158 matches
-
stă la gura mormântului și nu crede În Înviere etc.), dar care se va bucura de dragostea și milostivirea Mântuitorului, va străbate Occidentul până târziu, În secolul XX. Există vreo rațiune specială dedesubtul acestei recreări a imaginii Mariei Magdalena ca desfrânată pocăită și convertită? În lipsa unor elemente decisive care să meargă În altă direcție, mă ratașez explicației preluate de Régis Burnet: „Considerații tactice ghidează probabil această alegere. Grigore cel Mare dorește vrea să dea un chip (veut donner un visage) Bisericii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fidel Domnului până la capăt. El Îl smulge din ghearele iluziei, amintindu-I cine este cu adevărat și ce Înseamnă pentru oameni jertfa lui Dumnezeu. * Iluzia din romanul lui Kazantzakis devine realitate pretins istorică la Dan Brown. Între nefondata tradiție a „desfrânatei convertite” și noul mit feminist, al „soției lui Isus Cristos”, avatarurile Mariei Magdalena par incalculabile. Ridicând-o Însă pe această ucenică fidelă și smerită la rang de pereche a lui Dumnezeu, gnoza modernă comite, În realitate, un act de lez-divinitate
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
în continuare Agrippina. Că numai eu am aflat tainele tale de femeie ușuratică? Dacă și parvenitului ăluia de Quirinius i-a trebuit nevastă tânără și de familie nobilă! se strâmbă Vipsania. — Toată Roma știe cât ești de șireată și de desfrânată, zbiară Agrippina. Antonia și Vipsania schimbă între ele priviri cu subînțeles. Indiferent de unde a aflat, Agrippina e foarte aproape de adevăr. N-ar trebui însă să se exprime în felul acesta lipsit de eleganță. — Și tu, cap sec, i se adresează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
centură. Alături se afla un om instrui, poate un copist, slab și totuși cu burtă, cu ochii alunecoși și bărbia micuță, gură cărnoasă și pielea grasă și lucioasă: semnele de netăgăduit ale dezmățului. Și ce să mai spunem de acea desfrânată, cu siguranță nu o locuitoare din sat, cu buze voluptoase, care, tremurând își strângea vălul sub bărbie, dar purta încă urme de farduri sub ochi și își ținea cu mare grijă rochia brodată, ca să nu și-o ude în balta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu care poartă discuții în același stil. Între tinere și admiratorii lor au loc „de peti je inosan” (des petits jeux innocents) - adică mici jocuri nevinovate, atât de nevinovate încât Măriuța, isteața lor slugă, exclamă îngrozită: „Cât sunt eu de desfrânată, dar mai-mai că m-a-ntrecut, numai eu îi știu adâncu și ce pasuri au făcut”. Gestul final al părintelui exasperat, boier Iordache, care îi gonește din casă pe tinerii superficiali, a trezit aprobarea entuziastă a spectatorilor vremii. Deosebirea de mentalități între
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
dacă ar fi fost un popă, mai că aș fi Înțeles, dar un polițai... Vocea Îi căpătă alt ton de Îndată ce cârmi spre curiozitate ordinară. — Și, ia zi, te-a Încurcat casca? — Nu purta uniformă, tâmpitule. Nu sunt chiar atât de desfrânată. Era În haine obișnuite. La propriu. Și-o să-ți placă la nebunie chestia asta: are o prietenă pe care o cheamă Daphne. Nu se poate! Nu glumești? — Nu. — Daphne, spuse Tom, meditând. Pare genul de reprezentantă a elevilor În consiliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că 666, În toată tradiția ocultă, e numărul Fiarei. Acel șase sute șaizeci și șase, anul Fiarei, este anul 2000, În care va triumfa răzbunarea templieră. Anti-Ierusalimul e noul Babilon, și iată de ce 1944 e anul triumfului acelei Grande Pute, marea desfrânată a Babilonului de care vorbește Apocalipsa! Referirea la 666 e o provocare, o bravadă de oameni de arme. O asumare a diversității, cum s-ar zice azi. Frumoasă istorie, nu?” Ne privea cu ochii umezi, cu buzele și mustața umede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ar fi schimbat ceva din destinul meu? Am intrat amândoi într-un local, primul ieșit în drum. Puțin îmi păsa unde mă duc. Chiar m-aș fi bucurat dacă mă recunoștea cineva. Da, să se ducă vestea că sânt o desfrînată! Din păcate nu erau decât figuri necunoscute. Ne-am așezat la o masă unul lângă celălalt. El a început, exuberant, o conversație simplistă, fără nivel, debitând lucruri nesărate. Glasul lui nu semăna cu al tău. Era răgușit, avea un timbru
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în Belgia, în vara anului 1904, confirmate și de rapoartele poliției belgiene din aceeași perioadă, se refereau la faptul ca ședințele asociației se ținuseră în localuri de rea faima, că între membri săi superficiali, neserioși, ușuratici, ce duceau o viață desfrânata, fără nicio responsabilitate, nefiind interesați decât de cursele de cai -, existau multe neînțelegeri, căci nu se ocupau decât să se vorbească de rău unii pe alții, acuzându-se reciproc de fraude de tot felul, căutând tot timpul scandalul și, prin
