2,071 matches
-
duși și-ntorși de-un veșnic val. debusolați de-atâtea echinoxuri noi niciodată n-am ajuns la mal. mumificat stă-n prora - căpitanul. din pipa lui nu mai duhnește fum. ne înmulțim incestuoși, ca melcii iar pe cei morți îi devoram, pe drum. cred c-a ajuns la țărm ornitorincul. el este semnul nostru cel perplex care și astăzi se mai demonstrează că noi suntem de modă...unisex. lansez eu SOS-uri de salvare dar salvatorii nici n-au fost, nici
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de o muzică pe care numai ea a mai auzit-o. Ea, un mare artist, mare și discret, fascinant, deloc comod, deloc superficial, un reper clar a ceea ce înseamnă muzica originală de scenă, nebunia profesiunii, a teatrului, pasiunea care te devorează ca să te creeze altfel. Să te inventeze fără să te ostenească vreodată. Am stat, cîndva, amîndouă pe o bancă. Priveam ma-rea. Era toamnă. Cerul încărcat de nori. Am întrebat-o, ca de atîtea ori, ce culoare au ochii ei
Dincolo de nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10079_a_11404]
-
realizate de Oana Drăgulinescu și TV Romania Cultural, conferințe și work-shop-uri susținute de Stephan Litwin, comentarii pertinente ce au însoțit restituirea sonoră a opusurilor. în acest fel un atare eveniment muzical își îndeplinește o cădere fundamentală: aceea de a-și "devora" oaspeții, de a-i exploata cât mai intens posibil, nu numai prin etalarea vocației lor specifice, ci și prin identificarea acelor resurse umane proprii marilor personalități. 4. Trio "Contraste" s-a constituit în anul 1983, la Timișoara. Timp de două
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
Mircea Mihăieș M-au pasionat, de când mă știu, jurnalele, memoriile, corespondența aparținând scriitorilor. Ajunsesem chiar să cred că, mai mult decât literatura, îmi plăceau literații! Am devorat cam tot ce se tipărea în editurile românești de dinainte de 1990 în această categorie. M-am bucurat însă și mai mult de avalanșa de scrieri accesibile după căderea comunismului. Nu m-am despărțit până azi de seriile lansate de edituri
Jurnal cu The Boss by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2810_a_4135]
-
ale industriei domestice, încropește versuri și jocuri de cuvinte, visează la chiolhanuri și cultivă istorisirile deochiate, doldora de picanterii țepene. Ca ființe umane ori sub deghizări animaliere, personajele lui pun mereu la cale un praznic de pomină: capra plîngîndu-și iezii devorați de lup, Ivan Turbincă făcînd guleai cu dracii în iad, cele trei nurori înainte de a-și ucide soacra ori companionii lui Harap Alb la curtea lui Roșuîmpă rat sînt toți mari amatori de excese gastronomice și de voluptăți bahice. Această
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
doilea război mondial, în Frankfurt exista un obicei nemaiîntâlnit nicăieri altundeva, acela al „Uriașului Sf. Nicolae“. Elevii le ofereau profesorilor câte o figurină uriașă de turtă dulce, care putea ajunge și la 2 metri înălțime, și pe care apoi o „devorau“ toți colegii din respectiva clasă. Acum, Târgul de Crăciun de la Frankfurt oferă un program variat, piese de teatru, muzică specifică și colinde, precum și o vizită a Sf. Nicolae. Standurile de aici, aproximativ 200 la număr, etalează felurite obiecte cu specificul
Agenda2003-50-03-turistic () [Corola-journal/Journalistic/281838_a_283167]
-
căsătorie, celebrarea Paștelui sau a Crăciunului. Peste tot timpul era bine marcat, fiecare cartier avându-și ceasul său public. În ultimul timp însă se pare că moda ceasurilor a căzut în desuetudine. Rând pe rând, vremea le-a înfrânt, timpul devorându-și măsura precum zeul său, Cronos, copii. A rămas ultimul de veghe ceasul din fața Operei, un bătrân cu mintea ușor rătăcită, fiecare față a sa arătând altă oră. Un bătrân care se pare că nu mai interesează pe nimeni, deși
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
autor și opera sa. Cunoaștem un Sade complex, cu două fețe, deopotrivă autorul volumelor de teatru, nuvele, al unui roman filosofic, dar și al scrierilor obscene pe care nu le-a semnat niciodată, un înger-demon "luminat" de o fantezie malefică, devorat de propriile obsesii și fantasme. Sade, ca și Petrarca, s-a recules la mormîntul lui Virgilius aflat într-o grotă numită Posillipo, nu departe de Vezuviu (aici se petrece acțiunea). Petrarca a plantat aici un laur, crescut pe peretele grotei-scenă
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
celor șapte minotauri înseamnă descoperirea, nu totală, a unui mit. Pentru a se putea dărui pînă la capăt sadicilor aventurieri, Sade nu are altă soluție decît să se sacrifice într-un fel de ritualică ardere pe rug. Sade va fi devorat la propriu, îngurgitat bucățică cu bucățică de cei care nu s-au săturat cu veșmîntul mitului și vor să și-l însușească cu totul. Toate astea în acordurile muzicii de operă, cîntată live de actori, "dirijată" și susținută de o
