312 matches
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU DEMIURGULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU DEMIURGULUI Din lumea ta unică te-ai rostogolit , deodată,-n hau - ce va fi fost în sufletul tău despuiat în sfântă duminică? altădată te-ai rătăcit ori ai desțelenit cărarea - până s-a luminat zarea cu Zeul de mână te-ai trezit - cine, știe, poate chiar el te-a hirotonit preot peste lumea misterelor să slujești în Templul Sferelor
ELOGIU DEMIURGULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367338_a_368667]
-
buzele lor se făceau de un roșu închis. Mai eram tot timpul ispitiți și de ciorchinii atârnați de banane, ca și de grămezile de nuci de cocos. Cât am mers, s-a ținut scai de noi o droaie de băiețandri despuiați care ne sâcâiau pe fiecare cu propuneri a tot felul de mici servicii ca, bunăoară, răcorirea cu evantaiuri naturale din frunze de arbore de pâine, fie propunându-ne flori rupte de pe marginea drumului pe care le adunau în buchete. Foarte
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
de păr. Mulți dintre ei își rad bărbile după obiceiul englezilor, părul din cap și-l piaptănă spre ceafă fără nici un fel de cărare, iar în creștet și-l strâng cu un pieptene rotund. Lumea de rând umblă pe jumătate despuiată, încingându-se în față doar cu o bucată de pânză, și așa umblă și copiii. Femeile poartă, pe lângă pânza obligatorie de la cingătoare până la genunchi, și un fel de scurteică din pânză albă și subțire. De altfel, și bărbații pot fi
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
zenitul traversat râul ce nu cunoaște nici punte nici barcă? Se va face atunci auzită o voce? ASEMENI SISIFULUI este omul în zadar rostogolind spre înalturi piatra care-i conține sensul. PROFET Sub un arbore bodhi* desfrunzit șezând pe jumătate despuiat un orb niciun cuvânt nu ajunge până la buzele lui doar corbu-i croncăne blesteme sumbre - în vânt. ----------------------------------- * Copacul bodhi este Arborele Vieții la budiști (cunoscut și ca ficus religiosa sau smochin sacru). La umbra lui s-a așezat și Budha pentru
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
vestitul său dog din filmele vechi ale Hollywood-ului de nu prea departe de ea!? și, pentru ca surpriza să nu se lase așteptată, ne-am trezit tam nesam: turnuri înalte și argintii își dibuiau ieșirea înspre înalt, ceața se ridica lăsând despuiate trupurile zvelte ale unor profile geometrice inedite, la început mai rar și apoi unul căte unul dispuse pe o parte și pe alta a unei singure artere rutiere, apoi un posibil centru, un fel de răspântie cu o redispunere a
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
Pe seară șatra de țigani se înființă la el la poartă. Deshămaseră caii pe poiană, aprinseseră focul și se pârleau pe lângă flăcările care miroseau a balegă arsă. Poiana se umpluse de țigani și mai mari și mai mici, desculți și despuiați. Câteva chivuțe cu desagii în spinare și cu plozii în brațe plecară prin sat după căpătat sau după ciordeală. Polizache cu trei mardeiași intrară în curte la Duran și-l strigară: -Hei, nea Tudore! Bătrânul ieși cocoșat cu o furcă
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > PREGĂTIREA SUFLETULUI Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1448 din 18 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Remușcare Timid, pășesc pe puntea curcubeu Și-mi număr pași, de spate-ncovoiat, Simțindu-mi trup murdar și despuiat, Târât prin ani din viața-mi de plebeu. Încerc să urc, dar sunt îngenuncheat De multele păcate și-mi e greu Să trec peste adâncul defileu Scobit prea mult în viața-mi de damnat. Tu, prea milos, adesea m-ai
PREGĂTIREA SUFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349704_a_351033]
-
Poeme > Pitoresc > PRIMĂVARA Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-a plecat sufletul prin ceața pădurii să-și caute dorul pierdut în inima muntelui. Îi spusese mierla că-l zărise doinind despuiat și nătâng, pe trunchi de salcâm, la umbră de brad, fără omul drag. Pe-acolo pe unde cărarea e-n cruce, nu știa, bietul dor, încotro s-apuce. Pe-albastru de clipă nu-i era frig, nici măcar frică; Pe căruntă
PRIMĂVARA de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350326_a_351655]
-
