293 matches
-
mângâie tâmple-ncărunțite, să o înaripez spre zări nesfârșite. De ea îmi brodez smaraldele privirii, cu fire toarse din fuiorul iubirii. Cu valsul frunzelor și jalea din gânduri, acorduri de liră îmi aștern pe rânduri. O harpă răsună prin crengi desfrunzite, tristețe să ducă în zări nesfârșite. Și inima-mi plânge de jalea frunzelor. Pe covorul lor aștern lacrimă de dor. Vântul rece suflă prin copaci desfrunziți, când de iubite frunze au fost părăsiți. În rădăcini coboară dorul frunzelor, prin iarnă
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
din gânduri, acorduri de liră îmi aștern pe rânduri. O harpă răsună prin crengi desfrunzite, tristețe să ducă în zări nesfârșite. Și inima-mi plânge de jalea frunzelor. Pe covorul lor aștern lacrimă de dor. Vântul rece suflă prin copaci desfrunziți, când de iubite frunze au fost părăsiți. În rădăcini coboară dorul frunzelor, prin iarnă să-și ducă destin necruțător. Speranța vieții din muguri să răsară, cu iubirea renăscând în primăvară. © Maria Filipoiu 22.09.2014 Referință Bibliografică: VALSUL FRUNZELOR / Maria
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
aștept, haide, vino, în valea de plângeri Dă-mi viață și-nvie prezentul inert. CÂND CAUT GÂNDUL Ne'ndurătoare ziduri reci de ceață Și-arar, săgeți de raze despletite Au ațipit crâmpeie vagi de viață Pe brațul sur al toamnei desfrunzite - Amăgitoare clipe-n pumni de vise, Strânsoare dulce-n lacrimi de gutuie - Cu picuri moi de ceară-n paraclise, Cânt de fecioare suie, lin, pe gruie. Prin ierburi arse, de îngheț pudrate, Trec cerbi sfințindu-și coarnele în brume. Apăsătoare
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
Un vânt sufla în depărtare Și inima mi-o pustia... Nu știu ce demon mă-mpingea! Căci vocea lui mă îndemna, Să fug din calea ta. La tine nici nu m-am uitat: Orbit eram de crunta gelozie, Am alergat prin crângul desfrunzit, Și soarta-am blestemat, Că-mi hărăzise mie.... Să fiu nefericit. Ah!... cerul de s-ar fi deschis, Pământul să mă-nghită; Atunci să fi pierit, în clipa fericită..., Regrete nu aveam, Nimic nu-mi mai doream. Iubirea-n suflet
CU TINE-N GÂND de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353132_a_354461]
-
28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Din surle și trâmbițe cântă vântul, zeiței Toamnă, prin vii și livezi. Răcoarea vremii își spune cuvântul, când pune arămiu în frunze verzi. În codru nu mai cântă ciocârlia. Ci strigă jalea-n pomii desfrunziți, de când vara le-a luat armonia. Iar ei își plâng de milă, veștejiți. Mă plouă frunze sângerii pe creștet, când frigul toamnei se transformă-n ger. Cocori pe orizont își lasă regret, bătând din aripi răstignite-n Cer. Pe nori
TABLOU DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353144_a_354473]
-
Sufletul ei se dezmorțea din împietrirea anxietății. Dulcele clipei se consuma în mijlocul furtunii. Contopire cu răvășire, cu dezmăț de iubire, cu fărâme de amintiri... Se îndreptă spre fereastră. Cafeaua era calduță acum. Ținea cana cu ambele mâini, privind, printre crengile desfrunzite, apusul soarelui de februarie. Oftă adânc. Interfonul începu să sune. Era Mona. Se întorcea de la școală. Își croi drumul cel mai scurt spre ușă, pregătindu-și zâmbetul dulce cu care să o întâmpine. Deschise ușa larg. - Bună, iubita! Cum a
5 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352665_a_353994]
-
