483 matches
-
administrații continuă să rămână formatați pe tehnici de încălcare a embargourilor și trecerilor ilegale a granițelor spre Vest. Discreditările sistematice nu numai ale naționalismului, dar și ale unor forme de patriotism au accentuat confuziile de valori în sufletele celor mulți. Destructurările și devalorizările familiei, ale relațiilor de rudenie, de prietenie, colegialitate, de solidaritate dezinteresată îi înrăiesc vizibil pe oameni. Atomizarea socială crește, partidele și organizațiile politice veritabile se răresc, unele state cronicizează crizele de autoritate, respectul internațional al țărilor și al
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
vieții individuale și sociale, iar cunoașterea asociată, fie ea comună sau științifică, este pusă tot mai mult sub semnul îndoielii. Riscurile naturale sunt depășite ca frecvență, intensitate sau doar potențialitate de riscurile induse de multe produse industriale. Schimbările asociate cu destructurarea claselor sociale, a comunităților și a familiei, dar și a sistemelor de organizare a puterii, de la partide și asociații politice la parlamente și guverne, pun individul în situația de a se confrunta cu disoluția căilor și modurilor obișnuite consacrate de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și individuale. Ca atare, a doua problemă a individualizării statului național constă în starea de anomie socială, ce pare a fi generalizată. Să ne referim acum la indivizii singulari. Aceștia își asumă roluri funcționale multiple și adeseori conflictuale, iar odată cu destructurarea unor coordonate sociale vechi, caută noi identități, care sunt pe cât de precare, pe atât de conflictuale. Problemele individualizării persoanelor iau așadar forma conflictelor de rol și a conflictelor identitare. O astfel de descriere succintă a individualizării din perioada tranziției postcomuniste
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
aceste structuri se află la noi, ca și altundeva, într-o construcție și o reconstrucție permanentă, ce ia forma unei fluidități evanescente. Ce se întâmplă cu individul sau cu individualitățile confruntate cu o asemenea stare? Să constatăm mai întâi că destructurarea postcomunistă a fost concomitentă cu o restructurare, respectiv cu apariția și consolidarea progresivă a unor noi structuri sociale. „Programul instituțional” al statului a fost promovat de sus în jos, astfel încât să configureze acele structuri sociale care îi corespund. Drept consecință
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
din societatea noastră și a celor de construcție a identităților și strategiilor de viață în condiții de inegalitate socială și individuală. Tezele de bază ale abordării propuse sunt așadar următoarele: 1. „programele instituționale” promovate de sus în jos generează o destructurare socială de amploare, care ia forma schimbării radicale a coordonatelor sociale moștenite (e.g. clase sociale și comunități, ocupații și organizații corporatiste etc.), a apariției unor structuri sociale noi și mai ales a accelerării individualizării; 2. odată cu destructurarea/restructurarea socială și
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
jos generează o destructurare socială de amploare, care ia forma schimbării radicale a coordonatelor sociale moștenite (e.g. clase sociale și comunități, ocupații și organizații corporatiste etc.), a apariției unor structuri sociale noi și mai ales a accelerării individualizării; 2. odată cu destructurarea/restructurarea socială și cu individualizarea, persoana individuală se află tot mai intens confruntată cu nevoia de a-și asuma o identitate și mai ales de a o construi ca sens al vieții personale într-un mediu social în care cea
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
orice persoană într-o societate birocratică atotcuprinzătoare. Au rezultat astfel: o ordine socială birocratizată și înghețată, un control riguros din care aproape că nu se putea evada, o diminuare sau chiar o pierdere a imaginației sociale și a reflexivității personale. Destructurarea ordinii birocratice de tip comunist a indus multe schimbări, printre care și cea a ordinii, clasificării și distribuției sociale a identităților și rolurilor. Consecința - neintenționată - a acestei destructurări a luat forma unei stări anomice generalizate și a unor indivizi anomici
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
diminuare sau chiar o pierdere a imaginației sociale și a reflexivității personale. Destructurarea ordinii birocratice de tip comunist a indus multe schimbări, printre care și cea a ordinii, clasificării și distribuției sociale a identităților și rolurilor. Consecința - neintenționată - a acestei destructurări a luat forma unei stări anomice generalizate și a unor indivizi anomici care și-au asumat roluri multiple și identități evanescente. Multiplicarea rolurilor și fluiditatea identităților se influențează reciproc și întrețin starea anomică atât la nivel social, cât și personal
