769 matches
-
și anormale; înțelegerea dezvoltării din perspectivă ecologică - a interrelațiilor și influențelor reciproce dintre individ și microgrupurile umane cu care interacționează direct în cadrul unei socioculturi; studierea concomitentă a factorilor stresanți și ai celor protectivi; studierea continuității și discontinuității dintre tulburările și devianțele prezente la o anumită vârstă și la vârste ulterioare, inclusiv la cea adultă; cercetarea „elasticității” psihismului, în sensul că anumite persoane ajung la o bună dezvoltare, chiar dacă trăiesc timp îndelungat în condiții nefavorabile; ajungerea la un rezultat comun (deviant, patologică
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Modalitatea acestor manifestări și relaționări în cursul cărora persoana nu e ruptă de ambianță, de nișa ecologică umană, nu e „alături” față de aceasta - ca în depresia majoră sau delir - constituie o pânză de fond pe care se desenează forma, stilul devianțelor celor cu tulburări de personalitate. În continuare, vom lua ca punct de plecare concepția lui Livesley (1991; 2000; 2001; 2004Ă. Autorul consideră că în cazul tulburărilor de personalitate e prezentă o disfuncție dăunătoare (harmfulă a achiziției structurii de bază a
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
succesive, de-a lungul timpului biografic. Pentru evaluarea tulburării de personalitate propriu-zise, Tyrer (2000Ă recomandă a se lua în considerare doar acele manifestări perturbatoare ce pot fi sesizate și în afara familiei, de alții, de străini sau oricine. Formele ușoare ale devianței funcționării persoanei ar fi acelea în care tulburările se manifestă rar, doar în mediul celor cunoscuți, în familie, de exemplu. Suferința subiectivă singură nu ar fi de luat în considerare, conform ipotezei că cel ce poate să se controleze în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în prezent, pentru a flexibiliza sistemul strict categorial, alături de descrierea de subtipuri. Trebuie menționat că o altă supraclasă - sau cluster - îl constituie și ceea ce se înțelege în prezent prin „psihopatie”, adică zona de tulburare de personalitate ce prezintă o majoră devianță socială, agresivitate și criminalitate, fiind predominant întâlnită în penitenciare. 6.5. Diagnosticul generic al tulburării de personalitate Perspectiva tipologico-caracterială a tulburărilor de personalitate face parte integrală din caracterizarea și diagnosticul acestora. Problema severității se ridică și la acest nivel. De
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
corespondente terapeutul îl va stimula în conștientizarea și reproducerea lor coerentă diminuând tendințele disociative. Un rol semnificativ tinde să aibă astăzi tehnica cognitiv-analitică dezvoltată de YOUNG și colaboratorii săi care constă în identificarea și modificarea structurilor maladaptative precoce și a devianțelor comportamentale persistente aferente lor. Și în acest caz stabilirea unei complexe alianțe terapeutice este decisivă. Ea se bazează pe o confruntare empatică în care terapeutul acceptă și comentează abilitățile adaptative ale pacientului și pe o atitudine de factură parentală a
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
persoane ce se corelează cu actualul concept de psihopatie: mincinosul patologic și escroc, criminalul impulsiv, criminalul profesional și vagabondul morbid. Ediția din 1915 împarte psihopatia în 2 clase. Prima e cea a ciudățeniilor personalității - cu dispoziție morbidă, impulsuri, obsesii și devianță sexuală. Celălalt grup se caracterizează prin tulburări comportamentale incluzând: excitabilul, instabilul, impulsivul, excentricul, mincinosul și escrocul, antisocialul și certărețul. Punctul de vedere opus e cel a lui SCHNEIDER (citat de MILLON și colab., 1998Ă care consideră personalitatea psihopată ca variantă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
negociere a lor și modelele în afirmare la scară internațională. Gradul de apropiere dintre sistemele de guvernare din state naționale și modelele în afirmare la scară internațională Puterea de negociere a statelor Ridicat Scăzut Ridicată Izomorfism normativ/mimetic Inovație Slabă Devianță Izomorfism coercitiv Puterea de negociere se referă la "marja de manevră" de care dispune un stat față de organizațiile internaționale care furnizează resurse (financiare), care compară performanțele și fac recomandări. Statul cu marjă de manevră redusă va fi nevoit să aplice
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de lapte pentru sugari, diseminarea cunoștințelor medicale științifice printre tinerele mam etc.); • de accentul pus pe educația pentru sănătate (medicii se implică mai mult în sănătatea celor din mediul rural, a celor defavorizați etc.); • de preocuparea pentru diferitele cazuri de devianță socială (alcoolismul, homosexualitatea, abuzul de droguri etc.) care ies de "sub sutana bisericii" sau a justiției, și intră în competența medicinei. Profesioniștii sănătății par să fie acum singurii care pot spune ce este bun sau rău pentru sănătatea omului și
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
care au fugit de la domiciliu sau din mediul școlar, vagabondând, celor care au tulburări de comportament. Punctul de vedere legal reduce delincvența la raportul cu norma penală și urmările vătămătoare ale acțiunilor care sunt sancționate juridic. Ca formă distinctă de devianță (de natură penal adolescentină), delincvența juvenilă constituie un fenomen complex, care definește (Banciu, Rădulescu , 2002, p. 80) Analiza multidimensională a delincvenței creează posibilitatea înțelegerii fenomenului la diferite nivele: dimensiunea statistică evidențiază amploarea și evoluția fenomenului (în procente, medii, analize factoriale