locuri pe care nu le întâlnesc oriunde. Privind de pe ponton, zăream în apa Dunării ferești de frumuseți drămuite. Mi-am spus: nu terbuie să-mi scape nimic ! Așa m-am apucat din nou să creionez în linii mari copacii deja desfrunziți, tăcutele lunci dincolo de Dunăre chinuite de pârjolul verii, ori, turme de vite ce veneau precum pruncii, seara la adăpat. Ascultam freamătul de zbor al păsărilor, parcă și ele fugare după razele gingașe ale soarelui. Simțeam cum prin zborul lor, cheamă
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
succedat de volumul cu dialog liric, Ecuații lirice semnat, Al Francisc & Manuela Cerasela Jerlăianu, (Editura Armonii Culturale, 2016).Alte volume de poezie: Prin trecerea lumii, (Editura, Armonii culturale, 2016). În leagănul timpului, (Editura, Armonii culturale, 2016). Eu vin din visul desfrunzit, ( Editura Stef, 2016) Contopirea continuă,( Editura Stef, 2016). Referință Bibliografică: Manuela Cerasela Jerlăianu / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2198, Anul VII, 06 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Manuela Cerasela Jerlăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MANUELA CERASELA JERLĂIANU de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354252_a_355581]
-
lung convoi de muguri și petale. Sunt frunza ce toamna agonică moare Și-n lemn fără sevă de frig se usucă, În tremur de licăr de lumânare Și-n bocet de jale din doină de ducă... Sunt trist ca frunza desfrunzită Ce moare-n pasta de pastel Pe o paletă ruginită Abia atinsă de-un penel. Sunt toamne ce se întomnează Ca eu să mor de-același dor Când doare dorul ce durează Cât floarea florilor ce mor... Sunt, Doamne, încă
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
curg încet în mine și rana vieți-mi suspină un copac zgribulit îmi oprește privirea fără pași pierduți îmi caut încă cărarea o mască albă îmbracă pământul ascunde rănile și durerile toamnei din mine timpurile trecute-mi plâng amăgirea pădurea desfrunzită mă atrage în întuneric colțul ierbii moare sub tristețea de sus căzută gândul meu în alb îmbrăcat rătăcește privirea imesitatea nu-i departe văd lacrimi în fulgi de suflet dinspre December tu bați în geamul din mine te aștept în
DECEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357372_a_358701]
-
drept...! Azi sunt umbră Azi sunt umbră și de-ai trece Ca o umbră pe-a mea urmă Te-aș feri să nu te-nece Ploaia care totul curmă... Azi sunt umbră dezverzită Și aștept fără umbrelă Sub o frunză desfrunzită Umbra ta ca o dantelă... Azi sunt umbră fără umbră În a umbrei morții ceară, Tu doar umbra ce se-nsumbră, Frunză fără drept de vară... Azi sunt umbră ce se-ncale În a căii tale soarte Și în umbra umbrei tale
GRUPAJ LIRIC PSEUDOAUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357476_a_358805]
-
E poetul toamnei reci și umede, al iernii aspre, cu amurguri sumbre de metal, al verii toride, de a cărei căldură: încet, cadavrele se descompun, poetul monotoniei târgului vechi, prăpădit [...]. Poezia lui Bacovia e plină de parcuri solitare, cu copaci desfrunziți, de grădini devastate, mâncate de: cancer si ftizie, de ploi, de ninsori, de vânturi nimicitoare, de corbi, de figuri palide, spectrale. Prin astfel de reprezentări poetul dă relief deznădejdii tenace, sentimentului de a trăi într-o lume absurdă, de a
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
