766 matches
-
și se îndoi de trup. Își îndreptă corpul și, cu fruntea tot înclinată, mormăi ceva, neînțeles decât mai târziu, când Natalia repetase îndelung în minte sunetele spuse de acesta: Silvan. Alinatul își mai plecă o dată privirea și se afundă în desiș, lăsând-o pe tânăra nelămurită dacă vietatea era făptură de om sau nu? Mai presus de orice, nu-nțelegea cum îl ajutaseră ierburile celea netrecute pe la icoana din tinda casei?! Luându-și seama, fata își continuă preumblarea prin inima adâncă
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1482660342.html [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
pe mușchiul verde de la rădăcina unui stejar. Apoi din ochi țâșniră două raze luminoase. Ștefan îl privea curios. Satana lua câte doi galbeni și unul îl punea cu grijă înapoi în ladă, iar pe celălalt îl arunca la întâmplare în desișul pădurii. - Unul ție, unul mie!... Unul mie, unul ție!... Când ajunse pe la jumătatea numărătorii Ștefan îndrăzni să-l întrerupă: - Nu-i păcat să arunci galbenii când în lume există atâția oameni săraci? - Dracul nu face milostenie! Ăștia sunt destinați deopotrivă
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1496213227.html [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
-n ploi atâtea lacrimi am șters iubirii din noi fără sens, curgeau peste haine-amăgiri doar toamna ne credea din priviri! zburau pe deasupra cocori umplându-și în cuiburi, ninsori, prin geruri de ram tremurau povești ce în suflet mureau. strigau în desișuri de nori furând dintre raze, doar flori, iertări ce cărări au făcut în ochi-mi răniți de trecut, și ploaia, gemând, ne spăla cu tălpi din șerpoaice de stea arzând în strânsori de venin tăcerea-mbrăcată în chin! Goi...amăgindu-ne
GOI...AMĂGINDU-NE-N PLOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1466404608.html [Corola-blog/BlogPost/383608_a_384937]
-
o zi le voi răsuci dincolo de masca dintre maluri și le voi trimite peste prăpăstii. de acolo pornesc corăbiile spre oceanul de niciunde. între timp, ziduri înțelepte șerpuiesc pentru cetatea în care vom fi trăit, și eu, și tu, în desișul luminii... Referință Bibliografică: în hohot să ardă / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1178, Anul IV, 23 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ÎN HOHOT SĂ ARDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 by http://confluente.ro/Gina_zaharia_1395598025.html [Corola-blog/BlogPost/371502_a_372831]
-
vaci care pășteau iarba obosită și eram invidioasă pe viața lor simplă, lipsită de gânduri. Și aud deodată un „mnaaaa” adus de vânt. Încă o dată, și disting un „Pa, doamnaaa”. Am vâzut trei pete rozalii care fluturau spre mine prin desișul de ramuri maronii. Nu îi distingeam de-a-ntregul. Apoi am văzut cum s-au stins petele rozalii și am văzut o pată albă alergând printre ramuri. Era căciula unuia dintre ei. Gândurile mi-au tropăit prin minte mult timp și
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” by https://republica.ro/ultima-zi-in-care-l-am-vazut-pe-radu-la-scoala-znu-pot-doamna-pe-dumneavoastra-nu-va-lovesc-niciodata [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
apoi să urcăm și găseam rezerva lor de nuci și ghinde. Alteori descopeream adâncindu-ne în interiorul pădurii vizuini de iepuri, de vulpi și de alte sălbăticiuni, întâlneam căprioare năzdrăvane și iezii lor, care se îndepărtau repede, pierzându-și urma în desișuri. Găseam cu ușurință cuiburile și știam care păsări, se întorseseră la cuiburile vechi și care-și părăsiseră vechile cuiburi, construindu-și în locuri mai ferite, mai tainice, altele. Le priveam oușoarele mici, verzi, maronii sau de alte culori, cu punctișoare
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1465236503.html [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
