3,459 matches
-
noi nu aflăm aproape nimic despre scriitor, manualul furnizează niște texte, iar elevii trebuie să le analizeze după un anumit model. Scriitorilor li se pun întrebări tocmai pentru că prin biografia lor noi putem avea acces la procesul creației, începem să deslușim ceva din misterul creației artistice. Literatura nu se scrie de la sine, e scrisă tot de oameni. Oamenii aceștia au suferit, s-au bucurat, au trăit momente de fericire și lucrurile acestea se reflectă în literatura pe care ei o scriu
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
volumul de povestiri Bisericuța din Răzoare, apărut în 1914 sub patronajul revistei "Viața românească" și deci al lui G. Ibrăileanu, adversar activ al lui E. Lovinescu. În revistă, articolul apare cu dedicația "D-lui Barbu Delavrancea", al cărei tâlc îl deslușim mai târziu, când înțelegem că el se face vinovat de o opinie favorabilă pentru premierea volumului de proză de către Academie. Gala Galaction, aflat (repet!) la debut, constituie obiectul unei negații furibunde, iar toată argumentația se rezumă la excesul neologistic, probat
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
preocuparea politică, ea nu strivește nicidecum bogatul ansamblu de însemnări intime. Diaristul e interesat de toate ale vieții, începând cu sexul, iubirile, căsniciile. Omul se mărturisește până la impudoare, sinceritatea sa atenuând simțitor impactul confidențelor. Dincolo de incoerențele inimii și ale trupului, deslușim o mișcătoare stupoare în fața vieții afective, a pasiunilor ce se declanșează și se sting, a propriei ființe imperioase. Autorul Cânticelor țigănești (culegere cu care debuta editorial, la treizeci de ani) pare a vorbi, în însemnările sale personale, doar în treacăt
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
ce se dovedi atât de profitabilă, încât timpul de folosință individuală fu, în curând, înjumătățit, după care taxa se contoriză cu minutul. După o jumătate de an, Oskar fu bântuit de un nou gând. îi trebui o săptămână să-l deslușească. Lângă râu avea o baracă unde-și ținea undițele. înlocui și acolo un ochi de geam, însă peisajul din spatele sticlei nu se schimbă. După o altă jumătate de an, răstimp în care viața i s-a schimbat radical, stând pe
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
încredere: steaguri, demonstrații, cîntece, marșuri, focuri de tabără, burse, vacanțe la mare, concursuri sportive, diplome, medalii, încurajări și bătăi pe umăr zi de zi, ceas de ceas, spontan și în proporții de masă. Reversul adevărat și sumbru nu se va desluși decît mai tîrziu, cînd înregimentarea era consumată și ieșirea din rînduri tardivă. Sub raport intelectual, formarea noilor contingente țintea să se preschimbe în deformarea lor, iar în bună parte s-a și preschimbat. Punctul oficial de cotitură îl marchează, în
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
totuși ochiul surprinde culoarea și arbori ființe și ierburi cuprinse în lacrima mea știutoare dilatată mereu ilizibilă pentru cei ce nu se silesc să mă ajungă din urmă Rotații Când nopțile somnul mi-l fură pe o petală a ferestrei deslușesc același desen cu frică îi adaug umbra mea clătinată și el crește mereu precum norii ceața și valul imaginea vieții o surpă clipa secretă o rece sudoare și orice devine posibil - pereții-mi cerșesc îndurare și-apoi își iau zborul
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
gândul până departe încât pot vedea marginea marginei adâncul de acolo de sus lăcrimos și nesigur o pecete peste cuvinte poate doar rădăcina bine ascunsă a nopților Lumină Un manuscris friguros la voia întâmplării uitat cine mai știe să-i deslușească sensul fluid prin praful lăsat de mâinile palide buchisind științele despre suflet orbind înțeleptul (doar el) face un pas în abisuri
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
mi se par cu ochi și cu sprâncene, Căci, după ce-ai umblat cu dibuita, Seducător viclean cu ochi căprui, Și-n loc de Doamna ta mi-ai zis Smolita, Acum mi te dezici și-n stihuri spui C-o deslușești taman pe Sulamita Sub chipul nu-nțeleg prea bine cui.
