143 matches
-
rar. Cu un creion fin în degetele cugetărei, Mini acum făcea un desen în care trupul sufletesc al lui Rim, plin de ispite, iubitor de alcov și parfumuri, nevqit să-și exteriorizeze aptitudinile pasionale prin fizicul aceluiași Rim, făcea contorsiuni desperate și comice. Acel fra-diavolo interior, cu pofte și voce grasă, făcea pe Mini să râdă înăuntrul ei cu hohot. Ideea că Rim are în el pe frate-su, dracu, o distra așa de mult că surise, de fapt, Rim, amabil
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lăzărist, puse mâna pe lopeți și-n cinci minute sosi la debarcader. Sări din barcă ușoară ca un fulg și plecă fără să-i spună o vorbă. ― Nici măcar "la revedere", mă! Și de trei zile, nici un semn de viață! Sânt desperat! În definitiv, ce era dacă o sărutam? Se dărâma cerul? Seca lacul Cișmigiu? ― Nici una, nici alta!... Poate că ai fost și tu prea brutal! Te-ai înfipt prea repede! O fi fata mai delicată, mai ambițioasă, mai știu eu cum
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț, Cu păr bogat și negru ce pe-umeri se coboară Și sânii lor acopăr - e ură și turbare În ochii lor cei negri, adânci și desperați. {EminescuOpI 63} O! luptă-te-nvălită în pletele-ți bogate, Eroic este astăzi copilul cel pierdut! Căci flamura cea roșă cu umbra-i de dreptate Sfințește-a ta vieață de tină și păcate; Nu! nu ești tu de vină, ci cei ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dădeam și pe care le urmau cu sfințenie; medicamentele ce le distribuiam atât în persoană, cât și acelea ce le lăsam autorităților comunale, cu instrucțiunile necesare, erau luate de suferinzi cu o încredere oarbă și avui fericirea, în multe cazuri desperate, a vedea pe acei suferinzi, în puține ore, restabiliți în completă sănătate". Era limpede că acțiunile de educație sanitară, desfășurate cu ajutorul și al învățătorilor, preoților sau funcționarilor, începeau să dea rezultate. Ceea ce nu împiedica intervențiile dezastruoase ale unor "șarlatani medicali
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mai părea că prezența Irinei mi-e absolut indispensabilă, cel puțin deocamdată. Se făcuse de mult noapte și voiam să se ducă la dânsa. Avea a doua zi să-și spuie voința ei de a se despărți. Dar din nou, desperată, mă ruga: - Nu mă lăsa acolo! Ia-mă cu tine! Și în tonul ei nu era părerea de rău de a mă părăsi, pentru oricât de puțin timp, ci frica de a nu putea suporta discuțiile care o așteptau. De-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
e o strajă la tesaur, Iară ochi-ți, gardianii, mă opresc și mă sumut. Ochii tăi, înșelătorii! A ghici nu-i pot vreodată, Căci cu două înțelesuri mă atrag și mă resping - Mă atrag când stau ca ghiața cu privirea desperată, Mă resping când plin de flăcări eu de sânul tău m-ating, O, atunci mâna ta-i tare și respinge cu putere Mâna mea, care profană ar intra în santuar Să se-ascundă-n sîni-ți tineri, pe când eu plin de plăcere Să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
împlinirea dorințelor din astă lume, Acea sublimă fericire ce înainte-i am visat, De ce în cruda voluptate, de ce într-un strălucit nume, N-afli nimic - nimic din ceea ce-n astă lume-ai căutat. Bacanta-ți dă corpul de neauă, ochirea desperată, clară, Ce pătrunzând nervii din tine, de voluptate tremuri tu; Sărutul ei poate fi dulce, cu toate-asta gura-i e-amară, Nu-i dulce gura ce la mie nainte-ți li se prea dădu! Și gloria te chinuește - e un supliciu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
surghiun ș-aman Samson nu vra s-asculte, Dar iată vine Petrovan Din Bolgrad cu insulte; Și lui Samson i-a zis: sictir! Căci eu am fost sub Tit martir. O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! Iar Bodnarachi desperat Luat-a traista-n spete Și-n lumea larg-a alergat Pîn-a dat de Sirete, Dar pentru el loc de popas În lumea asta n-a rămas. O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! {EminescuOpIV 518} Ca jidovul rătăcitor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bată caii, țipînd: Ascundeți-vă mai bine, bată v-ar mama lui Dumnezeu, ca să nu vă mai găsească, ucigă-l crucea și mănînce-l moartea! A doua zi porni cu caii, dar iar căzu jos și dormi până ce mijea de ziuă. Desperat era să iee lumea-n cap - când deodată vede răsărind din fundul mării cei șapte cai, mușcați de-o mulțime de raci. Mi-ai făcut un bine - zise un glas - ți L-am făcut și eu". Era împăratul racilor. El
