1,412 matches
-
un pas înapoi, am zis, dar ceea ce spuneți acum ar putea însemna că, dacă eu aș deveni violent, ei s-ar putea să fie și mai fericiți unul în compania celuilalt. Honor Klein făcu un gest obosit. Trupul i se destinse și parcă se frânse, iar ea se depărtă puțin de ușă. — Ar putea însemna, ar putea însemna! rosti ea. Acolo unde logica cedează orice ar putea însemna orice. Atâta timp cât toți sunteți atât de slabi, nimic nu poate fi clar. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Mi-e milă de tine, Palmer. Și acum, ieși afară. În aceeași clipă fiecare dintre noi își dădu seama că sunt pe punctul să-l pocnesc pe Palmer. Antonia simți nevoia să-și umezească buzele, iar trăsăturile lui Palmer se destinseră, revenind la acea privire goală, inexpresivă de la Cambridge. Încetă să o mai privească pe Antonia, se întoarse spre mine și spuse: — Ești un tip distrugător. Apoi către Antonia: Fii rațională, vreau să vorbesc cu tine, și nu aici. — Pentru numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și cum s-o arunc, cum să cântăresc greutatea bâtei, cum s-o apuc, cum s-o cumpănesc și cum s-o balansez în cercul de bătaie, cum s-o ridic deasupra capului, cum să-mi flexez și să-mi destind umerii și gâtul înainte de a păși și de a-mi propti picioarele exact acolo unde le este locul - și cum să ies din cerc, atunci când luftez (căci am tendința să luftez, să mă balansez elegant în gol la câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
când dădea colțul pe Caledonian Road, la mai bine de trei sute de iarzi de cămăruța prostituatei, fugind de parcă era pe punctul de a înscrie un eseu la un meci. Toți jucătorii de la Wanderers se afla deja în microbuze. Atmosfera era destinsă și chiar cântaseră câteva cântecele pe drumul spre Bexhill-on-Sea, pe autostrada A-22. Cititorul de bună-credință (chiar și cel rău și lipsit de principii) ar putea fi surprins să afle că Bull se număra printre cei care cântau cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să se uite la tine peste ramele ochelarilor săi, Își făcea gura pungă și, În general, se purta ca și cum i-ai fi pus cea mai profundă Întrebare posibilă. Apoi, actinia Își uita teama, șnurul săculețului se relaxa, gura lui se destindea În cel mai amabil surîs posibil și, ridicînd degetul arătător Întins În aer, de parcă testa vîntul, zicea : „Camera din spate, rafturile din stînga, al treilea raft de jos, mai spre capăt”, sau altceva, la fel de precis. Cu țeasta lui cheală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pare rău că trebuie să ți-o spun, dar comportamentul tău mi se pare absolut lipsit de respect. Mă privi serioasă. Și eu pe ea, deși habar n-aveam despre ce vorbea. Simțeam totuși că o glumă n-ar fi destins deloc atmosfera. Ba dimpotrivă. - Înțeleg, am zis. - Vreau să spun, continuă ea, că femeile nu sunt ca niște cărți pe care le citești și le pui la loc în raft, sau ca niște șervețele de hârtie, pe care după ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în grabă, mă ridic, merg la fereastră, îndrept ocheanul ca să controlez efectul frazei mele în privirea ei, în cuta buzelor, în țigara pe care și-o aprinde, în mișcările corpului ei pe șezlong, în picioarele ce se încrucișează sau se destind. Alteori mi se pare că distanța dintre scrisul meu și cititul ei este imposibil de umplut, că orice aș scrie va purta pecetea artificialului și incongruității: dacă ceea ce scriu ar apărea pe suprafața netedă a paginii citite de ea, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
niște nori lungi și foarte Înalți vopseau În roz palid un cer care curînd avea să capete o nuanță indigo. Era frumos regatul său: pustiu, negru și liniștit, iar fața lui, mereu Încruntată, fu pentru o clipă gata să se destindă, pentru prima oară În atîția ani, cînd deodată ochii, „singurul lucru decent pe care-l pusese Dumnezeu pe chipul acela monstruos”, Îi străluciră, buimaci, pe cînd se Întorcea spre micul golf de la capătul insulei. - Un vapor...! Negrul, În picioare alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În Valparaíso. - Cunosc Valparaíso... CÎți ani ai? - Nu știu. - Nici eu nu am știut niciodată cîți ani am... Ce făceai pe vapor? - Eram ajutor de bucătar și chelner al căpitanului. - Bine, foarte bine! Asta