476 matches
-
2017. Pe-nserat, când blânda-lună Se-oglindește-n luciul mării, Plâng egretele și stârcii, Își înalță, valul, spuma. Farul trist, stingher, pe maluri, Își aprinde ochiul magic; Vin spre țărm, plutind, vapoare, Lunecând ușor pe valuri. Se aud în depărtare, Voci de zâne despletite; Cheamă-n larg, către abisuri, Rătăciții lupi de mare. Luna falnică iși cerne, Vise, temeri și dorințe; Pe nisipuri argintate, Faldul nopții, se așterne. Citește mai mult Pe-nserat, când blânda-lunăSe-oglindește-n luciul mării,Plâng egretele și stârcii,Își înalță, valul, spuma
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
mai mult Pe-nserat, când blânda-lunăSe-oglindește-n luciul mării,Plâng egretele și stârcii,Își înalță, valul, spuma.Farul trist, stingher, pe maluri, Își aprinde ochiul magic;Vin spre țărm, plutind, vapoare,Lunecând ușor pe valuri. Se aud în depărtare,Voci de zâne despletite;Cheamă-n larg, către abisuri,Rătăciții lupi de mare.Luna falnică iși cerne,Vise, temeri și dorințe;Pe nisipuri argintate,Faldul nopții, se așterne.... V. ADES, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2319 din 07 mai 2017. Ades
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
După pensionarea de la Seminarul Craiova, a fost stareț al Mânăstirii Coșuna-Bucovățul Vechi (1992-2000), apoi egumen al Mânăstirii Sadova (2000-2009). În tot acest răstimp (1992-2009), vreme de 17 ani, i s-a încredințat demnitatea de Exarh al Arhiepiscopiei Craiovei. Împletind și despletind fuiorul biografiei părintelui Vasile Prescure -, starețul de Lainici, Arhimandritul Ioachim Pârvulescu, reliefează: ,,Părintele Prescure și-a dorit a îmbrățișa viața monahală încă din tinerețile sale, mai cu seamă după discuția pe care a avut-o, la vârsta de numai 16
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
să se elibereze din strânsoare smucindu-se, dar cel ce i-o strângea rezistă cu o forță nebănuită. Un bănuț! Ce naiba vrei de la mine, babo? Îi strigă poetul femeii care Îl reținuse. Acoperită de zdrențe, cu părul lung și alb despletit peste spatele cocârjat, Își ținea capul plecat, ca și când n-ar fi cutezat să Îl privească În față. — În schimbul sorții tale. — Ai tu grijă de soarta ta, vrăjitoareo. Că ai nevoie. Un bănuț. Un bănuț pentru soarta ta, Îi repetă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din piețe adormite ca degetele dintr-o palmă, acordurile Încete ale unui pian „Für Elise“ și tu acolo În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat, despletindu-te În fața oglinzii, așteptînd brațele unui bărbat, Însoțindu-te pînă la confuzie cu duhul acelor locuri, pipăindu-i sensibilitatea cum Își mîngîie poetul ficțiunile. Dar poate că ceea ce noi numim libertatea de a alege nu este decît un fel deghizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nici nu știu câte erau, cădeau într-un fel de cascadă voluminoasă pe sânii ei ampli. De obicei se îmbrăca într-o rochie roz foarte largă, fără talie, și toată ziua purta pe cap o pălărie mare de pai. Dar când își despletea părul - ceea ce făcea din când în când întrucât era foarte mândră de el - îl vedeai că este lung și negru și cârlionțat; iar ochii ei rămăseseră tineri și plini de vioiciune. Avea râsul cel mai molipsitor pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mână ca să Îi atingă obrazul, dar ea se feri, plecându-și capul În partea cealaltă. - Nu mă atinge. N-ai plătit. Poetul Își lăsă mâna să cadă. Fata Îl fixa cu privirea ei verde cufundată În orbitele adânci. Cârlionții Întunecați, despletiți pe umeri, Îi Încadrau chipul. I se păru ochii Îi căpătaseră o ușoară luminiscență, sub razele mituitoare ale lumânării. Pentru o clipă, dulcea fantasmă a Amarei se suprapuse peste acele trăsături aspre, ascunzându-le. Pietra Îi studia cu luare-aminte Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
purtând a luminii povară, Ziua-nflorește ca o fiic-a surâsului, prea radioasă... Aici putem șușoti neștiuți, ne-nfricoșați de noaptea de vară. Plimbări singuratice... Oare splendoarea sau ce ne-a legat Adânc În vreme, când vara părul și l-a despletit? Umbre iubeam și tiparul de ele pe sol aruncat, Tapițerii mistice, abia vizibile În aerul neclintit. Aceea fu ziua... și noaptea unei alte istorii, Palidă ca un vis și umbrită de pomi ca trași cu creionul; Strigoi de stele treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Gânduri despletite Elena Marin Alexe Doamne, mă surprinde tăcerea tristeții de peste zi, când inima consternată își frânge fiorul nesupus. Dacă ai vorbi mai des cu mine, poate că mâhnirea ar da bir cu fugiții, lăsându-mi gândurile despletite pe umerii timpului. Până la ruga de seară lacrima surghiunită își plânge de milă, acoperită în diafanul pleoapelor, iar sufletul răvășit se alină la adăpost în palma Ta.