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trece Dunărea. Guvernul de acolo a zis că ar fi primit ordin să dea cu desăvârșire foc orașului pentru ca inamicul să nu mai găsească nimic. Aceasta au pricinuit o spaimă grozavă în tot orașul. Femeile și copiii plâng pe strade desperați. Tot târgul este închis. Același cotidian de Iassi, publică la rubrica Știri: „Marți, 10 Mai curent, la revărsatul zorilor, 21 lovituri de tun anunțară capitalei a 1l-a aniversare a suirei pe tron a M. S. Domnitorului Românilor...“ Tot ziarul „Curierul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
patimi Ce-au supraviețuit, întipărite-n lucrurile fără viață, Și mâinii ce le-a modelat și inimii ce le-a nutrit: Iar pe soclu apar aceste vorbe: „Numele meu e Ozymandias, rege al regilor, Priviți lucrările mele, voi puternicilor, și desperați!” Nimic n-a mai rămas pe lângă. În jurul decăderii Acelei epave colosale, nemărginite și pustii Nisipurile singuratice și netede se-ntind până departe. Traducerea nu e literară, dar e exactă. Vă rog să vă închipuiți cele două picioare imense de granit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să-și apere cetatea, dar, lăsînd acolo o parte din oameni, care trebuiau să reziste mai departe asediului, cu cealaltă parte a atacat Africa și, în scurtă vreme, a despresurat Siracuza și i-a adus pe cartaginezi într-o situație desperată, încît au fost nevoiți să ajungă la o înțelegere cu el, mulțumindu-se cu stăpînirile lor din Africa și lăsîndu-i lui Agatocle Sicilia. Cel care ar analiza, așadar, faptele și însușirile acestuia, ar constata că nimic sau prea puțin poate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
artistic", an IV, No. 122, 25 martie, 1923, p. 4. însemnările lui Mavrocordat s-au făcut pe o ediție în italiană, din 1726, purtînd ex-libris-ul domnitorului. Sfaturile florentinului sînt considerate cînd "nefaste", cînd "sănătoase", iar politica lui, cînd "scelerată" cînd "desperată". Această ultimă intuiție psihologică ar fi un subiect de 1 tandem = în sfîrșit 2 solum = numai 3 Este vorba de Principele. 4 Giuliano, fiul lui Lorenzo de Medici (Magnificul) moare în 1516 și Machiavelli reorientează dedicația, către Lorenzino, nepotul lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acoperindu-și fața în șal. Totdeauna fără nici o lămurire. Dar a avut puterea să râdă când au venit ceilalți." " Neașteptate "explicații" cu Maitreyi. Ea a fost mai tare astăzi A plâns numai o singură dată. Eu m-am arătat nervos, desperat, insinuând o plecare urgentă. Finalul a fost violent; am rugat-o să plece din odaia mea. M-am trântit pe pat, simulând o criză mai mare decât simpla mea Încurcătură. Am fost ridicol. Am făgăduit Maitreyiei eă vom ajunge iarăși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Plângea cu spasme. Eu n-am scos un cuvânt. Eram mâhnit, o jicnisem. Dar și pozam enorm. Din nefericire, Khokha era pe verandă, alături de odaia mea, și a auzit tot. Când Maitreyi a aflat asta, a început să plângă mai desperat. Mi-a scris pe marginea unui plic că ar vrea să moară. Pentru o indiană, ceea ce știe Khokha acum e dezonoare. Totuși, când s-a liniștit, mi-a deretecat prin odaie și mi-a aranjat florile pe masă. Eu n-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
audă cineva și-î dădui drumul. Fugi din brațele mele cu un suspin care mă umili, dar nu se ptă spre ușă, ci spre fereastră. Acolo, la lumina felinarului din stradă, o putui vedea. Mă cutremurai. Avea o căutătură stranie, desperată și plânsă, părul i se răvășise pe umeri, buzele și le mușcase. Mă privea ca pe un duh sau ca pe un nebun. Îmi arătă cu degetul locul unde o sărutasem, pe obraz. Nu putea vorbi, nu se putea apăra
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
