156 matches
-
ea ridicase aparatul ca să declanșeze. Doar trei secunde: un timp aproape imperceptibil. Haosul și regulile lui, ca să zicem așa, avuseseră șansa lor. Atunci el crezuse că era destul și deschisese gura să-i strige să se oprească. Dar auzise o detunătură, iar Olvido căzuse pe brânci. - Îți aduci aminte ultimele ei cuvinte? Nu te-a privit Înainte, nici nu ți-a spus nimic? - Nu. Mergea, s-a dus să fotografieze și a călcat pe mină. Asta-i tot. A murit străină
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și minerală, la domeniul vestimentar (biserică, iconostas, catifea, diamant, mărgăritar); 4. limbajul argotic este prezent în Flori de mucigai și Blesteme. Acestea sunt exerciții de acumulări verbale surprinzătoare ("hoitul tău miroase", "Să-ți crape măselele-n gură/ Și dinții cu detunătură"). PSALMII. Folosind motivul biblic al Cântării cântărilor, Arghezi are atitudini prometeice, revoltându-se împotriva condiției umane predestinate. El trăiește drama interioară "între dorința aprigă de a crede și necredința pustiitoare" (Șerban Cioculescu). Pentru poet, Dumnezeu înseamnă creație sublimă, ideal, adevăr
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
șeful poliției se repezi înaintea lui, ținându-i toate ușile deschise în cale. Sub soarele de plumb, prin orașul pustiu, cei doi bărbați se îndreptau către casa judecătorului. Numai pașii lor răsunau în acea tăcere. Dar, deodată, se auzi o detunătură în strada vecină, și vulturii urubu cu gâtul golaș își luară zborul de pe toate casele, în mănunchiuri greoaie și buimace. Aproape în aceeași clipă, sute de pocnitori se auziră din toate părțile, ușile se deschiseră și oamenii începură să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
unde începuse să se adune o mulțime neînchipuit'de tăcută, ce rămânea nemișcată sub căldura care se revărsa din cer în valuri aproape vizibile. Numai copiii alergau în jurul pieței, oprindu-se din când în când și aprinzând pocnitori, ale căror detunături se țineau lanț. Văzută din balcon, cu zidurile-i tencuite, cu scara cu zece trepte spoite în albastru, cu cele două turnuri albastre și aurii, biserica părea mai mică. Deodată, din biserică se auzi orga. Mulțimea, întoarsă cu fața către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Arrast asculta, fără să vadă pe nimeni, și zgomotul apelor îl umplea de o fericire năvalnică. Stătea cu ochii închiși, salutând, plin de bucurie, propria-i forță, salutând, încă o dată, viața care începea din nou. Undeva, foarte aproape, izbucni o detunătură. Fratele se îndepărtă puțin de bucătar și, pe jumătate întors către d'Arrast, fără a-l privi, îi arătă locul gol: - Așază-te cu noi. -----------------------
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
știa că în doar câteva salturi, ar fi coborît valea și erau peste ei. Doi dintre ei se ridicară, nerăbdători. Și, atunci, peste urletele prelungi de chemări ale străbunilor, înainte ca prădătorii să pornească la atac, ca un trăsnet căzu detunătura, care vui năpraznic peste pădure, răscolind văile cu ecou vălurit. Cu un salt larg, lupul ochit drept în cap, zvâcni lunginduși trupul în aer,cu labele spre cer, de parcă ar fi vrut sa se agațe cu ghearele. Era imens... părea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o răsucire în aer și se prăbuși la pământ zvârcolindu-se sub privirile arzânde ale celorlalți, care, cu coamele zburlite și colții rânjind se aruncară asupra lui. Mirosul sângelui îi întărâtară. Urmă un învalmășag, devorandu-și fiecare partea lui. După detunătură, văzduhul tăcu pe neașteptate iar depărtările oftară ușurate, parcă... Deodată hărmălaia de pe creastă amuți, și o tăcere adâncă se așternu peste tot... - Ne vor lua urma, după miros și ne vor ataca! zise moșierul îngrijorat. - Nu!... zise calm pădurarul și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
solda, pe care Statul mi le servise după putere. La nouă dimineața, neamțul ne-a trimis carta de vizită prin țeava unui obuzier. - Dreissig Komma fünf, anunță radios locotenentul, care cu o zi înainte executase sonatinele la pian. Curentul și detunătura infernală ne trântiră la pământ. Obuzul căzuse la vreo zece pași în dreapta noastră. Un bulgăre de țărână izbise în piept pe căpitanul rezervist, înspăimântându-l în așa măsură, încât omul începu să plângă în hohote, implorându-ne să intervenim la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să nu primesc un răspuns urgent, mă face să șovăi. Dar sergentul Lămâie mă întreabă liniștit, ducând mâna la port-pistolul agățat de centiron: - Izicuți? Cu degetele tremurătoare, caut elementele. - Tun, foc! Se aude comanda sublocotenentului cu un genunchi la pământ. Detunătura m-a trezit din somn. Întind mâna prin întuneric, să mă conving că nu sunt mort și nu sunt singur. Femeia doarme liniștită, alături de mine. ă Zac neclintit și insul meu se miră. Mă întreb de ce oare nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
