565 matches
-
iulie 1957. În 1960 nu a mai fost ales în CC al PCR. Așa-numitul „Raport Tismăneanu” îl descrie ca pe "„un intrigant desăvârșit și oportunist, servil până la lingușire în relațiile cu superiorii”", iar pe de cealaltă parte "„răzbunător și despotic față de subordonați”". Același raport afirmă despre el că "„reprezenta stalinismul perfect”" și că era "„devotat necondiționat URSS”". Din 1944 și până în 1957 a fost ideolog și propagandist șef al PCR, iar ca secretar cu propaganda și cultura "„vorbea românește cu
Iosif Chișinevschi () [Corola-website/Science/304540_a_305869]
-
se află un personaj complex, devorat de ambiții, sete de aur și putere, de lux și huzur, un plebeian în structura să intimă, așa cum trecutul însuși îl trădează: pirateria era adevărată lui profesie, translata de la experiența marinăreasca umila, la postura despotica (cvasi suprarealista în unele momente). "Hospodarului" trimis de Poartă să "administreze" (recte să prade) o Valahie și așa secătuita, exsangua. Construcția dramatică destul de abila, combină monologul, secvențele statice, cu "scenă istorică" atît de dragă mai tîrziu lui Odobescu și urmașilor
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
său a fost capturat, Guaimar al II-lea a guvernat principatul, iar când ducele Athanasie de Neapole a incitat o răscoală împotriva tatălui său, intervenția promptă a lui Guaimar al II-lea a făcut ca revoltă să fie stinsa. După ce despoticul și nepopularul sau tata s-a retras în 901 (sau a fost forțat să o facă) la mănăstirea din Sân Massimo, Guaimar al II-lea a preluat întreaga conducere a principatului. Pentru început, Guaimar a continuat bunele relații cu Imperiul
Guaimar al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324655_a_325984]
-
naționalismului ca fiind mai ales de două feluri, unul de tip civic și altul de tip etnic te duce pe o pistă falsă. Această corespunde unei dihotomii între proiectul național liberal bazat pe cetățenie și proiectul națiunii etnocentrice - unul autoritarist, despotic. Această a doua categorie este tradițional asociată estului Europei, acestui spațiu barbaric, sângeros și irațional. Avem de-a face cu o perspectivă orientalista a cărei unic scop este de a face proiectul național liberal singurul valabil, cel care afirma adevărul
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
la crearea unei imagini pozitive a dictatorului, atât în vest, cât și acasă. Seduși de politica străină aparent „independentă” a lui Ceaușescu, liderii vestici au avut o poziție ambiguă față de un regim care a devenit la sfârșitul anilor 1970 din ce în ce mai despotic și imprevizibil. Creșterea economică rapidă antrenată de creditele externe a lăsat loc încet-încet unei austerități răstălmăcite și a unei aspre represiuni politice interne. Conducerea lungă, de peste două decenii, a președintelui Nicolae Ceaușescu a devenit din ce în ce mai austeră în anii 1980. După
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
să-l suspecteze pe moștenitorul său de complot cu Partidul Liberal de a aduce o schimbare de minister sau chiar propria sa abdicare. Dacă Oscar nu a sprijinit în mod activ opoziția cu această ocazie, faptul că el dezaproba comportamentul despotic al tatălui său era cunoscut deși el a evitat o ruptură reală. Cu toate acestea, liberalismul lui era moderat iar opoziția, la scurtă vreme după urcarea lui pe tron la 8 martie 1844, a descoperit cu întristare acest lucru. Nu
Casa de Bernadotte () [Corola-website/Science/318131_a_319460]
-
au devenit o marfă căutată, cumpărată la un preț din ce în ce mai mare de către bogații epocii. Simbolul lalelei apărea în palatele otomane și pe obiectele de îmbrăcăminte. Laleaua a devenit un simbol al bogăției și nobleței, dar și al fragilității unei stăpâniri despotice Perioada Lalelei a fost propice dezvoltării artei, culturii și arhitecturii. Stilul arhitectural și al decorațiilor a devenit mult mai elaborat în această perioadă, fiind influențat de stilul baroc. Unul dintre exemplele clasice este fântâna Ahmed al III-lea din Palatul
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
serie de legi descriminatorii, adoptate în cadrul unei politici de "purificare etnică", prin care statul român își abandona cetățenii de origine evreiască, privându-i de cele mai elementare drepturi civice. Minoritatea evreiască, lăsată la bunul plac al unor funcționari publici regionali despotici, a început să se expatrieze. Un val de intelectuali și industriași români de sorginte evreiască a părăsit România, economia și cultura română fiind lezate, iar intelectuali de frunte au protestat vehement. Într-un interviu acordat în ianuarie 1938 ziarului britanic
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