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
-se de modelul feminin de pocăință, el dă o notă variată preocupărilor sale. Cuvioșii Serapion, Pafnutie, Antonie și alții sunt chemați să coopereze la mântuirea unui suflet, care altfel ar fi fost pierdut. Mila lui Dumnezeu a izbăvit-o pe desfrânata din Alexandria „în scurtă vreme de chinurile cele veșnice”, pentru că s-a hotărât să se îndrepte pe calea cea aspră și grea a pocăinței. Piesa se bazează pe două narațiuni diferite. „Dionisie și alții au completat-o cu o prefață
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
deoarece se citește de trei ori cuvântul Eikha ("Cum, cum"): așa cum apare el în Deuteronomul 1:12 ("Cum dar voi purta singur greutățile voastre și sarcinile voastre și neînțelegerile dintre voi?"), în Isaia, 1:21 ("Cum a ajuns ca o desfrânată cetatea cea credincioasă și plină de dreptate? Dreptatea locuia în ea, iar acum este plină de ucigași") și în Plângeri, 1: 1 ("O, cum a rămas pustie cetatea cea cu mult popor!"). ttt Literal, "Sufletul tuturor celor vii", după primele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de sunetele harpei. Când instrumentele tac, ele se transformă în imagini ale îndolierii și durerii celor surghiuniți. Ambivalenta instrumentelor muzicale menționate în Biblie, vine din contextul în care apar. La Isaia 23, 15-15, întâlnim chitară în momentul în care femeia desfrânata, uitată de toți, rătăcește pe străzi cântând referene cunoscute pentru a-și putea duce traiul. Această imagine populară este folosită pentru a ilustra căderea Tirului. Ia chitară, da ocol cetății, tu desfrânata! Cântă mai bine, reia cântările că lumea să
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
15-15, întâlnim chitară în momentul în care femeia desfrânata, uitată de toți, rătăcește pe străzi cântând referene cunoscute pentru a-și putea duce traiul. Această imagine populară este folosită pentru a ilustra căderea Tirului. Ia chitară, da ocol cetății, tu desfrânata! Cântă mai bine, reia cântările că lumea să-și amintească de tine!" (Isaia 23, 15-16) Dar tot din cartea lui Isaia vom afla că "Din dragoste pentru poporul său, Dumnezeu reface raiul". Bucuria și mulțumirea se împletesc cu muzica omniprezentă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ale ghitarei. Alte confirmări nu lipsesc: lascivitatea figurilor, conotația evidență a anumitor titluri (Știuletele, Berbantul), circumstanță (...) că îl dansau pe la colțuri de stradă doar cupluri de bărbați, din pricina că femeile din popor nu voiau să participe la un dans pentru desfrânate. Evaristo Carriego a fixat această circumstanță în Misele eretice: În stradă, privitorii își revarsă/grosolăniile măgulitoare, / căci, în ritm de tango, doi șmecheri / ondulează agil din șold și din picioare"127. A asocia tangoului atributele metafizicii era considerat de anumiți
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
romancier, observator și psiholog, Gaston de Lamarthe se consacră în Notre coeur studierii persoanelor mondene, făcându-le portrete ironice. El pretinde a cunoaște și analiza femeile cu o agerime infaibilă și unică. Scriitorul o clasează pe doamna de Burne printre desfrânatele contemporane, al căror tip îl schițează în românul sau Une d'Elles. El este primul care a descris această nouă rasă de femei agitate, cu nervi de isterice rezonabile, animate de mii de dorințe contradictorii care nici nu reușesc să
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Într-un prim moment, după moartea lui Augustus, este posibil ca poetului să-i fi trecut prin minte "prezumția nebunească de a obține iertarea de la Tiberiu", împăratul auster și închis în sine, care purta în suflet rana căsătoriei nefericite cu desfrânata Iulia maior"417. Ovidiu, deși de departe, a participat cu un Triumphus 418 la victoria asupra panonilor a lui Tiberiu din anul 13, dar fără nici un rezultat pentru propria-i soartă. Atunci speranța sa s-a îndreptat spre nepotul adoptiv
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
naturale către aventură și viață ușoară, pentru ca peste ani, zărind-o întâmplător pe stradă, Tullio să se simtă vinovat că a părăsit-o, dar și cuprins de îngrijorare la gândul că femeia ar fi devenit oricum, chiar alături de el, o desfrânată. Altminteri, de nu i-ar fi rămas recunoscătoare și "supusă ca o roabă", ce rost vor fi avut clipele petrecute alături de asemenea, josnică, făptură? În fond, iluzia persistenței sentimentelor "curate" ale fostei amante reprezintă unica justificare a "remușcării" lui Tullio
