166 matches
-
pretutindeni, antrenîndu-l În mișcarea lor convulsivă, provocînd neliniști, senzația pierderii de sine, un acut sentiment al alienării: Îți dai Întîlnire ca unei case căreia i-ai uitat numărul suni strigi chemi proprietarul Întrebi dacă tu locuiești În tine panică panică desperarea aruncă semnale... Căci Parisul lui Voronca e și locul haotizării ființei solitare, de unde și căutarea febrilă a unei comunicări posibile, exprimată sub semnul unei stări de urgență, al unei alerte interioare: și noi ne fugărim mereu la aceeași distanță cînd
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
excitație morală merse și la Conțescu, pe care nu-l găsi (acela plecase pentru vreo patru zile la Vălenii-de-Munte), aflând în schimb pe soția acestuia, Paulina, sora lui Hergot. Aceasta îl trimise la Hergot. În treacăt fie zis, cu toată desperarea, Gonzalv nu se putu dispensa de a chestiona pe doamna Conțescu în privința sănătății soțului ei: - Nu e oare o imprudență să plece așa curând după o boală gravă? - Doctorul zice să nu. Gonzalv strâmbă din nas aproape scandalizat; din întîmplare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Pascal (Ioanide: "Și asta e tot din auzite, Tudorel n-a pus mâna pe opera lui Pascal".), și o șansă de câștig. Singura purtare fatală ar fi completa inerție. £Unul dintre tinerii noștri doctrinari zice că suntem "pe culmile desperării", îndreptățiți a încerca orice. Chiar inconsecvența e scuzabilă, bineînțeles când e o contradicție colectivă, nu o defecțiune personală, și s-a discutat în cercul nostru dacă în caz de înfrîngere n-ar fi valabilă (la desperare) și aventura comunistă, pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că suntem "pe culmile desperării", îndreptățiți a încerca orice. Chiar inconsecvența e scuzabilă, bineînțeles când e o contradicție colectivă, nu o defecțiune personală, și s-a discutat în cercul nostru dacă în caz de înfrîngere n-ar fi valabilă (la desperare) și aventura comunistă, pe care, având în vedere concepția noastră, a inegalității funciare în lume și a iraționalismului, o considerăm ca inacceptabilă. Dar tocmai fiindcă e inacceptabilă, în cazul nostru e o salvare din naufragiul pe neantul banalului. Ne-am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
neprielnice pentru creație. L-am auzit de atâtea ori spunând că în alte țări mai înaintate perfecțiunea artelor l-ar demoraliza. Recunoaște și el că succesul în artă e problematic. În țară, în acest gol, în unele privințe aproape total, desperarea îi dă avânt, are halucinații arhitectonice caracteristice pustei, e sub imperiul unei fata morgana. Oricât ar dori, un artist, zice el, nu poate asimila brusc tradiția unei țări, spațiul specific, iar arhitectura e arta cea mai geografică. Ea combate natura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un verdict și execuția imediată, de față fiind mereu femeia în rochie de seară. Jack era condus la fundal, unde se prezuma a fi un zid, iar bandiții, întorcînd spatele spre public, trăgeau cu revolverele în el, în țipătul de desperare al femeii. Cortina cădea. Prostii, firește, care plăceau unui public educat în lectura unor căiți ca Le mystere de Cloomber de A. Conan Doyle sau Souvenirs d'un gangster de Ferri Pisani. În căutarea lui Carababă, Siguranța folosi luminile unui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Conțescu se întrema binișor, și așezat pe fotoliu se încumetă să scrie pe un pupitru adaptat în dreptul său. Vorbea chiar de a chema grupuri mici de studenți acasă, spre a le face lecții. . - Este iresponsabil, se zbătea Gonzalv, adus la desperare; își bate joc de învățămînt. Nu mai poate să vorbească, se bâlbâie, domnule. Trebuie să-i spună cineva ministrului. . Ar fi spus Gonzalv de ar fi fost posibil, însă Conțeștii erau tari peste tot, ar fi însemnat să reclame unui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
000. După ce Alimpici luase până și valurile orașului Bielina, se vede că în urmă a fost silit a se retrage. De pe marginea slavono - sârbă a Austriei au privit oameni cu telescopul la această luptă. Amândouă părțile s-au luptat cu desperare, pierderile din amândouă părțile sunt foarte însemnate. Lupta s-a sfârșit prin retragerea în deplină regulă a corpului lui Alimpici peste Drina. După știrile ce le-am adus în n-rul de vineri (18 iunie) se putea ușor ști care corp
