590 matches
-
La radio se cînta În continuare muzică populară americană. Am reușit, pînă la urmă, să mă Încălzesc și eu și Îmi venea din ce În ce mai greu să-mi dezlipesc ochii de moșmoane... În Închipuirea mea, ea se și transformase Într-o fetișcană... Despicătura dintre moșmoane strălucea și era umedă, precum membrana dintre degetele broaștei. Mi se părea că i s-ar fi potrivit foarte bine o rochie scurtă, de un roșu Închis. Se suprapusese, inevitabil - exact ca reproducerea după Picasso din camera ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mult doar după felul cum omul acela se legăna dus parcă de cânt. Bastonul alb, atârnat de brațul lui, se balansa și el, parcă tot în ritmul melodiei, ca și cum și toiagul acela lucitor în lumina difuză a neonului, ca o despicătură albă, săgetată în noapte, ar fi însoțit dusul melodiei abia auzite, lăsând-o să urce greu spre etajul blocului, spre balconul cu rufe și cu mine bătând în prichiciul metalic un ritm inventat după cântecul șoptit al orbului. Părea știută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu există nici o altă cale”, zise Noimann. „Ei, cum să nu existe”, spuse inginerul, „ar fi putut s-o Împartă Între ei...” „Adică s-o despice În două...” „Nu”, replică Satanovski, „ce rost ar fi avut să mai facă o despicătură odată ce femeia deja avea una...” „Ar fi făcut cu schimbul?” „De ce nu?” Întrebă Satanovski... „Sau ar fi putut acționa chiar În același timp, profitând de diverse orificii...” „Sunteți pervers” spuse medicul. „Nu trebuie să excludem nici una dintre variante”, căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tragă sufletul. Apoi, cu ultimele puteri, l a urcat în spate și, cu chiu cu vai, a ajuns la râpa cu pricina. De fapt era o bucată de mal despicată și depărtată puțin de restul povârnișului. L-a aruncat în despicătură ca într-un hău! S-a depărtat apoi puțin și s-a așezat pe o cioată, să se odihnească. Ninsoarea parcă se întețise. După un timp, a plecat. La un moment dat, și-a dat seama că pușca mortului a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fotografia ca și cum ar fi ceva magic, de parcă puterea ei este într-un fel inalienabilă, intrinsecă, chimicale și hârtie înnodate de o energie a binelui și a răului. O întoarce pe ambele fețe, o examinază sub toate aspectele, fascinat de o despicătură într-un colț, de felul în care dintr-un unghi anume argintiul captează lumina și transformă imaginea chipului maroniu și galben, în ceva orbitor, fără trăsături concrete. Exces de lumină, un zeu la care nu te poți uita. În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
soarele ajunge la zenit, drumul cu pietriș o ia spre povârnișul care se continuă pe mile întregi la nord și la sud. Pentru tot restul zilei, cărăruia îngustă de lângă râu merge în pas cu el. Își stabilește tabăra într-o despicătură dintre două lespezi gigantice și când se lasă noaptea cu repeziciunea aproape clinică cu care se lasă noaptea în Fotseland, perdeaua de stânci pe care a început s-o întrevadă din timpul zilei, începe să-l apese. Urmărindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pradă. Acolo, înăuntru, se simțea de-a dreptul înșfăcat de șoimul feminității ei. Intermezzo informativ. Despre cel puțin două lucruri ciudate petrecute la acea vânătoare cu șoimi. 1. Un spin tăie pantalonul prințului puțin deasupra genunchiului stâng și, prin acea despicătură, albeața pielii luă deodată conturul unei guri ademenitoare. În acel moment, Marioritza trăi o surpriză copleșitoare. O sfâșiere învăluitoare. O dorință absurdă, dar irezistibilă de a îngenunchea, de a săruta acea gură albă. Ca să nu alerge spre ea, își strânsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sau o făcuse uitată? Într-o clipă, Manuc prefiră toate chipurile Marioritzei. Sub beteala porții de la casa domniței Ecaterina, stând acolo, sub ninsoare, pe jumătate ireală, dar atât de vie... Buzele ei brusc întredeschise și mirarea din privirea fixată asupra despicăturii, după ce pantalonul lui fusese sfâșiat de un spin în timpul vânătorii cu șoimi. Simțise arsura acelei priviri pe pielea din despicătură ca pe o sărutare. I se păruse cu totul abandonată atunci, ca și cum nu mai era pe deplin conștientă de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acolo, sub ninsoare, pe jumătate ireală, dar atât de vie... Buzele ei brusc întredeschise