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
s-au stins ele astfel în noi? Când s-au transformat într-o astfel de resemnată înțelepciune? Și Bezuhov îl admiră, el care își ascultase odată instinctele și pusese mâna pe placa de marmură a biroului să-i crape capul desfrânatei Helene: te omor, urlase el, înspăimîntînd-o. Așa da! Și dacă ar fi omorît-o pe loc pentru nerușinarea ei sfidătoare, pentru murdăria ei de a fi atras în cursă un inocent fiindcă era bogat, pentru ca după aceea să-i aducă în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sursa primordială a vieții pe care o exalta, atât găsise el!? E adevărat că nici Cristos n-a cunoscut o Helene ca bărbat deși se pare că da, pe Maria Magdalena, dar celor care vroiau să omoare cu pietre o desfrânată, el le-a spus: cel care se crede în sinea lui curat, să arunce primul cu piatra. Toată vorbăria lui Zarathustra nu atingea nici pe departe această înțelegere a naturii umane, violentă, răzbunătoare, plină de prejudecăți, robită instinctelor, infamă, cum
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care face din împărtășanie un simbol, o simplă metaforă, consideră transsubstanțierea catolică drept o scamatorie rușinoasă și condamnă imaginile în mod mult mai riguros decât Luther. El are oroare de relicvele sfinților și compară statuile colorate ale Fecioarei cu niște "desfrânate de bordel". Orice imagine a lui Christos este în ochii lui un idol, iar arta, spune el, nu poate dezvălui nimic din invizibil. Ea nu poate și nu trebuie să arate decât "lucrurile pe care le vedem cu ochii". Distanțarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Sunt un mare sufletist Dau cămașa de pe mine, Mai ales că nu rezist, Goală când o văd cum vine.G.L.U.P.I. Destinație Multe mândre jucăușe La ospețe invitate, Celor mici au fost mătușe, Pentru tată... doar păcate. Unei prostituate Desfrânata cea drăguță Imi provoacă o-ntrebare: Ori se trage din maimuță Ori păcatu-i... din născare! Păgânii Se ceartă turcii (cu islamul) Și văd că mulți își schimbă hramul, Dar crucea n-are nici o vină, Că ei româncelor se-nchină. Epigrama
ION CUZUIOC by ION CUZUIOC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83937_a_85262]
-
țațe grăsune, care pipăiau perdelele de mătase de la ferestre, în serile geroase și vineții, căutând, cu o atroce duioșie, fisuri în morala nevestelor tinere, după părerea lor, prea frumoase, pentru un singur bărbat, având premoniția morții subite a elegantei și desfrânatei cartierului (ce purta numele neînțeles, dar repede acceptat, de Gala), deces presupus, fiindcă vedeau întâlnindu-se pe scara ei în spirală, cu parapet lustruit din lemn de arin, pe un asistent sanitar de la serviciul de ambulanță, care se încrucișa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
susțin în mod activ cauza s]racilor vor înțelege credință creștin]. Iisus a opus standardele societ]ții, celor ale Împ]r]ției lui Dumnezeu, fapt ilustrat prin atitudinea fâț] de s]răci, eretici și schismatici (samarinenii), cei lipsiți de moral] (desfrânatele și soții adulteri), cei compromiși din punct de vedere politic (vămeșii), cei respinși de societate (leproșii), cei marginalizați din punct de vedere social și fâț] de femei. Care este înțelesul iubirii la care s-a referit Iisus când a spus
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dramatice „Să nu-ți faci idoli!...” și Apollonius din Tyane, vetuste chiar la apariție și prin subiect, și prin maniera teatrului în versuri. Protagonistul celei de-a doua piese este un ascet intransigent și un misogin feroce, care clamează împotriva desfrânatei dansatoare Chimena ca Ioan Botezătorul împotriva Herodiadei, dar îi cade victimă. Cuprins de remușcări, indignat, Apollonius blestemă lumea decăzută și, drept urmare, cetățenii Alexandriei încep subit să moară. Îngroziți, cei rămași în viață încearcă și prin implorări, și prin violență să
VEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
6, 20). În al doilea rând, omul aparține lui Hristos, ca mădular al trupului tainic al Fiului lui Deus, Biserica: „Au nu știți că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum! (I Corinteni 6, 15). Trupul, deci, trebuie păstrat neîntinat. Ori nimic nu întinează mai mult pe om și trupul lui Hristos decât desfrâul. În al treilea rând, omul în aceeași alcătuire, aparține Sfântului Duh, Sfințitorul: „Nu știți că trupul
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]