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o iluzie fără speranță. Controlul social menit să asigure conservarea și perpetuarea acestei stări era atât de exhaustiv, încât societatea părea înghețată. Răsturnarea ordinii comuniste și avansarea pe căile deschise de economia de piață și democrația liberală au coincis cu destructurarea tuturor coordonatelor sociale moștenite, cu instituirea unora noi și cu o explozie a individualizării personale. Această explozie situează aproape fiecare persoană pe orbita rezultată din extremele variabilelor de individualizare menționate mai sus. Stabilitatea este înlocuită de căutarea permanentă și reflexivă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
firea lucrurilor”, „acesta a fost destinul” sau „așa a dat Dumnezeu”, fie că era vorba despre o istorie deja petrecută a vieții, fie că se referea la evenimente biografice cu totul neprevăzute. Mai nou însă, adică în modernitatea reflexivă, odată cu destructurarea sistemului clasic de coordonate sociale, individul ajunge să fie tot mai mult eliberat de structurile sociale și pus în situația de a se întreba cine este, ce sens are propria viață și cum și-o construiește. Altfel spus, ajunge în
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
înainte de a acționa. „Sinele nu poate conferi sens acțiunii sale dacă nu știe cine este.” Tale quale, putem spune că tranziția de la o „societate holistă” la una ce corespunde modernității noastre actuale în ipostaza de „societate individualistă” coincide cu o destructurare socială ce oferă alternative și moduri individuale de acțiune. A exista într-o astfel de societate individualistă, în care comunitățile, clasele sau categoriile sociale, educația și mobilitatea, organizațiile și familia s-au dezintegrat sau au luat alte căi de constituire
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
comunitățile, clasele sau categoriile sociale, educația și mobilitatea, organizațiile și familia s-au dezintegrat sau au luat alte căi de constituire, înseamnă a construi, întrucât ești forțat, propria identitate individuală. Individul a ajuns să fie singur, în raport cu un univers în destructurare și reconstrucție. A alege un curs al acțiunii presupune, înainte de toate, a ști cine este și ce vrea. Descoperind cine este, va găsi și un curs adecvat al acesteia. Acțiunile violente pot fi astfel privite și ca ilustrări ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
singură turnură: indiciile practice și vocabularul utilizat pentru a da seamă de ceea ce se întâmplă în familie și cu familia sunt tot mai puțin liniștitoare. Tihna și intimitatea dragostei familiale par înlocuite de un dramatism al relațiilor, chiar de o destructurare a instituțiilor ce au consacrat principiul natural constitutiv al familiei. Retorica invocată este departe de a rămâne cantonată în sfera privată a relațiilor dintre bărbați și femei, adică în familie. Ea reverberează în structura socială a societăților noastre contemporane într-
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
română și trasează portretul poetului Emil Brumaru, nuanțînd mai vechea constatare, clasicizată aș îndrăzni să spun, potrivit căreia centrul poeziei sale e bucătăria. Interesantă e și analiza formelor pe care le îmbracă sexualitatea în poezia brumariană, subtile sînt aprecierile la adresa destructurării eului arcadic. Cel de-al doilea capitol e o prezentare a operei lui Emil Brumaru, urmînd cronologia volumelor, de la debutul din 1970 și pînă la Dintr-o scorbură de morcov, ultimul volum, publicat în 1998. Și aici, Rodica Ilie își
Despre cerșetorul de cafea by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13000_a_14325]
-
a dezvoltat teza rupturii existențiale, a deformării semnificative, o condiție a "nașterii" epicului în romanul actual (unii ar spune în romanul postmodern). S-a discutat deci mult despre "ruptură", uneori în termeni absolutizanți, văzându-se în ea un reflex al destructurărilor ce caracterizează secolul. Un corectiv l-a adus Alexandru George, observând că nu este firesc să excludem din sfera noastră de interes celălalt tip de roman, organizat epic pe principiul unității și continuității, la fel de viabil și de productiv ca și
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
lang="ro-RO">, Magda Cârneci folosește recurent în analiza să la arta primei perioade a regimului comunist, o serie de termeni precum </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">”</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">distrugere, destructurare, interzis, control, supus, servil</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">”</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, ilustrând foarte elocvent, inclusiv semantic, raportarea să afectiva la imaginea râului indiscutabil intrinsec acestei perioade. </spân></spân></p
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
dar și irezistibila sa construcție. într-un spațiu arid ca acela al Călărașilor, pustiit de spiritul malefic al Combinatului siderurgic, bastard al unor minți irigate cu smoală și alimentate exclusiv de energiile subpămîntene, într-o confuzie demografică împinsă pînă la destructurare prin transplanturile de populație și prin navetismul promiscuu și gregar, scăldat în ura celor cununați cu neantul și împroșcat incontinent cu noroaie otrăvite, el a reușit, în timp record, să se construiască pe sine, publicînd trei cărți, și să transforme
