649 matches
-
întoarcerea în Neapole, dar fără nici un rezultat. S-a stabilit la Londra unde soția și rudele ei au început să acumuleze datorii. Guvernul britanic condus de Lordul Palmerston a încercat să intervină în favoarea lui favoarea lui ca o contrabalansare a despotismului lui Ferdinand al II-lea. În 1848, Prințul deCapua a aspirat în van la coroana Siciliei. Când Palmerston s-a săturat de el, Prințul de Capua s-a mutat la Torino. Urmărit de creditorii săi, Prințul s-a mutat constant
Carlo Ferdinand, Prinț de Capua () [Corola-website/Science/332936_a_334265]
-
Proiectul modernității poate fi înțeles și ca un uriaș efort de ierarhizare/suprimare a cunoștințelor practicate în comunități care au stat și stau în calea imperiilor. Invocând mai întâi sângele și creștinismul, apoi culoarea pielii, așa numita sălbăticie a primitivului, despotismul oriental, ș.a., științele Europei au redus la tăcere, au ridiculizat și au muzeificat expresia teoretică a Celuilalt, ca și cum Celălalt n-ar fi în stare să gândească autonom fără patronajul stăpânului alb. Prin asemenea artificii, discursul occidentalist - discursul despre supremația Occidentului
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
-l poate face să se autoreprezinte demn, fără teama de a fi sancționat, criticat, cenzurat. Janusz Korczak insistă pe rolul formator al maturizării în comunitate, care îi ajută pe copii să crească împreună respectând valori de solidaritate. Trebuie pus capăt despotismului! Conceptul de autoguvernare expus de Korczak acorda tribunalului colegial un rol privilegiat: „Dacă, în mod disproporționat, acord mai mult loc tribunalului, fac acest lucru din convingerea că el poate deveni germenele egalității în drepturi a copilului, poate duce la o
Respect pentru copilărie () [Corola-website/Science/295708_a_297037]
-
copilului. Copilul are dreptul că problemele sale să fie luate în serios, să fie analizate în mod corect. Până acum totul depindea de bunăvoință și buna sau proastă dispoziție a educatorului. Copilul n-avea dreptul să protesteze. Trebuie pus capăt despotismului”. Organizarea tribunalului colegial se află în grija copiilor. Pe o tablă, care se află la dispoziția tuturor, fiecare copil își scrie numele său și pe cel al copilului pe care îl cheamă la judecata. La judecata, un copil se poate
Respect pentru copilărie () [Corola-website/Science/295708_a_297037]
-
dificultăți politice, imperiul nu a durat mult timp, iar regiunea a revenit sub control bizantin în secolul al XIV-lea. În acel veac, aceasta a fost inclusă și în Imperiul Sârbilor, aceștia considerându-se eliberatori ai neamurilor lor slave de sub despotismul bizantin. Skopje a devenit capitala imperiului condus de țarul Ștefan Dușan. După moartea lui Dușan, succesorul acestuia a fost unul slab, și de luptele pentru putere dintre nobilii au împărțit din nou Balcanii. Aceste evenimente au coincis cu pătrunderea turcilor
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
imaginea fiicei lui Oedip - Antigona. Așa s-a născut tragedia cu același nume, reprezentată pentru prima oară în jurul anului 442 î.Hr. Desigur, piesa lui Sofocle are influențe mitice conforme spiritului predominant al epocii sale, dar în același timp ea condamnă despotismul. Creon (în „"Antigona"”), cu vederile sale înguste, prin porniri arbitrare, nesocotește justiția divină, devenită tradițională în cetate, și va fi pedepsit. Pentru a nu greși, arată Sofocle, omul, asemenea Antigonei, trebuie să respecte obiceiurile tradiționale, să-și adapteze faptele și
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
Liberalism and the Limits of Justice, Cambridge University Press, Cambridge, 1982, p. 11. 60 Amitai Etzioni, The Spirit of the Community: Rights, Responsibilities and the Communitarian Agenda, Crown Publishers, New York, 1993, p. 122. 61 Charles Taylor, "The Dangers of Soft Despotism", în The Essential Communitarian Reader, Amitai Etzioni (ed.), Rowman & Littlefield, Oxford, pp. 47-54. 62 Alberto Alesina și Edward Glaeser, Fighting Poverty in the US and Europe: A World of Difference, Oxford University Press, Oxford, 2004, p. 44. 63 Rodney E.