G?nduri despletite by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83367_a_84692]
-
De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui Copacul despletindu-și în coame și frunzare Tot aurul lui verde și toată floarea lui. Orbit, plecat minunii, mi-am spus: să nu mai pregeți! El numai pentru tine și-a pus un alt vestmânt, Zorește spre belșugul miresmei și alege-ți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pentru a înțelege esența. Viorela Codreanu Tiron este poetul care excelează în lucrarea sa literară, nu se abate de la drumul său și fiecare literă din poem, este o certitudine. Autoarea nu bâjbâie prin întunericul neștiinței, ea ne spune în vers-clar:,,Despletită în amurguri târzii/las în urma mea /mireasma primăverii dintâi,/pentru a mă reîntoarce /în casa în care tinerețea mea... se schimbă tot mai mult în umbră,/și unde văd cum cuvintele mor/ în ghivece de timp răsturnate.,, ( În urma mea) Sigur
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Între două speranțe Sunt singur în barcă legănat de vânt Rotesc stelele valsuri și perinițe, Silueta ta a rămas difuză pe mal Și luna își despletește pe mare șuvițe. Înaintez în noapte înspre nici-unde Nu știu dacă la alt mal mă așteaptă o speranță Dar îmi este sufletul o barcă pe unde Și visul rămâne în urmă o zdreanță. Vâslesc în neștire fără busole Și nesfârșitul
ÎNTRE DOUĂ SPERANŢE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361288_a_362617]
-
truda din pieptul lui fără să știu că setea-l rodea sub haina pământului, repetam întruna singurul refren nobil din felinarul unei zodii cu multe rămășaguri pierdute, ce forță aveam eu să cern norii și să repartizez calendarele pe stări despletite în zâmbetul paralizat fără martori, fără copiile mesajelor străpunse în pieptul nedumeririlor?! Începând de mâine am să strâng fânul, mi-am propus, ferindu-mă de arșiță, voi avea un rol de trecut prin brazda secerată sub ochii mei, se vor
ÎNTR-UN LAN DE VRĂBII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361284_a_362613]
-
doare gândul); Mi-am luat mireasă noaptea / [...] / de mi s-a învârtit inima / ca roata universului; / până și vântul ardea / luminându-ne cu smaraldul / ochilor...» (Nunta cu noaptea); «parcă s-ar ascuți pe mine / fulgere» (O deslușire); «steaua oului cosmic / despletită pe apă...» (Cunoașterea necunoașterii); Aud peste tot / muntele plin de aripi; / cântecul lui neprihănit / de diamant proaspăt / deschide fântâni / uranice» (Cântec de diamant proaspăt); «Faceți-mă / să aud cu ochii / [...] / când iau în palmă / focul poemului...» ( Pe puntea dintre zei
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
să-i schimbe culoarea în zeci de nuanțe și să-l ridice spre ceruri cu-a sale culori laolaltă... Când picuri de ploaie îți bat la ferestre și pleacă razleți mai departe e semn să treci pragul desculță cu păr despletit peste umeri privirea-ți s-arunci catre boltă să prinzi curcubeu și să numeri... Să numeri culori să numeri nuanțe și să te bucuri știind că acolo-n neant departe de nori sunt irisuri îndreptate spre tine licărind cu stelele
DE DRAGOSTE, DIN DRAGOSTE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363808_a_365137]
-
2015 Toate Articolele Autorului Când gândul mai zvâcnește-n al meu suflet, mi-atinge buzele-nsetate, căutând, șoaptele ce îmi mângâie în cuget, păcatul dulce ce mă chinuie adânc. Degetele îți ating păru-n joacă, și în șuvițe lungi, cosițe despletesc, tremur de fiori, clipa mă dezbracă, dorințe nude și săruturi te-nblânzesc. Va geme-n mine setea, de iubire și șoapte rupte din abisuri iarăși zbier, când dragostea-n dorințe de-mplinire, o-mpart cu tine, veșnicia-n care sper... Autor
CÂND GÂNDUL… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362978_a_364307]
-
patimă în calea lor să adun m-au găsit zorii tot căutând începutul poveștii pe un drum alergând să întâmpin roua buzelor nopții cu un sărut neavut timpul dragostei vine cand întinzi privirea spre mine și ochiul acela cald îmi despletește gândirea în mângâieri se înnorează afară atunci și din mine curg picături ascunse în miresme petalele îmi cad și alunec ușor în poeme cu miri alergând spre altar ce patimă-i vorba nespusă la masă ce mai ticăie apusul acela
TIMPUL DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363401_a_364730]
-
