613 matches
-
iz de putregai în noi, O lume geme de nemărginire, Nu mai suntem decât o amăgire... Adio, deci, cumplitelor erori. Din trupurile noastre fericite, Simt, inima lipsește... Solitară, Pierdută e pe veci, sub cer de vară, Pe plaje calde, aspre, despletite. Te simt departe, ninge peste ieri... Adio, deci... Nu întreba nimic!... Am transformat iubirea-n simplu tic, Doi pelerini nostalgici, efemeri. Se-adună norii...Toamna-și intră-n mână... Iubito, ochii tăi albaștri-s zbor.... Un menestrel ciudat și visător
DESPĂRŢIRI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373789_a_375118]
-
ascultări pe viu să mă salvezi din rugul rece când mă mai fângi să te descriu din seara nopților un duh albastru am încheiat la butonieră ultima lucire de obosit lucind un astru haide să ne povestim acea rugare din despletita noapte de culcare Referință Bibliografică: PE CERUL GURII TALE-ȚI SCRIU / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2278, Anul VII, 27 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PE CERUL GURII TALE-ŢI SCRIU de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384809_a_386138]
-
negara / fecioara solomonara.” Interpretarea cărților tarotice e făcută cu gravitate ; în ultimă analiză, Tarot e o plângere în manieră folclorică - un bocet al trecerii repezi : „De-ar fi moartea Cineva / singur m-aș duce la ea. Dar mi-ești moarte despletită / cu cămașa înnămolită, / parcă-mi dai carnea cu bobii, / mă desparți și mă apropii.” Relația dintre solomonară și om este una simbolică, a ghici fiind echivalent cu a-ți pune întrebări esențiale : „Dormi cu fața la pământ / prunc tomnatic și cărunt, / tu
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
mâna-n foc pentru asta. În cuplurile care se iau în serios, trebuie că e o atmosferă de o solemnitate îngrozitoare și de un tragism insuportabil. Scapă el lingura pe jos și ea se aruncă-n praf, ca Antigona, rostind despletită un monolog despre cum i-a distrus viața și covorul gestul lui necugetat. Ce părere ai despre fidelitatea într-un cuplu? Bună. Umorul este o calitate pe care ai moștenit-o sau ai antrenat-o? Am moștenit-o pe filieră
Un interviu din Unica de martie și cum arată revista în haină nouă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19097_a_20422]
-
murmură și îi contură ovalul fetei cu degetele. Pe neașteptate, îi desprinse cocul și părul căzu greu pe mâna lui. Își umplu pumnul cu el și absorbi parfumul. Alma nu avea toate reacțiile la ea. - Ar trebui, să-l porți despletit. Ai un par atât de frumos. - Sire ... - Încearcă, să nu fii tot timpul o amazoană! Acum, eu sunt guvernant, zâmbi. “Adică să-mi înalți zmeul?” - Exact! surâse cu pleoapele lăsate, M.Joseph. - Ce anume? - Ce ai gândit! Se uită, perplexă
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
ridurile acestor ceasuri goale! Să nu le prade deznădejdea, Sau frunza de trifoi cu patru foi. Să nu le doboare secure de vânător, Sau lacrimă de fecioară Nepurtată -n pârg de roua dimineții. Urlă-mă, adună-mă , între cer și despletita poiană de dureri ! Tânguiește-mă ca pe o frunză de nuc în apa de limpezire a pletelor tale ! Leapădă-mă-n via de boabe de struguri vineții, Sau în căușul palmelor tale plânse la beție ! Aruncă-mă la marginea pădurii
DUPĂ CE MĂ DAI UITĂRII de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384390_a_385719]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > UȘA PIERDUTĂ Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ana-Cristina POPESCU Ușa pierdută Personajele: X, Femeia cu chipul angelic, Bătâna țigancă, Copilul, Bătrânul, Copila cu părul galben, Femeia despletită, Femeia în negru, Groparul, Preotul, Cântărețul, Baba 1, Baba 2, Omul cu sticla, Femeia fără chip, Cei șapte draci, Femeia văduvă, Cei trei copii. Actul I Decorul: Mai multe uși. Personajele: X, Femeia cu chipul angelic, Bătâna țigancă, Copilul, Bătrânul
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Cântărețul, Baba 1, Baba 2, Omul cu sticla, Femeia fără chip, Cei șapte draci, Femeia văduvă, Cei trei copii. Actul I Decorul: Mai multe uși. Personajele: X, Femeia cu chipul angelic, Bătâna țigancă, Copilul, Bătrânul, Copila cu părul galben, Femeia despletită, Femeia în negru. X (Are o valiză pe care o poartă cu el din loc în loc.) Am obosit. Mi-a spus cândva o prietenă din adolescență că, dacă voi pleca departe, va lăsa mereu o ușă deschisă pentru mine. Au
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