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
nu avem o nobleță, nici privilegiuri de reconstituit. De asemenea, nu avem republică de răsturnat, nici monarhie de restabilit. Posedăm din fericire o Constituțiune și o dinastie la care ținem. Aceea ce nu voim este sufragiul universal, sânt aspirațiunile republicane, despotismul și opresiunea prin mulțime, radicalismul și demagogia. Este incapacitatea erigiată în titlu de merit, prostia și neștiința brevetate ca titluri de recomandare. Ceea ce combatem este împresurarea prerogativelor puterii executive de către Camere, cari nu mai sânt supuse nici unui control mai presus
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
reprezentat prin organul nostru nu înseamnă așadar altceva decât menținerea Constituției actuale tale quale, adecă bună-rea cum este și împiedicarea de-a nu merge cu dezvoltarea constituțională și mai departe, de pildă la sufrajul universal, la republică, la ostracism, la despotismul mulțimii. Constituția actuală e adecă destul de liberală și nu mai trebuie lărgită de cum este. Nu făgăduim c-ar fi fost mai bine dacă ideea statului avea putere mai mare, ca să fie-n stare a înfrîna costisitoarele și nemărginitele ambiții personale
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
substituie verticalității raporturilor filiale. Aristotel nota deja la vremea sa că raporturile filiale „ne dau imaginea unei regalități, a unui guvernământ patern” (Etica nicomahică, VIII, 10). Kant, cititor al lui Rousseau, va denunța energic guvernarea paternalistă: „Este cel mai mare despotism pe care ni-l putem Închipui” (Kant, 1972, p. 31). Lui Bossuet, care afirma: „Regii au fost făcuți asemenea taților” (op. cit., cartea a III-a, cap. 3), Rousseau Îi răspunde: „Cum ar putea guvernarea statului să fie asemenea conducerii unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ar deveni bogați, iar bogații de ieri ar deveni săraci și ar trebui să li se dea Înapoi ceea ce le aparținuse Înainte” (Hegel, 1959). Fraternitatea nu are caracterul eroic și exemplar al generozității, și cu atât mai puțin tendința spre despotism a bunăvoinței. În sfârșit, nu merge pe grade sau etape ca prietenia. Ideală, inaccesibilă, poate chiar de neimaginat, să fie fraternitatea un cuvânt prea mare pentru om? Intransigentă mai cu seamă, ea Îi cere omului mai mult decât poate acesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a condițiilor comportă, Într-adevăr, riscul de a vedea cum fiecare Încredințează de bunăvoie unui guvern despotic grija de a-i garanta egalitatea. Democrația, care este ineluctabilă, poate conduce așadar la o nouă formă de servitute voluntară, cea a unui despotism care ar condamna libertatea individuală În numele egalității. Singura speranță pentru a evita o astfel de derivă rezidă În exemplul american, care arată că trebuie să ne sprijinim pe elementul local, pe asociații, pe religie și pe independența puterilor În stat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
la definirea unei concepții asupra dreptății. Nu putem decât să subscriem la analiza lui Christian Ruby, care vede În ea „un mod de a pune problema unității politice a societății În termeni de unificare, și nu de unitate abstractă: refuzând despotismul singularului pornind de la o presupunere și diseminarea liberală a multiplului, ea instituie o infinită dialectică a acțiunii” (ibidem, p. 104). Din perspectiva unei acțiuni infinite, solidaritatea este Într-adevăr o politică inextricabil legată de conștiința unei transformări necesare a istoriei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
același cult al mișcării războinice și al statului total (cf., În Franța, cazul Jacques Doriot). Însă această comunitate a originilor nu trebuie să ne Împiedice nici să vedemspecificul fiecăruia dintre cele trei regimuri și nici să le distingem de avatarurile despotismului și ale tiraniei. Trăsăturile distinctive Ca „dominație totală”, totalitarismul se distinge de despotism și de tirania clasică. Statul total presupune un partid unic, iar acesta este devotat și se află sub tutela unui șef carismatic sau a unui secretar general
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Jacques Doriot). Însă această comunitate a originilor nu trebuie să ne Împiedice nici să vedemspecificul fiecăruia dintre cele trei regimuri și nici să le distingem de avatarurile despotismului și ale tiraniei. Trăsăturile distinctive Ca „dominație totală”, totalitarismul se distinge de despotism și de tirania clasică. Statul total presupune un partid unic, iar acesta este devotat și se află sub tutela unui șef carismatic sau a unui secretar general. Societatea civilă este distrusă, iar pluralitatea condiției umane negată. La nivel politic, separarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
autoritare, întemeiată pe monolitism ideologic, intoleranță fanatică în raport cu orice adversar, terorism polițienesc și un cult aberant al economiei planificate. Moștenirea RPR-RSR, augmentată pînă la proporții de un nemărginit irațional în ultimii ani ai lui Ceaușescu, a fost, așadar, una a despotismului, a distrugerii și marginalizării valorilor veritabile (xenofobie), a eliminării elitelor politice, culturale și religioase și a izolării țării în raport cu direcțiile novatoare din lumea ideilor și din tehnologie". În finalul Raportului sînt prezentate principalele acțiuni criminale ale regimului bolșevic, care vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de cele sociale. Completările lui I. Berlin sunt binevenite, dar adesea mai greu de urmărit. Am citat incriminarea pe care o făcea "individualismului economic dezlănțuit" și "capitalismului sălbatic" ca urmări ale unei politici liberale de tip laissez-faire necontrolat, frate cu despotismul, care afectează drepturile fundamentale ale omului (4a, pp. 82-83). Un sens apropiat au și referirile la "individualismul umanist", care a dus pe întortocheate cărări la comunism. Iar "naționalismul romantic" din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