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ultima, neînlăturabila condiție a Romei: "că orașul Cartago trebuie risipit din fundament și că orășenii să se strămute într-o mare depărtare de la port". Atunci s-au început războiul al treilea, în care romanii aveau toate avantagele, iar cartaginezii numai desperarea lor. Sfârșitul e cunoscut de toți. Și astăzi e cam același lucru. Regele Masinissa se află în Peninsula Balcanică în mai multe exemplare. Turcia simte că-i este păstrată soarta Cartaginei și că ultima "condiție de pace" va fi ca
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ne face să sperăm pînă aproape de sfîrșitul piesei în posibilitatea mîntuirii eroului. Tocmai cînd forțele răului au dispărut sau se căiesc, Lear apare pe scenă cu leșul fiicei lui în brațe. Finalul "nu e deprimare și cu atît mai puțin desperare, ci conștiința măreției în durere, solemnitate în misterul pe care noi nu-l putem bănui". Nu am putea numi acest poem The Redemption of King Lear și declară că sarcina voinței zeilor a fost că Lear să fie condus pînă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cuvine unei femei îndrăgostite, gata să consimtă la marea jertfă. Preliminariile actului amoros repetă ceremonialul cunoscut: Veronica îi sărută mâna "de vlădică", apoi "se sculă de pe scaun și i se așeză pe genunchi, mângâindu-l, sărutându-l pe gură cu desperare", până când, dominatoare, femeia îi poruncește răspicat: "-Sunt a ta; ia-mă!", iar poetul se conformează cu resemnare, nevoit să accepte, finalmente, inevitabilul 178. Odată consumat actul fatal, femeia cu trup delicat, "feciorelnic încă", și piele mătăsoasă, "dulce la pipăit și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a plecat și încotro a luat-o"86. După informația trimisă mult mai tîrziu, de sora sa, Aglaia Drogli, lui Titu Maiorescu, știm că a luat-o spre Ipotești: "Gimna ziul superior nu l-au terminat aice (la Cernăuți), din desperare că murise Pumnul. Îmi aduc aminte că după înmormîntarea lui Pumnul, și-au depus cărțile sub un scaun, în gradina publică, și-au plecat spre casa părintească. Întrebat de părinți de ce au fugit de la școala, el, plîngînd, răspunse: "Mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la seminar și-a găsit un loc retras, în podul grajdului. Unul dintre credințeri, Gregoriu Dragoș, îi făcea rost de ceva mîncare din ceea ce mai rămînea de la masa profesorilor. "Om închis (ni-l descrie acesta). Umbla mai tot singur. Semnele desperării se arătau în față, în umblet, în vorbă, în ordinea veștmintelor de pe dînsu (...) Flămînzia mereu. Nu era de mirare că era așa desperat. Mi se rupea inima de milă, unde-l vedeam cum umblă de destrămat și flămînd, în periodul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
că într-un colț al camerei se află un cal verde, că unu și cu unu fac trei etc. De cealaltă parte, jocul e acceptat, imaginarul "cal verde" devenind, pe nesimțite, unica rațiune de a fi a cuplului. Agățîndu-se cu desperare de himera calului verde, eroii instaurează un sistem de convenții menit să-i mîntuie de bovarismele și insatisfacțiile lor. Dar convențiile rămîn convenții, încît finalul piesei sancționează, tragic, această încercare de a depăși alienarea, să zicem, obiectivă, printr-o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
simțea nenorocit și-l băteau gînduri de moarte. Se compara cu locotenentul în inima Martei și era sigur că Marta alege uniforma strălucitoare, pintenii... Și el, care, ca fiu de văduvă, nici n-a făcut armata! Într-un moment de desperare socoti c-ar fi bine să renunțe la favoarea legii militare, să se întoarcă peste un an în haină de ofițer și să-i arate Martei că poate fi și el ca "cellalt"..." (s. n.) Accentele de patetism derizoriu dau pasajului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în teritoriul mondenității), a proprietății visate. Pentru Coca-Aimée, nu există frustrare mai puternică decît amenințarea cu "evacuarea", fie și temporară, din locul proaspăt dobîndit: "Aimée (...) fusese furioasă că e obligată a-și părăsi camera și plînsese; pe măsură însă ce desperarea ei egoistă îmbrățișa cuibul de lux de care trebuia să se despartă, i se dezvolta ideea că interiorul prețios era strîns legat de voința lui Walter." Pactul ei cu stăpînul palatului este în curs de instaurare, iar sentimentul proprietății stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