ușa cea neagră. Ce răspuns aș putea afla în spatele acestei uși? Se plimbă.) Speranța și negrul nu prea fac casă bună. (Se plimbă.) O să încerc. (Bate la ușă. Ușa se deschide și două femei apar la lumină. Femeia cea tânără, despletită și îmbrăcată sumar se apropie de X și încearcă să-l ademenească prin priviri calde. Femeia bătrână, îmbrăcată în negru, aleargă spre un colț retras și se pitește la pământ, pe urmă își ascunde chipul în palme.) Femeia despletită: Mă
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
tânără, despletită și îmbrăcată sumar se apropie de X și încearcă să-l ademenească prin priviri calde. Femeia bătrână, îmbrăcată în negru, aleargă spre un colț retras și se pitește la pământ, pe urmă își ascunde chipul în palme.) Femeia despletită: Mă cunoști? X: Nu. Femeia despletită: Sunt viața ta de odinioară. Încearcă să-ți amintești ce bine ne simțeam împreună! Mergeam la bal, gustam vin, pe urmă dansam până-n zori. Dimineața mă adormeai la pieptul tău până ce soarele de amiază
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
apropie de X și încearcă să-l ademenească prin priviri calde. Femeia bătrână, îmbrăcată în negru, aleargă spre un colț retras și se pitește la pământ, pe urmă își ascunde chipul în palme.) Femeia despletită: Mă cunoști? X: Nu. Femeia despletită: Sunt viața ta de odinioară. Încearcă să-ți amintești ce bine ne simțeam împreună! Mergeam la bal, gustam vin, pe urmă dansam până-n zori. Dimineața mă adormeai la pieptul tău până ce soarele de amiază îți ridica pleoapele. X: Am fugit
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
simțeam împreună! Mergeam la bal, gustam vin, pe urmă dansam până-n zori. Dimineața mă adormeai la pieptul tău până ce soarele de amiază îți ridica pleoapele. X: Am fugit de tine. Nu-mi placi! Mi-ai mâncat ani din viață. Femeia despletită: Mă placi, dar nu vrei să recunoști. (Îl ia de mână, pe urmă își pune capul pe pieptul lui. X e pierdut în gânduri. Femeia despletită își încolăcește brațele în jurul lui. Fredonează ceva.) X: Pleacă! (Îi ia brațele din jurul lui
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Am fugit de tine. Nu-mi placi! Mi-ai mâncat ani din viață. Femeia despletită: Mă placi, dar nu vrei să recunoști. (Îl ia de mână, pe urmă își pune capul pe pieptul lui. X e pierdut în gânduri. Femeia despletită își încolăcește brațele în jurul lui. Fredonează ceva.) X: Pleacă! (Îi ia brațele din jurul lui și o împinge.) Femeia despletită: M-ai lovit. Ești rău, dar te iert. Se apropie de el zâmbind. Îl mângăie cu degetele pe brațe.) X: Nu
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
vrei să recunoști. (Îl ia de mână, pe urmă își pune capul pe pieptul lui. X e pierdut în gânduri. Femeia despletită își încolăcește brațele în jurul lui. Fredonează ceva.) X: Pleacă! (Îi ia brațele din jurul lui și o împinge.) Femeia despletită: M-ai lovit. Ești rău, dar te iert. Se apropie de el zâmbind. Îl mângăie cu degetele pe brațe.) X: Nu te mai vreau. (O împinge din nou, iar aceasta cade.) Femeia despletită (plângând): Nu mă mai iubești! X: Nu
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
brațele din jurul lui și o împinge.) Femeia despletită: M-ai lovit. Ești rău, dar te iert. Se apropie de el zâmbind. Îl mângăie cu degetele pe brațe.) X: Nu te mai vreau. (O împinge din nou, iar aceasta cade.) Femeia despletită (plângând): Nu mă mai iubești! X: Nu te-am iubit niciodată. M-am lăsat ademenit de spinii tăi văruiți cu parfum de floare. Să nu apari în fața mea! Femeia despletită se târăște până la picioarele lui X și le ia în
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
mai vreau. (O împinge din nou, iar aceasta cade.) Femeia despletită (plângând): Nu mă mai iubești! X: Nu te-am iubit niciodată. M-am lăsat ademenit de spinii tăi văruiți cu parfum de floare. Să nu apari în fața mea! Femeia despletită se târăște până la picioarele lui X și le ia în brațe.) Femeia despletită: Nu mă lăsa! Te rog să nu mă abandonezi! O să mor, dacă mă părăsești! Ai milă de tot ce-a fost frumos! X: Dă-mi drumul! Femeia
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
mă mai iubești! X: Nu te-am iubit niciodată. M-am lăsat ademenit de spinii tăi văruiți cu parfum de floare. Să nu apari în fața mea! Femeia despletită se târăște până la picioarele lui X și le ia în brațe.) Femeia despletită: Nu mă lăsa! Te rog să nu mă abandonezi! O să mor, dacă mă părăsești! Ai milă de tot ce-a fost frumos! X: Dă-mi drumul! Femeia despletită: Nu pot, te iubesc! (Plânge.) X: Tu nu cunoști dragostea. Ești un