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
abandon familial și consum frecvent de alcool; eșecul și abandonul școlar al unor minori, ca și atitudinea lor indiferentă față de școală, concretizată în performanțe școlare modeste, de unde și ”marginalizarea” lor de către profesori și educatori, ceea ce a favorizat propensiunea lor spre devianță și delincvență; influența sau ”inducția” negativă a grupului stradal sau de prieteni la care au participat unii dintre minorii delincvenți, grupuri care, prin limbaj, comportament și diverse activități, au reprezentat ”surse” potențiale de deviantă juvenilă. II.2. Evoluția delincvenței juvenile
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
că, în principal, ”sursele” care alimentează sau defavorizează fenomenul de delincvența juvenilă sunt reprezentate de: minorii aparținând așa-numitului fenomen ”copiii străzii“, percepuți ca o categorie distinctă și cu un status social inferior, aflați la marginea societății și în proximitatea devianței și delincvenței juvenile, în care se includ copiii fugiți sau alungați din familie, copiii maltratați sau abuzați fizic sau sexual de adulți, copiii care efectuează în stradă diverse munci sau sunt trimiși de părinți să cerșească; copiii si minorii instituționalizați
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
nefaste care-i împing spre infracționalitate; copiii și minorii cu eșec sau abandon școlar sau profesional, lipsiți de mijloace materiale și financiare sau care nu au posibilitatea să obțină venituri prin muncă, ”adoptând” sau ”învățând” și în final, preferând calea devianței și infracționalității, prin practicarea unor ”ocupații” aflate în zona devianței sancționate penal (furturi, agresiuni, prostituție, consum de alcool și droguri). Având în vedere vârsta și persoana tinerilor delincvenți, tipul de delict comis, mediul social în care au fost crescuți și
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
eșec sau abandon școlar sau profesional, lipsiți de mijloace materiale și financiare sau care nu au posibilitatea să obțină venituri prin muncă, ”adoptând” sau ”învățând” și în final, preferând calea devianței și infracționalității, prin practicarea unor ”ocupații” aflate în zona devianței sancționate penal (furturi, agresiuni, prostituție, consum de alcool și droguri). Având în vedere vârsta și persoana tinerilor delincvenți, tipul de delict comis, mediul social în care au fost crescuți și socializați și posibilitățile reale de recuperare și reinserție socială, pe
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
doză mai ridicată de interdependență) decît dacă erau de la Istorie antică. După cum se observă, puterea contextului și particularitățile rolului social modelează specific nivelul conformismului, mai mult decît activarea unei identități sociale prescrise (precum apartenența la o anumită naționalitate). 5.5. Devianța socială Festinger, Schachter și Back au semnalat, în 1950, prezența unui proces intragrupal caracteristic de presiune spre uniformitate. Astfel, dacă în cadrul grupurilor există opinii divergente, se exercită o acțiune de influențare în sensul adoptării opiniilor grupului, iar dacă persoana în
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
alte țări, în care se ajunge mai greu la un acord, existînd o cultură a unanimității puternic înrădăcinate. Semnificativ este cazul Franței și al României, care întrețin o neobișnuită sincronizare comportamentală, unde există o cultură a conformismului puternică și unde devianța este sever sancționată. Faptul că francezii și românii se "înregimentează" repede într-o tabără, după care întrețin o "cultură a unanimității", în care nuanțele sînt greu de asimilat, poate explica rezultatul contrariant prin care, deși rejectează puternic și cvasiunanim deviantul
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Faptul că subiecții se caracterizează printr-un scor mai degrabă modest al complexității sociale mărturisește despre paleta comportamentală precumpănitor săracă pe care o pot activa în mediul educațional profesorii, într-o lume românească în care răspunsurile comportamentale care urmează logica devianței tolerate sînt atît de persistente (Gavreliuc, Jinaru, Gavreliuc, 2009). Exemplul comportamentului corupt este convingător pentru a ilustra cum dincolo de retorica onestității și integrității conduitelor sociale în organizații, acest "răspuns eficace" se dovedește o "cale sigură spre succes", indiferent de specificul
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
îngemănează tipare comportamentale implicite mai puțin "relaxate" în contexte politice și sociale și mai "libere" în contexte religioase și economice. Libertinajul cultural a fost asociat cu blîndețea sancțiunilor în condițiile încălcării normelor, în timp ce culturile caracterizate prin constrîngere culturală pedepsesc sever devianța de la norme. Studii efectuate în acest sens (Triandis, Kurowski, Gelfand, 1994; Triandis, 1995) sînt concludente în a arăta că libertinajul cultural e asociat cu individualismul, iar constrîngerea culturală cu colectivismul. 8.5.2. Complexitatea culturală Complexitatea culturală ar putea fi
