782 matches
-
În cel mai bun caz auzind vocea lui Stein pe linia externă de telefon, fantoma unei voci din inflexiunile căreia nu putea trage nici o concluzie: Stein intrase la apă. Dar cât de tare? În mijlocul oceanului sau la țărm? Era oare disperat sau se resemnase la inconfortabile economii? Afacerea ar fi fost simplă dacă Myatt și agentul lui Page din Constantinopol, neprețuitul domnul Eckman, n-ar fi fost suspectat de complicate relații ascunse cu Stein, frizând limita legalității. Își cufundă lingura Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
al Ninei, care avea douăzeci și trei de ani, lăsase brusc cu gura căscată Hollywood-ul, iar stilul ei rafinat, tineresc, declanșase o stare febrilă În rândul presei de modă. O urmăreau de parcă era o specie rară de leopard. Thack era disperat să o Îmbrace, numai că ea Încă nu se programase ferm la o probă. N-aveam decât să sperăm și să ne rugăm că hainele o vor ademeni până la urmă să vină la atelier - deși nu se putea spune când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ce făcuse. E drept că se știa despre el că mai pipăie câte-o femeie, de obicei o menajeră sau o necunoscută, dar nu se considera un libidinos cu acte în regulă, ci mai degrabă un entuziast. Poate că era disperat. Disperat pentru că își dăduse seama că nu va reuși niciodată să obțină un răspuns de același ordin din partea lui Carol, pe care vederea lui n-o excita nici cât spectacolul pervers de afară. În orice caz, dat fiind că tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
capul nostru, într-o lume care se globalizează rapid și în care a fi izolat înseamnă a pieri de pe hartă. Acum nu urmează Paradisul, dar și dacă ar urma Iadul, măcar îl vom înfrunta în rândul lumii. Principiul disperăriitc "Principiul disper\rii" Un om vine din lagăr, unde a fost zeci de ani prizonier. Îl aduci în casă și îl așezi la masă, prima lui masă omenească după atâta amar de vreme. Când ieși o clipă, omul înșfacă, fără să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fără voința de realizare.” Același autor propunea ca: „Existența fiecăruia să constituie un element la temelia României. Aceasta să ne fie menirea. Nu e mare lucru a iubi România din instinct; nu este merit. Dar să o iubești după ce ai disperat total de destinul ei, îmi pare totul. [...] Nouă nu ne rămâne altă cale, pentru a atinge un nivel istoric, decât să explodăm cu toată substanța noastră, într-un efort de maturitate spirituală. [...] Un neam care n-are o misiune nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
temperate. Dar romanii aduseseră cu ei o invenție nouă: Gorfa. O piatră sfântă, adusă tocmai din India, care răspândea căldură în jurul ei. Cu ajutorul ei, topiră ghețurile eterne, alungară urșii și focile, iar peștii muriră în apa clocotindă. Poporul norvegian era disperat: barbarii triumfaseră! Dar spiritul nostru de luptă nu fusese încă înfrânt. O cale de scăpare continua să existe. Sfatul bătrânilor de la Markafjald se adună în peștera Rengersfengen. Acolo, pe întuneric, își uniră mâinile cu pielea crăpată de căldură, ziseră cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o injecție maică-mii, a răcit bocnă. Sper că nu i-a prins și plămânii, ar fi îngrozitor. Are nevoie și de vitamine și calciu. O să mai am nevoie de bani. Să nu uiți să-l suni pe Marcu, e disperat de întârziere.”, lipit pe ușa de la bucătărie, lângă „Închide apa și gazul!”. Înghit o felie de pâine cu sare. Altceva nu merge, nu alunecă pe gât. Apa are gust de clor. Îmi curge sânge de la o gingie. Înghit. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ceva sînge-n puță" și atunci Popianu a băut liniștit, știind că reușise pasul cel mare, așa și era, dacă-i socoteai pe toți trei împreuna, ceva sînge mai era. Pînă la urmă a ieșit un chef serios, Sandu Bereu era disperat, nu atît că i-ar fi făcut pagubă, cît că din cauza lor nu i-a mai intrat nimeni în crîșmă în ziua aceea. Din vorbă, în vorbă, mai din firimituri, mai din picături, Radul Popianu și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ultima lui frunză norul și ploaia creionul și radiera ziua și noaptea stejarul și ghinda 53 Indică acțiuni neobișnuite Un elev alege un cuvânt, iar alții indică acțiuni neobișnuite care îi pot fi atribuite. De exemplu cuvântul: Stiloul... plânge este disperat că ș-a pierdut capacul râde în hohote mă ajută să... plânge amarnic cu lacrimi de cerneală îmi spune că... zâmbește prietenos. Cele mai frumoase expresii Învățătorul anunță o temă pentru fiecare rând de bănci. Apoi, elevii trec pe rând