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
degrabă din neatenție sau dintr-un accident organizatoric. Am văzut-o jucînd roluri grele, compuse din sudori, frustrări, bombăneli, mustăceli excedate, trasee sisifice și chibzuințe nocturne. Am văzut-o ieșind în fața publicului fără repetiții generale și supunîn-du-l. Am văzut-o deslușind nedeslușibilul. Am văzut-o culegînd apoi aplauzele cu gesturi de căpșunar rutinat, care își știe valoarea și se încumetă să angajeze toate pariurile lumii. Exemple de roluri mari? Iată o înșiruire dintr-un palmares pe care nu-l poți duce
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
florii de mină gîndul că după primul rod o altă încercare îl așteaptă în Vale fără să știe cît de puternice vor fi vinele picioarelor noilor născuți îl neliniști peste măsură deschise celălalt ochi care vedea numai în afara sa și desluși cum dinspre partea de sud a domeniului cu steag alb în mînă (și) în goană nebună se apropie punctul Apărarea domeniului Pentru ca fiecare să aibă locul ce i se cuvine și domeniul să poată fi apărat și pentru ca poetul să
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
ajuns, după o călătorie cu autobuzul, într-un loc din afara Capitalei, care mi s-a părut a fi la marginea lumii. Am coborât. Dincolo de șosea se întindea un câmp neîngrădit și pustiu. În depărtarea șoselei care ducea spre Pitești am deslușit o clădire singuratică, de partea cealaltă a drumului, ciudată în pustiul înconjurător. În acest pustiu ne-a întâmpinat un domn care ne-a firitisit pentru vizita noastră într-un loc ce avea pesemne o oarecare importanță, dar eu nu-mi
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
această substanță necunoscută ce curge din cer. Pun mîna pe furnirul biroului și-l simt fierbinte, afectuos. Departe sînt dealurile pe care n-am rătăcit încă. O hoinăreală de dimineață pînă seara, în haine ușoare, singur, pe cărări subțiri, abia deslușite-n iarba scurtă. Să fluieri uneori după un fluture și el să vină vesel, prietenos, să ți se bage-n buzunar. Și-apoi, întors, c-o osteneală dulce-n trup, să dormi, să dormi pînă la sfîrșitul lumii! Cu stimă
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
am împărțit cușeta cu fetița mea și guvernanta ei. Mergeam spre o țintă necunoscută pînă atunci dar atrăgătoare. Din gara Bazargic ne-a luat un autobuz și ne-a lăsat într-o gară mică de pe peronul căreia ochii mei au deslușit marea. Totul era miraculos. Lumea, oamenii, expresia lor, graiul lor, totul făcea parte dintr-o arie geografică inedită. Lumea circula prin așezarea orientală, curgînd ca un rîu în jos spre plaja mării. După 3-4 ore de popas sub forța strălucitoare
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
mulți ani începusem să-mi consemnez visurile, fantezia mea clădise posibilități inimaginabile care erau însoțitoarele mele oriunde m-aș fi aflat. În ambiantul confortabil al proaspetei mele căsnicii mă mișcam ca într-un joc de-a baba-oarba în care nu deslușeam nici o zare alta decît confortul meu mereu același. Cu vremea, atmosfera din jurul meu căpătase dimensiuni mai mari, viața mea devenise mai conștientă și mai independentă prin experiența rutinei zilnice, căpătînd o tentă de emancipare. Circulam prin București, ca un călător
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
obraz un zîmbet cu o expresie luminoasă, pe care pînă atunci, nu l-am văzut altfel decît reprodus în fotografii din gazete, făcute cu ocazia a cine știe căror evenimente importante ale țării de la care nu trebuia să lipsească. Am deslușit în mulțimea personalităților care îl înconjurau pe suveran, o figură cu trăsături nobile, cu păr argintiu și cu o statură impunătoare, care îi domina pe ceilalți. E. Lovinescu care se afla lîngă mine, mi-a șoptit cu glas scăzut că
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
un maldăr de volume care erau îngrămădite pe biroul lui. În ochi îi strălucea o lumină care îi colora obrajii puternici, un zîmbet îi strălucea în colțul buzelor. Zeci de exemplare dintr-o carte al cărui titlu deocamdată nu îl deslușeam, părea că le păstrează ascunse. E. Lovinescu apucă un volum, răsfoi primele pagini și îmi arătă numele meu tipărit cu litere mari pe prima pagină a romanului meu de debut intitulat Bogdana. Deodată se făcut lumină în percepția mea. Nu
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