altceva decât un vârtej de pulbere albă și deasă. Vulpea dispăru apoi, nevătămată, în adâncul pădurii, în vreme ce maiorul risipea gloanțele în vânt. Se înserase de-a binelea, când trei lupi înaintară către noi. De astă dată, maiorul se cam grăbise: Detunăturile se succedaseră unele după altele, și cel mai mare dintre lupi se răsturnă, lovit de gloanțe. În clipa următoare, însă, fiara se ridică și o luă la goană în urma celorlalte, dispărând în întunericul pădurii. Lăsase doar o dâră de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trimise 50 de legiuni de sardukani. Dar Usul bea apa sacră și descoperă că viermele este mirodenia. Așa că fremenii călări pe mirodenie dau un atac final căsăpindu-i pe harkonnieni, În care trag cu flinte sofisticate cu recul, la fiecare detunătură strigă „Iii-ța”, Ița o cheamă și pe una dintre mătușile mele Însă nu strigă, baronului i se scoate inima și e azvîrlit În spațiu fără milă de Alia, sora mai mică a lui Atreides care-i clar că deși Usul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și din gură, șlagărele savuroase și vetuste ale vremurilor apuse. Greu de închipuit petrecere mai posomorâtă, dezlănțuindu-se în crescendo, tocmai în toiul unor muzici, mereu mai stridente. Lansară focuri de artificii, care înroșiră orizontul Bărăganului. Bătură toba și semănară detunături de petarde, să se audă în satele înecate de zăpada pretimpurie a lunii lui Brumar că magnatul de la Sans-Souci își omenea invitații, îndopându-i pe toți, fără alegere, precum în scrierile utopice și trandafirii ale lui Ilici. Bubuiturile tobei le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu blana lânoasă, plină de scaieți, năvăli în viermuiala ziafetului, între vâlvătăile focului aprins pentru pârlirea porcinelor măcelărite. Era o pisică despre care Vladimir nu mai află niciodată dacă fusese turbată, dacă fusese ruptă de foame, dacă fusese înnebunită de detunăturile petardelor sau o apucaseră pretimpuriu convulsiile intrării în călduri a felinelor: miorlăia dușmănos, zgâria cu gheare de oțel, încercând să muște parașutele cele mai de aproape de mamele și înfoindu-și a semn de mare spaimă, blana ei bătucită de scaieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
primește copilul cu grijă ocrotitoare în brațele sale. Își desface ia, apucă sfârcul sânului între degetul mare și arătător și ghidează atent și delicat micuța gură către el. Liniștit, pruncul începe să sugă cu poftă. De afară, prin zid, pătrund detunăturile seci ale bombelor ce se întretaie cu bubuiturile surde ale tunurilor. Undeva, în apropiere, lovește un trăsnet asurzitor. Toate privirile fixează tavanul din care cad fire subțiri de praf amestecat cu mortar. Ritmul exploziilor se accelerează cu fiecare minut, zguduind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mărunt din buze o rugă. Mai mult ca sigur, tânărul nu gândise nici măcar o clipă că poate-și sapă mormântul atunci când pornise să scormonească molozul. De sus se aude uruitul unui nou val de avioane, semn al unui atac iminent. Detunături nenumărate se succed în depărtare, apropiindu-se cu repeziciune letală, dar nimeni nu îndrăznește să fugă. Privesc hipnotizați scula aducătoare de moarte. O imperceptibilă mișcare, pe care nici măcar cel în cauză nu a conștientizat-o și o explozie asurzitoare zguduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
iarbă, și unii din cei prezenți își traseră caschetele mai pe față, spre a se feri de praful adus de pe terenul aspru și bolovănos din apropiere care întunecă pentru câteva clipe văzduhul. Ochiți! Foc! Simultan, degetele apăsară trăgaciul. Ecoul puternicei detunături a făcut să salte speriate păsările din cuiburile ascunse în plopii îmbătrâniți din spatele zidului de piatră. Un medic scund și gras, cu chelie proeminentă, a cercetat cu un stetoscop pulsul celui căzut la pământ. Lăsase imediat mâna să cadă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lucios de la briantina aplicată din belșug, apucă să-și încarce arma. Dar nu are timp să se bucure de micul lui succes. Bubuitura împușcăturii percutează violent zidurile clădirilor din jur. Urlând animalic, se prăbușește la pământ cu rotula sfărâmată. Următoarea detunătură, face ca țeasta să-i crape ca un pepene copt. Celălalt, văzând figura, ezită câteva secunde. Cuprins de panică, o ia la fugă cu viteză uimitoare. Mai mică totuși decât a celor doua gloanțe bine țintite trase din pistolul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
