257 matches
-
Selim îi pune în lanțuri și îl asigura pe Seid că în curând va anihila și restul atacatorilor. Dar Seid este fericit că a prins căpetenia corsarilor. El îl amenință pe Corrado cu cele mai sofisticate torturi, dar acesta îi desfide cruzimea (Ancor minacci, o perfido?... Perfido a me?) . Pasă Seid îl osândește la moarte în ciuda faptului că atât Gulnara, cât și celelalte odalisce îl implora pe Seid să-l cruțe deoarece el le salvase viețile în incendiul din harem. Actul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Zingara" Tabloul 1. Tabăra lui de Luna. Tabloul se deschide cu corul soldaților Contelui de Luna care asediază cetatea Castellor (Or co' dadi, mă fra poco). Contele iese din cort. El aruncă o privire spre fortăreața de unde rivalul său îl desfide. Se produce o mare agitație provocată de faptul că soldații au capturat o țiganca găsită dând târcoale taberei. Ferrando o aduce pe Azucena. Interogata despre motivul prezenței sale acolo, Azucena spune că este o biată femeie rătăcitoare care nu face
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
socială”. Nu lipsește obișnuita provocare lansată centrului de mișcarea revuistică locală, cu critica prezumțiilor capitalei și ale vechii generații. Un text cu accente programatice și polemice, Provincia. O linie strategică pe frontul vieții naționale, aparținând (sub pseudonim) lui Al. Iacobescu, desfide „ironiile atât de dese, de variate și de ieftine” care discreditează „specificitatea creatoare a provinciei” și declară solemn: „Accentuăm azi superioritatea liniei strategice pe care o înfățișează provincia olteană pe frontul vieții noastre morale și sociale”, cu „autohtonii ei stângaci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
a înțelegerii". Psihiatrul francez descrie în continuare episoade maniacale (cu agitație psihomotorie euforică) și melancolice (cu stări de inhibiție psihomotorie, cu delir de autoacuzare față de Dumnezeu), ori fenomene confuze în cursul cărora judecata pare uneori pusă între paranteze, iar cuvintele desfid orice idee de ordine; în fine, alteori judecata se manifestă cu toată forța ei, "nebunul pare liniștit, răspunde corect și precis la întrebări, păstrându-și deci luciditatea înțelegerii și raționamentului". Totuși, dacă el e lăsat în voia sa, deviază curând
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
doilea îi sunt caracteristice nesăbuința și aventurismul. Prin însăși natura sa, multilateralismul se exercită recurgând la acordurile și mecanismele internaționale, cărora li se adresează cu regularitate, din convingerea că procedeul este deopotrivă normal, just și corect. La polul opus, unilateralismul desfide instituțiile și regulile de conduită anterior acceptate, le evită sau pur si simplu face abstracție de existența lor. Finalmente, multilateralismul este generator de ordine, bună rânduială, încredere și stabilitate. Unilateralismul alimentează, din contra, neîncrederea și stimulează animozitățile, provoacă situații și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
omenirii la fel de veche, fixată În tradiții, adesea tratate ca eresuri - chiar și 131 Biblia interzice pe undeva astfel de lucruri -, mă mărginesc să punctez câteva, cu al căror protocol experimental nu mă rușinez nici În lumea științifică. Cred În magie - desfidând pe cel ce-ar Încerca-o asupra mea - dar atâta vreme cât ritualul și mai ales Însușirile native ale oficiantului sunt capabile a realiza un transfer de biocâmp spre sau dinspre “adrisant”. În fond, așa ceva e chiar prea bine cunoscutul efect de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să mai facă spre a ieși. Altul sunt animalele de deșert care, pentru a fi mumificate de puterea piramidei, au trebuit să moară; un animal care, În situația limită a Înfometării, nu găsește ieșirea nu mai e el... Și atunci desfid destinația de mormânt a piramidei, acceptând-o pe aceea de sălaș al zeilor, dar și al celor care aspirau, Într’o inițiere dură, soră cu moartea, la această calitate: faraonul și preotul. Și spun unii că Însuși Zamolxe a trecut
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Coca Cola - merit un Whiskas pentru reclamă -, În cel mai rău caz apă minerală. Iar astea la superlativ, astfel Încât pe rezidiile voastre cu moț se bat câinii și nu degeaba; căci acolo lepădați tot ce-ați Înghițit În plus. Și desfid pe acela care are - fie ce animal ar fi - motiv să se bată pentru „moțul“ lăsat de un câine... Ca animal superior, voi nu vă reproduceți, ci faceți sex sau, mai eufemistic - vă plac al naibii eufemismele - dragoste. Dar nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și ca pildă. Firesc, căci eu n’am medic de familie și nici farmacie după colț, ca să scap de vreo râie... Sunt și foarte comunicativ: zic unii că numai postura diverselor mele mădulare comunică vreo 75 de mesaje diferite, așa că desfid pe orice mim ori balerin biped. Cât despre cele patru litere pe care le-am Învățat de la mămica, M, I, A, U, știți și voi În cât de multe feluri le rostesc, mai ales când e vorba s’o conving
