18,606 matches
-
retorici obosite încarcă un frumos, dar banal cîntec de dragoste. Produs al imaginației autoarei, dincolo de tirania unui personaj real, Aurora Leonte în rolul unei artiste fără glorie, acceptă cu generozitate postura de sac de antrenament al vedetei, creionînd cu amară detașare, dar și cu inteligentă ironie, o tragedie anonimă din vecinătatea reflectoarelor. Spectacolul nu spune prea mult celor care vor să știe cine a fost și cum a jucat Marlene Dietrich, dar cei interesați de talentul Emiliei Popescu au motive să
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
țara de departe i le oferă. Un alt artificiu ce face volumul interesant este modul În care este realizată descrierea și relatarea evenimentelor. Deși mereu la prima persoană și deci subiectivă, ea păstrează mai mereu o notă de răceală și detașare care Îi conferă un aer cinematografic. Cititorul poate avea senzatia accesului atât din afară, cât și din Înăuntru, creându-se o permanentă falie Între ceeea ce este și ceea ce se percepe. În cele din urmă, De vei lua aminte la
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
nici măcar privirea inocentă a lui Danny nu o poate diminua. Deși naratorul adoptă de cele mai multe ori perspectiva acestuia, realitatea e prezentată printr-o lentilă care deformează prin chiar obiectivitatea ei, sugerând de fapt, Înstrăinarea personajului de toți ai săi și detașarea de comportamentul celorlalți (excepție fac doar scenele dintre cei doi adolescenți, apropiați prin aceeași nevoie de a se apăra de duritatea vieții): „Tata băuse și toată casa mirosea a bere. Era deasupra maică-mii, la câteva trepte mai jos de
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
cititorul aproape de tribulațiile personajului prin alternanța dintre momentele de singurătate și depresie, În care acesta Își analizează viața, și suspansul creat de primejdia ce Îl așteaptă. Prezentate din perspectiva lui Tolia, evenimentele par un simplu șir de Întâmplări nefericite datorită detașării cu care sunt privite monotonia, nevoia apropierii de alții, treptata reevaluare a propriei existențe. Simțind nevoia unei amprente feminine În viața sa, nu caută, dar acceptă ceea ce viața Îi oferă: după ce descoperă aventura soției și aceasta Îl părăsește pe tânărul
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]
-
lui Tolia și de universul unei lumi care nu-i este chiar atât de străină. Subiectul romanului este unul comun, nimic nu iese În evidență la un sinucigaș, desigur, dar natura prezentării acestuia incită datorită umorului negru și aparent totalei detașări a relatării. Kurkov reușește să scrie un roman satisfăcător, ușor de digerat, influențat de literatura rusă și suficient de Încărcat pentru povestea liniar previzibilă prezentată. Personajul principal este detașat de lumea În care trăiește, singuratic, depresiv și nu face altceva
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]
-
Eminesciană poate fi asemuit cu Învierea, Înălțarea, Pogorârea Duhului Sfânt, Schimbarea la Față și toate celelalte trepte de lumină cu care Mântuitorul ne cheamă pe Calea Împărătească. Sub cununa sur-argintie a titlului Prisos de iubire, deficit de responsabilitate..., Maria Toacă plasează motoul detașării lui Mihai Eminescu de vanitățile cestei lumi, ca și al unei tainice oboseli sub asediul teroarei istoriei: ,, De vorbiți, mă fac că n-aud,/ Nu zic ba și nu vă laud;/ Dăinuiți precum vă vine,/ Nici vă șuier, nici v-
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
om. Ori de câte ori cădem în acest prost obicei, ne deconectam de la sursă și intrăm în suferință. Ceartă, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forță destructiva. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăților.. În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detașare de omul iubit. Cu cat aveți mai multe pretenții, iritări și nemulțumiri față de omul apropiat, cu atat mai mult crește dependența de el. Dependența de valorile materiale ne va omorî încetul cu încetul și spiritul și sufletul. Despre problemele personale
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93801_a_95093]
-
grație unei duble calități: pe de o parte, o capacitate de a nu te judeca, iar pe de alta, o înstrăinare de sine, care făcea posibilă examinarea fiecărei teme, o greșeală, o rușine, o amintire, un peisaj, o moarte, cu detașarea reificantă, avid curioasă, a omului inexorabil străin pe lumea asta. Și totuși, n-am cunoscut nici un om căruia să-i fi fost mai frică de ce se află dincolo de ferestrele zidite din noi înșine, ca lui Alexandru Vona. Uneori cocheta cu
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