luminiș desprins din cel mai frumos vis. Cât vedea cu ochii, era doar un covor imens de brândușe. Aici era locul știut. S-a așezat la marginea poienii și a rămas nemișcat acolo, cu pușca lângă el, cercetând cu privirea desișurile din depărtare. Nimic din frumusețea acestei priveliști ireale nu-l mai încânta, nici un gând luminos nu-l mai făcea să tresară. Stătea acolo ghemuit, ca o fiară flămândă, cu mintea întunecată și privirea sălbatică, gata să se năpustească la cea
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Dan_petrescu_1396439456.html [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
Că tata nu o vrea ... Ce mult o iubesc, Dar curând o părăsesc, Căci tatei nu mă împotrivesc. Cântecul este interrupt de sunetul cornului care dă semnalul de culcare. Mihai și Cozia rămân pe malul Oltului și apoi dispar în desișul pădurii ținându-se de mână. Fata cântă același cântec, care din ce în ce se aude tot mai departe, până se pierde.Liniște.). TABLOUL II POVESTITORUL E noapte. Cortul Domnesc este păzit de câțiva soldați.În celelalte planuri se desfășoară
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cozia_drama_istorica_in_versuri_de_al_florin_tene.html [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
apasă Dorul sfânt de mamă - aprig dor de casă. Mii de kilometri unduie-așteptarea, Gândurile noastre leagă depărtarea... Liniștea mă arde precum bruma albă, Lacrima ce cade se preface-n salbă. Biciuie-amintirea, biciuie întruna, Strâng la piept albumul, întețind furtuna; În desiș de simțuri, chipuri se-nfiripă, Zâmbete menite să dispară-n pripă. Pragul casei cheamă, clanța ușii plânge, Teama îmi golește venele de sânge Și-n tăcerea nopții, pe albite creste, Duhul iernii scrie ultimă poveste. Referință Bibliografică: ÎN TÂMPLE-MI
ÎN TÂMPLE-MI CURG ANII de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 by http://confluente.ro/georgeta_musca_oana_1450424731.html [Corola-blog/BlogPost/368552_a_369881]
-
și fără să vreau aș urca pe piscurile lor sărutând-le pe fiecare în parte. Terminat m-aș prăbușii în valea pântecului tău speriat de atâtea atingeri și când aș ajunge la originea lumii aș fi cu totul pierdut în desișul suspinelor rostite necontrolat. Referință Bibliografică: MARNA, cartea dragostei, fragment / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2353, Anul VII, 10 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI, FRAGMENT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1497112623.html [Corola-blog/BlogPost/380409_a_381738]
-
a făcut de-a urmat visul. Mai ales că-și luase cu sine și patul veșniciei, nădăjduia s-o țină pe-A nedorită departe... Mângâiat de lumina orbitoare a verii și-ncins de osteneala poverii duse pe umeri, căuta răcoarea desișului și umbrarul bănuit. Se-afunda mai adânc prin verdele foios. Pășea mai ușor acum, căci sub tălpi mușchiul moale și răcoros îi așternea cărarea, iar crengile mai joase ale copacilor îi făceau loc să treacă. Zvonuri mii, bâzâite, șuierate, trilurate
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1444544241.html [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
a unui biet român. În colibă ajunse Vodă așa într-un târziu de noapte. Rătăcise Vodă prin cel codru, până când dădu de coliba aceea. Și de colibă n-ar fi dat dacă n-ar fi luat seama că într-un desiș se zărește ceva ca o lumină. După o bucată de vreme Vodă tot năzuind la lumina aceea se trezi înaintea unei colibe, în care licăreau câțiva cărbuni din când în când. Vodă strigă: - De este cineva în colibă să iasă
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
Mariana Codruț luminoasă ca fulgerul m-am trezit luminoasă ca fulgerul și, aburită de somn, perdelele-am dat din ferești: pe zidul din față, scrijelit cu jurnale porcoase, soarele tremura încă ud. în desișul cu plopi o armată de guguștiuci și de vrăbii pricepeau cît și mine din toate - dar aveau să îmi spună cîte-n stele și-n lună! junețe purpurie junețe purpurie, din curcubeul morții boltit peste mine - cine de sînge te satură