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vitele, la noi, țăranii, Îl taie fir cu fir, Îl fac snopi și-l păstreză cu grijă pentru hrana vitelor. Trecem prin localitatea Peoria. În curtea unui garaj, stive mari de cauciucuri, Încă bune, Își așteaptă clienții la prețuri ce desfid orice concurență. Răscolesc și cumpăr două bucăți, cu care am ajuns până În țară. Trecem apoi prin mica și cocheta localitate Mahomet fără să pot afla dacă În localitate sunt urmași ai profetului. La ora 17 sunt În centrul universitar Urbana
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
iveală frumuseți de mult șterse sau îngropate în straturile anilor, dar parcă fură ceva din farmecul acela sur-secular. Și pentru cîtă vreme oare? Ah, poluarea... Eleganta săgeată sculptată în lemn de stejar aruncată la înălțimea de 45 m pare să desfidă norii străvezii ai acestei minunate înserări de toamnă, așa cum au sfidat secolele și urgiile. Ajunsesem cu peste un sfert de ceas mai devreme decît trebuia. Totuși, animația este destul de mare și începe să mă cuprindă uimirea. Aici, orașul nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
înfuriindu-se întruna, ambițiosul acesta inadaptabil nu e un rebel fără cauză. Nemulțumirile, manifestate cu o brutală franchețe, au ca resort ostilitatea proletară împotriva celor ajunși, dar și voința trufașă de a răzbi într-o societate ale cărei legi le desfide. Ingrat și egoist, bădăran și gâlcevitor, el parcurge un șir de experiențe fără cine știe ce relevanță psihologică. Nici o tresărire mai profundă în atitudinile lui Marin Dogaru care, la fel ca D., nu râde niciodată din inimă. Doar în capitolul Văcărești, narațiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
cărții). Dar este evident că o abordare de genul celei pe care o propun, parțială, personală, contaminată de propria biografie, mă transformă de la bun Început Într-un adept al respectivei epistemologii postmoderne. Nu pentru că este o teorie la modă (Îi desfid pe cei care m-ar jigni atribuindu-mi o atare frivolitate), ci pentru că sunt partizanul unei istorii scrise de oameni, despre oameni și pentru oameni. Ca urmare, este o istorie cu suflu scurt, pe termen scurt, la fel ca Însăși
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În mod similar, James Boylan observă că jurnalismul literar narativ în anii 1930, sau ceea ce el numește documentar este ceva destinat să de-a un brânci status quo-ului (169). Și la Zavarzadeh ca și la Boylan realitatea, sau irealitatea realității, desfide status quo-ul dictat de un sistem critic închis, sau ceea ce Bakhtin caracterizează ca fiind "imaginea îndepărtată a trecutului absolut". În eforturile sale de documentare, jurnalismul literar narativ are curajul să afirme lumea fenomenologică care este în chip fundamental indeterminată și
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se arată a fi regele necontestat al zeilor și stăpânul absolut al Universului. Mulțimea sanctuarelor consacrate lui Zeus dovedește caracterul lui panelenic 12. Conștiința atotputerniciei sale este admirabil ilustrată în faimoasa scenă din Iliada (8, 17 sq.), unde Zeus îi desfide astfel pe olympieni: "Legați de cer un lanț cu inele de aur, apoi atârnați-vă de el, voi toți, zei și zeițe: nu veți putea să-1 trageți din cer pe pământ pe Zeus, stăpânul suprem, oricât v-ați da osteneala
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Într-un al doilea cuvânt, Iahve îi descrie pe larg fiara Behemot și monstrul Leviathan. Răspunzându-i, Iov arată că a înțeles sensul secret al lecției lui Iahve: însăși existența Universului este un miracol, modul de a fi al Creatorului desfide înțelegerea, țelul actelor sale rămâne de nepătruns. "Știu că poți să faci orice. Am vorbit fără să înțeleg despre lucruri prea minunate pentru mine și pe care nu le știu. Din spusele unora și altora auzisem despre tine, dar acum
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
extraordinară să stau cu ele și să scriem împreună niște texte, chiar cu deficitul lor de inteligență cu tot. Era un fel de cenaclu personalizat. Chiar mi se pare abject să iau bani pentru așa ceva. Chestie țărănească, de om care desfide contractul și pune preț doar pe înțelegerea între oameni. Mă rog, și o chestie de sexualitate sublimată cumva, pentru că una arăta trăsnet. Cel puțin când a venit, odată, cu o fustă scurtă pe sub care, din chiloții destul de strâmtuți, îi țâșnea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
