580 matches
-
desinențe proprii 215. Antoine Meillet credea însă că evoluția limbilor implică în general trecerea de la sintetic la analitic și în cazul verbului, acest fenomen ilustrîndu-se prin faptul că pronunția franceză a renunțat de cele mai multe ori la marcarea diferențierilor personale prin desinențe, iar engleza a pierdut aproape în întregime asemenea desinențe (excepție făcînd persoana a treia singular). În această situație, pronumele personal, a cărui exprimare devine obligatorie, preia sarcina marcării persoanei într-o formă analitică. Meillet vede în aceasta, performanța englezei de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbilor implică în general trecerea de la sintetic la analitic și în cazul verbului, acest fenomen ilustrîndu-se prin faptul că pronunția franceză a renunțat de cele mai multe ori la marcarea diferențierilor personale prin desinențe, iar engleza a pierdut aproape în întregime asemenea desinențe (excepție făcînd persoana a treia singular). În această situație, pronumele personal, a cărui exprimare devine obligatorie, preia sarcina marcării persoanei într-o formă analitică. Meillet vede în aceasta, performanța englezei de a fi atins un stadiu de superioritate înaintea altor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și preocuparea insistentă pentru perfecționarea limbii poate produce și unele modificări în sintaxă. Limba latină, de exemplu, a preluat din greacă nu numai elemente lexicale, ci și tipuri morfologice, în primul rînd clase sub-stantivale, iar engleza și germana păstrează încă desinențe divergente sistemului lor tradițional, preluate din latină. Studiind elementele vocabularului din perspectiva ansamblului lexical al limbii, lingvistul francez Georges M a t o r é279 constată că fiecare etapă culturală și socială se caracterizează prin cuvinte-cheie sau cuvinte-martor, esențiale în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aceea a fost adeseori considerată cea mai autentică sau pură limbă romanică), împărtășind cele mai multe trăsături cu romanitatea din cealaltă zonă laterală, din Peninsula Iberică. Structura sa gramaticală este fundamental latină, cu puține elemente slave (incert neutrul, vocativul în -o, câteva desinențe de origine slavă); în schimb, vocabularul are mai multe straturi etimologice, româna păstrând cuvinte din limbile tuturor culturilor cu care a intrat în contact direct sau livresc, deși vocabularul fundamental al limbii este esențialmente romanic. Reflexul în limbă al eclectismului
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Gârleanu („Falanga literară și artistică“, vol I, 1910, nr. 8, 28 februarie), cu titlul și personajele dictate de însuși Caragiale, titlul piesei este Titircă, Sotirescu & C-ie, iar eroul se numește Rică Venturianu. Radicalul numelui patronimic a rămas latinizat, dar desinența s-a românizat. Subliniind faptul că toate numele patronimice terminate în -eanu derivă de la nume de localități, Venturianu își păstrează aspectul artificial. În mod particular, la Rică, numele propriu nu sugerează neseriozitatea unui fante de mahala - deoarece el întemeiază o
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
drept venețiene sau din Abruzzi. Capre, oi, vaci, porci, găini". După ce are surpriza să vadă și o cămilă încărcată cu saci, tot în acel perimetru, Primo Levi, aproape șocat, continuă: "La fel de duplicitar ne sună în urechi limba locului: rădăcini și desinențe cunoscute, dar încâlcite și contaminate, în milenara-i creștere împreună cu altele de rezonanță străină și sălbatică: o vorbire familiară prin muzicalitate, încifrată ca sens". În subsidiar fie spus, înscrisurile în limba maghiară i se vor părea cu totul inaccesibile, chiar dacă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
remarcat că, la Început doar În scholia, dar grabnic și În texte, s-a introdus obiceiul de a se abrevia terminațiile cuvintelor: În felul acesta, copistul cîștiga timp și spațiu, iar cititorul le putea Întregi cu ușurință,distingînd rădăcina de desinență. Aceste semne stenografice sînt Într-un număr redus (aproximativ 35) În manuscrisele grecești. În cazul termenilor tehnici ai științelor speciale, s-a aplicat o metodă suplimentară de abreviere, prin care dintr-un cuvînt se păstra doar prima literă sau prima
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
cuvin telor pe care le explicau. Uneori glosa Înlocuiește cuvîn tul autentic; e.g. Vergiliu, Buc., VI 40: ignotos, glosa din Pag, a Îndepărtat ignaros R. Uneori, cuvinte care nu au Între ele un raport gra matical sînt asimilate În mod, desinență personală, cazuală, În număr sau gen. E.g. Demostene, Phil., Δ45: tẁn eJautẁn codd., ta; eJautẁn Auger. Sursa unor erori și interpolări o poate reprezenta un arhaism rău Înțeles de copist. E.g. Plaut, Amph., 554