am căutat nici să fac o traducere mai bună a acestuia. Am uitat până la urmă complet de el, până când manunscrisul păstrat de prietenii din România a fost scos la iveală..., spunea acum, cu un fel de uimire, dar și cu detașare, de parcă ar fi vorbit totuși, despre un străin. -Nu cred că moartea Mirei te-a împiedicat să-l scrii pe al doilea, i-am spus, atunci, în '97 sau '98. Și nici moartea lui Emil Ivănescu, prietenul genial din România
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
scriitoare rusă...skaia a cărei principală temă e mizeria. Nici nu se poate închipui o temă mai actuală decît cea a marii mizerii post-comuniste. înainte însă de a vorbi despre literatura proprie, autoarea a făcut o introducere vorbind despre tradiționala detașare rusească de bunurile materiale și tradiția creștină a partajului la ruși, o Rusie pravoslavnică, evident opusă Occidentului. Din cîteva cuvinte, a reieșit, pe de o parte, un fel de dispreț și ură mocnită față de societatea de consum occidentală, iar pe
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
pe care nu știe cum s-o mai împartă. Iar îndestularea înainte de producția de masă era ceva modest, nesuferind comparația cu abundența de mărfuri afișată azi în țările occidentale, intitulate țări bogate spre a fi deosebite de celelalte sărace. Relativa detașare de bunurile materiale era în trecut în bună parte reflexul strict al stării economice și în nici un caz un monopol al sufletului rus. Introducerea mă pregătise să aud vorbindu-se de virtuțile sufletului rus încercat de mizerie și mă gîndeam
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
conștient de propria-i genialitate, Mircea Eliade o proclama în numele unor lucrări pe care încă nu le scrisese, ci doar le purta în minte. Cănd se autodefinește din punct de vedere spiritual, Eliade o face mult mai exact, reușind o detașare demnă de invidiat: "Ceea ce mă caracterizează: dorința de a împăca philosophia perennis cu "experiențialismul " celui mai luxuriant individualism. De aici pasiunea mea bizară pentru simbol, metafizica tradiționalistă, ocultism și etnografie " și, dacă nu concomitent, alternativ, pasiunea mea nu mai puțin
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
contemplată, retrospectiv, doar pentru a extrage din fauna teratologică un exemplar ilustrativ în cel mai înalt grad. Maestrul își probează, pentru a câta oară?, capacitatea de a incorpora în discursul său mitologemele democrat-populare. Uciderea în efigie este corolarul exterminării. Fizice. Detașarea ironică cu care este descrisă truda donchișotescă a "fostului învățător de sat, personagiul ridicol din guvernarea Maniu", se traduce într-un pasaj antologabil în orice florilegiu al abjecției intelectuale autohtone. În acest punct, clasicul se intersectează cu tânărul corifeu al
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
Europa și de cea a extremei drepte, în speță a Gărzii de Fier, naționaliste și xenofobe, în România. În spațiul strict avangardist, ceea ce se întâmplase în gruparea din jurul revistei "unu", unde se accentuau, îndeosebi prin Gheorghe Dinu-Stephan Roll, tendințele de detașare ( auto)critică, sub imbold marxist, față de "burghezismul artistic" și "falsa avangardă" reprezentată, se crede acum, de suprarealismul francez și de predecesorii săi, putuse fi un exemplu pentru ceva mai tinerii discipoli de la "Alge". Aceștia și, printre ei, Gherasim Luca, dăduseră
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
Europa și de cea a extremei drepte, în speță a Gărzii de Fier, naționaliste și xenofobe, în România. În spațiul strict avangardist, ceea ce se întâmplase în gruparea din jurul revistei "unu", unde se accentuau, îndeosebi prin Gheorghe Dinu-Stephan Roll, tendințele de detașare ( auto)critică, sub imbold marxist, față de "burghezismul artistic" și "falsa avangardă" reprezentată, se crede acum, de suprarealismul francez și de predecesorii săi, putuse fi un exemplu pentru ceva mai tinerii discipoli de la "Alge". Aceștia și, printre ei, Gherasim Luca, dăduseră
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
cu vechi pînze în lungă adormire - dar uriaș, în spate, de veghe stam tot eu, privind tabloul numit ,Oglindire". în orice critic doarme un poet. Poetul din Ștefan Cazimir suferă uneori de insomnie. El practică un joc mimetic, împletind indiscernabil detașarea și adeziunea. (Parodiile publicate în Steaua anunțau, încă din 1956, această atitudine.) Versurile lui par un asediu al poeziei care știe că nu-și va atinge țelul. Totul îmbracă haina unor fandări delicate, a gratuității conștiente și împăcate cu ea
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
