238 matches
-
covârșitoare, dându-și seama că încercarea ei de-a duce o viață normală s-a soldat cu un spectaculos eșec. Dar nici nu putea să spună, din toată inima, că a făcut o greșeală. Se întreba acum de ce n-a despachetat niciodată cutiile alea? Știa ce ar fi avut de zis în privința asta, dacă ar fi fost vorba de altcineva: că avea rețineri inconștiente, că nu voia cu adevărat să se mute cu Edward. Ca un copil care nu-și dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în privința asta, dacă ar fi fost vorba de altcineva: că avea rețineri inconștiente, că nu voia cu adevărat să se mute cu Edward. Ca un copil care nu-și dă jos haina la școală, cele două cutii așteptând să fie despachetate erau felul ei de-a spune că era doar în trecere. Așa că s-a suit în avion, s-a uitat în jos la Washingtonul de care se îndepărta, imaginându-și cum se îndepărtează în același timp de Edward, apoi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
facă loc. Scoase încet tăblița de lut pe care i-o dăduse Afif Aweida cu o oră mai devreme. În ultima parte a drumului său o ținuse înfășurată într-o batistă, pentru a o proteja de umezeala mâinilor lui transpirate. Despachetând-o acum, citind din nou acele prime cuvinte, își simți trupul vibrând de nerăbdare. În bazar nu putuse să descifreze decât cuvintele de început: restul erau obscure, greu de înțeles. Pentru a decoda întregul text, trebuia să-l studieze îndeaproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
culoare, de posibilități. Oamenii se purtau mai frumos cu ea, Îi ofereau locul În tren, Îi făceau loc pe străzile aglomerate, Îi zâmbeau pe pista de alergare din jurul lacului, o salutau prietenos când trecea pe Brooklyn Bridge. Mâine avea să despacheteze cutiile, să scape de Înghesuială. Olga avea să fie ultima ei colegă de apartament. Avea să-și văruiască apartamentul, să nu mai doarmă pe canapeaua din camera de zi, ci În patul din dormitor, avea să-și cumpere niște cearșafuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ai băgat tu numele așa, Într-o doară, Sherrill. Sherrill zîmbește misterios. Wakefield soarbe Îndelung din paharul de vin. E clasic. Neva Îl salvează de la datoria de a comenta, Întrebînd: — Și care e noul proiect la care lucrezi, Patogen? Încă despachetez. Deci chiar așa Îl cheamă, gîndește Wakefield, așa cum pe mine chiar mă cheamă așa cum mă cheamă. Își aduce aminte cine este Patogen. Un scriitor de distopii complexe, publicase de curînd un uriaș volum de non-ficțiune despre călătoria sa În jurul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În vechiul cartier este mai adîncă decît și-o amintea. Se aude doar susurul Îngerului de la fîntîna din grădină, care ține În mînă un pește ce scuipă apa. Pune În CD player o compilație de Bach și se apucă să despacheteze Încet, punînd pe polița șemineului trofeele călătoriei sale: paharul de whiskey din Casa Viitorului, urechea de gargui de la Tribune Tower, quartzul murdar de la Gatobilis, săpunul fin de ovăz și eucalipt din paradis, o monedă de aur din epoca lui Pericle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sau ceva de genul ăsta, zicea Dan. Însă, ideea e, pînă ne-am mutat, eram amîndoi atît de epuizați de stresul rezultat din combinația nuntă, posibilitatea pierderii apartamentului mult visat și mutarea În sine, că abia de-am izbutit să despachetăm cutiile, așa că nici vorbă să ne mai gîndim și la decorare. De fiecare dată cînd venea pe la noi, Linda se oferea să despacheteze ea În locul nostru. Privea disperată prin apartament, la cărțile puse În teancuri lîngă fiecare perete și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
combinația nuntă, posibilitatea pierderii apartamentului mult visat și mutarea În sine, că abia de-am izbutit să despachetăm cutiile, așa că nici vorbă să ne mai gîndim și la decorare. De fiecare dată cînd venea pe la noi, Linda se oferea să despacheteze ea În locul nostru. Privea disperată prin apartament, la cărțile puse În teancuri lîngă fiecare perete și la oalele și cratițele, rareori folosite, care erau tot În cutiile lor, Într-un colț al bucătăriei. Și tot de fiecare dată, eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Distracție plăcută! Cu drag, mami și tati — Așa, zice Gregory trîntind bagajele chiar după ce intrăm. Ce ziceți de o baie? Trish ridică dintr-o sprînceană și se Întoarce spre el. — Ce-ai zice tu să ne găsim camera și să despachetăm, să ne punem lucrurile În dulapuri și să-l culcăm pe Oscar, căci are mare nevoie de somn? La țanc, Oscar Începe să urle. Asta Îi face și pe ceilalți să se pornească, mai Întîi pe Tom, apoi pe Amy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
