166 matches
-
vorbea... oh capul meu, capul meu, capul! Vorbea...... vorbea, nu vorbea în genere nimic decît: Clanț, clanț cu toții, frați iubiți, faceți găuri unde știți! O, lasă-mă, onorabilă, pentru tot ce e mizericordios, lasă-mă singur, părăsește-mă nebuniei, mizeriei, desperării mele. Pentru cursa care costă douăzeci biletu-i verde; pentru cursa care costă treizeci e biletul vânăt, mai mult nu poate suferi un om... Clanț cu toții, frați iubiți, faceți găuri unde știți. {EminescuOpVIII 600} Ochii fără de speranță ai amicului meu se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cucerit cu o așa dibace strategie, îmi scotea ceasornicul din buzunar, marea ei pasiune, îl remonta în toate felurile, îmi aranja cu o minuțioasă fantezie mustățile, cravata și părul. Alteori, tot pe genunchii mei își liniștea păpușa, care "plîngea" cu desperare. Eu îi "mîncam" unul după altul degetele, pe care le declaram "acadele"; lipeam fruntea de a ei, ca să-mi vadă în loc de doi ochi unul singur, lung de la o tâmplă la alta, ceea ce, când s-a deprins cu viziunea îngrozitoare, îi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ni se va părea faptul că personificarea este, poate, cea mai frecventă figură de stil din lirica marelui "Comedianț". Personajele dețin taina unei uzurpări a realului, ele fac parte dintr-un spectacol ratat. Majoritatea personajelor sunt "negative": Neurastenie, Durere, melancolie, Desperare, Spaima-Pădurii, Terorile, Înșelătorul, Piaza Rea, dolenta Moarte (cu epitetul atenuant, care îi ambiguizează mesajul), Întunecatul April, personaj din ce în ce mai neliniștitor, ca și Craiul Amurg. Personajele "pozitive" sunt invocate mai curând in absentia. Ele se lasă așteptate fără a veni, ori, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
limbaj, o ironie. Și ironia, știm bine, gândește un lucru și spune altul, deci este o figură alegorică. Personificarea alunecă în alegorie. Ironia personificării este uneori atât de crâncenă, încât devine reversul incisiv al melancoliei: Astăzi nu vă acord audiență, desperare, desamăgire, legiuni crâncene ale morții. Treceți pe-aici altădată, niciodată și depuneți galante carta de vizită. (Vacanță) Personificarea este apanajul jocului, ale-goria ține de limbaj. Din limbaj se naște versul, atunci când cuvintele se produc "pentru ele însele", când vorbirea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Acesteia însă îi cerea o cotă mai mică: - "Tanti" Marina! dă-mi doi lei. - N-am, fugi de-aici, n-am decât o băncuță.Îl prinse într-o zi chiar pe Felix, singur acasă. - Nu-i nimeni? întrebă el, simulând desperarea. - Nimeni! - Ce ghinion! Soția mea e grav bolnavă, și n-am un ban încasă. Mă-mpușc. N-ai dumneata măcar cinci lei? Însă victima de predilecție a lui Stănică era Aurica (în onoarea ei își numise copilul Aurel), admiratoare în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fictiv. Lui Felix, devenit fără voia lui volubil, îi scăpă vorba despre Otilia. - Aha, sări Stănică, a fugit porumbița! Nu ți-am spus eu?!Dragă, ești tânăr, n-ai experiența mea, dar, să știi, fete ca Otilia te duc la desperare, dacă nu te smulgi la vreme. Sigur! S-a dus iar la Pascalopol, satirul ăla bătrân. Are moșie, are parale bune, îi poate face toate gusturile. Nu fi copil! Nu te amărî atât. Ah! ah! frumoasă e tinerețea. Unde mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și a țipat, și atunci a venit o mătușă a ei cu vecinii și au spart ușa. - Și de ce ați vrut să vă sinucideți? - De ce am vrut să ne sinucidem? șopti tainic și grav Weissmann. Tu nu cunoști durerea cărnii, desperarea de a fi ajuns pe culmile beției, de unde nu mai e nici o fericire posibilă? Când ajungi o astfel de culme, imediat te năvălește urâtul. Ne-a fost silă de viață, am vrut să prelungim clipa în eternitate. Lui Felix Weissmann
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
crezut în tine, am fost devotat cuvântului dat(aici Felix avu un scrupul și se opri puțin). Poate am greșit o clipă, sunt gata să-ți mărturisesc, dar n-a fost nimic serios. O eroare, mai puțin decât atât, o desperare, fiindcă tu nu-mi scriai nimic. Otilia râse. - Știu eroarea, te iert solemn! - Ce știi? De unde știi? - Ei, mi-a spus Stănică! Nu știu cum a aflat că vin, șiazi-noapte a fost la gară cu un buchet mare de flori. Bineînțeles, mi-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de tot!" "Cea bătrână (soacră-sa) nu vrea să-mi dea de mîncare! Hi,hi,hi! Bun de tot!" - Nu-i dădea chiar de mîncare? întrebă Otilia. - Nu, oricât v-ați mira. Scarlat muncea ca un câine, seîmbăta câteodată la desperare, și depunea tot câștigul în mâinile nevestei, despre care mi-aduc doar atâta aminte că avea fața prea rumenă și plină de vinișoare, și ochii aprinși de conjunctivită granuloasă. Avusese copii mulți, pe care însă nu-i vedeam, fiind risipiți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