și ele, ca ale unei păsări îndrăgostite de vară și zbor. Din ce in ce mai sigur, ... X. TINEREȚE, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011. Îți amintești de calul ruginiu ce ne purta încet prin inserări și ierburi despletite prin poieni ? Pluteam ușor dintr-un amurg în altul legănați, purtând în ochi fântâni cu ape verzi Calul e mort... și noi pășim încă-amândoi pe-același drum ... Citește mai mult Îți amintești de calul ruginiuce ne purta încetprin înserăriși ierburi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
am venit direct la hotel și nu am mers să ne plimbăm la umbră. Da, nu greșeam. M-a convins chiar ea. În acele clipe a ieșit de sub duș, goală, cu sute de stropi de apă tremurători pe păru-i despletit și piele, căutându-mă cu o privirea plină de dorință, de teamă și nerăbdare. Fericirea țâșnea din ochii ei în clipa saltului spre mine. S-a lăsat prinsă de brațele mele și imediat m-a strâns cu disperare simulată și
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > O ALTFEL DE TOAMNĂ Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1757 din 23 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Își despletește pădurea frunzele mângâind pământul cu mulțumire. Dealul își primește îmbrățișarea-culoare, răsfățul cald mult așteptat! Învăț să-mi răsfir gândul spre sensibilități înflorite și ascult cum toamna descântă semințele spre vise-muguri și contur de frunze. Tril de pasări alungă orice nor
O ALTFEL DE TOAMNĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368300_a_369629]
-
în: Ediția nr. 1436 din 06 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului CULCĂ-MĂ BLÂND Cuprinde-mi țipătul și-acoperă-l, cum se acoperă focul, și stinge-l în faldurile dragostei tale și-apoi culcă-mă blând ca pe o auroră! ÎN URMA MEA Despletită în amurguri târzii las în urma mea mireasma primăverii dintâi, pentru a mă reîntoarce în casa în care tinerețea mea... se schimbă tot mai mult în umbră, și unde văd cum cuvintele mor în ghivece de timp răsturnate. CERCUL DE FOC
3 POEME DE DRAGOSTE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367868_a_369197]
-
pătură de lână groasă. Pe drumul râului care curgea leneș, purtând cu el mâlul ce-i întuneca apele, cei din trăsură puteau vedea sălciile, care umbreau malurile săpate în neorînduială de veacurile ce trecuseră peste ele, șezând ca niște fecioare despletite în apa amestecată cu resturile menajere ale așezării. Copiii, pe jumătate dezbrăcați, alergau în chiot vesel de-a lungul versanților bătrânului râu. Femeile, cu mânecile suflecate, spălau rufele sau băteau inul, săltând vesele gălețile cu apă. Vadul Sacagiilor, de unde cei
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
care l-a mai potolit a fost inventarea unei celule a societății, familia. Un fel de minciună a sexelor, pentru că omul, bărbat, sau femeie, tot visează, tot privește spre alceva, tot are dorinți imposibile, viziuni cu băieți și fete alergând despletiți prin câmpiile dragostei. Iubirea însă rămâne acolo unde îi este locul. În zâmbetul copilului ce își privește mama care i a dăruit viață, în imaginația visătorilor de sublim ancestral, în cei ce sunt înzestrați cu darul legendei, al poveștilor cu
IUBIREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368676_a_370005]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > TE VOI LĂSA SĂ CREZI Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1308 din 31 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Cu roua de argint brodează magii vise, Iar stelele împart explozii de culoare, Luceferi despletesc dorințe interzise, Colibrii jucăuși trec vămi de așteptare. Am dezlegat cu-albastru vâltoarea depărtării Și în cuibarul clipei am adunat speranțe, O salba de lumină a-nveselit cocorii Desferecând minute de-absurde disonante. Pătrar de luna albă din lacrimi mari de
TE VOI LĂSA SĂ CREZI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349561_a_350890]
-
Un ochi de vultur înaltul mi-l tăia Cu o privirea adâncă, scrutătoare Și mă chema c-un țipat ce vroia Să-mi fure-a sufletului albă floare. * Mi-am lăsat trilul liber către cer Și dorurile mi le-am despletit Ca-n sunetele pline de mister Zborul să-i frâng, vrăjind un infinit. * Cu talpa am bătut de două ori Și-am tremurat o undă ce vibrând A scuturat cuvintele din nori Și l-am legat cu lanțul unui gând
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]