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
acesta, "bomba" pomenită, cu marca de fabricație grup minoritar, provoacă procese de eroziune și de îmbolnăvire fără leac; sau un Cosovo la comandă. Raportat la realitatea limbii, fenomenul cunoaște un parcurs asemănător, cu acțiune marcantă în două trepte: inseminare și destructurare. Omul modern a depășit faza tripticul axiologic fundamental (adevăr-bine-frumos), acela care-i asigura pe vremuri existența sub pavăza valorilor de tip calitativ. A optat, în schimb, fără să-i pese de riscuri, pentru dipticul advers, economicul și politicul, categorii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demonstrat că proprietățile structurale ale rețelelor sociale (conectivitatea) determină eficiența organizațiilor teroriste precum Al Qaeda. Acesta a dezvoltat o soluție software, KeyPlayer 1.0, care permite identificarea nodurilor a căror eliminare determină cel mai înalt nivel de fragmentare sau de destructurare a rețelei. În felul acesta, Borgatti oferă o soluție pentru utilizarea eficientă a resurselor publice consumate în vederea combaterii activității rețelelor teroriste (dark networks). În pachetul UCINET 6.0, Borgatti oferă setul de date relaționale care descrie rețeaua teroristă a lui
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
la locul de muncă) era adesea dejucată de capriciile distribuției, ceea ce face din statul la coadă nu doar un element central al vieții cotidiene, în relațiile de familie/vecinătate sau în gestionarea timpului, ci și o sursă de incertitudine, tensiune, destructurare a proiectelor raționale, a calculelor pe termen lung. Dacă penuria de bunuri oferă o explicație satisfăcătoare pentru apariția cozilor, efectele microși macrosociale ale acestora rămân destul de dificil de decelat. În cele ce urmează, voi focaliza într-o primă parte condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de tip sovietic este de a subordona totul puterii politice. Am analizat cu altă ocazie (Lungu, 2001) consecințele subordonării politice a câmpului literar, numind această tendință a regimului „de expropriere a specificității câmpului”2. Riscul cel mai mare este de destructurare a câmpului, trecând prin faza alterării activității specifice. În literatură se produce o criză de proporții în producerea valorilor estetice (vezi perioada „obsedantului deceniu”) și chiar o criză a funcției propagandistice cu care este învestită oficial literatura (vezi discuțiile asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu asemenea mărturii... N.I.: Sigur că da. Detenția politică din România, în timpul regimului comunist, a fost o experiență dureroasă și s-a soldat cu multe victime nevinovate. A fost o experiență psihologică plină de învățăminte, o experiență care a urmărit destructurarea psihicului uman și, în mare parte, s-a și reușit, ce a condus la transformarea omului în contrariul său. Sper ca această experiență împărtășită de cei care au trecut prin ea să fie de folos generațiilor viitoare. A.N.: S-
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ale existenței, indispensabile supraviețuirii individului. Desfășurarea procesului de terapie ocupațională are `n vedere următoarele obiective: - dezvoltarea, menținerea și recuperarea nivelului de funcționare al organismului fiecărei persoane; - compensarea deficiențelor funcționale prin preluarea funcțiilor afectate de componentele valide ale organismului persoanei; - prevenirea destructurării anumitor funcții ale organismului; - inducerea unei stări de sănătate și încredere în forțele proprii ale persoanei. Un plan de intervenție din domeniul terapiei ocupaționale pentru elevii cu cerințe speciale trebuie să cuprindă în detaliu activități din cele trei domenii fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
toate acestea, nu pot să fiu de acord cu faptul că interpretarea poate fi abandonată cu totul, și nici că pulverizarea oricărui tip de structurare, de model, ar Însemna sfârșitul meditației cosmologice, că ajungând să admitem faptul că „totul e destructurare” renunțăm să ne mai imaginăm orice soi de explicație, chiar și una privitoare la, de pildă, poziția noastră În lume. Desigur, acestea sunt tot obsesiile mele. Deși configurarea, conturarea modelului cosmologic actual Întârzie, nu atât la nivel filosofic (unde există
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
stă sub semnul nominalismului și presupune Încă o nostalgie, nutrită cu oricâtă luciditate, după sens și după monocentrism. Or, senzația mea este că, propunând anarhetipul, Corin merge mai departe, căutând o soluție dincolo de acest prag nominalist, În care rezolvarea crizei destructurării lumii și a omului care o locuiește nu mai păstrează nici un fel de nostalgii. Problema mea și limitele Înțelegerii mele apar În momentul În care, din câte precizează Corin, subhermeneutica pe care o propune nu intră În nici un soi de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]