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
am! Trupul deplin învățat/ cu poftele ei feminine s-a lăsat captivat de aceste volume/ șoldul ei asemănător animalelor tinere de pe mătasea de rochii de vară/ suplinind îngerii asexuați din întreaga Renaștere/ se fofilează cîteva clipe în învălmășeala comună/ și devoră în moliciunile lui erotismul furorilor/ apărîndu-se și tînjind mai departe/ neputîndu-i cuprinde pe toți. Convulsia/ golurilor și a plinurilor. Bolți și desfaceri/ terase și grote de cărnuri printre care mîna ei grațioasă/ albă/ pierzîndu-și conturul? (Ieșirea din bibliotecă). Însuși verbul
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
ia rolul de Dumnezeu prea în serios. Bulgakov își plasează fantezia în 1928 - cercul se închide, doar înghețul salvând Moscova de la asaltul iminent al armatei de monștri. Profesorul Persikov e ucis de mulțime, "rază vieții" dispărând odată cu el. Demiurgul e devorat de propriul experiment în finalul unei narațiuni care, dincolo de aparente, are echilibrul unei fabule. Profesorul Preobrajenski din Inimă de câine are iluzia că poate salva casă Kalabuhov de la prăbușire: dispariția galoșilor din hol după 1917 și agresivitatea membrilor comitetului de
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
la poliția secretă pe motiv de menșevism. Relația dintre "omul nou" și cel ce l-a zămislit nu e cu nimic mai puțin ambigua decât cea legând o intelectualitate "experimentatoare" și progenitura revoluționară a cărei ambiție este de a-si devora creatorul. Râul insinuat în casa Kalabuhov e de neoprit: Bulgakov alege însă aceeași rețetă ciclica a narațiunii, preferând să "înghețe" istoria, ca în Ouăle fatale. Profesorul și asistentul sau îl ucid pe proletar pentru a-l reînvia prin operație pe
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
împrăștie limitele caminelor". Evident, se află la mijloc o vitalitate ieșită din comun a spiritului, o bucurie de-a există, care distruge lumea reală, pentru a o compensa printr-una fantasta, cu o jenă personală. E ca si cum un leu ar devora puii din specia să, care nu-i aparțin, spre a procrea alții (Ortega y Gasset: "sufletul liric atacă lucrurile naturale, le hrănește sau le ucide"). "Ucigaș" al lucrurilor naturale, poetul nostru propune neistovit altele, cu forța unei stihii în suflul
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
servește mai mult decît unei definiții prin negație a căsătoriei, ea reprezintă o alternativă care pentru a putea fi eliminată e elaborată mai întîi cu migala și pasiune. Legitimitatea estetică a căsătoriei este, astfel, românul tulburător al unui Don Juan "devorat" de contrapartea să reformata, soțul absolut, închinat pentru totdeauna unei singure femei. Misiunea moralistului care vrea să salveze sufletul seducătorului, estet prin definiție, căutător neostenit al frumuseții și iubirii în infinitatea lor de forme, este complicată, pentru că ea presupune o
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
alte cuvinte, o disecție ce scoate la lumină organele cadavrului fetid al acestui monstru: Revoluția mondială desfășurată sub steagul roșu de sângele zecilor de milioane de victime ale comunismului și căreia i-au fost necesare cinci decenii pentru a-și devora copiii (doar unul mai sfidează azi această mecanică a revoluțiilor). Faptul că instaurarea comunismului a stat în România sub semnul lui I.V.Stalin și I.L. Caragiale, ca să folosim o aserțiune care a făcut carieră, se oglindește cel mai bine în
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
Espard, d'Arthez este pus astfel să ăncheie scandalul: "- Cea mai mare vină a acestei femeie - (a prințesei, n.n.) este de a pași pe ruinele oamenilor. Ea azvârle ăncolo și ăncoace actele de proprietate, ași trimite amanții la cămătari, ea devora dotele, ruinează orfanii, dărâma vechile castele, inspirând și chiar și săvârșind crime; dar..." Toată lumea ăncremeneste, pregătită să asculte urmărea... "- Dar, - reia d'Arthez - cu o ușurință batjocoritoare, doamna prințesa de Cardignan are asupra bărbaților un avantaj; când ați pui an
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
care-și caută cuvintele. Cu fiecare rând, ele se liniștesc". Și un alt poet, Emil Botta: "Scriu, fiindcă ar trebui să tac, umblu ăncovoiat, fiindcă ar trebui să merg drept. Scriu din exasperare, din dezgust, din consternare, scriu atunci când mă devorează pofta de a fi teribil de singur. Clipele mele de chietudine, de bien-être, freneziile și fervorile mele (dacă șanț) nu aparțin literaturii. Ei nu-i dedic decât orele negre, orele absurde, acelea an care, de-as fi sincer cu mine
