107 matches
-
(în ) este o cetate medievală fortificata din Semendria (Șerbia), oraș care a îndeplinit temporar rolul de capitală a Șerbiei în Evul Mediu. Ea a fost construită între 1427 și 1430 la ordinul despotului Đurađ Branković, conducătorul Despotatului Șerbiei. A fost fortificata de către Imperiul Otoman, care a cucerit orașul la sfarsitul aceluiași secol. Cetatea a rezistat mai multor asedii ale otomanilor și sârbilor, supraviețuind relativ neatinsă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost puternic deteriorată de
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
loc în perioada cuceririi Balcanilor de către otomani de la începutul secolului al XV-lea, conducătorii creștini ai regiunii au pierdut mai multe bătălii, printre care Bătălia de la Kosovo Polje și asediul orașului Veliko Tărnovo. Despotul Ștefan Lazarević a trebuit să mențină Despotatul Șerbiei într-un echilibru fragil între otomani și maghiari. În jurul anului 1403, el a acceptat să devină vasal al regelui maghiar Sigismund și a stabilit nouă capitala în orașul Belgrad, care îi fusese cedat că o recompensă. După moartea despotului
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
aflase anterior nicio așezare umană, a fost ales din mai multe motive. În 1428, în timpul războiului Imperiului Otoman cu Republică Venețiana, ungurii și turcii au fost de acord să-l recunoască pe Branković în calitate de conducător independent al Șerbiei, transformând astfel Despotatul Șerbiei într-un stat tampon. Un tratat a stabilit, de asemenea, suzeranitatea otomană asupra Șerbiei, ce a rămas în continuare un stat vasal al Ungariei. Ținându-se cont de relația mai veche cu Ungaria și de diferențele religioase față de otomani
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
sârbe. În partea de sus a zidului de piatră aflat înspre Dunăre au fost cioplite patru seturi de ferestre cu arcuri duble într-o combinație de stil gotic și romanic. Aici a fost semnat contractul comercial între Republică Veneția și Despotatul Sârb. Există, de asemenea, un turn în orașul interior cu o inscripție mare pe cărămidă ce poartă numele lui Đurađ Branković și atestă dată construcției. Textul inscripției este următorul: „"V Hrista Boga blagoverni despot Gurg, gospodin Srblju i Pomorju zetskomu
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
și francezi (cunoscuți în general de greci ca franci) au ocupat Peloponezul și au înființat Principatul de Ahaia. Au construit cetățile Mystras, Passavas, Gustema (Beaufort) și Marea Maina. Regiunea a căzut sub dominația bizantină după 1262, făcând fac parte din Despotatul de Moreea. În 1460, după căderea Constantinopolului, Despotatul a fost ocupat de otomani. Mani nu a fost supus și și-a păstrat autoguvernarea internă în schimbul unui tribut anual, deși acesta a fost plătit doar o singură dată. Căpeteniile locale denumite
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
franci) au ocupat Peloponezul și au înființat Principatul de Ahaia. Au construit cetățile Mystras, Passavas, Gustema (Beaufort) și Marea Maina. Regiunea a căzut sub dominația bizantină după 1262, făcând fac parte din Despotatul de Moreea. În 1460, după căderea Constantinopolului, Despotatul a fost ocupat de otomani. Mani nu a fost supus și și-a păstrat autoguvernarea internă în schimbul unui tribut anual, deși acesta a fost plătit doar o singură dată. Căpeteniile locale denumite "bey" conduceau regiunea Mani în numele otomanilor. Pe măsură ce puterea
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
V-lea Paleologul (1341-1391), Maria s-a căsătorit cu Nicefor al II-lea Orsini al Epirului și Teodora s-a căsătorit cu beiul otoman Orhan I. Cei doi fii ai lui Matei, Ioan și Dimitrie, au condus pentru scurte perioade Despotatul Moreei. Se crede în general că Ioan, despre care s-au păstrat relativ puține documente, a murit fără copii și că numeroșii Cantacuzini din generația următoare, precum și istoricul Theodoros Spandounes și soția genealogistului Hugues Busac, sunt descendenții lui Matei prin
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]