și mirarea din privirea fixată asupra despicăturii, după ce pantalonul lui fusese sfâșiat de un spin în timpul vânătorii cu șoimi. Simțise arsura acelei priviri pe pielea din despicătură ca pe o sărutare. I se păruse cu totul abandonată atunci, ca și cum nu mai era pe deplin conștientă de ceea ce i se întâmpla... Ezitările și unda inexplicabilă de tristețe surprinsă la serata lui Nicolae când rămăseseră amândoi în dreptul unei ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acest univers care se descompune? Doar În zori, istovit, cu capul Încețoșat, Omar se abandonează, În cele din urmă, somnului. Câte ore a dormit? Un zgomot de pași Îl trezește, soarele, aflat deja În Înaltul cerului, se strecoară printr-o despicătură a perdelei, Îl silește să-și apere ochii. Îl zărește atunci, În cadrul ușii, pe bărbatul a cărui sosire l-a tulburat. E Înalt, cu mustăți, Își atinge ușor, cu palma, cu un gest părintesc, garda săbiei. Capul Îi e Înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi mai bine să fie prudente. ― N-am avut-o, murmură ofițerul principal. ― Dar unde-o fi atunci? îl întrebă Lambert. ― Colo sus. Se întoarseră spre Dallas care stătea în picioare lângă peretele opus intrării. Arăta cu arma spre o despicătură făcută la semiînălțime. ― A fugit pe-acolo. Atunci văzură, Ripley și ceilalți, că era deschis canalul de ventilație. Grilajul de protecție, care în mod normal acoperea gura de aerisire, fusese ciopârțit. Luându-și lanterna electrică, Dallas îndreptă fascicolul în canalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
una pe care am făcut-o pe când aveam vreo șapte ani. Mama mi-a spus: - Măi băiete, du-te și adă de la lemnar vreun lemn de pus pe foc, în plită. M-am dus la lemnar și am luat o despicătură de lemn și am pus-o în fața plitei de la bucătărie. Mama când a venit să pună lemne pe foc a găsit doar despicătura adusă de mine. - Măi băiete, a strigat la mine! Ți-am spus să aduci lemne de pus
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vreun lemn de pus pe foc, în plită. M-am dus la lemnar și am luat o despicătură de lemn și am pus-o în fața plitei de la bucătărie. Mama când a venit să pună lemne pe foc a găsit doar despicătura adusă de mine. - Măi băiete, a strigat la mine! Ți-am spus să aduci lemne de pus pe foc! - Da, mamă, i-am răspuns! Mi-ai spus să aduc un lemn și nu un braț de lemne!... Mama a început
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
apară mademoiselle Bastien, cine este cea mai mare maestră de dans ? Cine flutură cearșaful gonflat ? Margot ! aclamă cu toatele. Ce importanță are că ai să fii consemnată șapte duminici ? Sau cine o să pârască ? Așa, încă o forfecare a picioarelor în aer, despicătura care se petrece fără nasturi, parte peste parte, Coralie i-a arătat ce model are setul ei nou de pantalonași ce i-a venit de la Paris, și Sophie, cât e de harpie, tot i-a promis că va face o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă consultă, dacă tot a zis-o, e să mă uit În oglinda de deasupra chiuvetei În care și-a spălat mîinile. Ceea ce văd e Înspăimîntător. Jumătatea stîngă a feței e terci, tumefiată și plină de sînge, Încununată de o despicătură destul de urîtă pe arcadă. Destul de? Foarte. — Ochiul nu pare să aibă nimic, dar nu-mi dau seama dacă osul nu e spart... Oricum, să i se facă un set de radiografii... trebuie cusut... să-i ducă pe amîndoi o ambulanță
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în vârful stâncii de unde i se oferea priveliștea atât de familiară a mării. Aici, ierburile gălbui dispăreau brusc, la o margine povârnită. Stâncile negre-cafenii, moarate cu vine roșietice, nu coborau lin în apă, ci într-o urâtă învălmășeală de colți, despicături și proeminențe tăioase care atârnau în afară. În marea spumegândă, care părea să se înalțe destul de aproape și totuși inaccesibilă unei plonjări, o puzderie de pescăruși se îngrămădeau și se ciorovăiau cu țipete ascuțite în jurul vreunui trofeu. George se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi prelungirea acelei senzații, asemănătoare cu dorința sexuală, pe care o încercase pe promenadă. Nu văzuse niciodată „motoarele“ Institutului, pentru că, de când se născuse el, izvorul nu fusese expus publicului. În mintea lui, își închipuise întotdeauna că trebuie să existe o despicătură adâncă într-o rocă sau o grotă din care țâșnea un izvor de apă clocotită, aburindă; nicicând nu și-ar fi imaginat că e vorba de un labirint de țevi scânteietoare. „Dar, își spuse el, jos, la fund, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să fi scăpat de sub control. Dar poate că reușesc mai întâi să ajung până la izvor și să mă întorc repede, trebuie să găsesc locul, trebuie să-l văd, izvorul adevărat, cu stânci și apă și pământ în jur, și o despicătură adâncă în rocă, undeva acolo, jos, trebuie să ajung până acolo și... să-l ating“. Aburul devenea tot mai dens, aerul mai fierbinte și mai greu de respirat, Tom gâfâia. Își spuse: „Încă un moment și o să leșin. