118 matches
-
oboseala; omul emoționat obosește fără să fi prestat o muncă social-utilă, efectivă. „Emoția” poate fi, totuși, și un factor de înnoire a vieții psihice interioare, un factor catalizator pentru distrugerea unor structuri afective rigide, cum sunt stările depresive. Fenomenele de dezadaptare emoțională a elevului dezvăluie o discordanță între solicitările școlii și ale familiei, pe de o parte, și posibilitățile / capacitățile acestora, pe de altă parte. Tensiunea afectivă astfel creată își caută supape diferite de descărcare: ex. refuzul de a învăța, întâlnit
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nu numai ideea creditării temperamentului cu un rol foarte important în ansamblul exprimărilor comportamentale, dar și de a angaja pe o bază mai complexă și diferențială modul de corelare și manifestare a diferitelor comportamente ale personalității în procesul adaptării sau dezadaptării sociale. Deficiențele de natură psihică interesează atât devianța psihopatologică, cât și pe cea psihomorală, justiția penală fiind deseori confruntată cu necesitatea distingerii celor două situații, fie în domeniul rezolvării problemelor vizând răspunderea penală și a determinării gradului de vinovăție, fie
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
și transport sanguin, etc ); - factorii neuro-umorali de activare a circulației generale și regionale; - rezervele energetice și metabolizarea lor aerobă și anaerobă; - tipul, intensitate și durata efortului; - factorii ambientali (temperatura, umiditatea, lumina, zgomot, hipo sau hiperbarism); - reacțiile neuro-endocrino-metabolice de adaptare sau dezadaptare (antrenament, sedentarism, aclimatizare, oboseală). V. 2. Lactatul și exercițiul muscular, noi concepte, noi abordări De mai mult de un secol fiziologii studiază relațiile existente între producerea acidului lactic și travaliul muscular întrebându- se asupra condițiilor de formare a lactatului, dar
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
mecanismele” care stau la baza fenomenului psihic morbid și care sunt reprezentate prin următoarele: a) legătura și disjuncția; b) fuziunea și denudarea; c) vagul și confuzul (ordinea, precizia, vidul, unitatea); d) reificarea și pierderea contactului vital cu realitatea (integrare, adaptare, dezadaptare, alienare). O precizare interesantă este făcută de H. Ey care, referindu-se la „tematica psihopatologiei”, afirmă că „boala nu este un corp străin, ci ea depinde de organizarea ființei vii, apărând esențialmente ca un efect al dezorganizării sale”. Toate aspectele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în toate situațiile caracterul se înfățișează ca un ansamblu de tendințe emoțional-afective, ereditare sau dobândite, care reglează raporturile individului cu condițiile mediului extern. Din acest motiv, ceea ce intră în discuție în acest caz sunt problemele de „inadaptare” sau cele de „dezadaptare” care dobândesc o importanță primordială. Comportamentul mai poate fi înțeles ca o modalitate de conduită, în sensul de atitudine a unui subiect cu privire la obligațiile sale morale. La copil comportamentul este expresia manifestărilor sale instinctuale care pot fi influențate prin măsuri
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
integrare - 3b), stabilizare (consolidare/independență - 4b) și declin (involuție - 5b; slăbirea performanțelor - 6b); iar pe de altă parte, dinamica tipurilor de personalitate anormală sau patologică cu „factorii morbigenetici” specifici, reprezentați prin conflicte (reacții - 1a), regresiune (nevroze - 2a), inadaptare (psihopatii - 3a), dezadaptare (psihoze - 4a), deteriorare (demențe - 5a) și deficiențe (oligofrenii - 6a). Din schema prezentată se poate desprinde faptul că cele două zone, cea a normalității psihice (N) și cea a anormalității psihice (A) sunt dispuse simetric, „în oglindă”, de o parte și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
curba N. Pe această curbă se înscriu, în raport cu nivelul de organizare al personalității tot șase situații „patogene”, care, în diferite etape ale vieții individului, pot duce la apariția unor anomalii psihice ale personalității. Acestea sunt următoarele: conflicte/frustrări, regresiune, inadaptare, dezadaptare, deteriorare, deficiență. Se poate remarca faptul că, așa cum cele două curbe N și A sunt complementare între ele, și „factorii” sau „situațiile” care pot influența dinamica evoluției vieții persoanei sunt complimentare, așa cum, de altfel, se poate vedea din tabelul din
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
altfel, se poate vedea din tabelul din pagina 426???, în care sunt expuși „factorii de normalitate” (N) și „factorii de anormalitate” (A). Factorii de normalitate (N) Factorii de anormalitate (A) Protecție Conflict/frustrare Dezvoltare Regresiune Adaptare/integrare Inadaptare Consolidare/independență Dezadaptare/dependență Involuție/declin Deteriorare/degradare Deficiență/performanțe slabe sau absente Slăbire/absența performanțelor Tipurile de personalitate în psihopatologie 1) Personalitățile nevrotice Personalitățile nevrotice corespund cu ceea ce psihanaliza numește caractere nevrotice (Glover, Reich). Caracterul nevrotic se distinge de nevroză prin absența
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a II-a. Este însă cu totul neglijată vârsta preșcolară care alimentează patologia încărcată a elevilor handicapați cu afecțiuni morfo-funcționale și antecedente patologice care implică retardul școlar, care tulbură „omogeneitatea potențialului intelectual al claselor de copii și generează fenomenul de dezadaptare școlară prin repetenție, corijențe, fugă, vagabondaj, delicvență juvenilă etc. (vezi C. Păunescu op. citată pag. 74). Nu mai există nici o îndoială că toate acestea își au izvorul în vârsta preșcolară. Soluționarea handicapului școlar ar trebui să înceapă așa cum bine remarcă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
