160 matches
-
coperți și le-ai cărat mereu familiile în spate... - "Strălucitor". Iată ce proclamă prestigioasa, ni s-a spus, revistă muzicală, ce poartă tocmai numele rivalului dumneavoastră, "Rolling Stones"... în ziua de... Cocondy își răsfoi carnețelul, dibui pagina decupată și o despături. - În ziua de 24 septembrie 1972: Dacă cineva, un străin, un rockman de pe o altă planetă, și-ar pune întrebarea: Cine este Pink Floyd?..." ar fi suficient să dea capul pe spate și doar să 262 DANIEL BĂNULESCU referea când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un public, ei sînt cei sugestionați, pentru că fiecare dintre ei este convins că împărtășește cu un mare număr de semeni și într-un același moment, o aceeași idee, o aceeași dorință. Oare nu se spune că cititorul unui mare cotidian, despăturindu-și ziarul, se uită înainte de toate la tiraj? El este influențat de gîndul la privirea celuilalt, de impresia absolut subiectivă de a fi obiectul atenției unor persoane foarte îndepărtate. "E suficient să știe toate acestea pentru a fi influențat de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
serial Seinfeld, veți ști despre ce vorbesc! Omul a intrat În birou cu un mers apăsat și a Început să desfacă ceea ce credeam la Început că e o hartă rutieră. Mi-am dat seama, În timp ce acesta se chinuia să o despăturească, că era vorba de una dintre acele „afaceri extraordinare” prin care puteai să cumperi 50 de oale și tigăi cu un preț foarte mic, de numai 19,95 dolari. Omul s-a uitat nesigur la mine și m-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
cu care vorbeam dacă pot reveni cu un telefon. După ce am Închis, l-am Întrebat pe individ pe un ton cât se poate de țâfnos: „Pot să te ajut cu ceva?”. Omul a străbătut camera și a Început să-și despăturească din nou broșura. „Nu doriți să cumpărați niște oale și tigăi?”, a repetat el. M-am uitat În ochii lui cu asprime și i-am spus: „Nu, nu doresc”. „Nu-i nimic”, a spus el lăsând broșura la o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
obicei, dar Petrache nu pricepea ce. Și, ca totdeauna, în astfel de situații, se cățără pe zid, să stea de vorbă cu soarele. În diminețile pâcloase, valea părea un abis între el și răsărit, de data asta însă lumina se despăturea ca un covor până la poalele castelului, urcând apoi pe ziduri, cu mii de piciorușe. Era atât de groasă, încât Petrache o simțea cum se lipește de el, ridicându-se spre piept, până la frunte. Întoarse palmele spre soare, pentru a primi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lângă ea. Atât de repede, încât Cosmina se dădu un pas înapoi. Nu venise, se proiectase, pur și simplu. Felinarele se aprinseră, dar lumina lor era încă palidă. Fața bărbatului rămase imobilă. Îi întinse o bucată de hârtie. Cosmina o despături și o apropie de conul de lumină al felinarului. — Ce-i asta ? întrebă, surprinsă. — E dragonul de azi. — Dar azi n-am desenat niciun dragon ! Nici ieri... de fapt, de când a murit tataia. Nici nu mai știu unde mi-e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Când am făcut curat, după înmormântare, am aruncat din greșeală caietul. Și tu, scormonind prin gunoaie, după cum ți-e obiceiul, l-ai găsit. Așa este ? — Ai desenat vreodată un dragon orb ? spuse el, fără să ia în seamă întrebarea. Cosmina despături din nou hârtia și privi cu luare- aminte. — Pe ăsta nu l-am desenat eu. — Păstrează-l, e al tău. Asta ai gândit, nu-i așa ? Că trebuie să înțelegi, că ai privit destul, că acum trebuie să povestești despre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai degrabă plictisit, socoti că e timpul să pună capăt scenei, așa că îi trase un dos de palmă care o trânti la podea. — Unde ai pus sacii ăia ? întrebă. Și, aducându-și aminte, ieși ca să cotrobăiască prin magazie. Se întoarse, despături și estimă din priviri. — E destul de mare, spuse. Încape. Vino să mă ajuți ! Cum ea rămăsese ghemuită lângă perete, Golea se hotărî s-o facă de unul singur. Se mai întoarse o dată, căutând prin sertare niște capete de sfoară. Când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu înțeleseră ce anume aprobase. După ce ai fost într-un loc ca ăla, îți vin tot felul de idei. — Mai ales ție, spuse Jenică, fără să glumească. — Or să vă vină și vouă numaidecât, adăugă Tili, scoțând o hârtie și despăturind-o. Știi că