intertextuală La un prim nivel de lectură, conflictul Isus-farisei trimite la conflictul Moise-Faraon, dar sensul teologic diferă. Într-adevăr, atât Isus, cât și Moise fac minuni. Fariseii și egiptenii (În speță Faraon) rămân Încremeniți pe pozițiile lor. Refuzul, obstinația, Încăpățânarea desfid evidența miracolului. În cazul egiptenilor, Dumnezeu este cel care le Împietrește deliberat inimile; În cazul fariseilor, ei Înșiși se fac vinovați de Împietrire. Pe de altă parte, În episodul vetero-testamentar, minunile sunt săvârșite prin „degetul lui Dumnezeu”; În episodul neotestamentar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
În acea categorie pe care am botezat-o din tinerețe a „nebunilor lași sau murdari”! Nebunii curați, o spuneam cu emfaza oricărui tinerel ce dezvoltă câteva idei „magistrale” zilnic (Camil Petrescu: „Eu văd idei!”Ă, nebunii curați sunt cei care, desfidând cu un curaj „nebun” convențiile tiranice ale societății, Își etalează „credința” și viziunile. Noi, vai, „cei murdari”, ne prefacem și lingușim realitatea - realitatea majorității, deoarece a nu fi nebun nu Însemnă altceva decât a fi asemenea ceilorlalți, cei majoritari! -, jucăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
banalul” pentru a crea un cadru „excepționalului” și „semnificativului, expresivului” este o regulă de bază. În romanul realist, de tip clasic, pe care Îl „practic” eu, se’nțelege; deoarece, În turbionul și amalgamul artelor actuale există, bineînțeles, și romanul care desfide această regulă de construcție, ca și altele, cum ar fi tipologia sau dialogul! Sau le face en passant, adică superficial și prost, și nu pentru că „nu mai sunt la modă, nu mai sunt interesante pentru public!”, cum se scuză unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au fost Înclinați să dea curs acestui „zvon insistent” și care purta „marca realității”, nu-i așa! Ce este un nebun? Cineva care, statistic vorbind, are o insistentă gesticulație ne-conformă cu cea a „majorității”, cei care nu numai că desfid „simțul practic”, dar și normele de comunicare și de reacție. Atunci, În ’72-’73, mi s-a „oferit”, ca să zic așa, varianta de a fi „nițel nebun”, dar cum eu, cu bine-cunoscutul meu simț „ne-realist”, am refuzat-o, demonstrându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înlăuntru. Spre care... Înlăuntru?! Nu știu. Nu știu, dar... oricum, dacă nu spre hăurile instinctelor și spaimelor mele milenare, atunci spre acea zestre formidabilă de intuiții și presimțiri, moment și loc În care suntem egali cu zeii, cei creatori și desfidând minimalele noastre legități de spațiu, și timp, vizibil și invizibil. Și chiar dacă nu am „dreptate” - poetul din mine s-a obișnuit a trăi În „ne-dreptate”, ba a observat că această hulită de mulți ne-dreptate este, nu de puține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pasul și care e bazat mai ales pe Întâmplare sau neînțelegere. Tragicul, spune filosoful, se naște din acea pornire, din acea reacție ab-normală care Îi face pe unii indivizi să afirme sau să apere puncte de vedere sau situații ce desfid bunul simț sau regulile comunitare; periclitând chiar și propria lor bunăstare sau supraviețuire. Tragică, ar fi, În optica mea, luciditatea morții, Întrucât ea ne propulsează dincolo de sensibilitatea și reacțiile curente, făcându-ne apți de a deveni cu adevărat lucizi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
indică și antumitatea și vocile ei autorizate, critice, mai ales dacă această confirmare de critică și de public trece granița mai multor decenii și a mai multor promoții umane de gust și mentalitate. Nu, ci valoarea „rezistentă, absolută”, cea care desfide nu numai schimbările de gust și de opinie critică, dar și timpul! Timpul, marele căpcăun a 99% din toate producțiile artistice, care, ca și viața, distruge cu Înflăcărare și un discernământ „al lui”, uneori imprevizibil și implacabil, tot ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
li se va părea absurd și paranoic acest lucru! - că un artist, un creator, mai ales când crede sau ambiționează să fie de „prima mărime” În ciuda tuturor regulilor de bun simț, În ciuda celor mai adânci instincte ale supraviețuirii, trebuie să desfidă pornirile de acomodare și adaptare, rămânând fix și stabil În optica sa, solidar cu motivele și obsesiile care i-au apărut În acea fază timpurie a formării și creației când spiritul creator are intuițiile cele mai Îndrăznețe, mai curate, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]