Poezie by Mariana Codruț [Corola-website/Imaginative/8374_a_9699]
-
Pe el, cel mai bogat și respectat din urbe! Tot mormăind și gemând, își târâia năuc supliciul, nebăgând de seamă c-ajunsese taman în Crâng. Se bucura că zorile nu veniseră și spera că nu fusese zărit... Se-afundă în desiș la odihnă și chibzuială... * -Minunată zi! Însorită și nu atât de înăbușitoare ca cea de ieri! Vezi dac-am pornit-o la drum dis-de-dimineață?! Răcoarea zorilor ne-a iscat și dorința, și rezistența călătorului! Nu credeți?! -O, da! întări monosilabic
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1441531922.html [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
în sat, că și așa afară stătea să se întunece, să mai dăm niște telefoane la București, să aflăm ce mai zic și ei și să le solicităm toate cele necesare. Am ascuns bine instrumentele cele mari și grele în desișurile din apropiere ca să nu fim nevoiți să le cărăm cu noi și am plecat cu gândul să revenim cu forțe și cunoștințe proaspete. Am avut noroc, căci la Institutul din București am mai găsit și după program pe cineva pe
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1467096491.html [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
Poeme > Sentiment > TOAMNĂ TÂRZIE... Autor: Roberta Sanders Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Toamnă târzie... Aseară... am zărit umbra pașilor tăi pe alei, Erau aceiași cu care mă obișnuisem demult. Și rătăceau.... Rătăceau în desișul propriilor umbre, undeva, prin mine. Și totuși... Nici un felinar care să-mi amintească de prezența ta, acolo, sub el.... Nici o paloare de muzică să-mi răsfețe auzul, Cu vocea ta inconfundabilă, gravă, baritonală... Doar o toamnă târzie încă mai respiră
TOAMNĂ TÂRZIE... de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/roberta_sanders_1450617442.html [Corola-blog/BlogPost/362372_a_363701]
-
se retrage din lume precum soarele în apus. Ori precum speciile de viețuitoare pe cale de dispariție, de la Darwin cetire, care din disperare spre a mai supraviețui fie și o scurtă vreme se ascund hăituite tot mai adinc în întunecimea și desișul umbros al pădurii, pana cand și pădurea dispare, pînă cînd și lacul din pădure se evaporă și pășunea cu floră și fauna deopotrivă dispar, fir de iarbă după fir de iarbă, protozoar după protozoar. Vom trebui să-i imploram pe
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1476369404.html [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
Tratament antinevralgic la mediocri. Final cu sărăcie de melos, cu bogăție de zgomot și maraton. Cuvinte înghesuite pe o limbă peltică. Vorbe șchiopătate cu mână-ntinsă, picioare-n dambla și frunte lipită cu bani. - Cânt scos din ureche bleagă în desiș de urechi fără pretenții. Ioan MUȚIU Referință Bibliografică: Manele de IOAN MUȚIU / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 297, Anul I, 24 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
MANELE DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Manele_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/359570_a_360899]
-
stânci dărâmate. În luminișuri, fiare nevăzute stau tolănite fără frică, ascultând murmurul apei din Valea Rea, din care sar zglobii mulți păstrăvi și lipani. La un moment dat, un cerb speriat, cu coarnele lăsate pe spate, spintecă ca o săgeată desișul. Pe drumul stâncos, turme nenumărate de oi urcă la munte conduse de măgarii încărcați cu greutatea desagilor, turme încercuite de câini ciobănești mioritici, lățoși, cu zgardă de tablă în jurul gâtului, țintuită cu cuie ascuțite, să le fie de folos în
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Obiceiuri_uitate.html [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