aud cocori. Cocorii în stol Visele mele în zbor Spre inima ta. Soarele vesel mângâie pământul ud - brazda respiră . Șoșoni scâlciați de la ultimul polei fără umbră ta. De ziua muncii- prin berarii se-aduna muncitori cheflii. Ruine în parc, copacii desfrunziți, iarnă bezmetică. Oglinda verii, cerul reflectă senin aripi de păsări. Noapte magică, scapără cerul lumini, e iarăși Big-Bang. Lacrimi de dor, fire de nisip auriu pe unda lunii... Marea spre seara- albastrul de sepie, explozie a luminii... Ramura albă, surâsul
HAIKU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358643_a_359972]
-
Un vânt sufla în depărtare Și inima mi-o pustia... Nu știu ce demon mă-mpingea! Căci vocea lui mă îndemna, Să fug din calea ta. La tine nici nu m-am uitat: Orbit eram de crunta gelozie, Am alergat prin crângul desfrunzit, Și soarta-am blestemat, Că-mi hărăzise mie.... Să fiu nefericit. Ah!...cerul de s-ar fi deschis, Pământul să mă-nghită; Atunci să fi pierit, în clipa fericită..., Regrete nu aveam, Nimic nu-mi mai doream. Iubirea-n suflet
CU TINE-N GÂND de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359347_a_360676]
-
tine...” (Regăsire). Iar, într-o continuitate transpusă pesemne inițiatic direct din larg spectrul sufletesc în mecanismul poetic, Lilia Manole ne întărește ca fiind o bună alegere, accepțiunea sprijinită în conexiunile deja existente: „M- aș regăsi la capăt de pieire,/ Eu, desfrunzită și cu muguri seci,/ Pornită, iar, să spun iubirii,/ Că nu mai sunt o amintire/ În astă lume-n care vii și pleci.../ M-aș coborî atunci, cu toată Firea/ La Teiul cu mireasmă Vie,/ Aceeași, însă, ocolind privirea -/ Lăsîndu-mi
FAPTUL FIN, ELEGANT, SINCER-POETIC (O POSTFAȚĂ DE DANIEL MARIAN LA PRIMUL VOLUM DE POEME CUVINTE NESTINSE AL LILIEI MANOLE). de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360505_a_361834]
-
Publicat în: Ediția nr. 261 din 18 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Astăzi te scriu iar cu penel de toamnă Printre tăcute armonii uitate-n gări Unde potop de lacrimi iarași toarnă Când trenul vieții-aleargă pe cărări Pe unde urlă desfrunzitele iubiri De vântul coborât prin constelații Se calcă în picioare trandafiri Dezvăluind blesteme, incantații... Și eu mă tot frământ de ce și cum Numai în toamne îmi aduc aminte De trenul ce-am pierdut demult...și-acum Mă mângăie un dor
POEMUL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340837_a_342166]
-
pete întunecate În neostenita capcană a mișcării Până când roata luminii a-nflorit Vitraliile de deasupra altarului Și am văzut pasărea cealaltă, de sânge Rătăcită în zbor Căutându-și ieșirea din fereastră în fereastră Sub privirea indiferentă a îngerilor. PRIVEGHI Ramurile desfrunzite ale copacilor Țeseau norii sparți de cornul auriu al lunii Vântul murmura cu glas de zăpadă Dansul sirenelor nopții, Tăceam amândoi ca-n templu Pașii se auzeau înfundat Sub arcada înaltă a vremii, Belșugul miresmelor albe Cădea ca spuma cascadelor
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Sau pe-o alee-n parcul închis din calendar. Și dacă pașii singuri mă vor strivi din nou M-oi înveli în tine, cu-al toamnei stins ecou; Primește-mă de-o vreme, doar rănile să-mi plâng Când ramuri desfrunzite vor lăcrima în crâng. O frunză-și potrivește lângă borduri de timp O așteptare lungă într-un alt anotimp... Referință Bibliografică: Eu, frunză de lumină / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi
EU, FRUNZĂ DE LUMINĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341266_a_342595]
-
bucurați, până nu ziceți: hop! Adică, este soare și verdele mai țipă C-o ultimă suflare chiar de ne pare vie, Dar, păsările zboară c-o singură aripă Și de la cea Mărie se poartă pălărie. Așa că dragi copaci și ramuri desfrunzite Mai bine ascultați ce spune în anunț; Vin ploile-n galop, că toamnele-s venite Covorul ruginiu ne face un denunț: O toamnă-a evadat acum câteva zile Din calendarul verii...și plouă peste file... Referință Bibliografică: O toamnă-a