după câteva minute, ca să curm tăcerea. ― N-am dormit deloc, îmi răspunse calmă. M-am gândit că e timpul sî pleci din casa noastră. De aceea te-am și chemat... Încercai s-o întrerup, dar Maitreyi avu un gest de desperată implorare, și o lăsai să vorbească, din ce în ce mai turburat și mai surprins de cele ce ascultam. Vorbea jucîndu-se cu condeiul pe o coală de hîrțje, fără să mă privească, desenând și ștergând, scriind rânduri pe care nu le puteam ceti, făcând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maitreyi, dacă mă gândeam la asemenea soluții fantastice. Zilele s-au scurs aceleași, cu repetate spaime și cu tot mai primejdioase riscuri, până la faptul pe care îl voi povesti mai jos. Un singur eveniment a întrerupt șirul acesta de zile desperate și fără memorie (căci, dacă n-aș avea jurnalul, nu mi-aș aminti nimic din acea vrerile, într-atît de viu și de atent eram la cele ce se petreceau în jurul meu și niciodată nu aveam răgaz să-mi amintesc sau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se descărcau nervos, glumind pe seama primejdiilor trecute. Erau de acord amândoi că războiul văzut dinăuntru, era cu totul altceva altceva fața de ce știau în civilie. Groaza moderată cu o gură de alcool, bubuiturile infernale, fumul și praful, gemetele și strigătele desperate ale răniților, imaginile de coșmar ale oamenilor cu capul sfărâmat, zvâcnetele spasmodice ale trupurilor sfârtecate, și mult, foarte mult sânge, toate acestea erau războiul! După modelul nemților, dacă la început săpau șanțuri pentru a se adăposti, acum săpau gropi adânci
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
zgomotos și o trâmbiță care tutuia amenințător. Zări în marginea cealaltă a uliței găinile scăldîndu-se într-o pojghiță de pulbere, cu cocoșul lângă ele. Strigă necăjită: ― Păsărelele mamei... Automobilul se apropia în goana mare și găinile nici nu se sinchiseau. Desperată brusc că o să dea mașina peste ele, baba se repezi să treacă, să le ferească de primejdie. Nu apucă însă să ajungă decât până în mijlocul uliței. Șoferul răsuci aprig volanul și automobilul țâșni pe lângă ea ca o săgeată, gata să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să văd ce pot face. Platamonu simțea că-i fuge pământul de sub picioare. Încercă să insite: când să mai vie? Doamna ezita: nu știe câte zile mai rămâne pe aici și... ― V-ați supărat pe mine, coniță? zise arendașul deodată, desperat. ― O, de ce? făcu Nadina, întinzîndu-i mâna. Nu mi-ai făcut nimic. Se poate? Coborând treptele, Platamonu bâigui în sine, amărît: "Bine am nimerit-o, n-am ce zice! Bravo mie!" 8 Marți după-amiază începu o ploaie măruntă, rece. A început
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în odăița năclăită de fumul țigărilor. În clipa aceasta tot rostul și toată înțelepciunea lumii se aflau pentru dânsul în verdele cald al ochilor ei, în glasul blând și șoptit care picura cuvinte misterioase, în corpul fierbinte, cu tresăriri speriate. Desperat că ar putea-o pierde, îi aținu calea, o îmbrățișă și, scufundîndu-și privirea în ochii ei, îngînă răgușit: ― Nu se poate să pleci... așa... Îi fu rușine de ce a spus, dar ea, parc-ar fi fost un ecou al inimii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atât de zdravănă, de plescăi, parc-ar fi dat cu o lopată. ― Nu da, Chirilă! apucă să strige Platamonu. În clipa aceea, însă, țăranii tăbărau peste ei cu pumnii și cu picioarele, tăvălindu-i pe dușumelele cerdacului. Avocatul Stavrat țipa desperat: ― Nu mă omorâți, fraților!... Eu nu-s de aici!... Aoleu! Din casă izbucniră strigătele doamnei Platamonu și ale femeilor, care se amestecau în zgomotul loviturilor și al răcnetelor. Încaierărea ținu numai câteva momente. Apoi răsună glasul lui Nicolae Dragoș, ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
neștire. Platamonu însă se dezmetici brusc, chemă pe nevastă-sa, care leșinase de câteva ori de groază, îi spuse că trebuie să plece imediat cel puțin la Costești, la un medic, altfel se prăpădește băiatul. Pe urmă, cu o sforțare desperată, ridică pe Aristide de jos, îl luă în brațe ca pe un copil mic și porni cu el printre țăranii gălăgioși, care totuși se dădură la o parte și-i făcură loc, să traverseze ograda până la trăsura pregătită de adineaori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
arendașului să-l omoare și pe urmă îl lasă să plece cu trăsura... Dacă știam, rămâneam și eu pe loc și nu mă mai chinuiam prin hârtoapele astea!" 4 ― Trebuie să plec numaidecît! murmură Nadina necontenit, îmbrăcîndu-se cu o grabă desperată, ca și când s-ar fi aprins casa. Unde mi-e pălăria?... A, trebuie să plec! Își adună micile obiecte de toaletă, și ceasornicul și câteva mărunțișuri, le înfundă în poșeta de piele roșie cu monograma de aur. Trecând pe lângă oglindă, își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]