demnitari. O grindină de săgeți și de bolovani prăvăliți de pe stânci inundă oastea romeică, mrejuită din toate părțile, care nici se putea desfășura cum se cade, nici putea rezista inamicului, covârșitor prin număr, nici se putea mântui prin fugă repede. Desperarea mări rezistența încunjuraților romei; dar îndărătnicia plină de ură și vitează a agresivilor români oțelea și furia lor. Împăratul însuși era la cea mai mare primejdie de viață și pierdu în luptă casca sa scutitoare de-o formă proprie. Șirurile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împrejuru-i în cea mai mare apropiere, cu o necontenită îndărătnicie, și căutau să-l prindă cu oțărîtă poftă de adulmecare. Cu tot meșteșugul războinic, împăratul era urmărit cu stăruință de inamici, o mare parte a suitei sale îl părăsi de desperare în voia sorții, el văzu pierind orice disciplină din oamenii ce-l acompaniau și cari îi mai rămăseseră, și plutea necontenit în pericolul iminent de-a cădea pe mînile inamicului. Abia lângă muntele Ganos izbuti să-și amăgească urmăritorii și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
învederată primejdie. Între acestea toată oastea sa se desface într-o fugă deplină și Mihail, nemaiputând spera îndreptarea spre bine a bătăliei, cu ochii plini de lacrimi și împins de tovarășii săi, se retrage din vălmășagul luptei smulgîndu-și părul cu desperare, asemenea viteazului Agamemnon din Iliadă. Din fericire inamicul, sub impresia eronatei păreri că {EminescuOpXIV 150} din partea romeilor s-ar fi pregătit prinzători viclene și i s-ar fi pus curse, găsi de cuviință a desista de la urmărirea mai departe a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
răsuflarea cea caldă și plină de amor (din scena cu balconul), din personalitatea sa cea mai intimă și-o interpretă acea răsuflare în farmecul ei deplin totuși însă nu va mai nimeri din terenul acesta ca, între Iulia aruncată în desperarea morții și-nviată din ea ea eroină desprețuitoare de moarte între Iulia ce-nșelă cu viclenia minței pe pețitorul Paris și-ntre Iulia cea dentîi, să mijlocească o viață deplină, încît să le unească pe amândouă nimerit și cu adevăr în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înfrînt în sine, a cărui perversă direcțiune a sufletului să lase urme adânc tipărite în fața sa. Din masca lui Faust trebuie să credem că el, din toată cugetarea lui, din toată adâncirea în științe, n-a câștigat alta nimica decât desperarea de-a ști într-adevăr ceva. Această aspră dezbinare din spirit trebuie să se graveze și în trăsuri. Cu deosebire trebuie ca actorul să se ferească în mascarea sa ca să ne arate în caractere în cari domnesc pasiuni demonice niște
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îi e favorabil. Când însă e urât de popor are a se teme de toate și de fiece om. State bine organizate și principi înțelepți au evitat pururea cu cea mai mare îngrijire ca cei mari să n-ajungă la desperare, iar poporul să fie mulțumit, căci aceasta e una din grijele de căpetenie ale regentului. Între statele bine organizate și guvernate a timpului nostru numim Franța, unde afli nenumărate instituții bune, de cari atârnă siguranța și libertatea regelui. Cea mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
biografia, am spune ca nici insul Eminescu nu ajunge la căsătoria cu femeia iubită, pentru a rămâne în acord cu ideea de echilibru, intelectual și sentimental. Dorul de celălalt se menține în interstițiu, între fericire și durere, între speranță și desperare, între patimă și dezgust. Să notăm în paranteză că și Arghezi accede în zona acestei filosofii, și credem că în siajul versului eminescian: „Apropiată mie și totuși depărtată/ logodnică deapururi, soție niciodată” (Cântare); „Eu veneam de sus, tu veneai de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care locuitorii o apără cu armele de vreo 300 de ani. La 300000 de locuitori inguși există 6000 de polițiști! Cecenia și Ingușeția au devenit adevărate „baze staliniste” (pag. 139). Legea și instituțiile nu protejează contra abuzurilor, încât frica și desperarea îl împing pe individ la lupta pe cont propriu, ceea ce autoritățile numesc „terorism”. Arbitrariul arestărilor și asasinatele comise de trupele speciale alimentează acest fenomen, ca singură cale a multor nevinovați de a se răzbuna, de a și face singuri dreptate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