zic eu, clătinînd din cap. Ce mi-aș dori ca fiul tău să Înțeleagă ce spui. Chiar dacă ar Înțelege, n-ar putea să audă, cu toată hărmălaia asta. Păi, ce-ai zice să ne ajuți să găsim dormitoarele noastre ca să despachetăm pătuțurile pliante? — OK, OK. Dan o ia În sus pe scări, cu o parte din bagaje. — Merg eu primul. Să vedem cum stă treaba. 16 Ar fi trebuit să-mi Închipui că Linda și Michael Își vor rezerva dormitorul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
zîmbească. Fiind băiat, Tom Îmi era oarecum străin, dar, În cazul lui Millie, știu exact ce simte, ce gîndește și ce fire are. O las În camera ei (o, ce bucurie e să ai un apartament cu două camere) și despachetez hainele Înainte să iau un măr din coșul cu fructe și să merg să mă așez afară, pe terasă. Luxul acestui loc mă face să zîmbesc Încontinuu. Chiar și pe terasă au pus o canapea. O canapea! În aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu excepția unui triunghiuleț de stofă care acoperă sânii abundenți - sfere strălucind de ulei sau de apă, Încât Îți pierzi mințile. Toată mana aceea cerească - nostalgie și eternă invitație -, de fiecare dată când Își deschide o bere, mușcă dintr-o roșie, despachetează mâncarea semicongelată. Isuse. Toate luminile aprinse acum, pentru a scoate la iveală decadența consumată a unei case care de mult timp a Încetat să mai fie o casă. Buonocore trăia Într-o dezordine disperată, indiferentă și murdară. Ziare vechi, aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu nimic dorul meu de vechea casă, de copacul meu, și mai ales, lipsa prietenilor pe care îi simțeam mai departe ca oricând. Odată ajunsă în camera mea, am început să îmi aranjez fiecare lucru la locul lui și, pe măsură ce despachetam, într-o cutie, am găsit două poze cu prietenii mei cei mai buni Sabrina și Louis. În acel moment, îmi doream mai mult ca oricând să fie lângă mine și să mă susțină. Ei mereu știau să transforme o zi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
viață nouă. Era pentru prima oară când auzeam femeile și bărbații cântând împreună și oricum, de-a lungul călătoriei, granițele dintre bărbați și femei s-au înmuiat. Noi ne alăturam lor când ajutam la adăpatul vitelor, ei ne ajutau să despachetăm pentru masa de fiecare seară. Noi îi ascultam cântând cântece păstorești, adresate cerului și stelelor. Ei auzeau cântecele noastre de tors și țesut, pe care le îngânam când mergeam și în același timp torceam lână cu niște fuse micuțe. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îi era roșie, și atunci i-am spus să nu măturăm încă, să mâncăm întâi, dar Iza a spus că nu-i e foame, dar eu să mănânc dacă vreau, așa că m-am dus la locul meu și mi-am despachetat sendvișul cu magiun de caise, dar înainte să mușc din el, mi-am adus aminte că n-o văzusem niciodată pe Iza mâncând în pauze, și atunci m-am gândit că precis tatăl ei vitreg o ține nemâncată, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ușor în pungile de cumpărături, cu bucurie abia reținută. După uluitoarea ta performanță de la prânz... m-am dus la cumpărături. Și am o mare surpriză pentru tine ! Care o să te bucure ! — O surpriză ? Ridic privirea nedumerită, în timp ce Trish începe să despacheteze. — Foie gras... mazăre fină... spate de miel.. Trântește o halcă de carne pe masă și mă privește nerăbdătoare. Când îmi zărește expresia uimită, plescăie din limbă cu subînțeles. Sunt ingredientele ! Pentru meniul tău special, de dineu ! Masa va fi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