iubi tu pe mine" (Eminescu : 2011, II, 81). Legat de apelative, este ușor de sesizat diferența cvasi-generalizată între forma vocativelor din hipertext (operă sau variantă finală nepublicată) și hipotext (variantă): înger/îngere, Mario/Marie. (H1) Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără de voință. Desperarea ucide, această simțire muncește. Martir este numele amorului meu (Eminescu: 2011, II, pp. 56-57). (h1) Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Eminescu : 2011, II, 81). Legat de apelative, este ușor de sesizat diferența cvasi-generalizată între forma vocativelor din hipertext (operă sau variantă finală nepublicată) și hipotext (variantă): înger/îngere, Mario/Marie. (H1) Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără de voință. Desperarea ucide, această simțire muncește. Martir este numele amorului meu (Eminescu: 2011, II, pp. 56-57). (h1) Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. Este moartea de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cvasi-generalizată între forma vocativelor din hipertext (operă sau variantă finală nepublicată) și hipotext (variantă): înger/îngere, Mario/Marie. (H1) Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără de voință. Desperarea ucide, această simțire muncește. Martir este numele amorului meu (Eminescu: 2011, II, pp. 56-57). (h1) Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. Este moartea de viu, este marginea gândirei, este o luptă vană, crudă, fără de voință și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără de voință. Desperarea ucide, această simțire muncește. Martir este numele amorului meu (Eminescu: 2011, II, pp. 56-57). (h1) Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. Este moartea de viu, este marginea gândirei, este o luptă vană, crudă, fără de voință și fără de speranță. Martiriu este numele simțirei mele (Eminescu: 2011, II, 266). Formularea din hipertext este relativ vagă, deși lexemul agonie ar
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Asta nu-i desperare. E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără de voință. Desperarea ucide, această simțire muncește. Martir este numele amorului meu (Eminescu: 2011, II, pp. 56-57). (h1) Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. Este moartea de viu, este marginea gândirei, este o luptă vană, crudă, fără de voință și fără de speranță. Martiriu este numele simțirei mele (Eminescu: 2011, II, 266). Formularea din hipertext este relativ vagă, deși lexemul agonie ar putea sugera impondera bilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de copile nu gîndea". El începe să plângă și intră la tocmeală cu boala spunîndu-i: "Lasă copilele/, Că mi-s dragi ca soarele/ Și-mi ia [mie] zilele". Holera cea puternică nu s-a îndurat de lacrimile românului. Vâlcu, în desperare îi oferă toate bunurile sale, carul, boii, oile, tot, numai să scape copilele, "care-i sânt dragi ca soarele". Dialogul cu Holera se curmă însă, ea făcând semne cu mâna la portiță unei copile bălăioare, și balada se încheie fără
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
acolo. A găsit locuitorii înspăimîntați, bogătașii și-au părăsit casele, ba chiar și funcționarii publici, iar bolnavii părăsiți se găseau lipsiți de orișice ajutor; nimeni nu se apropia de ei, situație care agrava starea lor, nefăcând decât să le crească desperarea, și prin urmare ravagiile boalei. Măria Sa Principele domnitor, aflând de aceasta și dorind să se convingă în persoană cum stau lucrurile, a sosit la Slatina, la 19/31 august, și a găsit acolo pe doctorul Estiotu în plin exercițiul funcțiunii
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală {EminescuOpIV 63} Ordinea cea nedreaptă, șireată, infernală, Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci svîrcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Desrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare - Da! ai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mare, prea mândru spre-a fi mic 60Viața-mi, cum o duce tot omul de nimic, Supus doar ca nealții la suferințe grele, Unind cu ele știrea nimicniciei mele. O, pârghie a lumii, ce torci al vremii fir, Te chem cu desperare în pieptu-mi - cu delir, {EminescuOpIV 300} Răspunde-mi cine-i suflet al lumii? Dumnezeul? Orbirea? nepăsarea? e binele - e răul? Tu taci!... și piatra tace... și tu ești piatră... Bine, Mi-oiu chinui dar mintea - să răspund pentru tine. Orbirea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]