115 matches
-
în certitudinile comode ale acrelii, toți, resemnați să accepte corupția noastră radicală, pe care nu dau semne că ar vrea s-o corecteze și nici măcar să deschidă vorba despre ea. Încă un pas și ar aluneca în cinism, într-o dezabuzare fără scrupule. Pasul acesta avea să fie făcut de Talleyrand care, prin forma sa de spirit, se înrudea cu La Rochefoucauld și cu Chamfort, totuși cu această diferență notabilă că, neajungându-i să reflecteze asupra defec telor semenilor săi, el
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Ă are disponibilități poetice multiple: este "parnasian, bineînțeles, dar și romantic de atâtea ori, senin și plastic", "întunecat și muzical", având "timbrul tânguios de cantilenă, erotismul direct, când pasionat și umbrit, când luminos, madrigalesc și prețios"; îl definesc "lirismul meditativ", "dezabuzarea, ironia și sarcasmul". Camil Baltazar este trecut, alături de Otilia Cazimir, în categoria poeților de cenaclu, debutând la "Sburătorul" și formându-se în cercul lovinescian. Poetul a evoluat de la "erotismul angelic" la "sentimentul postumității cosmice", dar s-a eliberat cu greu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
E un animal care a trădat: istoria e pedeapsa lui. Chiar și binele e un rău"142. Privind dinspre locul de unde nu era prea impresionat de "frumoșii ochi melancolici ai bavarezelor"143, Cioran va fi iremediabil dezamăgit. "Blazarea, îndoiala și dezabuzarea sînt cancerul ființei noastre naționale. Românul nici nu crede orb în ceva, nici nu neagă fanatic, ci se îndoiește sistematic de toate făcîndu-și din elasticitate o virtute"144. (Parcă e aici, în matrița acestui scepticism în cheia lui nici-nici, un
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ea este recunoscută ca virtute", și "nu ca eșec". Pentru a nu mai vorbi de faptul că mulți intelectuali de stînga nu și-au renegat public rătăcirile ideologice. Au mărturisit, cel mult, că sînt dezamăgiți, fără să ajungă la o dezabuzare radicală, care să producă un rapt în credo-ul lor. Le-ar fi trebuit, pentru asta, o dublă distanțare: față de nexul social la care se raportau și, în egală măsură, față de acțiunea însăși. Ceea ce le putea aduce un necesar coeficient
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
odinioară, să rupă legăturile cu trecutul voluptuoasei inconștiente existențiale. După ce trec pragul unei anumite vârste, oamenii atacă tot mai vehement tocmai vârstă pe care au pierdut-o. Cel puțin În ultimii ani, atât de des au fost invocate incultura, debusolarea, dezabuzarea, dezinteresul față de valorile perene ale umanității, fugă din țară și lipsa de patriotism, inconștiență, lipsa de idealuri și neputința tinerei generații, Încât ajunsesem chiar să cred că acestea ar fi trăsăturile cele mai de seamă ale celor ce vin după
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în zodia Berbecului scrie bine, are cultul expresiei, are instinct artistic, e funciarmente un liric, face din literatură un spectacol al existenței, alternează ironia cu patetismul, maliția cu melancolia, are sensibilitate filozofică, e tenace, dar are și dese accese de dezabuzare, iubește cărțile ca pe niște ființe vii, este cum zice la zodie mai degrabă talentat decât deștept... Laurențiu Ulici ... Criticul trebuie să-l ajute pe cititor să se îndrepte mai ușor prin hățișul editorul, dar în același timp să le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
probabil, am să mai revin aci la Alistar. Am fost asistentul lui la „Literatură universală”, un an și ceva. Încerc să-mi adun amintirile colaborării cu el, dar nu prea reușesc. L-am respectat fără a-l admira. Mă irita dezabuzarea sa, faptul că nu mai era (și nici nu ținea să fie) „la zi”, trăind din excelente înregistrări vechi. Pe de altă parte, nu gustam malițiile sale referitoare la colegi și cunoscuți, care, prin ricoșeu, mă atingeau și pe mine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ale minții etc. au, literar, un fel de savoare exotică. Înregistrîndu-le aproape simultan cu apariția lor, sînt nu doar mai „autentic”, ci și (aspect deloc neglijabil) mai „productiv”. înțelepciunea de a doua sau a treia zi aduce cu ea o dezabuzare „boierească”, alte pretenții literare și instaurează sterilitatea. *M-am trezit pe la 5-5½, sub emoția unui vis agitat. Nemaireușind să adorm, am compus, mintal, vreo cinci articole. Excitația intelectuală a acelei ore era cu totul neobișnuită. Acum, în plină zi, la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