O TOAMNĂ-A EVADAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341284_a_342613]
-
și pământul. Își păstrase pământ doar pentru vreo două prăjini de cartofi, alături de casă. Lângă gospodărie se mai vedeau ruinele unui gard căzut de mult. Ca fundal, în spatele sărăcăciosului bordei, se vedea dezolant, ca după iarnă, un rest de livadă desfrunzită, ce a scăpat din ea de la tăiere: vreo doi meri scorburoși ce produceau toamna pădurețe dulcege, un cireș aproape uscat și încă vreo trei pruni vechi și găunoși. Odată cu trecerea anilor, moșul se scufunda în necazuri. Înainte vreme mai caștiga
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
petale Femei de rasă cu simțurile pure. Femei milostive, ireale Care-au știut să mă îndure. 12. Dragoș Ionescu ,, Într-o așteptare de la pervazul ferestrei pornesc spre tării cu ochii obosit - tot mai obosit - răstignesc în ei clipa de zbor desfrunzită. ,, 13. Vasile Mandric ,, În nări cu miros de Polul Nord Cineva Ne bate-n geam cu degetul Să ne distribue Cartelă pentru lumină Vântul ne colindă Cu somn Gândul de iarnă a-nceput să-nflorească a viscol pe la ferestrele unde ne
ANTOLOGIA ,, POEŢII ÎN CETATE ,,- DAR DE SĂRBĂTORI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342601_a_343930]
-
album de iarnă în care ning tăceri, O pagină rămâne nescrisă și cuminte Pentru un ram de verde ce-a mai rămas de ieri... Acolo voi mai plânge pe-o galbenă-amintire Când toamnele prin gene vor înflori povești; Pe ramuri desfrunzite, copaci fără iubire Voi căuta scrisoarea în care știu că ești... Te-am așezat să-mi scuturi pe umeri iarăși ploi Și-n plete să nu uiți că-aștept sclipiri de soare, Acunde-mă tomnatic în brumele din noi Și înflorește-mi
EU, GALBEN MĂ ADUN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341264_a_342593]
-
unde ești copilărie să săruți codrul și cerul când umblai hai-hui în noapte dând în stele cu arcerul, îngânând vorbele-n șoapte? când vorbeai cu stelele și intrai în hore mari și jucai cu ielele, în cântec de lăutari? codrul desfrunzit te cheamă, cade frunza veștejită, el ți-a fost tată și mamă în povestea ta vrăjită. luni, 17 septembrie 2012 Referință Bibliografică: unde ești copilărie / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 629, Anul II, 20 septembrie 2012
UNDE EŞTI COPILĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343835_a_345164]
-
soldatul pe scut, câteodată viața mă minte și mi-e dor și-aș muri-n absolut. câteodată delirez în cuvinte și mi-e foarte drag să trăiesc, câteodată îmi aduc aminte cât de mult, viață, te iubesc. câteodată mă-mpinge-afară, timpul desfrunzit și ciung, aș vrea să înfloreasc-a doua oară, deși sunt condamnat pe rug. câteodată rugul se aprinde și-n jurul meu totul mă arde, dau foc la zborul de cuvinte în marșul nupțial din noapte. câteodată te caut prin gând
CÂTEODATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343904_a_345233]
-
Acasa > Versuri > Visare > ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Copacii desfrunziți, cu ramurile goale, Se-nalță triști din iarba brună a iernii, Se unduiesc în adieri de vânt domoale, Fac rugăciuni spre cer, ca la vecernii. Se rătăcesc prin ceața dimineții, Visând la primăvară cu-atâta așteptare, Pierduți în vălul de
ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342963_a_344292]