456 matches
-
comunism ar fi mai puțin abjecte. Nazismul s-a prăbușit la sfârșitul unui război. El a fost judecat de învingători. Comunismul s-a prăbușit fără să existe învingători și învinși. Dar, oare, cele două coșmare ale secolului nu sunt la fel de detestabile? Deportările la Canal sau în Bărăgan (cu regimuri dure de exterminare fizică), în numele «urii de clasă», au fost mai puțin criminale decât deportările făcute în numele «urii de rasă»? BIBLIOGRAFIE 1. Andrei, Petre - Sociologia revolutiei, Ed. Polirom, Fundatia Academică «Petre Andrei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Bine, am zis eu bucurându-mă. - Dar pentru asta trebuie să mergem în Vamă. Vama este alt sat, la patru kilometri de 2 Mai, unde se adună tot felul de lume ca să bea și să se amuze. Un loc, evident, detestabil. - Asta e, i-am zis lui Luca, dacă zici tu că merită... Dar nu eram prea convins. Luca mi-a citit gândurile. - Nu te înnegura, moșule, a zis. Te-am dezamăgit eu vreodată? - Nu, am recunoscut eu. - Ei, vezi? Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că dau adesea din gură când aș face mai bine să tac, dar știu În același timp că tu ești În fond un om de bine care Încearcă să facă lucruri bune. — Chiar așa? Da, eu așa cred. În ciuda aparențelor detestabile. Bill Schneider a zâmbit și a schimbat iar locul scrumierei, Încercând să obțină un alt aranjament. — Prietenul ăsta al tău e american, sau nu? — Nu, e olandez. Mai exact spus olandezo-indonezian. — Asta nu e-n regulă, Margaret, pentru că eu nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-Sunt grozav de fericită că nu vrei să ieși. Ne simțim așa de bine aici. -Îți place vila? -Din cale-afară. -Nu găsești că decorul e cam... Ezitai asupra cuvântului potrivit. Nu era nici kitsch nici pompos. Era pur și simplu detestabil. Însă nu puteam spune una ca asta. Ridică cu drăgălășenie din umeri. -Vrei să spui că e altfel decât Bobigny? Este. Nu mă pricep deloc, știu doar că locul acesta calm și luxos m-a salvat. -Dacă ai fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Popescu la Vărăști, la Grigore Gospodin acasă, deveni dintr-o dată foarte nemulțumită de viața de la Brănești și începu să-și acuze soțul că, de fapt, sub pretextul că nu putea să obțină transferul, se ascundea doar rea voință și intenția detestabilă de a rămâne pe-acolo, în locuri străine și în casă cu chirie, până la adânci bătrânețe. ...Că ție-ți place să stăm aici, printre brăneșteni, fiindcă ai prieteni cu care să te-mbeți și să chefuiești, dar la mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Însă văd că obișnuința asta se învață tare greu, greu se mai prinde de mine, cel puțin... Hotărât lucru: mintea și sufletul oamenilor sunt mult prea întunecate de preconcepții toante și de idei de modă veche, asta-i clar! Ce detestabil! Dar eu trebuie să fac ceea ce îmi doresc să fac; asta mi-am pus în minte și asta trebuie să iasă! Nam eu ambiție suficientă oare? Ba cum să nu! Am luat o decizie serioasă, iar orice decizie bine luată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nimic despre soarta noastră." (Amintiri, pag. 33) Nu altfel stau lucrurile cu cititorii Florii de menghină. Cu tonalități, la urma urmelor, egale, independente de limitele prozodice ale poemelor, Svetlana Cârstean expune, pe rând, dimineți proletare, vise infantile, colegi simpatici, tovarăși detestabili, povești teologice primitive, încheieri în trepte, idile gastronomice îndepărtate, promisiuni îngrozite făcute părinților sau emailuri solitare dezactivate. Iată, pentru început, dovada asumării testamentare a fiorilor livrești: "Eu, cel care am inventat cu atâta bucurie și entuziasm floarea de menghină, lucrând
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
direcția acestuia: într-un alt loc, Angelo Mitchievici îl stigmatizează printr-o formulă memorabilă, Avatarii ciocoiului Dinu.) Pretextul e de farsă burlescă. Din copilărie, protagonistul are permanent de-a face, fără ca asta să-l tulbure în vreun fel, cu asemenea detestabile coleoptere. Într-un rând își vede bunicul, enervat de toate tabuurile politice, înghițind unul, nimerit cine știe cum în ciorbă. Altă dată, ratează o relație pentru că trece cu vederea, în fața părinților fetei, un asemenea condiment nepoftit. Nu lipsa de gust, ci absența
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
iată, "prelucrare" după folclorul românesc: "Lilioară, trandafir/ Omu-n viață-i musafir". În fond, maneaua este corespondentul vizualului derizoriu care ni se servește la televizor, făcîndu-l pe acesta din urmă să merite cu prisosință apelativul de tembelizor. Este chiar complementul detestabil al derizoriului imaginilor care însoțesc serile noastre acasă. Ce e maneaua? Un lung prilej pentru durere? Nu, nici măcar asta nu știm. Știm doar că e o muzică tristă chiar și atunci cînd e veselă - și că ne-a demonstrat că