nentrupării: 'Împodobită-mi ești de deznădezde: Lumină fie-ți sfâșierea' . O cale Mergeam printre coloanele de arbori, Sub bolta roșie a amiezii, Coroanele ardeau ca în vitralii. Părea că eram singur dar crescuse În jur o flacără de chipuri, Și deslușeam sub pași o broderie Ce-nlănțuise mii de urme. Iar înăuntrul meu se desfăcuse, Ca poama de pe ram, o cale Care cânta sub aurul vechimii. Har În înserare, din icoană Ieși un înger fâlfâind Și fulgeră în zboru-i foaia Pe
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
sufletești interioare, în vederea încercării și aflării limitelor. Este ceea ce le cere Iason prietenilor săi înaintea plecării după lâna de aur: "...să ne încercăm și să ne aflăm limitele în această rătăcire primejdioasă". Aluzii la istoria recentă ni se pare a desluși în Dionisiaca, povestire scrisă în august 1944. Este construită pe una din versiunile mitului dionisiac, și anume pe aceea care-l înfățișează pe zeul viței de vie, al beției și petrecerilor ca pe un misionar al propriului cult, propagator ofensiv
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
nu țârâiau, deși era mijlocul verii. în dimineața următoare se trezi devreme, odată cu răsăritul soarelui. Deschise larg ferestrele și ascultă. în țara din care plecase păsărelele salutau răsăritul cu ciripitul lor gălăgios. Aici însă ascultă îndelung și, într-un târziu, desluși un ușor gungurit dintr-un cuib de rândunele care-și făcuseră cuib sub acoperișul magaziei. Aici și păsările ciripeau puțin, încet și calm. Până la urmă plecă într-o țară în care păsărelele încă mai ciripeau, broaștele mai orăcăiau, greierii mai
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
luceafăr de ziuă cărări de aer subțire aștern fiori și ispite către așteptarea visătoarelor fecioare Umbra prin tăceri a trecut prin tăceri o umbră pârdalnică de s'au înlăcrimat florile și văzduhul e prins în rana păcatului dintâi? nimeni nu deslușește mișcările răului întrebători fără dezlegare suntem stane de piatră sub desimea grea a norilor ce ne despart de lumini tăinuite
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. încă mai păstrau pereții aceia de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de cărămidă spartă și damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelate cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
și priveam desene animate de japonezi. Fusese o zi încărcată, cu primiri și vizite inutile și mă simțeam obosit. Miruna a stins cutia color și, pentru câteva clipe, s-a așezat liniștea din afară și tăcerea dinlăuntru. Când, brusc, am deslușit un tic-tac discret din peretele pe care se afla gravura pe cupru din Toledo. Un tic-tac intrigant, ca de ceasornic cu "ciocănelele" deranjate, cu pauze fără nici un ritm, oprindu-se și pornind când nu te mai așteptai să-l auzi
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
zori adieri amare de fum. septembrie. semn rău, s-a mai spus, apoi a început delumirea, desprinzîndu-mă un punct în aerul vibrînd de arșiță, a rămas mîhnirea - un ecou din adînc al umbrelor noastre, întrezărite pesemne încă de pe atunci, el deslușindu-mi urma din zeci de altele, însoțindu-mă în secundele desfrunzite de puls, un timp la fel de unic/ șerpuind prin vremuri tulburi. întreaga istorie o lentă și treptată dezumbrire de inimă și se va ști doar, cînd se va deschide ultima
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
mi-a revenit de curînd în memorie, în împrejurări despre care voi relata îndată. }in în mînă un volum fastuos: ,Deocheatele lui François Villon. Poeme coțcărești de-a v-ați ascuns/ dintr-un Paris al Evului de Mijloc/ la obște deslușite cu dichis,/ cu schépsis date-n stampă de Romulus Vulpescu, 2005, Editura Semne". Barele intercalate îmi aparțin, dar și fără ajutorul lor s-ar fi observat, cred, ritmicitatea subtitlului. Greu, de altfel, nu i-ar fi fost tălmăcitorului să redacteze
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
ajutorul lor s-ar fi observat, cred, ritmicitatea subtitlului. Greu, de altfel, nu i-ar fi fost tălmăcitorului să redacteze subtitlul chiar în versuri rimate: ,poeme coțcărești de-a v-ați ascuns,/ un vechi Paris ce tandru amintescu-l,/ la obște deslușite îndeajuns/ și meșter date-n stampă de Vulpescu". în anul I al Facultății de Filologie (1951-1952), Vulpescu și cu mine eram în grupe diferite și nu vedeam decît în amfiteatru. într-o zi totuși, la seminarul de lingvistică al lui
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]