naibii de chestii a comandat familia Geiger ? — Să știi că ți-am cumpărat de toate, spune Trish, parcă citindu-mi gândurile. Haide ! Poți să le deschizi ! Sunt sigură că nu mai poți de nerăbdare ! Iau un cuțit și încep să despachetez prima cutie, în timp ce Trish despică plasticul de pe o alta, cu unghiile ei ca lama. Dintre bulele de scârțâitoare și foliile de protecție cu bule de aer ridic un... ceva strălucitor, de inox. Ce naiba o fi ăsta ? Mă uit repede la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pare de-a dreptul încântată. Și cum se numește ? — Eu una îi spun... bătător de trufe, zic într-un final. Dar e posibil să i se spună și altfel. Ce-ar fi să vă fac o cafea ? Adaug iute. O să despachetez totul mai târziu. Aprind filtrul, iau cafetiera și arunc o privire pe geam. Nathaniel traversează peluza, cu pași mari. O, Doamne. Bărbatul de care m-am îndrăgostit la orizont. Bărbatul pentru care am făcut o pasiune dementă, ca pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cât am, mătușă Trish. Am fost atât de stresată. — Nici nu știu cum poți să înveți atâta ! Trish îi înconjoară umerii cu brațul și o strânge tare. Zi, ce-ai vrea să faci acum ? Cu toții suntem la dispoziția ta. — Mi-ai putea despacheta lucrurile ? Melissa se întoarce spre mine. Probabil că s-au șifonat, așa că ar cam trebui călcate. Simt o ușoară împunsătură în inimă. Adică n-are de gând să-și despacheteze singură lucrurile ? Ce sunt eu, servitoarea personală a acestei fătuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
faci acum ? Cu toții suntem la dispoziția ta. — Mi-ai putea despacheta lucrurile ? Melissa se întoarce spre mine. Probabil că s-au șifonat, așa că ar cam trebui călcate. Simt o ușoară împunsătură în inimă. Adică n-are de gând să-și despacheteze singură lucrurile ? Ce sunt eu, servitoarea personală a acestei fătuci ? — Poate că-mi iau cărțile cu mine în grădină, adaugă aceasta relaxată. Crezi că-mi poate aranja grădinarul o masă la umbră ? Trish se uită cu maximă admirație cum Melissa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la chiuvetă, cu un zbang. — Ești bine ? Nathaniel mă privește amuzat din ușă. Cum e fata ? — Oribilă, izbucnesc, nereușind să mă stăpânesc. N-are absolut nici urmă de maniere. Mă tratează ca pe o sclavă de pe plantație. Trebuie să-i despachetez lucrurile... și să-i fac amestecul ăsta idiot de cafea fără cofeină... — Eu în locul tău știi ce-aș face, spune Nathaniel. I-aș scuipa în cafea. — Îh ! Mă strâmb. Nu fac așa ceva. Pun cafea în filtru, după care adaug și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În materie de limbă, englezii ne‑au luat‑o Înainte. Mai cu seamă de când puterea a Început să li se pleoștească și limba a devenit una dintre resursele lor cele mai viguroase. - Ca târfa lui Hamlet, care musai să‑și despacheteze inima În cuvinte. Ravelstein, cu capul lui pleșuv, puternic, agrea declarațiile ample, soluțiile mărețe și oamenii faimoși, deceniile, erele, secolele. Pe de altă parte, Însă, era la fel de familiarizat cu comici ca Mel Brooks ca și cu autorii clasici și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sau de fiere; pe cutia din care fuseseră scoase scria „nuanțe pastel”. Produceau un efect de viforniță - sau „o grindină de meum‑tuum”, cum i‑am spus lui Ravelstein. O echipă de studenți ai lui m‑au ajutat să‑mi despachetez lucrurile În noul apartament În care m‑am mutat. Printre aceștia era și Rosamund. Firește, o interesau cărțile pe care le adunasem. În cutii se găseau edițiile mele de școală din Wordsworth și Shakespeare și Ulise, cu ciudatele greșeli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ne uitam, peste spațiul verde despărțitor, la ferestrele lui Ravelstein. - Și, ca să ne oferim un cadou... Rosamund mi‑a arătat prospectele de voiaj colorate, lucioase - plaje Însorite, coline Împădurite, palmieri, pescari băștinași. Îmi propunea o vacanță În Caraibe. O să ne despachetăm bagajele În Boston și o să descărcăm cutiile de carton În care Înghesuisem troacele. Pe urmă o să ne luăm zborul la Saint Martin, via San Juan. Acolo o să huzurim plutind pe mări calde, o să ne reîncărcăm bateriile. - De unde ți‑ai procurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
putut să trimit la dracu’ „civilizația“, „omenirea“, Statele Unite, Armata, pe vietnamezi și pe blestematul de colonel Harwood... Este singura amintire frumoasă pe care mi-a lăsat-o Clarence. Tot ce a mai rămas după opt ani de căsnicie - începu să despacheteze tot ce era în sac. Ce se întâmplă prin lumea de acolo, de afară? Vești bune? — Niciodată nu sunt vești bune. Cel puțin, nu ajung până la mine. Cele rele, da... Se zice că se va construi o șosea prin Teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]