină leșinul. Apoi, desensibilizarea sistematică, modelarea și flooding-ul pot fi implementate ca să reducă frica de sânge, rană sau injecții. Mulți terapeuți vor combina aceste tehnici comportamentale cu tehnicile cognitive care ajută clientul să identifice și să înlăture gândurile negative, catastrofarea, pe care le au
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de mare ajutor. Crearea în gândirea clienților a expectanțelor că pot să-și autoadministreze fobiile, procedeu cunoscut ca auto-eficacitatea expectanțelor, poate să fie un factor puternic în vindecarea fobiilor (Bandura, 1977)271. În tratamentul fobiei sociale, foarte eficientă e implementarea desensibilizării sistematice, a modelării și a tehnicilor de flooding într-un grup de persoane, unde toți membrii (exceptând terapeutul) suferă de fobie socială (Heimberg, 1990)272. Membrii grupului sunt o audiență pentru celălalt membru, fiecare membru expunându-și pe rând propriile
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
le este frică, pentru a elimina această frică; * generarea de cogniții distorsionate care contribuie la aceste simptome; * ajutorul oferit clienților pentru a-și controla problemele recurente care le provoacă stres în viața de zi cu zi. În terapia sistematică de desensibilizare pentru PTSD, clientul identifică acele gânduri și situații care îi creează anxietate, dând scoruri de la cele mai mult anxioase la cele mai puțin provocatoare de anxietate. Terapeuții încep apoi să îl conducă pe client prin această ierarhie, folosind tehnici de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
deviază de la traiectorie, iar obiectivele depozitarilor acestei memorii sau ale celor care-i continuă sunt iremediabil ratate. Excesivul apel la datoria de memorie, care a urmărit să sensibilizeze și chiar a făcut-o un timp, provoacă oare de acum contrarul, desensibilizarea? Banalizarea permite eliberarea de obligațiile apăsătoare al căror obiectiv profund nu a fost înțeles. Singularizarea împinsă la extrem poate avea aceleași efecte. De aici până la a-ți spune că este o problemă evreiască, care-i privește numai pe evrei, nu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
40% din succesul terapeutic se poate atribui „schimbării extraterapeutice” (de exemplu evenimente fortuite, suportul social, întărirea eului, etcă, 30% „factorilor comuni” care se întâlnesc în toate terapiile indiferent de orientarea teoretică a terapeutului și 15% „tehnicii” psihoterapeutice specifice (de exemplu desensibilizarea sistematică, hipnoza, etcă. Deși nici o formă de psihoterapie nu este superioară alteia, toate sunt superioare lipsei de tratament (Lambert și Bergin, 1994Ă. Abordarea factorilor comuni (Frank, 1973; Lambert și Bergin, 1994Ă caută să determine ingredientele centrale pe care le au
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
cele mai reprezentative sunt cele două de mai jos: O eliberare emoțională sau descărcare după reamintirea unei experiențe dureroase care a fost reprimată datorită faptului că era intolerabilă la nivel conștient. Un efect terapeutic apare uneori prin descărcarea parțială a desensibilizării emoțiilor dureroase și creșterea insight-ului (Asociația Amerciană de Psihiatrie, 1980, p.1Ă. Un set complex de procese psihosomatice prin intermediul cărora ființa umană este curățată de supraîncărcarea cu distresul datorat frustrărilor cumulative ale nevoilor umane de bază. Definit în acest mod
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
probleme; restructurarea cognitivă CONSECINȚE SOMATICECOMPORTAMENTALEEMOȚIONALECOGNITIVE ALE STRESULUI Utilizarea fenomenelor hipnotice Sugestii indirecte / Hipnoterapia lui Rossi Auto-hipnoza Întărirea eului Stabilirea scopurilor Analiza stilului de viață Managementul simptomatic direct Planificarea acțiunii Abreacția silențioasă Metode de imagerie Recadrarea Hipnoanaliza SINDROM DE STRES POSTRAUMATIC Desensibilizare sistematică Terapie cognitivă Hipnoanaliza, EMDR CREȘTEREA CALITĂȚII VIEȚII Figura 2.4: Intervenții hipnotice în problemele legate de stres Metodele hipnoterapeutice cel mai frecvent folosite pentru gestionarea stresului sunt relaxarea, întărirea eului, sugestiile directe și indirecte, recadrarea cognitivă și hipnoanaliza. Utilizarea
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
consecință se pot manifesta problemele sexuale. În contextul tratamentului problemelor sexuale trebuie recunoscut faptul că hipnoza este adesea o strategie secundară sau facilitatoare care crește eficacitatea unei game de abordări psihoterapeutice; de exemplu, psihoterapia orientată pe insight; restructurarea cognitivă rațional-emotivă; desensibilizarea și așa mai departe. Hammond (1990a, pp. 350-2Ă prezintă unele din avantajele utilizării hipnozei în psihoterapia psihosexuală: Poate fi folosită în tratamentul pacientului în lipsa partenerului (cele mai multe rapoarte extensive după ședințe de urmărire privitor la folosirea hipnozei în disfuncțiile sexuale au
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]