240 matches
-
reflexe de flacără. Liniștea era atât de adâncă, încât Nikolai auzea de departe respirația calului, ca niște suspine mici, când amare, când ușurate. Iar când revenea lângă foc, avea ciudatul sentiment că se întorcea acasă. Dimineața, traversară locul unde drumul desfundat era acoperit cu mănunchiuri de crengi, urcară panta unei văi încă albă de ceață și dădură în sfârșit peste răspântia pe care o căutase zadarnic în ajun. De mai multe ori, Nikolai încercă să-i vorbească tinerei femei, pe care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în când de pe obraji picăturile de zăpadă topită, ninsoarea care ne surprinsese pe drum. Vorbea de altfel puțin și cu o voce neutră. Când cuvintele lui se întrerupeau, începeam din nou să aud șuierul vântului, tropăitul pașilor noștri pe drumul desfundat. Durerea făcea lumea tot mai de nerecunoscut. Mă vedeam mergând alături de un om bătrân, într-un loc pierdut în mijlocul câmpurilor fără viață, un om pe care-l știam hăituit, ajuns la capătul puterilor și care nu era nicăieri la el
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
James. Privindu-se-n oglindă, observa că nu se Înșela. — Arătați bine, domnule, spuse James. Trebuie să fi avut o vară foarte plăcută. Cum n-o să fii nicicând Atacatorii trecură peste câmp, fură ținuți În loc de mitralierele care trăgeau de pe strada desfundată și dinspre ferme, nu Întâmpinară nici o rezistență În oraș și ajunseră pe malul râului. Mergând cu bicicleta pe strada desfundată, dându-se jos să o Împingă atunci când drumul era impracticabil, Nicholas Adams văzu prin ochii morților tot ce se-ntâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vară foarte plăcută. Cum n-o să fii nicicând Atacatorii trecură peste câmp, fură ținuți În loc de mitralierele care trăgeau de pe strada desfundată și dinspre ferme, nu Întâmpinară nici o rezistență În oraș și ajunseră pe malul râului. Mergând cu bicicleta pe strada desfundată, dându-se jos să o Împingă atunci când drumul era impracticabil, Nicholas Adams văzu prin ochii morților tot ce se-ntâmplase. Zăceau singuri sau În pâlcuri, În iarba Înaltă de pe câmp și de-a lungul drumului, cu buzunarele Întoarse, și muștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
guvernați - fie să fiți guvernați. Asta a fost tot, domnilor. O zi bună. Își scoase casca acoperită cu pânză, o puse la loc și, poticnindu-se, ieși pe ușa joasă a adăpostului. Para, Împreună cu cei doi curieri, venea pe drumul desfundat. Soarele era foarte fierbinte, și Nick Își scoase casca. — Tre’ să existe vreun sistem ca să poți uda chestiile astea, spuse. O s-o ud În râu. — Nicolo! Îl strigă Paravicini. Nicolo, un’ te duci? — Nu tre’ să mă duc neapărat, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atât de mult. — O să trimit un curier cu tine. — Aș prefera să nu. Știu drumul. — O să te-ntorci curând? — Sigur. Dă-mi voie să trimit... Nu. În semn de Încredere. — Ei, bine, ciao atunci. — Ciao, spuse Nick. Porni pe drumul desfundat spre locul În care-și lăsase bicicleta. Drumul avea să fie umbrit, după ce trecea canalul. Și-n plus, pe ambele părți erau copaci În care nu se trăsese deloc. Pe drumul ăla trecuseră odată, În timp ce mărșăluiau, pe lângă regimentul de cavalerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu talpă solidă, Își Întinse soluția și pe picioare și, fără să-și dea seama, produsul Îi dizolvă oja coral, apoi se mânji pe celălalt picior, din nou fără să-și dea seama. Puțin mai departe, dădură de un drum desfundat unde aștepta un camion Încărcat, gata să plesnească. Ăsta are sigur peste cincizeci de ani, spuse Bennie. Doi tineri le făcură cu mâna. Păreau să Îi cunoască pe Pată Neagră și pe Limbă, care se duseră spre ei și Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de bărbați și femei, cu mulți copii și câțiva bătrâni, sprijiniți de rude. Zidurile dărăpănate ce înconjurau sihăstria - în trecut, un post militar - nu erau de ajuns ca să-i oprească pe oameni, de vreme ce alții și alții veneau continuu, suind ulița desfundată. Unii aduseseră cu ei vaca ori catârul, iar în mijlocul mulțimii tronau încărcături uriașe de lucruri de prin gospodării. Pe chipurile tuturor se citea spaima. La apariția lui Canzianus în prag, oamenii acei fură cuprinși parcă de un freamăt. Un oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de eteroclită, pe atât de gălăgioasă, aproape 120.000 de locuitori (foarte mulți la vremea aceea), cu destine la întâmplare, aruncate în aer, jucate la zar, țipate pe străzi odată cu jurnalele de dimineață (asta înainte de război), din centru până în mahalalele desfundate și noroioase și de aici în portul altădată cosmopolit. O lume anunțând porțile Levantului. Optasem pentru profesiunea de magistrat, fără vreo înclinație specială, cred, decât instinctul ce sălășluiește în fiecare din noi pentru înfăptuirea ideii de dreptate, a marelui echilibru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care i se pusese în cale, și căută prin unghere torba, cornul, pușca și baltagul. Trase pe mâneci repede sumanul, își îndesă în cap o căciulă veche și ieși în ogradă făcând pași mari și lunecând cu opincile prin hleiul desfundat. Capauca Moța, lângă cotlonul ei din colțul casei, începu să se zbată în lanț și să schiaune cu jale. Gavril se opri, în cumpănă, cu capu-ntors spreea: Las-o acasă! zise stăpânul. Omul își strânse sumanul la piept și ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ploii și prin amurgul mohorât. Nimeni n-auzise, nimeni nu văzuse ce se petrecuse între cei doi. Bordeienii toți intraseră prin bârloguri. Lumini triste și sfioase licăreau și tremurau în pânza de umezeală. Cei doi oameni pășeau anevoie prin țărâna desfundată. Alba îi urma cu capul plecat. Se opriră la un bordei, lângă perdeaua părăsită, unde sfătuiau de obicei bordeienii cei bătrâni sâmbătă sara. Era ș-acu într-o sâmbătă sara, și-n bordei era lumină, și-năuntru la căldură, isprăveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toate devin pornografice... Atmosfera sălii de proiecție din capul meu (foarte exclusivistă, doar pentru membri, dar cu un preț așa de mic la înscriere) se îmbâcsește și se umple de fum - toată dărăpănătura asta din capul meu cu scaunele ei desfundate, scrumierele pline și filmul zgomotos. Nimic nu se întâmplă. În fiecare noapte mor ca Desdemona printre multele perne. Primul lucru pe care l-am făcut ieri de dimineață a fost să încerc s-o uluiesc cu cât de sculată putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din ușă și-i face semn bătrânului că a venit omul cu caii. Peste mai puțin de zece minute, lumina soarelui e deja puternică acum, ei stau În căruță cu tocitoarea și butoiul de țuică și ocolesc pe un drum desfundat curtea Industriei locale. În curtea dispensarului, prin fața căreia trec, se vede o ambulanță nouă. În jurul ei trebăluiește un șofer tânăr. Ăsta probabil că Încă n-a avut ocazia să-l ducă pe Sică la ospiciu. Drumul pe care au intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Popescu privindu-l furiș pe bătrân. În curtea instituției nu se află nici un cal, ci doar un Aro și două Dacii. Căruța se clatină apoi amenințător În momentul În care moș Anton Îndeamnă caii să cotească pe un alt drum desfundat și Împărțit În trei de cele două șanțuri adânci făcute de roțile tractoarelor. După mai puțin de o jumătate de oră cei doi au reușit să descarce tot ce era În căruță, să deshame caii și să le dea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mărfuri a unei gări micuțe și că În jur nu e decât câmp. Deja avea ochii umezi când Îl Întrebase pe impiegat de drumul spre satul Burlești. Plânsese apoi tot timpul cât se luptase cu noroiul de-a lungul drumului desfundat care Începea chiar vizavi de rampa de mărfuri. (Vis-à-vis, dacă vă place mai mult!) Când văzuse satul Înaintând pe sub ceața din vale ca o procesiune de buburuze, mai suspinase o dată și se oprise. Și-a șters ochii, a dat afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
asemeni bulevardelor umbroase sau ulicioarelor blânde, în care rar pilpîie felinare melancolice sau fulgeră ochiul orbitor 37 al vreunui far de automobil răzleț. Clișeuri, rămase acolo pe retină, acum evocate, apăreau în transparența ochilor. - Drumuri tăiate de suflet! Felicitări! . . . Noroioase, desfundate! . . . bombănea Nory. - Da! Până când se vor îndruma căile lăuntrice, atunci. - Atunci vom avea un dublu exemplar suprapus de tout a l'egout. Mare spor! . . . Eu mă uit la dosuri și deduc sufletele. Tu vei consulta harta sufletului și vei deduce