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
alte cuvinte monosilabice: m-ai mai s-a sa l-a la s-au sau i-ați ia-ți mi-i mii i-ar iar vi-i vii corespondența fonetică dintre pronumele - formă neaccentuată, ți, -i, se, -și,ne și desinențele verbelor nepredicative Dintre formele verbale din care pronumele neaccentuat se leagă obligatoriu în rostire, elevii nu cunosc decât formele perfectului compus, iar programa pentru clasa a-III-a și a-IV-a prevede la verb timpurile prezent, trecut și viitor. Pentru a preveni formarea
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
prim indiciu al dilemei semantice în care pare să se găsească autorul. De aceea, simulând ignoranța și curiozitatea, își propune, o "cercetare" amănunțită. Efectul comic e speculat, mai întâi, la nivel fonetic, prin disonanță și prin ludicul compunerii și al desinențelor, apoi prin contrastul atât de izbitor între semnificația inferioară a termenului și pretenția abordării ei serioase. Avem de-a face cu o falsă glosă în marginea unei expresii care, de fapt, se auto-descalifică și deci face orice comentariu inutil. Să
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fiind la bază turcicul (peceneg sau cuman) koz, „nuc“. Omonimele, prea numeroase pentru a avea toate o bază turcică, ar putea porni de la sl. koza „capră“, căruia i s-a adăugat sufixul -je (care derivă adjective posesive din substantive) și desinența -a, putînd fi inițial un compus de tipul „muntele Caprei“, după modelul Cravia (sl. < Kravia „al vacii“, Orlea (< orlja, „al vulturului“). În favoarea etimologiei slave pledează și existența în Grecia a unui toponim identic (Kozia), considerat de Emil Petrovici o paralelă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și alte forme slave arhaice), dar s-a pierdut în bulgară și sîrbă, prin mutațiile fonetice cunoscute petrecute în cele două limbi neoslave (vezi dobrii > bg. dobăr, srb. dobar). Astfel încît vechiul nume traco-dacic sună în limba romînă Ibru (cu desinența u, specifică toponimelor cu formă masculină, mai ales după grupul br, muta cum liquida, care în rostirea slavilor ar fi avut altă evoluție), iar în limbile slave balcanice Ibăr, respectiv Ibar. Posibilitatea existenței a două rîuri cu nume străvechi identice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dublurile din celelalte limbi (care au e sau a). Mai complicată este evoluția străvechilor Tibisis, Tibissus, Tibisia, Tifisas, Tibiscos, atestate în Banat, la Timiș. Finalele -is, -os, -us, -ia, -as sunt adăugate de scriitorii grecolatini pentru a le adapta ca desinențe specifice limbii lor. Înaintea acestor terminații ar fi putut fi ș, nu s, cum e transcris, din cauză că ș nu avea literă care să-l redea, iar s înainte de e, i putea fi pronunțat ș. De altfel, și alte denumiri păstrate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de cel al adverbelor: lent „jos”, fönt „sus” etc. 5. Formanți cazuali morți: -lan, -len: holtomiglan (holt-om-ig-lan) „până la moarte”; -nta, nte: havonta „lunar”, évente „anual”; -int, în postpoziția szerint „după, așadar, conform”. B. Postpozițiile (Determinanți neaglutinați) Echivalente ca valoare cu desinențele cazuale, cu prepozițiile și locuțiunile prepoziționale, postpozițiile sunt mijloace gramaticale analitice de exprimare a raporturilor: A cipö az ágy alatt van - „Ghetele sunt sub pat” (psotpoziția alatt stă după subst. ágy „pat”); A lámpa az asztal felett van - „Lampa este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și gesturile sunt subordonate schimbului verbal ori gestual (este adevărat că personajul susține replicile, însă doar acestea îi asigură dimensiunea actanțială, în acest caz bula devenind mai mult decât un atribut și având mai degrabă un rol comparabil cu al desinenței față de un radical).534 Bernard Toussaint consideră și el bulele (pe care le vede urmașe ale filacterelor medievale, ceea ce italienii numesc fumeti) convenția de bază în banda desenată, îndeplinind funcția semnificației acustice, de la sunetul pur (onomatopeea, care, incredibil, poate fi
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Rodica Zafiu Sendința de extindere a desinenței de plural -uri de la substantivele neutre la cele feminine este o caracteristică a românei actuale. Fenomenul a fost descris de mult: Iorgu Iordan, în Limba română actuală. O gramatică a greșelilor (ed. a II-a, 1948, p. 65-67), îl explica
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
-e sau în -i: mărfuri, treburi, lipsuri sînt singurele forme de plural recomandate în DOOM pentru cuvintele marfă, treabă, lipsă (față de mărfi, trebi, lipse din limba mai veche); pentru vreme, sînt acceptate ambele plurale, vremuri și vremi. Existența femininelor cu desinența de plural -uri a complicat descrierea sistemului morfologic românesc: a făcut să apară, în inventarele structurale ale flexiunii substantivului, clasa femininelor cu trei forme: treabă - (unei) trebi - (niște) treburi. Desinența atipică nu tulbură însă doar descrierile formale; ea are și