devastarea sediilor partidelor politice din opoziție PNȚ, PNL, PSD- Sergiu Cunescu, PER, revista Baricada, Piața Universității, etc. În luna mai 1991, constrâns de brațul de fier al securității( la fel de puternică și activă că pe vremea lui Ceaușescu) condus în mod despotic de numitul Virgil Măgureanu, senatorul Adrian Manolache alege calea exilului că o ultimă soluție de protest farta de regimul FSNist care confiscase aproape toată scena politică, dar și bunurile PCR și toată infrastructură statului fost comunist nefăcând aproape nici o concesie
Adrian Manolache () [Corola-website/Science/305288_a_306617]
-
Zévaco și Alexandre Dumas) nu se bazează pe nici o dovadă. Personalitatea Caterinei de Medici e dificil de schițat datorită faptului că dintotdeauna asupra ei a plutit o legendă neagră. Tradiția populară a făcut din ea o femeie machiavelică, nemiloasă și despotică. Chiar și istoricii au păstrat această imagine fără să realizeze propriile erori. Un proces de totală dezinformare a făcut din ea un monstru sângeros. A trebuit să așteptăm jumătatea secolului XX, pentru ca istoriografia tradițională a acestei regine să fie complet
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
Uitaseră minunatele rezultate obținute de Henric al IV-lea și mai târziu de Richelieu, obținute continuând politica dusă de Caterina. În secolul al XVIII-lea când regii nu mai erau la modă, politica înțeleaptă a reginei a fost percepută ca despotică și opresivă. În secolul al XIX-lea scriitorii, mai ales Alexandre Dumas, școala republicană și tradiția populară au reluat toate prejudecățile, fără să țină cont de totala discordanță dintre fapte și legende. Astăzi figura Caterinei de Medici a fost reabilitată
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
cunoștințele foarte bune despre Imperiul Rus căpătate în timpul exilului în Siberia răsăriteană. Termenul "Prometeism" a fost sugerat de legenda antică greacă a titanului Prometeu, cel care dăruise omenirii focul, sfidându-l pe Zeus, faptă simbolizând iluminarea și rezistența la autoritatea despotică. Drept pedeapsă, Zeus a ordonat ca Prometeu să fie înlănțuit de o stâncă pe Muntele Caucaz, unde era torturat zilnic de un vultur care-i mânca ficatul, ficat care se refăcea peste noapte, numai pentru a fi devorat a doua
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
al Norvegiei. La acea vreme, cel mai tânăr și mai frumos frate vitreg a lui Eric, Haakon, și-a petrecut timpul la curtea saxonă, fiind trimis acolo pentru a fi crescut de regele Athelstan. Guvernarea lui Eric era dură și despotică, căzând repede în dizgrație în fața nobililor norvegieni. În acel moment propice, Haakon s-a întors în Norvegia, i-a găsit pe nobili dornici să-l accepte ca împărat și l-au demis pe Eric, acesta fugint în Anglia. Heimskringla specifică
Eric I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331145_a_332474]
-
Isle of Wight, unde i s-a alăturat și Coker. În ciuda greutăților cu care se confruntă, familia Masen ezită să își părăsească locuința, dar este forțată să o facă de sosirea unui grup de soldați care reprezintă un nou guvern despotic, care își stabilește enclave feudale pe tot cuprinsul țării. Masen îl recunoaște în conducătorul Torrence pe roșcatul din Londra. Torrence îi anunță că dorește să plaseze mai mulți supraviețuitori orbi sub îngrijirea familiei Masen și să o mute pe Susan
Ziua trifidelor () [Corola-website/Science/320356_a_321685]
-
avea nevoie de un conducător. Majoritatea bărbaților grupului erau tineri emigranți europeni și nu erau considerați potriviți pentru acest rol. James Reed trăia de mulți ani în America, era mai bătrân și avea experiență din armată, dar din cauza atitudinii sale despotice, nu era simpatizat în cadrul grupului, care îl considera un aristocrat arogant și infatuat. Astfel a fost ales Donner, care era născut în America, era matur, avea experiență și avea un caracter liniștit și binevoitor. Un ziarist, Edwin Bryant, a ajuns
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
de vot la populația albă; dar a greșit când a exclus de la dreptul de vot anumite categorii de cetățeni care nu puteau să depună jurământul retrospectiv pe care l-a prescris, și a greșit și că a impus guverne militare despotice în State și că a autorizat comisiile militare să judece civili pe timp de pace. Trebuia să fie cât mai puțină guvernare militară posibil; nu trebuia să fie nicio comisie militară; nicio categorie să nu fi fost exclusă de la vot
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
ar fi: Ultima zână sau Noua lampă fermecată. În 1824 publica - semnat cu același pseudonim Horace de Saint-Aubin - Anette și criminalul, și o nouă ediție din Vicarul din Ardeni, un nou roman Wan-Chlore al cărui subiect, rivalitatea dintre o mamă despotică și fiica sa, va deveni substanța multora dintre „scenele” sale. După cum va afirma mai târziu sora lui, Balzac scrie în acei ani de început peste patruzeci de lucrări, care însă, nu aduc câștigurile mult visate. Avid de bani, Balzac se