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe bord și se servea din el cu arătătorul mâinii stângi. Masa a durat cam o jumătate de oră. Desertul era o bere Bucegi. În tot cartierul acela selenar, trestia doar era vie, grațioasă. Se opunea parcă cu o discretă disperară sau resemnare acelei invazii de blocuri din panouri de beton, calcifieri hilare Într-un plămân Încă sănătos. Șoferul Își luase prânzul și, mulțumit peste măsură, coborî din cabină. Îi mai rămânea doar să acționeze o manetă. Înainte de a proceda conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
schimba nimeni? Nu ne-a ieșit și gata, le-a ieșit altora care au fost mai bine înfipți de la început. — Sînt de acord să te bați atîta timp cît mai există o șansă, completează Gulie, dar ce rost mai are să disperi după ce toată prada a fost împărțită? Nimic pe lumea asta nu e fără nici un rost, zice Roja calmîndu-se brusc. — Din moment ce e foarte limpede ce s-a întîmplat, reia Dendé, nu mai văd nici un motiv care să ne încurajeze să sperăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dădacă universală care ne răsplătește dacă stăm cu mîinile în sîn. De aceea este foarte adevărat proverbul care spune că cel ce cîntă doar melodia speranței, se va împiedica după cîțiva pași. VALORILE TREBUIE SĂ FIE COMPATIBILE CU SCOPURILE Eram disperat. Cum de aveam atîtea datorii din moment ce cîștigam binișor? Am rămas perplex cînd am aflat în cele din urmă răspunsul la această întrebare. În adîncul sufletului meu nu credeam că a avea bani este un lucru bun. Îmi sabotam astfel propriul
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
se vor trezi în zori și se vor culca tîrziu. Dacă va fi nevoie, ei vor citi o grămadă de articole și cărți despre subiectul respectiv, contacta o mulțime de oameni și vor persevera pînă vor rezolva problema. Aceștia nu disperă imediat ce s-a pronunțat cuvîntul "problemă" și nici nu se plîng că toate li se întîmplă numai lor. Iisus a rezolvat problema într-un mod foarte simplu. El i-a ordonat lui Petru să se ducă la pescuit. Deoarece acesta
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
de nuntă sau de înmormântare. Nimic mai claustrofob decât strâmtorarea propriului păcat. Nebunul mereu are soluții, așteaptă cuminte o primăvară mai generoasă, pentru a decupa din el ca dintr-o revistă; la ultima întomnare, a rămas fără mâneci. Nu a disperat, a luat un foarfece, și-a croit o altă îmbrățișare, apoi a strigat triumfal: "Gata, Dumnezeule, n-am crezut niciodată că este atât de ușor să fii cruce. Umil sau smerit, tot una-i, părinte, lecția aceasta o știu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Duh din Comentariul neterminat la Scrisoarea către romani. Augustin pleacă de la analiza formulei pauline de salut, „har și pace” (charis, eirene), afirmând că acestea sunt două denumiri ale Sfântului Duh, neinvocat explicit de apostol: „Păcătuiește împotriva Duhului Sfânt cel care, disperând sau bătându-și joc sau disprețuind cuvântul (praedicationem) harului (gratia), prin care se dezleagă păcatele, și al păcii, prin care ne împăcăm cu Dumnezeu, refuză să se pocăiască de păcatele sale și decide să persiste (perdurandum esse) în dulceața (suavitas
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tu cu ai tăi să aveți tot binele din lume... Privind după el, cum mergea sprijinindu-se În baston, Lia reflecta: “Uite ce a putut să facă războiul dintr-un om deosebit!. Important Însă e faptul că el nu a disperat, ci se luptă să se mențină pe linia de plutire”... Când a ajuns la poarta spitalului, a intrat cu grabă. A dat bună seara portarului, vrând să treacă mai departe, dar s-a trezit apostrofată: ― Unde mergi? ― La soțul meu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în dreapta și în stânga. De aflat n-am aflat nimic, dar informatorii KGB-ului au raportat că mă interesez de un fascist și persecuțiile au reînceput, era cât pe ce să-mi pierd slujba obținută atât de greu. Minodora nu a disperat și i-a venit ideea să ne interesăm despre ce a devenit Vasili Cozmei, care fusese prietenul ei bun în lagăr și despre care presupuneam că urmase o școală de ofițeri sovietici. De fapt numele lui Vasili apărea destul de des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