trăsăturile psihomorale negative ale lui J-J. Rousseau, Shelley, Marx, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Brecht, Russell, și Sartre. El încheie analizele cu niște cuvinte îngrijorătoare pentru noi, după ce am susținut ca și Platon că nemurirea se dobândește prin idei: "Cel mai rău despotism posibil este tirania nemiloasă a ideilor". (s.ns), (Op. cit., p. 421). 12. K.R. Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei, vol. I., Vraja lui Platon, vol. II. Epoca marilor profeții: Hegel și Marx, traducere de D. Stoianovici, Editura Humanitas, București, 2005
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
social. În acest sens, Pareto s-a preocupat de conflictul dintre raționalitatea economică și iraționalitatea conduitei umane, care, oricât ar fi de irațională științific, se dovedește eficientă și utilă social. Weber a admis inevitabilitatea raționalizării birocratice a societăților moderne, dar „despotismului birocratic” i-a opus cu insistență căile și modurile de afirmare a libertăților individuale. 1.3. Succesiuni și distanțări pe traiectoria modernității „Proiectul iluminist” și cel postiluminist de știință socială se află uneori în convergență, pentru ca, alteori, să se despartă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ironizează calitatea, iar paranteza atrage atenția supra paradigmei, nu alta decât figura auditoriului sub teroare, perfect valabilă în gulagul comunist și sub orice tiranie, mai veche sau mai nouă. Suntem în atmosfera oricărui congres comunist, realitate și nu trucaj literar. Despotismul dispare, el își schimbă numele, timpul și, eventual, locul. Ar trebui să avem între literați un nou Cantemir în stare să ironizeze cu elcovență retorica desfigurată de incultură. Mai există și o altă față a lucrurilor. Retorica se practică și
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
sociale. Conform lui, tot ceea ce există are legile sale, „Divinitatea“ are legile sale, „lumea materială“ și „substanțele superioare omului“ au, la rândul lor, legi proprii. Cartea este un studiu comparativ, concentrat asupra a trei tipuri de guvernare (republică, monarhie și despotism), fiind realizat sub influența ideilor lui John Locke. Voltaire (n. 21 noiembrie 1694, la Paris - d. 30 mai 1778, la Paris), a fost un scriitor și filozof al Iluminismului francez. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le redă în batjocură
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în perfectibilitatea omului, împotriva soluțiilor reformatoare aristocratice reformatoare, împotriva iluminismului și proiectelor sociale. S-a axat pe primatul imaginației, pe intuiție, pe sentimente, afectivitate, identitate și unicitatea valorii fiecărui om. Iluminismul reprezenta elementul rațiunii, pe când romantismul reprezenta imaginația și sentimentele. Despotismul luminat și iluminismul au fost reformatoare în concepția lui Montesquieu. Romantismul a fost însă revoluționar în Franța, secolul al XIX-lea fiind denumit "secolul revoluțiilor" și "secolul romantismului". Curentul cultural s-a născut în Germania, Franța și Anglia, inițial, fiind
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
br> <br> N-ajunse iataganul barbarei semilune,<br> A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;<br> Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,<br> Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!<br> <br> N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,<br> Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;<br> Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,<br> Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!<br> <br> Români din patru unghiuri, acum
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
Rodin (ex-personaj din Evreul rătăcitor). Rudolf de Gerolstein (erou cunoscut din Misterele Parisului) ajungea În posesia lui și-l făcea cunoscut democraților: „Vezi, dragă Lebrenn, cât de bine este urzită intriga asta infernală, câte dureri Înfiorătoare, ce groaznică dominație, ce despotism Îngrozitor rezervă ea Europei și lumii, dacă din nenorocire reușește...“ Ai fi zis că-i prefața lui Nilus la Protocoale. Iar Sue atribuia iezuiților mottoul (pe care Îl vom găsi apoi În Protocoale, atribuit evreilor) „scopul scuză mijloacele“. 95 Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
deci și statele și formațiunile etnice. Cestiunea e în ce condiții un stat trăiește mult și în ce condiții bolește și cade repede. De câte ori vom deschide istoria vom vedea însă că statele scad și mor sau prin demagogie, sau prin despotism, și că existența normală și regulată, asigurarea celei mai mari libertăți de dezvoltare e oligarhia celor drepți prin caracter, sprijiniți de cei înzestrați cu minte. Nicicând, dar absolut nicicând n-a existat rivalitate între aristocrația de naștere și aristocrația intelectuală
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]