biografia, am spune ca nici insul Eminescu nu ajunge la căsătoria cu femeia iubită, pentru a rămâne în acord cu ideea de echilibru, intelectual și sentimental. Dorul de celălalt se menține în interstițiu, între fericire și durere, între speranță și desperare, între patimă și dezgust. Să notăm în paranteză că și Arghezi accede în zona acestei filosofii, și credem că în siajul versului eminescian: „Apropiată mie și totuși depărtată/ logodnică deapururi, soție niciodată” (Cântare); „Eu veneam de sus, tu veneai de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care locuitorii o apără cu armele de vreo 300 de ani. La 300000 de locuitori inguși există 6000 de polițiști! Cecenia și Ingușeția au devenit adevărate „baze staliniste” (pag. 139). Legea și instituțiile nu protejează contra abuzurilor, încât frica și desperarea îl împing pe individ la lupta pe cont propriu, ceea ce autoritățile numesc „terorism”. Arbitrariul arestărilor și asasinatele comise de trupele speciale alimentează acest fenomen, ca singură cale a multor nevinovați de a se răzbuna, de a și face singuri dreptate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dă să tot legăna ușor, ce-o spăimise pă căprioară de mierlise. O să să spuie că io-s nesimțit, da n-am avut Încotro și m-am râs chiombindu-mă la chestia aia simplă care dă la ea mi se trăgea desperarea. Mai Întâi și mai Întâi, dă-ți un brânci și avântă-te parcă te-ar catapulta. După ce zbori o vreme, cât ț-ei face cruce, uită-te la brelanu dă-mbinați care, liniștiți, da-n zăpăceală, Împlementează viață În balansoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lumea asta. Pentru o vreme se prefac că ascultă cuvântul Domnului, dar numai pentru că își doresc nu învățătura creștină, ci lucruri care să le fie de folos în război sau care să le aducă bogăție. De câte ori n-am gustat eu desperarea în Japonia! Simțul japonezilor pentru câștigul lumesc este cât se poate de ascuțit, dar de veșnicie nu se arată interesați nici cât negru sub unghie. Cu toate acestea, Japonia și japonezii îmi trezesc cu atât mai mult dorința de propovăduire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care-i țineau de umeri își plecară capetele adânc, cu umilință, călugării își slăbiră strânsoarea. Înțeleseseră că nu erau nici nebuni, nici răuvoitori. Căutând ajutor, Papa își îndreptă privirea către cei îngenuncheați în spatele orientalilor. Simțea că aceștia cereau ceva cu desperare și voia să știe ce anume doreau. Deși privirea Papei căzu asupra lui, Velasco nu se mișcă din mulțimea de oameni. Nici nu rosti vreun cuvânt. Dintre toți cei care umpleau bazilica, el era singurul care știa japoneză. Și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
febră și somnul îi era sufocant. Palmele arzătoare și le răcorea pe cearceafurile proaspete de olandă fină, îndantelate bogat și uneori ușor pătate de buzele fierbinți. Când descoperise întîi urmele acelor sărutări rozate, Maxențiu trăise cele mai intense ore de desperare ale amorului cel mai mare, amorul de sine. în insomniile lungi simțea în palmele calde o cadență care treptat creștea, îl invada tot până când îi umplea urechile cu un vâjâit asemenea unei cascade. Intre perine înalte, cu inițiala brodată fin
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
jos pe ochii galbeni, vestiți pentru enigma lor suspectă. Acum ochii Noricăi, cam blegi, nu exprimau dc-ît o mare atenție către comenzile scurte ale Elenei. Vîlvoiul părului arăpesc era strâns la spate cu două ace, lăsat probabil să crească din desperare, domolit astfel în vederea confruntării cu sora ei. Clipi puțin -ubt privirea riguroasă. La un gest al Elenei spre frunte - gest vag, de altfel - își dete părul puțin la o parte de pe ochi. - Când dorești ceva, ceri să mă vezi! spuse
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
câteva zile nu i se mai comunicase nimic și credea chiar că lucrurile s-au ameliorat. Erau tocmai zilele culminante, când cei implicați nu mai știau încotro să apuce. Sia interzicea mereu ca Lică să fie chemat cu tot atâta desperare cu cât îl dorea. Profesorul G., față de cazul grav, nu operase decât cu con-simțămîntul lui Rim. Era o încercare, dacă nu chiar un experiment. Sia dură încă prin minune trei zile după operație. Era așa de robustă! Profesorul era mișcat
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]