au făcut iluzii că se poate reveni la o normalitate (care, de fapt?) peste noapte. O serie de fenomene de continuitate ale vechiului regim sunt însă inevitabile. Detestabile, odioase, dar firești. Cine nu are percepția acestor realități face criza de dezadaptare psihologică de care vorbește întreaga carte a lui Octavian Paler. El este idealist și lucid în același timp. Situație, moral vorbind, care-l onorează. Nu mai puțin însă dintre cele mai incomode. Don Quijote putea fi român? Răspunsul este, categoric, negativ
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pilot, antrenarea corespunzătoare a observatorilor, analizele comparative ale rezultatelor furnizate de mai mulți observatori fac din observație o metodă din ce în ce mai utilizată atât în cercetare, cât și în activitatea clinică. 3.2. Testarea clinică Testele psihologice relevă atât structura personalității individului, dezadaptarea și comportamentul său simptomatic dar și potențialul acestuia. Testele psihologice reprezintă cea mai bună, cea mai corectă și cea mai precisă tehnologie disponibilă pentru a lua decizii importante asupra indivizilor (Murphy și Davidshofer, apud Hoeksema, S.N., 199841). Testarea reprezintă doar
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și se stinge cu nostalgia Ecuatorului. Ființa exotică transplantată în teritoriu neprielnic care piere pe malul Dunării, dezgustată de carne și cu dorul bananelor și nucilor de cocos, existența rătăcitoare a lui Nicola sugerează un lirism naval, o tristeță a dezadaptării, amintind nostalgiile cu corăbii, porturi și cabarete de mateloți ale lui Pierre Loti, de la care pare a veni și simpatia pentru femeile de culoare, bineînțeles fără maturitate artistică. CONSTANȚA MARINO-MOSCU Suferințele discrete ale unei femei măritate cu un bărbat pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
autorii sunt de acord că abordarea privind fragilitatea vârstnicului se face holistic și că determinantele fragilității sunt complexe și multiple, implicând factori intrinseci și de mediu ce pot fi sistematizați în două cauze fundamentale: fragilitatea funcțională, ce generează răspunsuri limitate; ‒ dezadaptarea la situațiile de stres. Fragilitatea funcțională se caracterizează prin modificări citofiziologice constând în:‒ întârzierea răspunsului la un stimul sau o încetinire în cinetica răspunsului; ‒ diminuarea răspunsului maximal la stimul;incapacitatea de a răspunde identic la stimuli iterativ aplicați, atingând o
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lelia Maria Șușan, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91957_a_92452]
-
eliberării hormonului de creștere sub acțiunea IGF-1 circulant, desensibilizarea sistemului colinergic, inclusiv la nivelul unităților motrice musculare. Fragilitatea membranară explică și afinitatea scăzută a transportorilor (de exemplu, dereglarea aportului imediat al glucozei în celula musculară și mai ales la neuron);dezadaptarea la situații de stres determinată de capacitatea celulară scăzută de a produce proteine de stres (proteine necesare în configurația terțiară a proteinelor) și de răspunsul alterat al hormonilor de stres (glucocorticoizi și catecolamine) . Aceste episoade infraclinice de stres repetat sunt
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lelia Maria Șușan, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91957_a_92452]
-
prost, ba chiar din contra! În fond, funcția sa este aceea de a face să apară la suprafață fața nevăzută a lucrurilor... Dorin Popa: Mulțumesc foarte mult. Să știi că sufeream pentru Don Quijote! Nicolae Breban mi-a vorbit adesea despre dezadaptare ca victorie, orice reușită în creație fiind un semn al dezadaptării în ordinea normală. În fond, genul proxim tipului genial este nebunul, maniacul... Liviu Antonesei: Nu trebuie să-mi mulțumești! Eram obligat să-mi corectez lapsusul! Nici nu cred că
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de a face să apară la suprafață fața nevăzută a lucrurilor... Dorin Popa: Mulțumesc foarte mult. Să știi că sufeream pentru Don Quijote! Nicolae Breban mi-a vorbit adesea despre dezadaptare ca victorie, orice reușită în creație fiind un semn al dezadaptării în ordinea normală. În fond, genul proxim tipului genial este nebunul, maniacul... Liviu Antonesei: Nu trebuie să-mi mulțumești! Eram obligat să-mi corectez lapsusul! Nici nu cred că Don Quijote era ne-bun, cred mai degrabă că era singurul sănătos
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Unul dintre simptomele principale ale tulburărilor de personalitate este instabilitatea emoțional volitivă. Această instabilitate aduce aceste personalități În conflict cu cerințele mediului social, contribuind la dezadaptarea socială și la agresivitate. După cum se știe K.Schneider constata ca acestea sunt personalități din cauza caracterului cărora au de suferit sau ei singuri sau cei din jur. Această „suferință” poartă caracter sau de aloagresie sau autoagresie. Cel mai frecvent acestea
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
9,9%), tip anancast 7,8%; tip histrionic - 28%; tip paranoid (paranoial) - 14,1% cazuri. La selectarea cazurilor s-au utilizat criteriile, elaborate de P.B.Gannușkin: totalitatea trăsăturilor patologice de caracter, stabilitatea acestora și manifestarea lor pînă la gradul de dezadaptare socială. După cum se vede din cele menționate mai sus printre personalitățile trimise la expertiza psihiatrică legală predomină cele impulsive. Acestea se dovedesc a fi cele mai sensibile la factorii psihotraumatizanți, manifestînd uneori agresia și fără ofensă. În unele perioade ale
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]