crezi că misiunea îți depășește capacitatea, nu uita că însuși Führer-ul a aprobat epurarea armatei de elementele dubioase. Inclusiv a celor din familiile nobiliare, care se arată cam nesiguri în ultima vreme. Chiar în clipa când termină, afară se aude detunătură înăbușită a unei împușcături. Urmează o a doua împușcătură, limpede și plină. În fața privirii lui Schultz care îl fixează insistent, von Streinitz reușește să rămână imperturbabil. "Ticălosule, ce mult ți-ar plăcea să îmi pui și mie pistolul în ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ascunsă după pietre și crengi. Marius nu are vreme să-i răspundă. Îl vede cum aleargă cu grenada în mână, pregătit să o arunce. Cu o boltă înaltă, nimerește exact peste cuibul de mitralieră. Țipete îngrozite sunt curmate brutal în detunătura asurzitoare. Un soldat urlă cu uniforma în flăcări, izbindu-se deznădăjduit de trunchiurile copacilor. Cade crucificat la pământ atins de rafala miloasă a unei arme. Înainte! Înainte! Ajutor...ajutor!...Nu mă lăsați fraților! Nu mai văd! Ajutoooor! Biet țipăt, înecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
au nimic omenesc. Suflețel, cu un genunchi în pământ și cu pușca bine sprijinită în umăr, trage către creastă. Un corp în uniformă germană se prăbușește. Aproape fără suflare, cu gâtul prins parcă în sârmă ghimpată, Marius gonește mai departe. Detunăturile aruncătoarelor se combină cu răpăitul continuu al puștilor mitralieră. În jurul lui, unii fac mișcări bruște, ca apoi să cadă la pământ. Sare peste morți și răniți. Inima bate nebunește, gata parcă să iasă din piept. Se oprește o clipă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Gloanțele mătură totul. Un vânător de munte răsare dintr-un morman de cadavre, la nici câțiva metri de cazemată. Aruncă o grenadă înspre ambrazura betonată. Mitraliera îl ciuruie cu o rafală lungă. Se zguduie neîncetat, cuprins parcă de fiori. O detunătură înfundată face să tacă țăcănitul prelung. Norul gros de fum se împrăștie repede, în urma lui rămâne un miros greu de carne arsă. Câțiva germani, echipați în halate albe, ies din cazemată ca să se prăbușească sub gloanțele lui Marius și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un nou îndemn pentru ei. Peste puțin timp companiile se încaieră cu nemții. Corp la corp. Baionetele înjunghie, paturile armelor sfarmă maxilare și țeste. Cazematele sunt cucerite una după alta. Urletele și vaietele se împletesc cu rafalele armelor automate și detunăturile seci ale puștilor. Romulus trântește un subofițer neamț la pământ. Baioneta sclipește o dată, de două ori. Mâțu se preface că se ferește de lovitura inamicului și îl pocnește cu patul armei în gură. Turbat de furie, Iovuț folosește arma ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca un iepure spre copacii unde spera să-și găsească adăpost. Cade la pământ ciuruit. Un altul, sprijinit într-un cot, scoate de la brâu o grenadă. Nu are timp să o arunce. De lângă Marius, Iovuț îl și luase la ochi. Detunătura armei sună sec. Germanul cade pe spate. La mai puțin un metru depărtare, în picioare, tânărul ofițer care arată mai potrivit unui film propagandistic, gesticulează către cei din jurul lui. Nu vede cum bucata de metal scăpată din mâna celui împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grup compact de vreo cincisprezece-douăzeci de soldați inamici, smulge siguranța grenadelor și cu o mișcare largă, specifică unui discobol, aruncă pachetul către ei. Se aruncă pe burtă, împreunându-și mâinile pe cască, cu fața în zăpada afânată și rece. O detunătură puternică zguduie pământul și un gheizer de foc țâșnește spre cer. Arme, brațe, picioare, bucăți de trupuri zboară peste tot. Corpul lui primește în plin unda de șoc, rostogolindu-l câțiva metri înapoi. Printre împușcăturile care nu mai contenesc, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un bobârnac la două întrerupătoare și obținu confirmarea că totul era operațional. Se uită la cadranele detectoarelor de mișcare ale armelor A și B. Semnalele luminoase pâlpâiau tot mai des până când rămaseră aprinse în permanență. În același moment, două puternice detunături făcură să vibreze solul. ― Roboții A și B urmăresc și distrug mai multe ținte, zise ridicându-și privirea spre Hudson. Ne-ai pus la dispoziție o putere de foc valabilă. Comtehul studia nenumăratele informații care le parveneau. ― Dacă am avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]