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mașinii poartă însemnul unui porumbel și al semilunii, pe care le descoperă imprimate și pe epoleții șoferului, iar apoi și pe intarsiile delicate de la bordul mașinii. Lasă în urmă regiunea de câmpie, avântându-se printre dealuri. Motorul huruie pe drumurile desfundate, pline de praf și noroi, improprii atingerii unor viteze record, și țăranii stau în loc să-i urmărească cu privirea de pe margini, să-i salute, să se așeze în genunchi sau să le facă plecăciuni, în timp ce mașina piere în depărtare, ridicând praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de prostioare. Toate cumpărate pentru că erau chilipiruri față de prețul inițial. Vreo 30 de sticle de dizolvant zac pe jumătate pline în fundul șifonierului meu. Și cutii peste cutii de pastile: care să mă mențină slabă, cu părul strălucitor, picioare curate, sinusuri desfundate, dinți albi, voioasă, cu ciclu regulat și conștiința împăcată. Nu știi niciodată când ai putea avea nevoie de aceste mici comori, nu? Până la urmă, într-o bună zi nu o să mai zbor, și cum o să mai fac atunci rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de kilometri lungime pe trei sute lățime, numai dune și deșert. Ai mai multe șanse să găsești un purice alb într-o turmă de mehari. Răspunsul veni scurt: — Am unsprezece ani la dispoziție să caut. Căpitanul se așeză în fotoliul lui desfundat din piele de gazelă, căută o țigară, o aprinse încet și studie cu atenție harta pe care o cunoștea pe de rost, căci era agățată acolo din ziua când sosise la post. Cunoștea deșertul și știa foarte bine ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Hip-hip-hip...! Bâl-bâl-bâl...! Hop-hop-hop...! Pufff...! face din nou Big Sile, pe nepregătite. Neinteligibil, vag, abscons. Mort de beat. Da... Într-adevăr! Pe suprafața de o culoare cu totul incertă, a cuverturii grosolane, paupere, șifonate în fel și chip, ce învelea somiera desfundată generos, în vreo cinci sau șase locuri, se lățea repejor-repejor o pată cu reflexe carneolice, stins metalice, lacustre; un soi de apa morților, tremurătoare ca pânza topită a năframelor, în jocul razelor târzii, deplasate spre roșu, ale amurgului filtrat prin
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
înalte, fumegânde, vii, care mistuie, cu trosnituri înfuriate, rămășițele fostului sediu mărginaș, al reprezentanților legii și ai ordinii. Acesta fu sfârșitul Secției de Poliție de Sud-Est! SATHARIEL Rămăseseră patru. Un fel de chintă spartă... Primul, ca întotdeauna, pășea pe drumul desfundat Îngerul blond, emisarul Cerurilor, cu tricoul lui galben, pătat de gudron și cu blugii gri mototoliți, năpădiți de scaieți și murdăriți circular, în tur, de la iarba strivită. La un metru în spatele său, umăr la umăr, înaintau sub perdeaua razelor lunare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe calcane de case singuratice. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări, treceau de pe o linie pe alta, cu o siguranță mașinală. Pe urmă se iviră suburbiile murdare, case dărăpănate, ulițe desfundate, contrastând violent cu sclipirile ce vesteau mai încolo palatele. După ce umplu cu bagajele-i prețioase locurile libere de pe canapele, după ce scoase și pe coridor vreo două coșuri ce nu mai încăpuseră înăuntru, arendașul se ghemui cum putu pe o margine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
neferit însă nici de praf, nici de zăpușeală, se vede că el începuse să moțăie. Poate chiar ațipise ? Pentru că acum urechea auzea cu totul altfel liniștea cunoscută a străzii care dormita, pustie, țăcănitul potcoavelor de cal, hurducăturile trăsurii pe pavajul desfundat, zăngănitul obloanelor unei dughene care se grăbea să deschidă. Ba chiar și zvâcnetul apei din stropitoarea cu care, sub prelata dungată, jupânul răcorea trotuarul încins din fața prăvăliei ; ba chiar și plesnetul dudelor negre care își striveau de asfalt trupul cald
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vorbă. Eu sunt, știi că sunt eu ? Mirosul de ceară curată și de tămâie, acoperind rușinoasele duhori ale cărnii, uși deschizându-se și închizându-se în spatele lui, plânsete înăbușite, pași pe scara de lemn, hurducăturile unei birje, afară, pe strada desfundată, zornăitul unor garnițe goale de lapte într-un faeton - obișnuitul foșnet al străzii, al casei, al lumii care, rămânând aceeași, încetase să mai fie primitoare și caldă, și unde își ascundea atunci rânjetul dezmățat și înfiorător ? Pași împrejurul lui, ciudatul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nuiele, dar mai mult lipsă, se adunase tot satul, o mulțime de oameni simpli se holba la voi ca la niște extratereștri cum străjuiați sicriul pe traseul spre cimitir Îmbrăcați În uniforme școlare, ajutînd atunci cînd drumul neasfaltat, o uliță desfundată, punea probleme rudelor care Îl cărau. Era o zi senină și caldă de miez de toamnă, În cimitir, puteai să vezi sclipind funigei Întinși Între cruci. CÎt timp popa și-a făcut treaba, te-ai retras cu Florin și Răzvan
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]