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
ce exprimă înclinațiile lor în realizarea atribuirilor) și autodistructivitate. Aplicînd scala autodistructivității (self-distructivness scale), autorii au examinat ipoteza conform căreia externalismul corelează pozitiv cu autodistructivitatea. S-a constatat pretutindeni că scorurile ridicate la această scală o au persoanele cu o devianță secundară asumată: alcoolicii, fumătorii excesivi, șoferii periculoși etc. într-adevăr, în majoritatea țărilor, legătura evocată se activează între un pattern de atribuire și autodistrugere, deopotrivă în țări colectiviste (precum India, Hong-Kong), dar și în cele individualiste (SUA), în cvasitotalitatea cazurilor
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
supervizor. 12. Natura distinctă a problemelor cu care se confruntă asistenții sociali și sarcinile pe care le realizează determină necesitatea disponibilității unei supervizări de factură suportivă. Situațiile care prezintă o mare încărcătură afectivă (conflictele maritale, abuzurile față de copii, boala, decesul, devianța, dependența de alcool și droguri) echivalează cu mari solicitări emoționale la adresa practicienilor. Eșecul în acordarea de ajutor poate fi interpretat ca un eșec personal. Responsabilitățile sunt mari, soluțiile disponibile sunt ambigue, resursele sunt limitate, generând riscuri de anxietate, culpabilitate, descurajare
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
își propune să demonstreze că în funcție de stilul parental copiii recurg la acte deviante diferite și că există o legătură semnificativă între factorii de personalitate: încredere și superioritate de sine, persuasiune și tăria de caracter și asumarea responsabilității propriilor acte și devianța comportamentală. S-au ales stilurile parentale deoarece rolul mediului familial în generarea devianței comportamentale este deosebit de important. Familia constituie factorul primordial al formării și socializării copilului, reprezentând cadrul fundamental în interiorul căruia sunt îndeplinite etapele întregului său ciclu de creștere și
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
diferite și că există o legătură semnificativă între factorii de personalitate: încredere și superioritate de sine, persuasiune și tăria de caracter și asumarea responsabilității propriilor acte și devianța comportamentală. S-au ales stilurile parentale deoarece rolul mediului familial în generarea devianței comportamentale este deosebit de important. Familia constituie factorul primordial al formării și socializării copilului, reprezentând cadrul fundamental în interiorul căruia sunt îndeplinite etapele întregului său ciclu de creștere și dezvoltare. Mediul familial este locul unde copilul deprinde modelul primelor contacte cu adultul
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
psihologic, controlul puternic al comportamentului și nivelul redus al afecțiunii, în timp ce, părinții autoritar-obiectivi combină nivelul scăzut al controlului psihologic cu gradul ridicat al controlului conduitei și al afecțiunii exprimate față de copil. Părinții supraprotectori utilizează maximal toate cele trei dimensiuni. 2. DEVIANȚĂ COMPORTAMENTALĂ 2.1. Devianța-concept și fenomen. Majoritatea indivizilor dispun de mijloacele psihologice și condițiile sociale necesare unei bune adaptări și integrări sociale. De asemenea, majoritatea indivizilor se conformează normelor societății în cea mai mare parte a timpului; acest lucru se
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
presiunilor controlului social. Sociologii americani T. Sellin și R.K. Merton, preocupați de definirea obiectului de studiu al sociocriminogenezei, au formulat pentru prima dată următoarele definiții ale comportamentului deviant <footnote M.N.Turliuc curs Psihologia comportamentului deviant footnote>: T.Sellin a definit devianța ca fiind ansamblul comportamentelor îndreptate împotriva normelor de conduită sau a ordinii instituționale; R.K.Merton a desemnat prin “comportament deviant” “o reacție normală a oamenilor normali, plasați în condiții anormale”. Spre deosebire de definiția lui Sellin, cea a lui Merton face o
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
de conduită sau a ordinii instituționale; R.K.Merton a desemnat prin “comportament deviant” “o reacție normală a oamenilor normali, plasați în condiții anormale”. Spre deosebire de definiția lui Sellin, cea a lui Merton face o trimitere implicită la două caracteristici definitorii ale devianței, și anume relativitatea și universalitatea comportamentului deviant: fiecare dintre noi, aflat într-o situație frustrantă, constrângătoare sau doar inedită, poate reacționa printr-o conduită deviantă. Este suficient să ne gândim la situații cotidiene pentru a înțelege cum un act deviant
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
la situații cotidiene pentru a înțelege cum un act deviant devine o reacție normală: graba care ne face să traversăm străzile prin locuri nepermise, deci să încălcăm normele de circulație și să fim taxați ca devianți de agenții de circulație. Devianța desemnează ansamblul comportamentelor care încalcă normele existente într-o cultură dată, norme ce corespund unor roluri și statusuri bine definite, și prin aceasta pot amenința echilibrul sistemului. Deci sensul cel mai larg al noțiunii de “devianță” este cel de încălcare
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]