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
sînt acceptate ambele plurale, vremuri și vremi. Existența femininelor cu desinența de plural -uri a complicat descrierea sistemului morfologic românesc: a făcut să apară, în inventarele structurale ale flexiunii substantivului, clasa femininelor cu trei forme: treabă - (unei) trebi - (niște) treburi. Desinența atipică nu tulbură însă doar descrierile formale; ea are și consecințe teoretice: de pildă, le permite unor lingviști să considere că neutrul nu are în română mărci proprii, pentru că singura formă individualizatoare pe care și-o formase (desinența -uri) a
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
niște) treburi. Desinența atipică nu tulbură însă doar descrierile formale; ea are și consecințe teoretice: de pildă, le permite unor lingviști să considere că neutrul nu are în română mărci proprii, pentru că singura formă individualizatoare pe care și-o formase (desinența -uri) a fost preluată și de feminine; ceea ce devine chiar un argument pentru teza inexistenței unui autentic neutru în română. Același fenomen poate fi însă folosit ca argument pentru a susține (cum face Graur, în cartea citată) întărirea neutrului în
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
chiar un argument pentru teza inexistenței unui autentic neutru în română. Același fenomen poate fi însă folosit ca argument pentru a susține (cum face Graur, în cartea citată) întărirea neutrului în româna actuală. La înțelegerea faptelor contribuie și observația că desinența de plural -uri este foarte folosită, funcționalitatea sa fiind vizibilă mai ales în adaptarea împrumuturilor recente (softuri, desktopuri, topicuri etc.). Oricum, extinderea lui -uri confirmă încă o dată legătura existentă între neutru și feminin (care au desinențe comune și impun la
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
contribuie și observația că desinența de plural -uri este foarte folosită, funcționalitatea sa fiind vizibilă mai ales în adaptarea împrumuturilor recente (softuri, desktopuri, topicuri etc.). Oricum, extinderea lui -uri confirmă încă o dată legătura existentă între neutru și feminin (care au desinențe comune și impun la plural același acord al adjectivului: case / dealuri frumoase; în plus, valoarea neutru-rezumativă este exprimată în română prin forme pronominale de feminin: "am spus-o"; "asta e!"). În explicații, accentul a căzut adesea pe situația în care
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
case / dealuri frumoase; în plus, valoarea neutru-rezumativă este exprimată în română prin forme pronominale de feminin: "am spus-o"; "asta e!"). În explicații, accentul a căzut adesea pe situația în care nume de materie și-au format un plural cu ajutorul desinenței de neutru, pentru a desemna sortimente sau ipostaze concrete: cărnuri, mătăsuri etc. E firesc ca extinderea să se producă mai ușor la substantivele feminine care nu au un plural sau au unul (în -i sau -e) mai puțin folosit. Destul de
Singurătățuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8357_a_9682]
-
și cea a verbelor în -a) este destul de rară, mai curând accidentală: creșterea economică încetinează (Europa FM, 7.V.2008). 2.2. Variații de structură morfematică a unor moduri și a unor timpuri 2.2.1. În formele de mai-mult-ca-perfect, desinența de plural -ră- la persoanele I și a II-a plural, o inovație destul de rapid preluată și impusă de normă 7, nu e generalizată: ne fixasem (Realitatea TV, 29.X.2007), abia ne cunoscusem (TVR 1, 3.XI.2007). 2
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
și a II-a plural, o inovație destul de rapid preluată și impusă de normă 7, nu e generalizată: ne fixasem (Realitatea TV, 29.X.2007), abia ne cunoscusem (TVR 1, 3.XI.2007). 2.2.2. Tot la mai-mult-ca-perfect, apare desinența de persoana a II-a sg. -i (de la prezent și imperfect), în locul desinenței -și (comună perfectului simplu și mai-mult-ca-perfectului)8: raportai că ai obținut atâta și, de fapt, obținusei mai mult (Național TV, 6.V.2008); auzisei de el (TVR
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
normă 7, nu e generalizată: ne fixasem (Realitatea TV, 29.X.2007), abia ne cunoscusem (TVR 1, 3.XI.2007). 2.2.2. Tot la mai-mult-ca-perfect, apare desinența de persoana a II-a sg. -i (de la prezent și imperfect), în locul desinenței -și (comună perfectului simplu și mai-mult-ca-perfectului)8: raportai că ai obținut atâta și, de fapt, obținusei mai mult (Național TV, 6.V.2008); auzisei de el (TVR 1, 27.XI.2007). 2.2.3. Destul de frecvente sunt formele de imperativ
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]