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
Acum intervine însă blocajul: așa, cu identitate străină, tânărul Rebreanu nu reușește să-și citească propriile bucăți. Cel care le-a scris nu e el, iar conținutul lor nu-l interesează câtuși de puțin. Alteritatea, chiar în travesti, îi apare detestabilă. Dumitru Chioaru trece, în acest punct, cu subtilitate la romanul lui Joseph Roth, Cripta Habsburgilor, o apocalipsă implozivă a Imperiului. Fragmentul reprezintă pentru drama lui Rebreanu o nemaipomenită cutie de rezonanță, care pregătește discuția, obiectivizată deja, despre cazul lui Apostol
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
lucru: cât de deștept e scriitorul și cât de prost ești tu, cititorul. Ca unul care, în calitatea de co-autor al unui roman radical-experimentalist, Femeia în roșu, mi-am adus partea de contribuție la o situație pe care o găsesc detestabilă, știu foarte bine despre ce vorbesc. La ora actuală, nimic nu mă irită mai mult decât interminabilele ocolișuri stilistice și prețiozitățile tehnice ale scriitorului cu pretenții. Enervat de întârzierea deliberată a intrării în subiect, îmi vine să țip, asemeni indivizilor
Cine va scrie marele roman românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7612_a_8937]
-
al timpurilor noastre înaintez lin pe străzile Sankt Petersburgului, într-o mașină somptuoasă, neagră, care mă duce la hotelul Prebaltiskii, hotel comunist gigantic, fără telefon în cameră, hotel cu mii de "spații de cazare", veritabil buncăr pe țărmul Mării Baltice. Loc detestabil în sine, dar și ca materializare a modelului de habitat sovietic. E de ajuns să îi treci pragul ca să urăști și hotelul, și ceea ce el întruchipează. A doua reîntâlnire e cu Teatrul Alexandrinsk, unde mai fusesem în urmă cu trei
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
epocii țariste, aici amintirea epocii sovietice e cea care supără și îl face să se crispeze mai ales pe spectatorul străin: fiecare dintre cele două clădiri trimite, într-un mod propriu, la un regim politic, imperial sau comunist, ambele la fel de detestabile. Va trebui să intru în Teatrul Național din Helsinki pentru ca, în sfârșit, să nu mai încerc acest sentiment de respingere, căci teatrul acesta în stil Art Nouveau nu-și propune să simbolizeze nimic, nu are alte veleități în afara celor artistice
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
traducerea masivă a lui Freud în limba română, supunîndu-și darurile unei îndeletniciri de pe urma căreia scriitoarea poate ieși în pierdere. Oricum, textul despre Leonardo da Vinci e frumos, informat și viu. Deloc encomiastic, fără a ni-l înfățișa pe Leonardo după detestabila schemă a geniului providențial lipsit de cusururi, studiul Roxanei Melnicu ne pune în fața unui renascentist proteiform și contradictoriu: pe de o parte, cărturar, om de știință, artist, vrăjitor, inventator, mag, inginer, alchimist și spirit ateu; pe de altă parte, analfabet
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
să facă, apoi, mai mult rău decât unchiul ale cărui cuvinte le soarbe. Știm bine că, la Caragiale, dacă toți patrioții de modă veche sunt drăguți, în felul lor, urmașii crescuți cu morala acestor bătrâni exaltați sunt de-a dreptul detestabili. Dacă nu avem habar încotro a luat-o frustrarea vițelului împins pe scări afară în fabula lui Alexandrescu, în ce chip și-a răzbunat el onoarea rănită de unchiul hapsân și brutal, ne e foarte cunoscută cariera „vițeilor" din vremea
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
estetismului, toate prevăzute într-un document oficial, într-o tablă de legi care nu admitea scutiri sau abateri. Apariția intempestivă a Tezelor din iulie a stârnit contrariere și nu doar atât. Toți se întrebau: ce se urmărește? Revenirea la practicile detestabile de odinioară, de care abia scăpaserăm, la dogme, la realismul socialist? Pentru prima oară, ceva ce hotărâse Ceaușescu era primit cu dezaprobare deloc discretă. Lumea se agita mai cu seamă în instituțiile culturale, prin redacții. Se discuta pe coridoarele de la
Recitind Imposibila Întoarcere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5961_a_7286]
-