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
se târăște până la picioarele lui X și le ia în brațe.) Femeia despletită: Nu mă lăsa! Te rog să nu mă abandonezi! O să mor, dacă mă părăsești! Ai milă de tot ce-a fost frumos! X: Dă-mi drumul! Femeia despletită: Nu pot, te iubesc! (Plânge.) X: Tu nu cunoști dragostea. Ești un șarpe viclean. Nu mă voi lăsa ademenit iarăși. (Își eliberează picioarele. Femeia despletită rămâne pe jos plângând.) Mi-ai înlănțuit picioarele ca să uit drumul? De această dată ai
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
mă părăsești! Ai milă de tot ce-a fost frumos! X: Dă-mi drumul! Femeia despletită: Nu pot, te iubesc! (Plânge.) X: Tu nu cunoști dragostea. Ești un șarpe viclean. Nu mă voi lăsa ademenit iarăși. (Își eliberează picioarele. Femeia despletită rămâne pe jos plângând.) Mi-ai înlănțuit picioarele ca să uit drumul? De această dată ai pierdut. Femeia despletită: (Se ridică.) Mă părăsești? X: Da. Femeia despletită: Tu ai pierdut. Ai pierdut o viață dulce ca mierea. X: Mierea acelei vieți
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
te iubesc! (Plânge.) X: Tu nu cunoști dragostea. Ești un șarpe viclean. Nu mă voi lăsa ademenit iarăși. (Își eliberează picioarele. Femeia despletită rămâne pe jos plângând.) Mi-ai înlănțuit picioarele ca să uit drumul? De această dată ai pierdut. Femeia despletită: (Se ridică.) Mă părăsești? X: Da. Femeia despletită: Tu ai pierdut. Ai pierdut o viață dulce ca mierea. X: Mierea acelei vieți este amară. Am pierdut adevărata dragoste pentru o iluzie de-o clipă. Femeia despletită: Oricum ai pierdut și
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Ești un șarpe viclean. Nu mă voi lăsa ademenit iarăși. (Își eliberează picioarele. Femeia despletită rămâne pe jos plângând.) Mi-ai înlănțuit picioarele ca să uit drumul? De această dată ai pierdut. Femeia despletită: (Se ridică.) Mă părăsești? X: Da. Femeia despletită: Tu ai pierdut. Ai pierdut o viață dulce ca mierea. X: Mierea acelei vieți este amară. Am pierdut adevărata dragoste pentru o iluzie de-o clipă. Femeia despletită: Oricum ai pierdut și dragostea și plăcerea de-o clipă. (Râde.) Ești
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
dată ai pierdut. Femeia despletită: (Se ridică.) Mă părăsești? X: Da. Femeia despletită: Tu ai pierdut. Ai pierdut o viață dulce ca mierea. X: Mierea acelei vieți este amară. Am pierdut adevărata dragoste pentru o iluzie de-o clipă. Femeia despletită: Oricum ai pierdut și dragostea și plăcerea de-o clipă. (Râde.) Ești un prost. Niciodată nu ai știut să trăiești. Ești un om pierdut. (Se ascunde în spatele ușii negre.) X (se apropie de femeia ce s-a retras într-un
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
-o zi n-o să șuiere vântul Să spulbere cerul, și jalea și cântul Și dragostea? Și dragostea poate să moară sub pleoape! Se-ntâmpla cu mine când te știu mai aproape, Să mor. Să mor de iubire, să mă las despletită De prea frig fără tine și de dor amețită, Să fug. Să fug unde-oi ști, unde nu sunt oglinzi Unde nu sunt ferestre, ca să vii să-mi colinzi Atât. Doar atât a rămas dintr-o taină de fată Răscolită
DINTR-O TAINĂ DE FATĂ de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382478_a_383807]
-
nedrept,... XXXIII. ÎN PARC, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016. Pe o bancă-n armonie Lenevește-un soare blând, Undeva, pe la chindie, Vântu-adie când și când... Ochii-mi țin întredeschiși Și din părul despletit, Meditând la frunzăriș, Simt cum viața a murit. Peste fix o săptămână, Grâul copt, muguri de brazi, Toamna toată își adună; Tu din stele, veșted, cazi Peste lacul fumuriu, Oglindind și nori, și lună, Care limpede-n târziu Parcă spune
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
în parc, pe o bancă, mai pe la amiază) Sursa foto: A #Midsummer #Nights #Dream - #Alexandru #Darida ... Citește mai mult Pe o bancă-n armonieLenevește-un soare blând,Undeva, pe la chindie,Vântu-adie când și când...Ochii-mi țin întredeschișiși din părul despletit,Meditând la frunzăriș,Simt cum viața a murit.Peste fix o săptămână,Grâul copt, muguri de brazi, Toamna toată își adună;Tu din stele, veșted, caziPeste lacul fumuriu,Oglindind și nori, și lună,Care limpede-n târziuParcă spune „noapte bună
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]