reușea din poziția ei pe canapea. Sora mea a petrecut o vară acolo cu Hélène, ții minte, dragă? În drum spre Grecia li s-a stricat trenul și au stat în Iugoslavia câteva ore bune. Locomotiva era distrusă. Și ele disperau, crezând că au să-și petreacă acolo toată noapte, și spiritele erau destul de agitate. Însă ce rost are să trăiești dacă nu o poți face la maximum? Adăugă Françoise. Spre exemplu eu și sora ta, Lili, am mers împreună în Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Glumești?! Don Juan-ul din lumea afacerilor? Știam că te ții la distanță, dar să nu ai cu cine? Nici asta nu cred. Of!... O.K. Da. Mă predau. Mint. Dar nu pot spune la telefon. Promit că-ți spun! Sunt disperat! ...O.K. vino să mă iei. Cu juma' de oră-nainte? Da. Presupun că nimerești. Bună glumă! șopti Doru când închise. Mai avea timp să facă o vizită. La Amanda. Când intră în apartamentul ei, simți un gol în stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un test. Pistolul e descărcat. Trag și nu se întâmplă nimic. Iată-l pe cel plin, îmi spune. Înapoi. Cineva sosește la ușă. El se încruntă. Îmi spune: Te rog să nu faci prostii si să fii calmă. Eu deja disper. Îți promit, și mi-o spune sincer, că totul va fi bine. Vede ca înțeleg și deschide. Un cunoscut de-al său. Eu îmi verific posibilitățile: nu sunt multe, dar nu cred că rezist. și atunci mă uit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să știu ce vrei să faci. Vei ști, stai bine. Starea mea de anxietate se agravează pe măsură ce el se plimbă prin casă, fluierând. Acum s-a apucat de făcut mâncare. Se vede că are un plan, vrea ceva, însă mă disperă să nu știu ce. Vrei să-ți fac și ție ceva? Vreau să plec. Nu? Cum vrei. Nu vreau să mor. Și ce ești dispusă să faci pentru a trăi? Nu răspund. Hai, încearcă și tu să guști ceva Trebuie să prinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
scară largă în semn de răspuns la vitregiile naturii, că doar erupțiile, cutremurele, tsunami și taifunurile au fost parte din farmecul etern al arhipelagului, niponii s-au văzut, în premieră, confruntați cu distrugerea sistematică operată de om. Dar n-au disperat. Pentru ei, atunci, nu s-a ivit nici un deus ex machina economic, precum planul Marshall din Europa Occidentală. Ziua de muncă începea dimineață devreme și se termina mult după apusul soarelui. Unele firme chiar și-au încurajat angajații să doarmă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
1673, când Dimitrie Barila, mult mai cunoscut sub numele său de mitropolit, Dosoftei, își publică Psaltirea în versuri (și aceea fiind, ce-i drept, doar o traducere, cu mijloace artistice superioare, a textului veterotestamentar). Doare, nu-i așa? Să nu disperăm însă. Or fi fost japonezii mai buni la istorie sau la poezie lirică, dar, își spune cu obidă cititorul de astăzi, trebuie să ne luăm revanșa la proză. Să vedem, așadar, cum stau lucrurile mai îndeaproape. Primele mari romane japoneze
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și sistematice a operei lui Leibniz, în cazuri concrete ale vieții precum boala, eșecul profesional, infidelitatea, trădarea sau moartea unei persoane dragi -, o astfel de teodicee nu poate ajuta cu nimic, nu reușește să consoleze cu adevărat pe cine este disperat. Din punct de vedere intelectual este asemănător cu a ține o conferință despre chimia alimentară și despre știința nutriției în fața unui public de persoane care nu au de mâncat și de băut. Pe de altă parte, fumătorii și sportivii de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dureroase ale vieții. Mai mult, ar trebui să elaborăm durerea în profunzimea noastră. Eliberarea interioară de durere se manifestă de fiecare dată când un om de credință nu se sufocă în fața greutăților și a problemelor: dacă în ciuda tuturor dubiilor nu disperă, dacă în ciuda singurătății nu se dă bătut, dacă în ciuda pedepselor nu-i lipsește bucuria, dacă în ciuda înfrângerilor nu este anihilat. Existența omului rămâne în orice caz un eveniment marcat de cruce: de durere și îngrijorare. În perspectiva crucii lui Isus
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]