nu mai «iubesc» ideile. Toate aberațiile totalitare sunt inspirate și justificate de «idei», lansate în secolele 19 și 20, și de «intelectuali» (...). Am trăit cu toții ravagiile lor. Din care cauză, îmi spun că, în astfel de condiții, absolutul devine la fel de detestabil și primejdios ca o bombă cu neutroni. Prefer atunci să trăiesc, în această ipoteză, în relativ, aproximativ și «mediocritate»" Așadar care e adevăratul Adrian Marino, cel ce întoarce spatele comentariului literar, apoi literaturii, apoi „ideilor literare", apoi „ideilor" tout court
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
lipsa talentului. Se privește pe sine ca pe un scrib mîzgălind anapoda o sumedenie de observații inepte care nu pot interesa pe nimeni, și de aceea e uimitor contrastul dintre farmecul stilistic pe care îl poartă lapidarele sale formule și detestabila părere pe care el însuși o are despre ele. În plus, Rosei scrie chinuit, canonindu-se pentru fiecare propoziție, neavînd decît rar euforia aceea de bun-augur pe care o resimt scriitori atunci cînd se așază să scrie. Din acest motiv
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
Era interesat de problemele politice și sociale, avea simpatie pentru poziția lui Nizan; dar treaba lui era să scrie, celelalte lucruri veneau abia după. De altfel, era pe atunci mai mult anarhist decât revoluționar; considera că societatea, așa cum este, e detestabilă, dar nu detesta s-o deteste; ceea ce el numea „estetică de opoziție” se potrivea foarte bine cu existența imbecililor și a ticăloșilor, ba chiar avea nevoie de ea: dacă n-ar fi avut nimic de doborât, nimic de combătut, literatura
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
lase să plec, pentru a putea astfel răspîndi zvonul că sunt o agentă. S-au gîndit căprocedînd astfel și massmedia occidentală era satisfăcută și că eu aș fi putut apărea în postura de profitoare. Perversa strategie a Securității ca și detestabila, condamnabila ei longevitate, chiar și după prăbușirea regimului comunist în România, sunt dezvăluite de laureata Premiului Nobel pentru Literatură într-un volum apărut recent la Editura Wallenstein, intitulat Christina și fantoșa ei sau Ceea ce nu stă scris în actele Securității
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
Sorin Lavric Cam toate substantivele care încep cu „anti“ au ceva respingător și desuet. Numai că aparentă detestabila nu le vine din miezul ostil pe care prefixul îl sugerează - „anti“ cere potrivnicie semeața cu sens agresiv -, ci din lipsă de autonomie a înțelesului cuvîntului. Cine e „anti“ nu stă pe picioarele lui, atîrnînd mereu de o statuie împotriva
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
o facă, dar, curios, cu fiecare schimbare de calendar se agață tot mai mult de locul ăsta. Masochism pur, îmi închipui. Se minte singură. Crede că dacă ar face contrariul - adică să plece și să mă părăsească - ar comite o detestabila trădare. Probabil crede că în locul ei aș face la fel. Nici gînd. O las să se mintă. De altfel, n-aș avea cum să-i spun că se înșeală. Nu m-ar înțelege. Dintre cei cu care am de-a
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
fiecare nastur triumfal / Încoronat de proaspete răsfrîngeri. // Luați-mă, oglinzi, în cuarțul vostru / Încă puțin, căci vreau să plec de-acuma / Spre dulcele Septembre unde rostul / Meu este doar s-ating cu pieptul bruma" (Cîntec). Din același izvor al "eului detestabil" purcede și seria de personaje, travestiuri galante, de-o țesătură barocă, trădînd o năzuință a alterității, mascată de dorlotarea estetă: detectivul Arthur, Julien Ospitalierul, Glycera, Reparata-cea-cu-trei-sîni etc. Iată-l pe Julien Ospitalierul, fascinant în ipostaza sa de monden impecabil, divulgînd
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
și cunoscută de întreaga lume. Se pare că în anul 2013, Emma Stone va fi foarte ocupată, având în vedere că ea este implicată în nici mai mult nici mai puțin de șase producții cinematografice. 3.Kristen Stewart, pentru unii detestabila, pentru alții extrem de frumoasă, care se pare că sunt majoritari având în vedere că ea a câștigat locul trei în acest top. Având în vedere că anul 2012 a fost foarte plin pentru Kristen, implicând aici și despărțirea de iubitul
Top 10 cele mai sexy actrițe în 2013 de la Hollywood by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64981_a_66306]
-
nu prea ai ce să-mi faci, ci prin ce și-au făcut lor și imaginii mele despre ei. Pe de altă parte, la modul meu aton, am și eu mari calități și sunt în viața mea momente și fapte detestabile pe care nu le pot răscumpăra. Ce concluzie să trag? Nu găsesc decât o vorbă a lui Marin Preda: „Domnule, nu știu...” Oricâtă bună-credință ar avea autorul, în memoriile nimănui n-ai să găsești lucrurile așa cum au fost. Le vei
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4408_a_5733]