ochii lui, numai că nu întotdeauna te simțeai comod ca femeie. Te studia și te pătrundea cu privirea de îți înfrângea orice voință. Putea să te domine dacă asta dorea și întotdeauna obținea ce dorea de la o femeie. Te simțeai despuiată în fața lui când își propunea să te seducă din priviri. Odată acceptată invitația, Valentin s-a înființat din doi pași lângă scaunul Gloriei, ajutând-o să se ridice și să-și tragă scaunul de sub ea. Ștefan o privea insistent pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
din universitate. Cât era de vârstnic, îi atârnau pieile de pe el, dar tot stătea de vorbă gol goluț lângă dușuri cu o student apetisantă. Nicio jenă nu exista între cele două generații, nepoata și bunicul cum păreau a fi ei despuiați și ce contrast între cele două corpuri expuse. - Zici că era apetisantă studenta? Săndica îi trimise un ghiont între coaste. Asta ca să te înveți minte să te mai uiți după trufandale apetisante. - Au, ce-mi faci? Mă doare! Nu ți-
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
Doar și prin înregistrarea în Guinnes Book de către arogantul și pocitorul politruc Sorin Oprescu, în cârdășie cu mizerabila tagmă din care face parte de peste două decenii, a celui mai lung cârnat, a celui mai mare ghiveci și a celor mai despuiate și sexicioase ”crăciunițe”, imaginea României a fost penibilizată, caricaturizată, blasfemiată prin ”performanțe” jenante care le-au permis străinilor neprieteni să ia în derâdere națiunea română prezentată, astfel, încă o dată, drept stupidă, necivilizată, incultă, desuetă, înapoiată, caraghioasă, coruptă, furăcioasă ... Să ne
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
atît... După ani de suferință, femeia încearcă să divorțeze spre a curma calvarul.Deodată în jurul ei încep să se audă sfaturi că :- Iartă și uită!- Alții merg mai departe și spunînd:-fă-te și tu că nu vezi....... XIII. ȘUNT CODRUL DESPUIAT, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 1250 din 03 iunie 2014. Șunt codrul despuiat de frumusețe, Căci iarnă nemilos m-a văduvit. Și-n nopți tîrzii plini de tristețe, Am plîns cu frunze ce-au cernit. Și vîntul
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
a pus apoi o căldare mare pe foc și i-a adunat toate găinile de pe bătătură și le-a fiert cu fulgi cu tot...și când a venit soru-sa, a frânt-o în bătaie, de-atunci a început să umble despuiată, înfășurată într-o pânză albă și spune la toată lumea că ea este Isus Hristos. , Într-o seară vin acasă mai devreme și mama mă așteaptă la poartă: “Maică, știi ceva? De geaba ai pitit tu caii acolo că te-a pârât
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
luncă!”. Auzind-o așa, am luat-o și eu după Agneta. Rusul a început să tragă cu mitraliera în mine, trăgea și gloanțele ricoșeau și nu-mi făceau nimic. În vale am găsit-o pe Agneta făcându-și baie, era despuiată și se spăla pe cap, lua apă cu pumnul și și-o punea peste părul despletit. Era tot vară, frunzele copacilor foșneau, adiate de un vânticel cald, iarbă mare, pufoasă, plină de maci roșii sălbatici și de crăițe și de
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
puțin frumos. Se întreba de multe ori de ce nu-l putea urî pe Mihai după toate ce-i făcuse. Își amintea cu plăcere acele momente în care se iubeau. Păstra despre el o amintire tainică, de neuitat. Imaginea acelui trup despuiat, bine făcut, stăruia și acum în mintea ei. Simțea chiar și fiorii cei trecuseră prin trup în momentul când se iubiră pentru prima dată în cabana părinților lui din Mănăstirea Humorului, o comună din județul Suceava la vreo cinci kilometri
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
Acasă > Stihuri > Prietenie > NU CREDEAM Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 909 din 27 iunie 2013 Toate Articolele Autorului credeam că nu pot sa imi închipui alb despuiat atât de tare din piatră smuls să fie altfel decât un nume de împărați așezat la intrarea în lumina negrul pus pe fulgul din copaci când fulgera zeus întreaga să mânie să se ascundă împânzind liniștea cu neaerul sau nici
NU CREDEAM de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351941_a_353270]
-
nenorocit și pe cel lipsit." Trecând pe străzile orașului, într-o zi umedă și friguroasă de toamnă, și văzând atât de mulți cerșetori, am scris poezia: Mai sunt cerșetori în lumea asta,/ mai sunt cerșetori în orașul meu!/ Cu trupuri despuiate,/ lipite de asfaltul rece,/ cu mâini întinse,/ cântând Aria cerșetorului ... / Tristă le e cântarea,/ trist e să-i privești cerșind!/ Se-ntunecă strada cu trecători,/ se-ntunecă sufletul meu... Luați acești triști oameni,/ încălziți-le trupurile, sufletele!/ Ce falsă-i