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
direct către Quebec City. Armata Continentală a început să avanseze spre Quebec în septembrie 1775. Scopul său, așa cum era el declarat într-o proclamație a generalului Schuyler, era de a „îndepărta, pe cât posibil, trupele Marii Britanii” care „sub ordinele unui guvern despotic ... urmăresc să-și pună concetățenii și frații sub jugul grelei robii.” Generalul de brigadă Richard Montgomery a condus forțele din Ticonderoga și Crown Point de-a lungul Lacului Champlain, a asediat cu succes Fort St. Jean, și a capturat Montrealul
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
pentru tronul pe care l-a moștenit în 1774 la moartea bunicului său. Când Ludovic al XVI-lea a urcat pe tronul Franței avea nouăsprezece ani. Avea o enormă responsabilitate devreme ce guvernul avea mari datorii iar resentimentele față de monarhia despotică erau în creștere. A căutat să câștige dragostea poporului său reinstalând parlamentul. În timp ce nimeni nu se îndoia de capacitatea intelectuală a lui Ludovic de a guverna Franța, a fost destul de clar faptul că, deși crescut ca un Delfin al Franței
Ludovic al XVI-lea al Franței () [Corola-website/Science/298943_a_300272]
-
Iritați de acea perfidie, mercenarii greci au doborât porțile și au intrat în oraș. Numai Xenophon a reușit să împiedice jefuirea și preluarea în posesie a orașului dovedit ostil. Aliat cu Rodos și Chios, Byzantion s-a eliberat de jugul despotic atenian, în anul 364 e.A. După o perioadă de război social, timp în care generalul și mercenarul atenian, Chares, a încercat să aducă orașul la ascultare (357 e.A), Atena a fost forțată să-i recunoască independența. La puțin timp
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
ca fiind ilegală. Pašić s-a răzgândit mai tarziu după ce a văzut cum oamenii l-au acceptat de bună voie pe noul monarh și cum regele Petru I, educat în Europa de Vest, a fost un conducător democrat, spre deosebire de ultimii doi suverani despotici și imprevizibili. După cum se va dovedi în următoarele două decenii, principalul conflict între rege și primul ministru l-a reprezentat refuzul lui Pašić de a crește refuzul de a crește alocația regală. Nikola Pašić a devenit ministru de externe la
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
hazlii, a căror apariție îi contrapunctează fericit solemnitatea misiunii (vezi "Jack și Scoțianul" sau "Jack învață să sară bine"). "" se desfășoară într-un viitor în care știința și tehnologia sunt mult mai avansate decât în prezent, în care Aku stăpânește despotic, în care violența stradală este ceva obișnuit și în care populații întregi trăiesc sub opresiune. Pe de altă parte, supranaturalul se face adesea simțit ca o forță enigmatică, ce răzbate de dincolo de aparențe. Avem de-a face cu o lume
Samurai Jack () [Corola-website/Science/319205_a_320534]
-
ordinea geo-politică a lumii, îi seamană atât de mult, și-ar trăda impostura. Și atunci, stăpânirea ar ști fără dubii că este, de fapt, la fel de „străin” ca cel care străbate Mediterana. În timpul Războiului Rece, făceam parte din Celălalt Roșu - acest despotic și inuman adversar politic al democrației. Azi, Războiului Rece i-a luat locul Războiul împotriva Terorismului. Și ni se oferă șansa - istorică, da! - de a ne alege fără ezitare tabăra. Stigma apartenenței la tabăra greșită înainte de 1989 ne apasă, așa că
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
să-l suspecteze pe moștenitorul său de complot cu Partidul Liberal de a aduce o schimbare de minister sau chiar propria sa abdicare. Dacă Oscar nu a sprijinit în mod activ opoziția cu această ocazie, faptul că el dezaproba comportamentul despotic al tatălui său era cunoscut deși el a evitat o ruptură reală. Cu toate acestea, liberalismul lui era moderat iar opoziția, la scurtă vreme după urcarea lui pe tron la 8 martie 1844, a descoperit cu întristare acest lucru. Nu
Oscar I al Suediei () [Corola-website/Science/316110_a_317439]
-
pe dreptul fiecăruia de a fi ceea ce este și de a-și susține punctul de vedere. Janusz Korczak a fost împotriva unei pedagogii prohibitive, pasive, care îl transformă pe copil într-un depozit de informații exterioare vieții lui: „Nu ordinul despotic, rigorile impuse și controlul plin de neincredere, ci o înțelegere plină de tact, credința în experiența, colaborare și coabitare”. Toate aceste principii fundamentează pedagogia reciprocității participative, în care rolurile sociale date - profesor-elev - presupun un schimb permanent de experiențe și de
Respect pentru copilărie () [Corola-website/Science/295708_a_297037]