la început n-au vrut să mă lase să mă uit în dosar ? — Păi, nu s-au deschis arhivele ? întrebă Maca, dându- se deoparte, să-i facă loc. — Nu toate. Și nu pentru toți. La urma urmei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Faulques nu avea nici un temei să se Îndoiască) uitase coperta revistei Newszoom cu poza lui. Pictorul și-a dat seama când a aprins felinarul portabil cu gaz, și-a căutat paharul gol, ca să-l umple iar, și a văzut-o despăturită printre vase cu vopsele, cârpe murdare și cutii de conserve pline cu peneluri, deși era mai probabil să nu fi fost uitare, ci ceva tot atât de deliberat ca și părăsirea acelui Eye of War, ca vai de el, care și el
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să se desprindă din ele bucăți mici care ar putea conține prima sau ultima literă dintr-un rând, sau chiar o corecție completă care a fost scrisă pe marginea textului copiat 2. Dacă un strat de pergament era împăturit și despăturit de mai multe ori, rândul scris care se afla pe pliu devenea cu timpul ilizibil; acesta este motivul pentru care, mai târziu, mai multe straturi de pergament erau cusute laolaltă formând un sul care putea fi înfășurat. Aceste materiale puteau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a schimbat oare ceva în mentalitatea moftangiilor ce suntem acum și aici, față în față cu bombardamentul supradimensionat, partizan și senzaționalist întreținut de discursul de presă actual? Prin ce se deosebește reacția noastră față de cea a lui Conu Leonida care despăturește tacticos în 1878, în Scena I a farsei caragialești, ziarul Aurora Democratică, 11/23 Făurar? Suntem oare pe cale de a deveni o creație și o multiplă victimă a unei superpoluate și populate "Planete Moft"? Nevoia de Caragiale (și actualitatea lui
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în alte culori, folosind același procedeu. Deesfaceți hârtia cu grijă și agățați-o să se poată usca. O altă variantă a acestei tehnici, poate fi decuparea unui model în hârtia absorbantă, împăturită înainte de a o înmuia în vopsea. După ce am despăturit-o și am uscat-o, hîrtia astfel colorată poate fi aplicată pe o altă foaie de hârtie, mai mare decât cea colorată, astfel încât să aibă pe margine un chenar alb. 8. Pictura folosind un tub din sticlă sau plastic Pentru
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
Cantacuzino. Marele logofăt, auzindu-l pe tatăl său, împături hârtia, după ce mirat văzuse pe ea data la care fusese scrisă. Vodă tocmai îi urmărea gesturile și reacțiile, așa că întinse mâna după scrisoare. Când logofătul i-a dat-o, domnul o despături și o rupse mai întâi în două, apoi punând parte peste parte în patru și tot așa până când, mici fărâme fiind, le lăsă să cadă pe jos. Prințul Ștefan se uita la domn și prindea în câmpul vizual profilele celor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ni l-ați oferit-o tu și domnul Foc. Îmi făcu semn să iau loc lângă Lee. Luminile! Liniște! Începem! M-am așezat lângă partenerul meu. Lee era tras la față, dar nu părea drogat. Ținea pe genunchi un exemplar despăturit din Daily News. Am văzut titlul: „Creierul loviturii Boulevard-Citizens va fi eliberat mâine, cu destinația L.A., după opt ani petrecuți la răcoare“. Lee îmi remarcă hainele șifonate și mă întrebă: — Ți-a ieșit pasiența? Eram pe cale să-i răspund, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de noi. M-a trecut un fior de gheață pe șira spinării. Individul cel înalt s-a apropiat și mai mult. Mi-am dat seama că nu-i nimeni altul decât caporalul Joseph Dulange. Când a ajuns în dreptul nostru, a despăturit un ziar de scandal de dimineață și mi-a arătat fotografia lui de pe prima pagină. — Eu mă bucur de toată atenția. Numele tău e scris cu litere mărunte, așa cum merită nemțălăii. Răsuflarea lui duhnea a Johnnie Roșcovanul. I-am ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ceva nou, când Watson strigă: — Stați! Se grăbi să scoată din gunoiul revărsat pe covorul de saci din plastic o bucată de hârtie mototolită. Era un bon de casă de marcat. Logan Îi ceru lui Insch să aștepte, În timp ce Watson despături peticul soios. Era de la magazinul Tesco din Danestone. Cineva cumpărase o jumătate de duzină de ouă de fermă, o cutie de smântână, două sticle de cabernet sauvignon și niște avocado. Și plătise cu cash. Watson oftă. — La naiba. Îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