de tine, sat îndepărtat, Natalul meu Purani-sanctuar de pace , Te port în suflet cu tainic zvon de luncă, De cânt și vise pe netede cărări. Prin mintea mea, tablouri trec, crâmpeie, Pădurea cu florile-n tufișuri Și Glavaciocul murmurând printre desișuri De mure, de visătoare sălcii și hamei. În fața mea, Izlazul, Neprihănit ca sânul de fecioară, Renaște-n fiecare primăvară. Apoi Livedia, lacul "Ileanii", cu nuferi și iriși aurii, Pe malul căruia se joacă Nepotolite cete de copii. Se stinge-n
SATUL MEU, PURANI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 by http://confluente.ro/Satul_meu_purani_floarea_carbune_1359994022.html [Corola-blog/BlogPost/351739_a_353068]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PROMISIUNEA DE JOI (XI) Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 861 din 10 mai 2013 Toate Articolele Autorului Vântul porni să sufle din senin. Ursache urcă dealul, urmărind mașinile care se îndepărtau. Poteca șerpuia prin desișul de aluni, forfecându-i pașii. Se ținea cu mâna dreaptă de brusturii crescuți în voie, lăsând bățul să zgârie pământul, și urca. Ajunse pe zare. Obosit, se așeză pe iarbă. Trebuia să mai străbată încă două dealuri și o pădurice
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_xi_gina_zaharia_1368212721.html [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
Stepanovic așa ceva, arcul începu să-i tremure în mâini, și nu mai avea vlagă să tragă. Lăsă săgeata să cadă jos și aruncă arcul și tolba într-un tufiș. Se-nțelege, între timp, căprioara și vătuiul se făcură nevăzute în desișul pădurii. Pe Artemie, această întâmplare, îl făcu să-i dea lacrimile. Cum, o căprioară, era în stare să-și dea viața pentru puiul ei? Era așa de însemnată viața puiului ei, încât să merite sacrificiul vieții? Plângea de-a binelea
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1436837333.html [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
ani, și pădurea se vindeca din rana pârjolului, era iarăși pădure întinsă, cât țineau depărtările. Dacă ar fi avut cineva ochi și urechi prin aceste păduri fără de sfârșit, ar fi văzut că ele nu erau lipsite de ființe mișunând în desișul lor. Mai pe lângă mlaștini, sau pe lângă pâraie, puteai vedea căprioare și cerbi păscând în voie puțina iarbă neînghițită de întunericul pădurii. Pe colțurile stâncoase ale munților înalți priveliștile erau ceva mai vesele. Pădurea pierdea tăria, apăreau copaci mai pricăjiți. Iar
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1453795194.html [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
povârnișurilor, se vedeau niște ființe mari, întunecate, cu coarne puternice, cu greabăne fioroase deasupra. Erau bourii. Puteau fi și rudele lor mai cenușii - zimbrii. Fiecare vietate a pădurii își avea rostul ei, avea propriile bucurii, dar și temeri în acest desiș de nepătruns. Nicio vietate nu se putea simți în deplină liniște, nici lupul, nici ursul, nici bourul, nici zimbrul. Cele mai pribegite, de bună seamă, erau căprioarele. Un singur lucru era cu adevărat de temut în această lume a pădurilor
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1453795194.html [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
aceeași fată. Ajuns la marginea pădurii, Albert s-a cățărat în copacul din care se vedea casa Iuriei. A coborât , afundându-se apoi în pădure, înaintând cu grijă pentru a nu călca vreun șarpe încolăcit, nemișcat, încălzindu-se la soare. Desișul pădurii se termina la marginea unui amfiteatru natural. Totul se deschidea larg, dintr-o dată. Lacul de la baza amfiteatrului îți dădea senzația că te afli undeva, între două părți de cer. Albert s-a grăbit să coboare spre marginea lacului, din
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1467628578.html [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]