MAI SUNT CERŞETORI ÎN LUMEA ASTA! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346708_a_348037]
-
începea să plângăinima luidin care se nășteau ploi incandescenteși tăceacurgând pe aripa albă a uneipăsări nerostite... III. NU CREDEAM, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 909 din 27 iunie 2013. credeam că nu pot să îmi închipui alb despuiat atât de tare din piatră smuls să fie altfel decat un nume de împărați așezat la intrarea în lumină negrul pus pe fulgul din copaci când fulgeră zeus întreaga sa mânie sa se ascundă împânzind liniștea cu neaerul său nici
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
mi-l închipui atât de urlet încât să nu aud nimic nici despre mine nici despre noi nici depre unu ca poate fi atat de imens încât să nu existe ... Citește mai mult credeam că nu pot să îmi închipuialb despuiat atât de taredin piatră smuls să fie altfeldecat un nume de împărați așezatla intrarea în luminănegrul pus pe fulgul din copacicând fulgeră zeus întreaga sa mâniesa se ascundă împânzind linișteacu neaerul săunici despre zgomot nu credeamcă pot să mi-l
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
Ediția nr. 908 din 26 iunie 2013. nu am să mă descriu pe mine trup înainte de a rupe lupii ultima fașă de carne cu care mai atingeam aerul aerul tău sunt liniște acum seara nu mă mai amenință cu împăduriri despuiate din care să curgă noapte noapte noapte noaptea devenit eu eu singura apăsare din pământ neastupată cu genunchiul cuiva îmi strig mâinilor tăceți foarte subțire și sticlos cuvîntul a ramas în sufletul meu să șteargă urmele absenței să îmi închege
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
noapte a fost furată o icoană și-a căzut din tranc-doamne o pasăre din cer ne-am luat deja avocați dintre îngeri pentru clipa când ne va judeca aspru zeul stingher Anii ne încearcă atingând cu aripa și lepădându-ne despuiați - în ce zare ? până se va termina de tot cu risipa vom mirosi a tăciuni stinși și-a uitare Ce-ai face dac-ai știi că de mâine te va chema la El să-ți pună aripe !? și tu să
EREZII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356314_a_357643]
-
Autorului DOCUMENTAR RUSESC - GRĂNICERI DIN TADJIKISTAN TVR CULTURAL - 20 SEPTEMBRIE 2011 - ORĂ 18,30 *Vânt și pietre țărâna arsă - ecoul corului rus *Iminentă moarte - munți văduviți de lumină din verde *O codobatura pe un cablu face semne din coadă *Copac despuiat - doi soldați într-o groapă împart țigară *Urmând cu strictețe poteca - în depărtare - împușcături *Așteptând sub o stâncă - soldatului îi mijește mustață *Ținut putrezit - soldații măsoară din pași munții stâncoși *Cu fiecare pas vieți valorând puțin devin prețioase *Copac schilodit
GRĂNICERI ÎN TADJIKISTAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355859_a_357188]
-
zbor întors am rupt cu dinții lanțul și Dante îmi zâmbea spunea continuu sfânto sfânto sfânto lumina e prea grea tu mergi lejer pe poduri eu goală prin zăpadă cu șerpii mă alint la struguri și cenușă privește răsăritul un despuiat de aripi atinge vraja beată de magi și de coroane flămândă iar mă clatin în palidul pustiu Referință Bibliografică: eu goală prin zăpadă / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 299, Anul I, 26 octombrie 2011. Drepturi de Autor
EU GOALĂ PRIN ZĂPADĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356782_a_358111]
-
Ioniță, vecinul, și-mi spuse: -Băăă, la ăștia nu e lucru curat, babornița aia citește toată noaptea Tora, legea lui Moise, e jidani, ăla citește o ditamai cărțoaia de Marx, e comunist; Prințesa dansează la patefon de-o găsesc dracii, despuiată ca o naiadă...e balerină...și ăia micii joacă pocăr pe bețe de chibrite! -Cum ai aflat, nea Ioniță?- îl întreb eu curios. -Am furat pâinea mamei de pe corlată, făcuse pâine în țest să plece la plug și eu am
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
din 26 iunie 2013 Toate Articolele Autorului nu am să mă descriu pe mine trup înainte de a rupe lupii ultima fașă de carne cu care mai atingeam aerul aerul tău sunt liniște acum seara nu mă mai amenință cu împăduriri despuiate din care să curgă noapte noapte noapte noaptea devenit eu eu singura apăsare din pământ neastupată cu genunchiul cuiva îmi strig mâinilor tăceți foarte subțire și sticlos cuvîntul a ramas în sufletul meu să șteargă urmele absenței să îmi închege
STAREA DE TINE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346177_a_347506]