el. Bernard nu spuse nimic, ci doar continuă să Îndoaie În jumătate, iar și iar, o bucată de hârtie. Și când aceasta fu Împăturită atât de strâns că ajunse doar un mic cocoloș care nu mai putea fi Împăturit, o despături cu atenție și o luă de la capăt. — Ceai? Bernard? Mai vrei niște ceai? Împăturește. Împăturește. Împăturește. Logan se scufundă În scaun și-și lăsă capul pe spate până ajunse să privească În tavan. Plăci cenușii de plafon, genul cu pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a întrebat într-o doară, în timp ce eu priveam scânteile chibritului. Mai bine stingi țigara, i-am propus. O să dai foc la hartă. N-ai grijă... bine, o s-o sting. Și a aruncat-o fără să stea pe gânduri, apoi a despăturit harta și mi-a arătat desenul care semăna cu poarta lângă care ne aflam. Vezi? Aici am ajuns noi. Iar mai încolo trebuie să fie niște scări. Vrei să încerci să vezi unde duc? Mi-a întins harta. Eu o
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Apusului nimeni nu se gândise să reproducă într-un desen - cu indicarea tuturor distanțelor, calculate de cartografi și ingineri - forma și dimensiunile ținuturilor supuse Romei. — El era cel mai credincios tovarăș al lui Augustus, spuse Iginus cu acreală voită, pe când despăturea papirusul. Munca aceea imensă îi luase douăzeci de ani. Originalul fusese pus cu gelozie în biblioteca imperială și nimeni nu-l mai văzuse. Și după acel document s-a făcut o copie în marmură în inima Romei. S-au realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
marele călător și istoriograf. Își plimba superficial privirea peste rânduri, când îi sări în ochi, de parcă ar fi fost scris cu o cerneală de altă culoare, un singur cuvânt: Sais, numele orașului sacru de pe Nilus. Puse pergamentul pe masă, îl despături și citi cum, cu cinci veacuri înaintea lui, bărbatul acela fusese în Aegyptus, fusese primit în templul din Sais și, pe lacul umplut de revărsarea Nilus-ului, asistase la ritul corăbiilor sacre: rugăciunea către Marea Mamă Isis, zeița cu numele asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se mișcase încă atunci când Sertorius Macro, în picioare pe treptele din dreapta tronului gol al lui Tiberius, ridică mesajul imperial sigilat. Marea ușă a aulei fu închisă. Dar când Macro puse să se verifice integritatea sigiliilor și, apoi, încet, le rupse, despături mesajul și începu să citească, rostind cu greutate cuvintele, acel document care nu era o numire, așa cum se așteptau toți, ci o acuzație extrem de gravă, „trădare împotriva poporului roman“, aula împietri într-o liniște înspăimântată. Era o acuzație de pe urma căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu mai trebuia să se neliniștească pentru nimeni. Nimeni nu mai suferea, închisorile și insulele erau pustii. Trebuia să gândească doar la răzbunare. Cum stătea acolo, mâinile începură să-i tremure; cu degetele-i neîndemânatice desfăcu legăturile acelui volumen și despături prima parte. Nu vedea nimic. Nu știa ce conține. Dar de la etajele de jos ale imensei vile se ivi sclavul grec născut la Alexandria, care se numea Callistus. Era îmbrăcat modest, ca un servitor de rang inferior, și ducea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în mână foaia boțită care ajunsese de la Roma până la Mogontiacum și care se întorcea la Roma într-un mod pe care autorul ei cu siguranță că nu-l dorise. Surâse. „Te trezești acum, aștepți să vină curierul.“ Continuând să zâmbească, despături foaia și ochii i se opriră asupra siglei de pe ultimul rând, o buclă complicată în jurul literei L scrise cursiv, atât de ciudată, încât cel care o vedea o dată nu putea s-o uite. Iar el o văzuse în josul contractului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi și un bătrân pervers căruia îi plac reclamele la Victoria’s Secret. Dar chiar și asta ar putea fi o informație prețioasă pentru noi. Se mai poate descifra ceva pe foaie? - Nu. Și oricum nu vreau încă să o despăturesc. E prea udă. - Bine. Trimite-o la laboratorul de analiză a documentelor. Chiar dacă nu vor putea să o despăturească, măcar ei pot să vizualizeze titlurile cu infraroșu. Cooper aranjă imediat să fie dusă de un mesager la laboratorul de criminalistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]