e bine - buzele lui Oberlus se destinseră În ceea ce voia să fie un zîmbet care-i făcea chipul și mai urît. Aici o să fii bucătarul meu, servitorul meu și sclavul meu... Ai priceput? Sclavul meu. - Eu sînt liber. M-am născut liber, părinții mei erau liberi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care vorbea. La fel se întîmpla și cu ceilalți ascultători. Ridicaseră din sprîncene, murmurau neauziți cuvintele lui Balbo, mișcîndu-și fără să-și dea seama buzele în același ritm cu marele as al aviației, mușchii feței li se contractau și se destindeau după aceleași reguli care stăpîneau obrazul de cauciuc al italianului. Șerban Pangratty îi făcu semn cu mîna, "lasă asta, domnule, e fermecător, i-auzi ce spune!". Sigur, Pangratty auzea înaintea lui ce spunea Balbo, el era nevoit să aștepte traducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
facă, totdeauna pățea așa cînd bea vin și cînd se emoționa. Abia reuși să-și descleșteze maxilarele. Zise răgușit "Nu", apoi adaugă spre limpezire. "O altă interpretare nu poate fi, după cîte mi-am dat eu seama!" Mihai Mihail se destinse brusc, oftă, plimbă pe birou un dosar și zise ca pentru sine, dar îndeajus de tare ca să-l audă și Bîlbîie, "Așaaa, carevasăzică, un complot. Dumneata ai convingerea că ofițerimea asta pune la cale o lovitură..." Leonard Bîlbîie se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sau nu. A simțit o picătură de sudoare alunecîndu-i din geană pe lîngă rădăcina nasului, Și-a desfăcut încetișor nasturele din butonieră, a răsuflat ostentativ și a spus "Să am parte eu de o astfel de onoare?" Atmosfera s-a destins într-o clipită, Artur Stavri, fără părăsească ușa l-a întrebat "cum adică, domnule Popianu?". Iar el a rîs cît a putut de tare și de demonstrativ, arătîndu-și dinții, deși nu-l prea avantaja gestul, "onoarea de a fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în ritm de cântec patriotic săparea unei gropi, ridicarea unui bloc ori lucrul în minunatele fabrici comuniste. Îi secondează brigăzile satirice care îi imită pe profesori și râd de elevii leneși. Textele sunt pline de miez și umor, spectatorii se destind și, în sfârșit, se poate spune că a început serbarea. Luana așteaptă prima ei intrare în scenă cu sufletul la gură. Își vorbește, încearcă să se încurajeze. Sanda a îmbrăcat-o într-o rochie lungă din atlas bleu, așezată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
generală e că inovația e un lucru excepțional, care se întâmplă câteodată, ca un accident. Oamenii spun: "Ce om super dotat! E un geniu că a inventat asta!" Bariu o privi nedumerit, printre rotocoalele de fum. Femeia încercă să se destindă. Știu. Vă întrebați unde vreau să ajung. Ei bine, e o convingere greu de schimbat și nu ăsta e scopul vorbelor mele. Vreau, doar, să subliniez că nu trebuie să fii, musai, un geniu, ca să inventezi ceva. Oricine poate avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
el să poarte o discuție fără constrângeri. Nu-i făcea plăcere să fie socotită drept o maică superioară, vestejită și severă. — Asta pot să Înțeleg, i-a răspuns, hotărâtă să lase deoparte acel subiect. Ar fi dorit să-l simtă destins În prezența ei. I-a și trecut prin minte felul În care s-ar desfășura seara dac ar fi fost după ea. Ar fi putut să ia un fel simplu de mâncare la vreo masă așezată În fața unei bodegi pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a vorbi al celor de acolo, limpede, inteligent, trebuie să fi fost codificat, o metodă conspirativă, și că el n-avea ce să caute printre oamenii ăia. Totuși comportamentul acelei fete era oarecum deosebit de cel al lui Din. Ea era destinsă, avea o Încredere În sine care nu putea fi doar rezultatul educației, ci venea dintr-un adânc pe care Adam a bănuit că-l ghicește, din privilegii, din simțământul că e o ființă aparte. Lui nici măcar nu-i venea să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
noapte a orașului. Nu te supăra, i-a spus, și a Întins o mână după a ei. E doar puțin amuzament. Ea Își ținea pumnul strâns, iar el l-a cuprins În palmă, până când degetele ei au Început să se destindă. Sper că nu ne-a văzut nimeni aici, a spus ea, cu privirea tot Într-o parte. Ar fi așa de penibil să fi dat cineva cu ochii de noi! Mami și tati ar muri de rușine. Tati e probabil