istorice” ale toamnei 2001, marcând debutul unui veac al terorii și incertitudinii globale, regăsirea n-a diminuat, apoi, prin depărtare și calendar. * Despre infidelități și incompatibilitate Gabriela pare să aibă o concepție care contrariază, bănuiesc, nu puțini dintre apropiați. O dezabuzare, poate, dar și o firească Încredere (dezabuzată și ea?) În viață, În mecanismele ei naturale de autoreglare, amestecând, de-a valma, ambiții, vanități și frustrări, surprize scandaloase și regenerări Întârziate și bruște. Un fel aproape „american” de a lăsa lucrurile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
rupsese, apoi, pe toate. „Așa nu se poate! Cioran zâmbind? Nimeni nu trebuie să-l vadă pe Cioran zâmbind”, decretase, amabil și decis, malițiosul care se vroia contemplat doar pe „culmile disperării”, În perpetua insomnie a lucidității, În poza absolutei dezabuzări. N-am mai fost În contact cu Cioran, după vizita la Paris, dar l-am reîntâlnit, aproape săptămânal, În 1995, În eseurile unui profesor american de filosofie, căruia Îi recomandasem să-l citească. Textele lui Cioran Îl fascinaseră și Îl
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
trec orele prin vise și visele prin ore și toate împreună se rotesc, cu lumini schimbătoare, în apa ușoară și neagră, în apa sfințită a nopții”), alternează cu moralistul detașat și sceptic, pornit de la Psalmi și Cântarea Cântărilor, trecut prin dezabuzările culturii moderne și reîntors la învățătura iubirii („Puțini au harul de a trăi cum se cuvine clipa. Nu de-a se bucura mărunt, grăbit și speriat de ea, în umbra derizorie a morții, ci de a face din prezent, care
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
aproape două decenii - tăcere impusă de închisorile comuniste de la Jilava, Aiud, Cavnic și Baia Sprie -, C. redebutează cu volumul de poeme Eseu, urmat, după un an, de acela intitulat Dimineața nimănui (1967). Poezia lui gravitează în jurul a două teme esențiale: dezabuzarea și singurătatea, rezultate din distilarea poetică a unor suferințe greu de imaginat. Experiența pușcăriei, nenumită ca atare, este pretutindeni prezentă, făcând din autor un al doilea Ulise, dar nu unul care se întoarce fericit în Ithaca, ci unul care, trecând
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
E ca-n lepădarea de Petru a lui Iisus. / Spunându-i că-l va părăsi / (Petru era om: cu temeri, cu vise) / Christ se părăsise / el mai întâi. / Și / iubeam odinioară o fată...” Volumul Cimitirul din stele (1971), extindere a dezabuzării și nihilismului asupra întregului univers, conține totuși câteva poeme de dragoste, sentimentul, fragil, reușind să aducă o rază de speranță în infernul existenței cotidiene. În Străina, de pildă, iubita este o imagine ideală, o idee în sens platonician, percepută de către
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
ochi deformați.// Toamnă, toamnă..." (Mereu coborîtor). în aceeași notă autumnală, solitudinea apare ca o demiurgie demisă: "Despărțiți de ploaie/ ca de un imperiu;// Acolo,/ singurătatea dăruiește/ pietre prețioase -/ ca un Dumnezeu/ ajuns la faliment" (Faliment ceresc). Acestui moment de estetică dezabuzare i se adaugă altul, oglindind o veritabilă mistică a singurătății pe care bardul o îndumnezeiește, trecîndu-i imaginea în rîndul icoanelor: "De mult/ nu mă mai/ incomodează singurătatea./ Păgîn, uneori/ o pun icoană/ alături de Preacurata" (împăcare). Dar e cu adevărat singur
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
lungime și metodă de celelalte, se impune prin o anume afectare a formei și o încercare de provocare a obsedantelor sale invenții stilstice. Liniaritatea se menține însă mai ales in tonalitate și atmosfera, volumul situându-se în aceeași zodie a dezabuzării, scepticismului și mizantropiei.” Ion Moise în ziarul Răsunetul din Bistrița Nr. 1457 din 12 septembrie 1995. ,Spirit lucid, el (Victor Știr) este intresat de esențe și categorii în aceste poeme scurte, având farmecul simplității, câteodată enigmatice, fruste și rafinate, controlate
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]