în taine și legende, peste care timpul nu vrea să treacă. Prozatorul rămâne prins în chingile unei geografii sentimentale, de care nici nu încearcă să se elibereze decât pe notele discordante ale unui răsfăț de patriotism local. Mimează abia voalat detașarea de specificul mioritic al prozei sale, dar revine obsesiv la aceleași teme fundamentale, care i-au marcat o parte însemnată, esențială din viață, din creația sa literară, încă de la debutul său publicistic din revista Ateneu, în anul 1965, cu o
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
sănătoasăEu mai am de scris o cartePână să-ți slujesc la coasă!... XXVI. SPRE VIITOR, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016. Spre viitor Când uragane mătură pustiul Și cade noaptea peste infinit Ascult cu detașare zurbagiul Ce domină-n prezentul arvunit Nemărginirea clipelor senine O savurez în liniștite nopți Dar deslușesc tăceri adulterine Când valul mării bântuie la porți Atingerile stelei călătoare Au dispărut pe-un drum din ani lumină Am alungat tristețea și-ncordarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
pe ape, Nu mai visez la raiul pământesc Luceafărul ce prin tăceri clipește Va încălzi umila mea ființă Nepieritor, destinu-mi ocrotește Să stăpânesc și vers și elocință Citește mai mult Spre viitorCând uragane mătură pustiulși cade noaptea peste infinitAscult cu detașare zurbagiulCe domină-n prezentul arvunitNemărginirea clipelor senineO savurez în liniștite nopțiDar deslușesc tăceri adulterineCând valul mării bântuie la porțiAtingerile stelei călătoareAu dispărut pe-un drum din ani luminăAm alungat tristețea și-ncordareaDar ai rămas în mintea mea, regină...Părea că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DETAȘARE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Dau drumul cuvântului să meargă desculț prin iarbă. Fiecare mugur îl îmbie dar nu rămâne în nici o culoare. Se reazemă de copac și ascultă cum
DETAȘARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380815_a_382144]
-
îl îmbie dar nu rămâne în nici o culoare. Se reazemă de copac și ascultă cum urcă apa. Ce forță! Mirat, așteaptă primul fluture să-l poarte în aer. Acolo, înfrunzește în toate privirile senine și se simte fericit! Referință Bibliografică: Detașare / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942, Anul VI, 25 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DETAȘARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380815_a_382144]
-
Într-o fecioară ce-l cheamă irezistibil la ea...Am reținut aspectul punându-l pe seama stresului continuu la care era supus, dar se pare că era o premoniție fatală... Pe fondul unei atmosfere tensionate În jurul personajului descris mi-am terminat detașarea și am fost trimis Înapoi la bază nu Înainte de a fi atenționat că se va informa „mai sus” pentru că „practizasem cu deviatorii”. După plecarea mea, Căpitanul era ocolit de ceilalți colegi, asta tot din ordine superioare. Se Închisese și mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
reflectă la nivelul atitudinii și stilului. Umorul cu variante mai mult sau mai puțin aspre (deriziune, ironie, autoironie, sarcasm) se înscrie printre opțiunile preferate. Neconstituind unica dimensiune a discursului, el intervine în fundalul majorității romanelor ca procedeu de obiectivare, de detașare față de realități altfel angajante. Persiflarea, tachinarea, aluzia, comentariul acid nuanțează un univers literar al dezinhibărilor de diverse naturi și calibre. În cazul fracturiștilor, atitudinea și limbajul sunt departe de amuzament. Exprimarea oscilează între vocabulele îtari' ale imediatului și cele îmoi
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
fuoco, prea plin de diezi, în timp ce alteori reculul thesis-ului e prea pesante, presărat cu o droaie de bemoli la cheie. Cu vremea, sunt aproape convins, talentul și truda vor pune surdină freneziilor și prolixităților de-o clipă, impunând eleganță și detașare în dauna disperării și afectării cu orice preț. Până atunci Radulovic va mai exersa probabil sârguincios un tril al diavolului lung și intens cât necredința în existența îngerilor. Iar când această necredință se va transforma miraculos în convingere și cucernicie
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
doar o năzuință, niciodată integral împlinită: "Identificarea deplină este o pură imposibilitate în relația critică". Ea nu umple niciodată pe deplin spațiul comentariului, lăsînd interstiții în care se poate strecura și o atitudine aparent străină, o "non-identificare" care este ironia. Detașare, fugă, distanță, ironia e în măsură a "complica mult" lucrurile, a adînci misterul criticii, parte inalienabilă a misterului creației, "ajungîndu-se să se spună că e o treaptă nouă a esteticului, ba chiar - cine ar fi crezut? uite că a fost
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]