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nici o reacție, exact atunci când trebuia, se oprea să prindă următoarea frază, unele litere scoteau zgomote, ca de clopoței dar, de cele mai multe ori, nici nu se oprea, auzea printre răpăielile literelor ce i se dicta, auzea fără greș, sprâncenele îi erau destinse, buzele i se mișcau doar când greșea vreo literă și se întorcea asupra ei, cu sunet de zurgălăi, s-o corecteze. În clipa aceea, își înfigea dinții în buza de jos, groasă, cărnoasă, roșie. Era un gest reflex, o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eu te văd mereu citind romane. Multe din romanele pe care le-ai văzut la mine îmi sunt necesare la limba română, am bacalaureat, știi bine, nu te poți duce la facultate dacă nu iei bacalaureatul. Și apoi lectura mă destinde. Câteva zile Carmina prețui aceste scurte conversații cu tatăl său. Părea să fie un comentariu generalizat și fetei îi plăcea să-și expună fără greș argumentele, îl domina. Tatăl pleca în camera lui biruit, fără dubii, fata era extrem de lucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a întâmplat și altora, pe care i-am întâlnit aici în casa voastră, cu toții am încercat același lucru, să descoperim, numele, creatorul total, fără nici un rezultat. Alexe se foi pe scaun enervat. Îți scutură mucul țigării apoi buzele sale se destinseră într-un zâmbet superior, mai mult un rictus. Doar n-ai vrea să accept inepțiile voastre numai de dragul de a face o concesie, mă, așa s-a întâmplat să fie, voi să veniți cu personalități din alea de mucava, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea mare grijă în alegerea cuvintelor, mișcarea sprâncenelor, a ochilor, a mâinii cu degete lungi, subțirele. Ce minunat mai era s-o asculți! Carmina simțea că pică din nou sub vraja acelui glas, o ascultă și, undeva în interior, se destinse, o stare de confort psihic, de parcă lumea nu ar mai fi de jur împrejur, și nici un rău n-ar fi posibil să se întâmple, un univers aparte, creat automat, o transă ce făcea să se oprească în loc timpul. O, Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era firească, era căutată, provocată anume, era deja viciu. Carmina se lăsa de fiecare dată învinsă de-o voluptate halucinantă ce dispărea odată cu plecarea bărbatului, fiind înlocuită de-o stare de pace și relaxare totală, când mușchii și neuronii se destindeau, ca după o încordarea supremă, încununată cu succes. La început revenirea lui Ovidiu o consternase, o lăsase fără replică, mai apoi o copleșise vanitatea, crezuse că repurtase o victorie împotriva Larisei, apoi, treptat, când senzualitatea lua proporții și părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aș mai înțelege. Nu vă faceți probleme, spuse Dimitrie și zâmbi amuzat. Oricum e tardiv. Știu, e tardiv să-mi mai fac probleme, chestiunea s-a și întâmplat și culmea e că, în loc să fiu incomodată, simt că, dimpotrivă, m-am destins. Ce puțin îi trebuie de fapt unui om ca să guste un pic din pacea unei zile. Doar o clipă de neatenție. Nu-i caraghios să descopăr asta abia acum? Nu-i pur și simplu incredibil? Niciodată nu e prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prieten într-o astfel de situație - și un fel de plăcere nemărturisita? Vreau adevărul. „Fără măști, fără ipocrizie.“ Se aplecă înainte, sfredelindu-l cu privirea, și îl sili s-o privească în ochi. — Bine! Fie! Recunosc că da. Fanny se destinse și ofta satisfăcută. — Mulțumesc. — Dar ce cumplită mărturisire mi-ai cerut, zise Adrian. Tare te mai urăsc pentru că m-ai făcut să mă bucur de suferință prietenului meu. — „Suferință“ e un pic cam mult spus, nu-i așa, în legătură cu eul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
auzi aceeași voce, cu un timbru de acum inconfundabil, era un tren diplomatic, cu negri de-ai noștri. Cine se mai mișcă cu mașina pe o vreme ca asta? Mai ales când ești negru. Pe culoar se fuma, se râdea. Destinsă după trecerea acceleratului, lumea aștepta semnalul de plecare. Șuieratul locomotivei Întârzia totuși. Printr-un geam, deschis pentru că nu se putea Închide, se zvonea că locomotiva se defectase și că se aștepta una bună de la depou. Păi, acum câteva minute mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]