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făcut un zbilț și m-a anunțat că mă va spânzura. Locul execuției era părul din fața grajdului, al cărui trunchi se despica în două la înălțimea unui om. Mama mi-a pus zbilțul în jurul gâtului, apoi a trecut funia prin despicătura părului și a tras ușor, cu grijă, chestionîndu-mă: "Mai faci?" Aștepta de la mine un "nu", slab și convențional, ca să aibă un motiv să mă ierte. Dar încăpățînarea mea era mai mare decât spaima. În consecință, am refuzat cu cerbicie să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai mare decât Weber. În spatele ei se prăvălesc alte câteva sute. Și popasul lor pe câmpul ăsta izolat e un spectacol modest, o nimica toată în comparație cu apogeurile din rezervațiile mai mari. Strigătele se adună și răsună în ecou, o singură despicătură, un cor afon care se întinde pe kilometri întregi în toate direcțiile, îndărăt până în Pleistocen. Sylvie ar trebui să vadă asta, se gândește el. Cel mai natural gând din lume. Sylvie și Jess. Nu Jess, ci Jessie, la opt sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cadavrul vîrît în sicriul de pe covorul din fața șemineului. îi luase două-trei săptămîni să dispară, dar el îl regăsea cînd intra pe neașteptate în încăpere, deși era conștient că acum era mai mult ca sigur ceva fantomatic și subiectiv. Printr-o despicătură a draperiei văzu o felie de cer incolor, cu nori negri zdrențuiți care pluteau ca un fum spectral. Sirena de opt fără zece de la fabrică jeli deasupra acoperișurilor orașului, iar el se ghemui și mai strîns în cuibul călduros pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tăcut, forțat și hotărît. în cele din urmă își ridică genunchii sus, îi desfăcu larg și zbieră: — Ce se întîmplă? Sora dădu la o parte cuverturile. Lanark se sprijini de peretele de lîngă capul patului și se uită îndelung în despicătura roșie care se lărgea între coapsele Rimei. Ea respiră întretăiat și zise: — Spatele! Spatele! Ce se întîmplă? — Vine. îi văd fața, spuse Lanark, pentru că în adîncurile despicăturii i se păru că vede o față subțire care se strecoară și iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se sprijini de peretele de lîngă capul patului și se uită îndelung în despicătura roșie care se lărgea între coapsele Rimei. Ea respiră întretăiat și zise: — Spatele! Spatele! Ce se întîmplă? — Vine. îi văd fața, spuse Lanark, pentru că în adîncurile despicăturii i se păru că vede o față subțire care se strecoară și iese, de doisprezece centimetri lungime și mai puțin de un centimetru lățime, nasul subțire ca o ață terminîndu-se într-un fel de clapă mică și absurdă, iar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era o gaură ca de pungă strînsă, iar sora își vîra mereu degetul în ea, pentru a-l ajuta să respire, probabil. Apoi gura se deschise într-un oval cu ceva plat în interior, iar ovalul crescu și umplu întreaga despicătură, iar chestia aceea plată era, de fapt, o cupolă care ieșea, iar cupola era un cap prins de mîna surorii. Apoi universul întreg începu să se miște încet și se așternu tăcerea. în tăcerea asta lentă, o persoană mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe Lanark de parcă ar fi stat într-un fotoliu, dar cînd își trase brațele înăuntru, acesta se întinse, iar partea din spate se cufundă pînă cînd picioarele așezate în gîtul păsării ajunseră mai sus decît fața. Aceasta era orientată spre despicătura dintre cele două aripi cafenii, care începură să se ridice tot mai sus pe ambele părți. Zgîindu-se în fața lui, văzu acoperișul unui bungalow, cu un pătrat de fereastră galbenă. Acolo se zăreau forma întunecată a capului și umerii unei persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]