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
Mărturisesc că am citit mai întîi textele semnate de nume mari, nu am avut imediat curiozitatea de a descoperi stilul unor autori necunoscuți mie, poate și pentru că sînt mai curînd sceptică în ceea ce privește valoarea literaturii americane contemporane. Astfel că i-am devorat lacom pe Saroyan, Malamud, Bashevis-Singer și Nabokov, înainte de a mă duce la textele nefamiliare. E izbitor, în povestirile semnate de cei de mai sus, si categoric nu rezultat al unei simple coincidențe, un anumit simt tragic al lumii. Complet neașteptat
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
amețit de satisfacția "facerii" sale verbale, își recunoaște "nerușinarea", id est impostura artefactului estetic în raport cu trăirea ca atare: "Pe zi ce trece tot mai al tau/ pămîntule prieten./ Am inventat cîntece de adormit universul/ am îndulcit catapetesme/ m-am lăsat devorat de cuvinte/ călcîndu-te am trăit bucurii nerușinate/ bucurii de om singur" (Dacă toate gîndurile duc într-o carte). Poetul are sentimentul unei damnări moderne, în compoziția căreia intra istoria (nervozitate temporală), spaimă mulțimii (nevroza a solitudinii), dedublarea eului (inconformism al
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
zeița care trebuia să rămână virgina: Artemis. Dar Acteon a deflorat-o cu... privirea. Violul este pedepsit azi cu închisoare. Zeus însă a procedat altfel: pe vinovat l-a transformat în cerb și l-a lăsat mai apoi să fie devorat de câini" ș.a.m.d. Mai aflăm și alte "minunații" din introducerea lui S. Țesu: Afrodita și Hermes au născut un "androgen" (iar sic!), pe care l-au numit Hermafrodit. "Astăzi se știe însă că, intervine doct Țesu, hermafroditismul nu
Despre amatorism în coperti lucioase by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/17587_a_18912]
-
alta spre schimbare și astfel de lunecare în alteritate, pentru Baudrillard nu mai există alteritate. Ea a dispărut cu totul, în măsura în care chipurile noastre sînt perfect uniforme și inexpresive. Curiozitatea de a ști ce face, ce simte, ce gîndește celălalt ne devorează, la propriu, ne anulează identitatea, acel mult sau puțin de diferența care ne făcea odinioară să fim noi înșine. Izbutind să aflu tot, mă pierd, de fapt, pe mine însămi, identificîndu-mă cu toți ceilalți, cu propriul lor conținut de gînduri
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
știu că nu va mai exista o a doua seară. Dar, dacă sunt și proaste, de unde știu? Fără nicio legătură cu știrea asta, mi-am adus aminte de Oana Roman. Aș porecli-o Călugărița, fiindcă îmi pare capabilă să-și devoreze partenerul, după sex. În schimb, Claudiu Mirică, plecat în Franța, o vrea înapoi pe Catinca Roman. Treaba lui, să-i trăiască franțuzoaica! Alina Vasile scrie în Adevărul despre ce zice Patriciu. Normal, unde ai vrea să scrie, în Click? Acolo
Cine are dreptate, Badea sau Huidu? () [Corola-journal/Journalistic/25201_a_26526]
-
net în funcție de preferințe sau repulsii. În legătură cu cei apreciați face remarci subtile, cum ar fi aceea că la Donne gândul era o „trăire care îi modifica simțirea” (p. 215), ori că poeții secolului XVII „posedau un mecanism de simțire care putea devora orice”, făcând poezie din orice element al vieții, iar „o teorie filosofică intrată în poezie e inatacabilă, pentru că adevărul sau falsitatea ei filosofică nu mai contează, iar adevărul ei poetic este dovedit” (Poeții metafizici). Pentru Vergiliu și Dante are un
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
și ei vibrație Otrăvesc in extenso substanța Problemul este că pacienții acest suicid arimtic al energiilor primordială Mulțimile din Arenele această Stigmă (și în subcortic Memoria Mundi) Colosseum, În zadar, în zadar Celule Stem Mutatis-mutandum a operei de a-și devora În zadar în zadar utopii fosile mulțimile lui Gustave le Bon creatorul Resuscitate în Golemul Ei au decăzut în duplicitarism această promisiune acest triumf Ventriloc... Își produc în dual și corup tragic Catacombe în burta Levithanului Anticorpii... al Absenței prin
Opera editată. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
ca un gândac de bucătărie ce merge dintr-un capăt în altul al mesei, holbându-și antenele la luna plină. Precum personajul lui Chaplin din Goana după aur, cocoțat pe un scaun înalt, cu ochii năpădiți de teamă, poetul își devoră tacticos pingele adidașilor săi, îngurgitând șireturile ca pe niște macaroane. Foamea îl împinge spre halucinații. Hainele sale au insomnii; zgribulite de frig, ele bântuie singure pe străzi, lăsând în urmă o groază de fermoare și nasturi. Ele sunt prea strâmte
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]